Cauza C‑494/15

Tommy Hilfiger Licensing LLC și alții

împotriva

Delta Center a.s.

(cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud)

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2004/48/CE – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Noțiunea «intermediar ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală» – Locatar al unor hale comerciale care subînchiriază punctele de vânzare – Posibilitatea de a solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva acestui locatar – Articolul 11”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2016

1.        Apropierea legislațiilor – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Directiva 2004/48 – Măsuri, proceduri și mijloace de reparație – Intermediar în sensul articolului 11 din directivă – Noțiune – Locatar al unor hale comerciale care subînchiriază punctele de vânzare – Includere

[Directiva 2001/21 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3), și Directiva 2004/22 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11]

2.        Apropierea legislațiilor – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Directiva 2004/48 – Măsuri, proceduri și mijloace de reparație – Locatar al unor hale comerciale care subînchiriază punctele de vânzare – Posibilitatea de a solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva acestui locatar – Condiții identice cu cele privind intermediarii pe o piață online

(Directiva 2004/77 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 și 11)

1.        Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală”, în sensul acestei dispoziții, locatarul unor hale comerciale care subînchiriază diferite puncte de vânzare situate în aceste hale unor comercianți, dintre care unii utilizează amplasamentul respectiv pentru a vinde mărfuri care constituie contrafaceri ale unor produse de marcă.

Astfel, respectivul articol, la fel ca articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe la care acesta se referă, obligă statele membre să garanteze că intermediarul ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală poate fi constrâns, independent de propria răspundere eventuală pentru faptele litigioase, să ia măsuri privind încetarea acestor încălcări, precum și măsuri privind prevenirea unor noi încălcări.

Împrejurarea că punerea la dispoziție de puncte de vânzare privește o piață online sau o piață fizică precum halele comerciale este lipsită de relevanță în această privință. Astfel, din Directiva 2004/48 nu reiese că domeniul de aplicare al acesteia este limitat la comerțul electronic. Pe de altă parte, obiectivul acestei directive, enunțat în cuprinsul considerentului (10) al acesteia, de a asigura un nivel de protecție ridicat, echivalent și omogen al proprietății intelectuale în cadrul pieței interne, ar fi afectat în mod considerabil dacă nu se puteau dispune ordinele judecătorești prevăzute la articolul 11 a treia teză din directiva menționată împotriva operatorului care furnizează terților accesul la o piață fizică.

(a se vedea punctele 22, 29 și 30 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că condițiile impuse pentru pronunțarea unui ordin judecătoresc, în sensul acestei dispoziții, împotriva unui intermediar care furnizează un serviciu de locațiune de puncte de vânzare în cadrul unor hale comerciale sunt identice cu cele referitoare la ordinele judecătorești care pot fi pronunțate împotriva intermediarilor pe o piață online, enunțate de Curte în Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09.

Astfel, această interpretare a fost efectuată prin prisma dispozițiilor generale enunțate la articolul 3 din această directivă, fără considerații speciale referitoare la natura pieței în discuție. Nu reiese, de altfel, din acest articol 3 că domeniul său de aplicare este limitat la situațiile care intervin pe piețele online. Rezultă, în plus, din textul aceluiași articol 3 că acesta se aplică oricărei măsuri vizate de directiva respectivă, inclusiv celor prevăzute la articolul 11 a treia teză din aceasta.

(a se vedea punctele 36 și 37 și dispozitiv 2)