Cauza T‑549/08

Marele Ducat al Luxemburgului

împotriva

Comisiei Europene

„FSE — Suspendarea unei asistențe financiare — Luptă împotriva discriminărilor și a inegalităților pe piața muncii — Insuficiențe grave în sistemele de gestionare sau de control care pot conduce la nereguli sistematice — Articolul 39 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 — Încredere legitimă”

Sumarul hotărârii

1.      Coeziune economică și socială — Intervenții structurale — Finanțare comunitară — Obligația statelor membre de a constitui sisteme de gestionare și de control

[Regulamentul nr. 1260/1999 al Consiliului, art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) lit. (c) și alin. (3); Regulamentul nr. 438/2001 al Comisiei, art. 3 lit. (a), art. 7 și art. 9 alin.(4)]

2.      Coeziune economică și socială — Intervenții structurale — Finanțare comunitară — Decizie de suspendare a unei asistențe acordate inițial

(Regulamentul nr. 1260/1999 al Consiliului)

1.      Norma potrivit căreia numai cheltuielile efectuate de autoritățile naționale în conformitate cu normele comunitare sunt puse în sarcina bugetului este aplicabilă și în cazul acordării unei asistențe financiare în temeiul Fondului social european (FSE).

Astfel, conform cerinței privind buna gestiune financiară care se află la baza punerii în aplicare a fondurilor structurale și având în vedere responsabilitățile atribuite autorităților naționale în cadrul acestei puneri în aplicare, obligația statelor membre de a constitui sisteme de gestionare și control, vizată la articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1260/1999 de stabilire a dispozițiilor generale referitoare la fondurile structurale și ale cărei modalități sunt precizate la articolele 2-8 din Regulamentul nr. 438/2001, are caracter esențial. În temeiul articolului 39 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1260/1999 menționat, Comisia suspendă plățile intermediare dacă, după efectuarea verificărilor necesare, concluzionează că există insuficiențe grave în sistemele de gestionare sau de control care pot conduce la nereguli sistematice.

În această privință, întrucât autoritatea de gestionare și autoritatea de plată trebuie, în temeiul reglementării aplicabile asistenței finanțate de FSE, să exercite controale având o natură diferită în stadii distincte, exercitarea concomitentă a funcțiilor atribuite acestor autorități prezintă un risc, care nu este neglijabil, de coordonare și chiar de fuziune între controalele respective și, prin urmare, este de natură să dea naștere unor îndoieli asupra fiabilității controalelor respective. Astfel, deși articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 438/2001 nu se opune ca autoritatea de gestionare și autoritatea de plată să aparțină aceleiași instituții, în cadrul instituției vizate trebuie să existe de asemenea o alocare clară și o separare adecvată a funcțiilor, astfel cum prevede articolul 3 litera (a) din regulamentul menționat.

Pe de altă parte, atât în stadiul verificărilor din prima etapă efectuate de autoritatea de gestionare, cât și în stadiul certificării realizate de autoritatea de plată, care constituie garanții de bună gestiune financiară, autoritățile naționale trebuie să se asigure ex ante și în mod exhaustiv atât de realitatea, cât și de conformitatea cheltuielilor preconizate. Nu este suficient ca autoritățile naționale să efectueze verificări ex post urmate, dacă este cazul, de rectificări financiare.

În ceea ce privește monitorizarea pistei de audit prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 438/2001, simpla trimitere la fișele de candidatură privind asistența în cadrul unui program finanțat prin FSE nu poate furniza în sine ansamblul informațiilor exacte impuse de articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat.

Prin urmare, Comisia poate reține în mod întemeiat existența unor insuficiențe grave într‑un sistem de gestionare sau de control care pot conduce la nereguli sistematice și, prin urmare, poate suspenda plățile intermediare pentru asistența în cauză, atunci când constată în cadrul unui program finanțat prin FSE exercitarea în comun a funcțiilor de gestionare și de plată, omiterea sau insuficiența verificărilor din prima etapă, precum și, în ceea ce privește monitorizarea pistei de audit, omisiunea de a deține și de a păstra, la nivelul adecvat de gestiune, ansamblul informațiilor exacte impuse de articolul 7 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 438/2001.

(a se vedea punctele 45-47, 52, 54 și 57-61)

2.      Încălcarea protecției încrederii legitime nu poate fi invocată de o persoană care se face vinovată de o încălcare vădită a reglementării în vigoare.

Principiul protecției încrederii legitime nu se poate opune suspendării unei asistențe financiare comunitare atunci când condițiile stabilite pentru acordarea acestei asistențe în mod vădit nu au fost îndeplinite. În ipoteza unor insuficiențe grave în sistemele de gestionare și de control care pot conduce la nereguli sistematice, astfel de nereguli trebuie să fie calificate drept încălcări vădite ale reglementării în vigoare, asemenea nerespectării vădite a reglementării comunitare în temeiul căreia este adoptată o decizie de acordare a unei asistențe comunitare sau a dispozițiilor conținute de o decizie de acordare.

Eventuala existență a unor nereguli care nu au fost investigate sau identificate anterior nu poate în niciun caz să dea naștere unei încrederi legitime. Pentru acest motiv, nimic nu se opune ca, după ce a identificat deficiențe cu ocazia unui control specific, Comisia să acționeze în consecință din punct de vedere financiar. Autoritățile naționale care sunt răspunzătoare într‑o primă etapă pentru controlul financiar al asistenței nu pot să se exonereze de răspundere invocând faptul că în cadrul unui control precedent Comisia nu a constatat nicio neregulă. Astfel, în orice caz, rapoartele de audit întocmite de serviciile Comisiei în cadrul punerii în aplicare a unor operațiuni finanțate prin fonduri structurale, în principiu, nu sunt de natură să dea naștere unei încrederi legitime în conformitatea sistemelor de gestionare și control care trebuie constituite de către statele membre. Astfel de rapoarte sunt întocmite în general prin sondaj pe baza unor elemente reprezentative, dar nu exhaustive, privind asistența și se limitează să menționeze situația constatată la data efectuării auditului. În plus, aceste rapoarte nu reflectă decât opinia profesională a agenților care au sarcina operațiunilor de control la fața locului, iar nu opinia Comisiei, care nu se manifestă decât ulterior, în urma unei proceduri contradictorii desfășurate în strânsă legătură cu statul membru vizat.

(a se vedea punctele 73-77 și 79)