HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
12 iulie 2012(*)
„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Notificarea memoriului persoanei care a formulat opoziția în fața camerei de recurs — Norma 50 alineatul (1), norma 20 alineatul (2) și norma 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 — Dreptul la apărare”
În cauza T‑279/09,
Antonino Aiello, cu domiciliul în Vico Equense (Italia), reprezentat de M. Coccia și de L. Pardo, avocați,
reclamant,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de O. Montalto, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Cantoni ITC SpA, cu sediul în Milano (Italia),
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 aprilie 2009 (cauza R 1148/2008‑1) privind o procedură de opoziție între Cantoni ITC SpA și domnul Antonino Aiello,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii H. Kanninen (raportor), președinte, N. Wahl și S. Soldevila Fragoso, judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 iulie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 23 octombrie 2009,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 29 ianuarie 2010,
având în vedere memoriul în duplică depus la grefa Tribunalului la 10 martie 2010,
în urma ședinței din 15 martie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 5 martie 2004, reclamantul, domnul Antonino Aiello, a introdus o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte în special din clasele 3, 18 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
— clasa 3: „Înălbitori și alte preparate pentru spălare; preparate pentru curățare, lustruire, degresare și preparate abrazive; săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr, pastă de dinți”;
— clasa 18: „Piele și imitații de piele, produse din aceste materiale neincluse în alte clase, piei; geamantane și valize, umbrele, parasolare și bastoane”;
— clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte, inclusiv cizme, încălțăminte și papuci”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 15/2005 din 11 aprilie 2005.
5 La 14 iunie 2005, Cantoni ITC SpA (denumită în continuare „persoana care a formulat opoziția”) a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția s‑a întemeiat pe următoarele drepturi anterioare:
— marca comunitară figurativă, înregistrată la 10 februarie 2004 cu numărul 2689891, reprodusă în continuare:
— marca verbală italiană CAPRI, înregistrată la 27 ianuarie 1986, cu numărul 396526.
7 În ceea ce privește marca comunitară anterioară, opoziția era întemeiată pe toate produsele din clasele 3, 18 și 25 desemnate de marca în cauză și care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:
— clasa 3: „Săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr, șampoane, pastă de dinți”;
— clasa 18: „Piele și imitații de piele, produse din aceste materiale neincluse în alte clase; piei de animale; genți, poșete, săculețe; geamantane și valize; umbrele, parasolare și bastoane; bice și articole de șelărie”;
— clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte de exterior și lenjerie de corp, încălțăminte, articole pentru acoperirea capului”.
8 În ceea ce privește marca italiană anterioară, opoziția era întemeiată pe produsele din clasele 3 și 25, acoperite între altele de marca în cauză și care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:
— clasa 3: „Săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr, pastă de dinți”;
— clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte de interior și de exterior, încălțăminte și articole pentru acoperirea capului”.
9 Opoziția era îndreptată împotriva produselor menționate la punctul 3 de mai sus.
10 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009].
11 Prin decizia din 30 mai 2008, divizia de opoziție a admis opoziția. Aceasta a arătat mai întâi că produsele desemnate de marca solicitată și cele acoperite de marca comunitară anterioară erau „sensibil identice”. În continuare, divizia de opoziție a considerat că semnele aflate în conflict prezentau un grad de similitudine mediu din punct de vedere vizual și fonetic și că acestea erau similare din punct de vedere conceptual. În plus, divizia de opoziție a apreciat că marca comunitară anterioară avea un caracter distinctiv normal și a concluzionat pe această bază că exista un risc de confuzie între mărcile aflate în conflict.
12 La 30 iulie 2008, reclamantul a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, anexând la aceasta un memoriu în care expunea motivele căii de atac. La 23 octombrie 2008, persoana care a formulat opoziția a depus un memoriu în răspuns la memoriul reclamantului menționat anterior (denumit în continuare „memoriul persoanei care a formulat opoziția”).
13 La 24 noiembrie 2008, OAPI a transmis memoriul persoanei care a formulat opoziția, prin fax, la numărul indicat de reclamant în cererea sa de înregistrare a mărcii solicitate.
14 Prin Decizia din 2 aprilie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a OAPI a respins calea de atac. Potrivit deciziei atacate, reclamantul a renunțat la dreptul de a formula o replică la memoriul persoanei care a formulat opoziția. În ceea ce privește fondul cauzei, camera de recurs a apreciat în special că produsele vizate de marca comunitară anterioară erau destinate publicului larg și că produsele vizate de marca solicitată erau sensibil identice cu cele acoperite de marca comunitară anterioară. În ceea ce privește compararea semnelor aflate în conflict, camera de recurs a apreciat că între acestea exista un grad de similitudine ridicat din punct de vedere vizual, un grad mediu de similitudine fonetică și o cvasiidentitate din punct de vedere conceptual. Camera de recurs a arătat de asemenea că marca comunitară anterioară avea un caracter distinctiv, întrucât, din punctul de vedere al consumatorului mediu, nu exista nicio legătură între numele geografic care desemnează insula Capri și produsele acoperite de marca în cauză.
Concluziile părților
15 Reclamantul solicită Tribunalului:
— anularea deciziei atacate și respingerea opoziției;
— obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
16 OAPI solicită Tribunalului:
— respingerea acțiunii;
— obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea capătului de cerere prin care se solicită obligarea OAPI la respingerea opoziției
17 Prin intermediul primului capăt de cerere, reclamantul solicită în special Tribunalului să oblige OAPI să respingă opoziția și să permită astfel înregistrarea mărcii solicitate. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei acțiuni introduse la o instanță a Uniunii împotriva deciziei unei camere de recurs a OAPI, aceasta din urmă are obligația, conform articolului 63 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009], de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii instanței menționate. În consecință, nu este de competența Tribunalului să adreseze somații OAPI. Astfel, revine acestuia din urmă obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și cu motivele hotărârilor Tribunalului [Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2005, Osotspa/OAPI – Distribution & Marketing (Hai), T‑33/03, Rec., p. II‑763, punctul 15; a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 3 iulie 2003, Alejandro/OAPI – Anheuser‑Busch (BUDMEN), T‑129/01, Rec., p. II‑2251, punctul 22].
18 Prin urmare, concluziile reclamantului prin care se solicită Tribunalului să oblige OAPI să respingă opoziția sunt inadmisibile.
Cu privire la fond
19 În susținerea căii de atac formulate, reclamantul invocă două motive de anulare. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea normei 50 alineatul (1) și a normei 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189). Al doilea motiv este întemeiat, în esență, pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
20 În cadrul primului motiv invocat, reclamantul susține în esență că, contrar normei 50 alineatul (1) și normei 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, nu i‑a fost comunicat memoriul persoanei care a formulat opoziția, depus în cadrul procedurii în fața camerei de recurs. Această nerespectare ar constitui o încălcare „gravă” a dreptului său la apărare, din moment ce reclamantul ar fi fost împiedicat să își prezinte observațiile cu privire la memoriul persoanei care a formulat opoziția.
21 OAPI răspunde, în esență, că reclamantul a luat cunoștință în mod direct despre memoriul persoanei care a formulat opoziția și că, în consecință, nu se poate prevala de o încălcare a dreptului la apărare.
22 Potrivit normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, privind examinarea căii de atac în fața camerei de recurs, „[c]u excepția cazului în care nu se prevede altfel, dispozițiile privind procedurile derulate în fața autorității care a pronunțat hotărârea atacată se aplică mutatis mutandis procedurii căii de atac”.
23 În ceea ce privește dispozițiile referitoare la procedura în fața diviziei de opoziție, norma 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 prevede că OAPI „comunică prezentarea persoanei care a formulat opoziția solicitantului și îl invită pe acesta să își depună observațiile într‑un termen care este stabilit de Oficiu”.
24 Din norma 50 alineatul (1) coroborată cu norma 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 rezultă că, în cadrul procedurii în fața camerei de recurs, OAPI comunică prezentarea persoanei care a formulat opoziția solicitantului mărcii comunitare care a introdus calea de atac în fața camerei de recurs și îl invită pe acesta să își depună observațiile.
25 De altfel, OAPI nu contestă că îi revenea obligația de a notifica reclamantului memoriul persoanei care a formulat opoziția, pentru ca acesta să fie în măsură să își prezinte observațiile înaintea adoptării deciziei atacate de către camera de recurs. Acesta susține chiar că a comunicat reclamantului memoriul persoanei care a formulat opoziția, prin fax, la numărul indicat în cererea de înregistrare a mărcii solicitate.
26 În cadrul ședinței, ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului adresată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, OAPI a recunoscut că a săvârșit o eroare prin faptul că a trimis memoriul persoanei care a formulat opoziția, prin fax, la numărul indicat în cererea de înregistrare a mărcii solicitate, iar nu la numărul de fax al reprezentantului reclamantului în procedura în fața diviziei de opoziție și a camerei de recurs. Acest din urmă număr era menționat, printre altele, în formularul privind calea de atac în fața camerei de recurs.
27 Cu toate acestea, OAPI susține că, în pofida acestei erori, reclamantul a avut cunoștință de memoriul persoanei care a formulat opoziția, astfel încât acesta a avut posibilitatea de a‑și prezenta apărarea. Astfel, OAPI arată că comunicările au fost transmise direct reclamantului, la numărul său de fax indicat în cererea de înregistrare a mărcii solicitate, și că, întrucât reclamantul a avut cunoștință de decizia atacată, acesta nu poate pretinde că nu a avut cunoștință de memoriul persoanei care a formulat opoziția.
28 Totuși, din faptul că reclamantul a luat cunoștință de decizia atacată OAPI nu poate deduce că acesta a avut cunoștință de memoriul persoanei care a formulat opoziția în timp util pentru a răspunde la el. Astfel, deși decizia atacată și memoriul persoanei care a formulat opoziția au fost, amândouă, transmise prin fax la numărul indicat în cererea de înregistrare a mărcii solicitate, reclamantul a susținut, în cadrul ședinței, pe de o parte, că numărul respectiv aparținea unui consultant comercial care l‑a reprezentat în 2004 în procedura de înregistrare și, pe de altă parte, că reclamantul a avut posibilitatea de a lua cunoștință personal de decizia atacată ca urmare a prezenței sale ocazionale în Italia, în mai 2009. Prin urmare, nu s‑a stabilit în niciun fel că reclamantul a avut cunoștință personal de memoriul persoanei care a formulat opoziția, astfel încât să fi avut posibilitatea de a răspunde la acesta în fața camerei de recurs.
29 În orice caz, trebuie amintit că, în temeiul normei 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, „[î]n cazul în care a fost desemnat un reprezentant sau atunci când solicitantul menționat primul într‑o cerere comună este considerat a fi reprezentantul comun conform normei 75 alineatul (1), notificările sunt adresate reprezentantului desemnat sau reprezentantului comun”. Prin urmare, OAPI nu poate invoca pretinsa notificare a memoriului persoanei care a formulat opoziția către reclamantul însuși pentru a justifica lipsa notificării către reprezentantul reclamantului.
30 De altfel, trebuie subliniat că, în cadrul ședinței, OAPI însuși a indicat că practica grefei camerei de recurs consta în a notifica orice document reprezentantului special desemnat, pentru a se asigura că persoana reprezentată, care se poate afla în afara Uniunii Europene, primește toate comunicările.
31 Pe de altă parte, trebuie să se considere, contrar celor susținute de OAPI în ședință, că nu se poate deduce din norma 77 din Regulamentul nr. 2868/95, potrivit căreia orice notificare adresată unui reprezentant are același efect ca și când ar fi adresată persoanei reprezentate, că notificarea adresată persoanei reprezentate este echivalentă cu notificarea reprezentantului. Dacă aceasta ar fi situația, norma 67 din regulamentul menționat ar fi lipsită de efect.
32 În ceea ce privește argumentul OAPI potrivit căruia, în pofida erorii săvârșite de acesta din urmă, reclamantul a avut posibilitatea de a‑și prezenta apărarea prin introducerea unei acțiuni în fața Tribunalului și prin prezentarea unei replici și a unor observații în cursul ședinței, este suficient să se amintească, după cum susține reclamantul, că decizia atacată a fost adoptată fără ca acesta din urmă să fi avut posibilitatea de a‑și prezenta observațiile cu privire la memoriul persoanei care a formulat opoziția.
33 Or, potrivit articolului 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009, hotărârile OAPI nu se pot întemeia decât pe motive asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a formula observații. Conform acestei dispoziții, o cameră de recurs a OAPI nu își poate întemeia decizia decât pe elemente de fapt sau de drept asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a formula observații [Hotărârea Curții din 21 octombrie 2004, KWS Saat/OAPI, C‑447/02 P, Rec., p. I‑10107, punctele 41 și 42, Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2005, Sunrider/OAPI (TOP), T‑242/02, Rec., p. II‑2793, punctele 58 și 59, și Hotărârea Tribunalului din 7 septembrie 2006, L & D/OAPI – Sämann (Aire Limpio), T‑168/04, Rec., p. II‑2699, punctul 115].
34 Dispoziția menționată anterior consacră principiul general al protecției dreptului la apărare în dreptul mărcilor comunitare [Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 2005, Citicorp/OAPI (LIVE RICHLY), T‑320/03, Rec., p. II‑3411, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2007, Kustom Musical Amplification/OAPI (Forma unei chitare), T‑317/05, Rep., p. II‑427, punctul 26]. În temeiul acestui principiu general, destinatarii deciziilor autorităților publice care afectează în mod semnificativ interesele acestora trebuie să aibă posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere [Hotărârea Curții din 23 octombrie 1974, Transocean Marine Paint Association/Comisia, 17/74, Rec., p. 1063, punctul 15, Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, Rec., p. II‑683, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului LIVE RICHLY, citată anterior, punctul 22].
35 Desigur, este adevărat că o neregularitate de procedură nu antrenează anularea în tot sau în parte a unei decizii decât dacă s‑a stabilit că, în lipsa acestei neregularități, decizia atacată ar fi putut avea un conținut diferit [Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2006, Torres/OAPI – Bodegas Muga (Torre Muga), T‑247/03, nepublicată în Repertoriu, punctul 79, și Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2010, Nike International/OAPI – Muñoz Molina (R10), T‑137/09, Rep., p. II‑5433, punctul 30].
36 În speță, reclamantul a susținut, în cadrul ședinței, că memoriul persoanei care a formulat opoziția ar consacra mai multe pagini caracterului distinctiv al mărcii anterioare. Or, chiar dacă, în memoriul său de expunere a motivelor căii de atac formulate în fața camerei de recurs, reclamantul a prezentat argumente privind caracterul distinctiv al mărcii anterioare, trebuie să se constate că, la punctul 17 din decizia atacată, în vederea constatării caracterului distinctiv al mărcii anterioare, camera de recurs a apreciat, în termeni similari celor din memoriul persoanei care a formulat opoziția, că nu exista nicio legătură între numele geografic al insulei Capri și produsele desemnate de marca anterioară. Totuși, cu privire la acest aspect, reclamantul nu a avut posibilitatea de a‑și prezenta observațiile în răspuns la memoriul persoanei care a formulat opoziția, astfel încât nu se poate susține că, în lipsa acestei neregularități, decizia atacată nu ar fi putut fi diferită, contrar celor susținute de OAPI în cadrul ședinței.
37 Din toate cele de mai sus rezultă că motivul întemeiat pe încălcarea normei 50 alineatul (1) și a normei 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 trebuie să fie primit, fără a fi necesară examinarea celui de al doilea motiv.
38 În consecință, calea de atac trebuie admisă și decizia atacată trebuie anulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
39 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantului.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 2 aprilie 2009 (cauza R 1148/2008‑1).
2) Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
Kanninen | Wahl | Soldevila Fragoso |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 iulie 2012.
Semnături