ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
8 februarie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Necompetența Tribunalului – Trimitere către Curte”
În cauza T‑450/09 DEP,
Simba Toys GmbH & Co. KG, cu sediul în Fürth (Germania), reprezentată de O. Ruhl, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind
Seven Towns Ltd, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de K. Szamosi și de M. Borbás, avocați,
având ca obiect o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată ca urmare a Hotărârii din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO (C‑30/15 P, EU:C:2016:849),
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul A. M. Collins (raportor), președinte, doamna M. Kancheva și domnul J. Passer, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
Situația de fapt, procedura și concluziile părților
1 La 1 aprilie 1996, intervenienta, Seven Towns Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare, înlocuit la rândul său prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul tridimensional reprodus în continuare:
3 La 6 aprilie 1999, marca în cauză a fost înregistrată ca marcă a Uniunii Europene sub numărul 162784. Ea a fost reînnoită la 10 noiembrie 2006.
4 La 15 noiembrie 2006, reclamanta, Simba Toys GmbH & Co. KG, a formulat o cerere de declarare a nulității mărcii contestate în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit la rândul său articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001] coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit la rândul său articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din Regulamentul 2017/2001].
5 Prin decizia din 14 octombrie 2008, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității în totalitate.
6 La 23 octombrie 2008, reclamanta a introdus o cale de atac împotriva acestei decizii la EUIPO în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, devenite la rândul lor articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
7 Prin decizia din 1 septembrie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a EUIPO a confirmat decizia diviziei de anulare și a respins calea de atac.
8 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 noiembrie 2009, reclamanta a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate, precum și obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii căii de atac și procedurii în fața Tribunalului. Această cauză a fost înregistrată sub numărul T‑450/09 și repartizată Camerei a patra.
9 Intervenienta a intervenit în litigiu în susținerea concluziilor EUIPO. Aceasta a solicitat, la fel ca cea din urmă, respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
10 La 10 octombrie 2013, având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului, s‑a decis reatribuirea cauzei T‑450/09 Camerei a șasea.
11 Prin Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Simba Toys/OAPI – Seven Towns (Forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată) (T‑450/09, EU:T:2014:983), Tribunalul a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
12 Prin cererea depusă la grefa Curții la 26 ianuarie 2015, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.
13 Prin Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO (C‑30/15 P, EU:C:2016:849), Curtea a anulat Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată (T‑450/09, EU:T:2014:983), s‑a pronunțat ea însăși în mod definitiv asupra litigiului prin anularea deciziei atacate și a obligat intervenienta și pe EUIPO să „suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de [recurentă], aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T‑450/09, cât și procedurii de recurs”.
14 Prin scrisoarea din 27 februarie 2017, reclamanta a solicitat EUIPO să îi ramburseze suma de 53 386,70 euro cu titlu de cheltuieli de judecată pe care le‑a efectuat în cauza T‑450/09.
15 Întrucât nu s‑a putut ajunge la niciun acord între părți cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile, reclamanta, prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 august 2017, a formulat, în temeiul articolului 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, înregistrată sub numărul T‑450/09 DEP, vizând, în esență, să obțină rambursarea în solidar de către EUIPO și intervenientă a sumei de 54 286,70 euro cu titlu de cheltuieli de judecată aferente cauzei T‑450/09 și cererii menționate de stabilire a cheltuielilor de judecată.
16 În paralel, prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 24 august 2017, reclamanta a introdus, în temeiul articolului 145 din Regulamentul de procedură al Curții, o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, înregistrată sub numărul C‑30/15 P‑DEP, având ca obiect rambursarea cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs în cauza C‑30/15 P.
17 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat, în calitate de președinte, la Camera a opta, căreia, în consecință, i‑a fost repartizată prezenta cauză.
Cu privire la competența Tribunalului
18 În temeiul articolului 54 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care constată că nu are competența de a soluționa o cauză care ține de competența Curții, Tribunalul o transmite Curții.
19 Potrivit articolului 127 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, deciziile de trimitere vizate la articolul 54 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt luate de Tribunal, la propunerea judecătorului raportor, prin ordonanță motivată.
20 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 133 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și al articolului 137 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs potrivit articolului 184 alineatul (1) din același regulament, „[î]n hotărârea sau ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată”. Astfel, potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
21 În speță, întrucât Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată (T‑450/09, EU:T:2014:983), atacată în cadrul recursului, a fost anulată, iar Curtea a soluționat în mod definitiv litigiul, trebuie să se constate că Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO (C‑30/15 P, EU:C:2016:849), este cea prin care s‑a finalizat judecata. În plus, întrucât Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată (T‑450/09, EU:T:2014:983), a fost anulată în totalitate, nu mai există nicio decizie a Tribunalului cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în fața sa în cadrul acestei proceduri.
22 Într‑o situație comparabilă, Curtea a considerat deja că era competentă să se pronunțe asupra unei cereri de stabilire a cheltuielilor de judecată privind cheltuielile de judecată aferente procedurii derulate în fața Tribunalului (a se vedea în acest sens Ordonanța din 1 octombrie 2013, Elf Aquitaine/Comisia, C‑521/09 P‑DEP, EU:C:2013:644, punctele 9-12).
23 În aceste condiții, prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, chiar dacă privește cheltuielile de judecată aferente primei instanțe, este de competența Curții.
24 Prin urmare, trebuie să se constate că Tribunalul nu este competent să soluționeze prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată și, în conformitate cu articolul 54 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolul 127 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, trebuie să se trimită cauza Curții.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
dispune:
Trimite Curții cauza T‑450/09 DEP.
Luxemburg, 8 februarie 2018.