Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský soud v Brně (Republica Cehă) la 20 iunie 2022 – CV/Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky

(Cauza C-406/22)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Brně

Părțile din procedura principală

Reclamant: CV

Pârât: Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky

Întrebările preliminare

Criteriul de desemnare ca țară de origine sigură în sensul articolului 37 alineatul (1) din Directiva 2013/32/UE¹ a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale 2013/32/EU prevăzut în anexa I litera b) la aceasta - faptul că țara în cauză asigură protecția împotriva persecuției sau a relelor tratamente prin respectarea drepturilor și a libertăților prevăzute de Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special drepturile de la care nicio derogare nu este permisă în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din convenția menționată anterior - trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o țară derogă de la obligațiile care îi revin în temeiul convenției pe durata stării de pericol public în sensul articolului 15 din convenție, aceasta nu mai îndeplinește criteriul relevant pentru a fi considerată țară de origine sigură?

Articolele 36 și 37 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretate în sensul că împiedică un stat membru să desemneze o țară terță ca fiind o țară de origine sigură doar parțial, cu anumite excepții teritoriale, în cazul în care nu se aplică prezumția că o astfel de parte a țării este sigură pentru solicitant, iar în cazul în care un stat membru desemnează o țară ca fiind sigură cu astfel de excluderi teritoriale, atunci țara în întregime nu poate fi considerată o țară de origine sigură în sensul acestei directive?

În cazul în care răspunsul la oricare dintre cele două întrebări menționate mai sus este afirmativ, articolul 46 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că instanța care se pronunță asupra unei căi de atac împotriva unei decizii prin care se constată că o cerere este vădit nefondată în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din această directivă, emisă în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 31 alineatul (8) litera b) [din directivă], ar trebui să ia în considerare din oficiu (ex officio), chiar și în absența vreunei obiecții din partea solicitantului, de faptul că desemnarea unei țări ca fiind sigură este contrară dreptului Uniunii pentru motivele expuse?

____________

¹ JO 2013, L 180, p. 60.