Cauzele T‑168/10 și T‑572/10

Comisia Europeană

împotriva

Société d’économie mixte d’équipement de l’Aveyron (SEMEA) și

Commune de Millau

„Clauză compromisorie – Contract de subvenționare având ca obiect o acțiune de dezvoltare locală constând în executarea unor lucrări de pregătire și de lansare a unui Centru European de Acțiune Locală la Millau (Franța) – Restituirea unei părți din sumele plătite în avans – Admisibilitatea unei acțiuni împotriva unei societăți de drept francez radiate din registrul comercial – Aplicarea dreptului francez – Contract administrativ – Restituirea plății nedatorate – Prescripție – Opozabilitatea unei clauze compromisorii – Preluarea datoriei – Teoria accesoriului – Stipulația pentru altul”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 19 septembrie 2012

1.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Acțiune formulată împotriva unei societăți radiate din registrul comercial – Aprecierea admisibilității în lumina dreptului național aplicabil

[art. 256 alin. (1) primul paragraf TFUE și art. 272 TFUE]

2.      Drept național – Drept francez – Recuperarea unor creanțe de la o societate comercială locală cu capital mixt radiată din registrul comercial

3.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

4.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea în întregime a acțiunii în despăgubire

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

5.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Competență a Tribunalului definită exclusiv de articolul 272 TFUE și de clauza compromisorie – Aplicarea unor dispoziții naționale în materie de competență – Excludere

(art. 272 TFUE)

6.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Aplicarea clauzei unui terț prin intermediul unei stipulații pentru altul în contract – Admisibilitate – Posibilitate de reziliere unilaterală – Limite

(art. 272 TFUE)

7.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Cerere de sesizare a instanței – Condiție de formă a clauzei – Formalizare în scris

[art. 272 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (5a)]

1.      O acțiune formulată în temeiul unei clauze compromisorii, în conformitate cu articolul 272 TFUE, este inadmisibilă dacă, la data introducerii acesteia, societatea pârâtă nu avea nici capacitate juridică, nici capacitate procesuală. Legea aplicabilă în această privință este cea care reglementează constituirea societății în cauză.

În această privință, în cazul în care dreptul național aplicabil recunoaște posibilitatea subzistenței personalității juridice a unei societăți chiar și după terminarea operațiunilor de lichidare dacă un terț revendică față de societate o creanță care are la bază activitatea desfășurată de aceasta, o acțiune în plata acestei creanțe este admisibilă în pofida radierii societății menționate d din registrul comercial.

(a se vedea punctele 52-55 și 57)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 52-56, 63-67, 71, 78-83, 85-89, 92-96, 127, 128, 154 și 156-158)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 99)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 106 și 107)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 115-119, 123 și 148)

6.      Includerea într‑un contract a unei clauze compromisorii care să permită Uniunii să supună instanței Uniunii un litigiu între Uniune și un terț nu contravine condiției prevăzute la articolul 272 TFUE, potrivit căreia o astfel de clauză trebuie să fie cuprinsă într‑un contract încheiat de Uniune sau în numele acesteia. Astfel, pe de o parte, o stipulație pentru altul poate fi considerată ca fiind o stipulație în numele Uniunii. Pe de altă parte, desigur, această condiție prevăzută la articolul 272 TFUE trebuie interpretată în sensul că se opune stabilirii competenței instanței Uniunii pentru litigii referitoare la un contract împotriva voinței Uniunii. Or, în cazul unei clauze compromisorii stipulate numai în favoarea Uniunii, aceasta nu îi poate fi opusă împotriva voinței sale.

În plus, întrucât o clauză compromisorie este de natură convențională, nimic nu se opune ca existența unei astfel de clauze să fie examinată cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului contractelor care provin din sistemele juridice ale statelor membre. Astfel, chiar dacă unul dintre aceste principii prevede că un contract nu obligă decât părțile la acesta, principiul menționat nu se opune ca două părți să poată conferi un drept unui terț, prin intermediul unei stipulații pentru altul. În această privință, din principiile generale ale dreptului contractelor reiese că existența unei stipulații pentru altul poate rezulta dintr‑o convenție expresă încheiată între stipulant și promitent prin care se conferă un drept unui terț. Existența unei astfel de stipulații pentru altul poate fi dedusă de asemenea din scopul contractului sau din împrejurările cauzei.

Pe de altă parte, stipulantul și promitentul în cadrul unei stipulații pentru altul pot, în anumite condiții, să suprime sau să modifice clauza care prin care se conferă dreptul respectiv. Potrivit principiilor generale ale dreptului contractelor, acest lucru nu mai este însă posibil după ce terțul beneficiar a notificat promitentului sau stipulantului că dorește să beneficieze de dreptul său.

(a se vedea punctele 134, 135, 138 și 144)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 145-146)