Language of document : ECLI:EU:T:2021:902

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)

15 decembrie 2021(*)

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Program‑cadru pentru cercetare și inovare «Orizont 2020» (2014-2020) – Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 – Documente referitoare la proiectul de cercetare «iBorderCtrl: Intelligent Portable Border Control System» – Excepția privind protecția intereselor comerciale ale unui terț – Refuz parțial de acces – Interes public superior”

În cauza T‑158/19,

Patrick Breyer, cu domiciliul în Kiel (Germania), reprezentat de J. Breyer, avocat,

reclamant,

împotriva

Agenției Executive Europene pentru Cercetare (REA), reprezentată de S. Payan‑Lagrou și V. Canetti, în calitate de agenți, asistate de R. van der Hout și C. Wagner, avocați,

pârâtă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei REA din 17 ianuarie 2019 [ARES (2019) 266593] privind accesul parțial la documente,

TRIBUNALUL (Camera a zecea),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, E. Buttigieg (raportor) și G. Hesse, judecători,

grefier: domnul L. Ramette, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 5 februarie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

I.      Istoricul cauzei

1        La 19 aprilie 2016, Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare (REA) a încheiat acordul de subvenționare nr. 700626 (denumit în continuare „acordul de subvenționare”) cu membrii unui consorțiu în vederea finanțării proiectului „iBorderCtrl: Intelligent Portable Control System” (denumit în continuare „proiectul iBorderCtrl”) în cadrul Programului‑cadru pentru cercetare și inovare „Orizont 2020” (2014-2020) (denumit în continuare „programul Orizont 2020”) pentru o perioadă de 36 luni începând de la 1 septembrie 2016.

2        REA descrie proiectul iBorderCtrl ca urmărind testarea de noi tehnologii în scenariile de gestionare controlată a frontierelor („controlled border management scenarios”) care ar putea crește eficacitatea gestionării frontierelor externe ale Uniunii Europene și ar putea asigura gestionarea mai rapidă a călătorilor legitimi, precum și o detectare mai rapidă a activităților ilegale. Cu toate acestea, REA arată că proiectul nu privește dezvoltarea unei tehnologii care să vizeze punerea în aplicare efectivă a unui sistem funcțional cu clienți veritabili.

3        În cadrul finanțării și al punerii în aplicare a proiectului, REA a primit din partea membrilor consorțiului, în conformitate cu acordul de subvenționare, anumite documente referitoare la diferite etape ale dezvoltării proiectului iBorderCtrl.

4        La 5 noiembrie 2018, reclamantul, domnul Patrick Breyer, a adresat Comisiei Europene, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), o cerere de acces (denumită în continuare „cererea inițială”) la mai multe documente, pe de o parte, la cele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl și, pe de altă parte, la cele elaborate în cursul acestui proiect. Respectiva cerere a fost înregistrată în aceeași zi cu numărul de referință ARES (2018) 5639117 și a fost transmisă către REA la 7 noiembrie 2018.

5        Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2018 (denumită în continuare „decizia inițială”), REA l‑a informat pe reclamant că unul dintre documentele solicitate era accesibil publicului, că îi acorda un acces parțial la un alt document solicitat și că îi respingea cererea de acces în ceea ce privește alte documente elaborate în cursul proiectului, justificând respingerea cererii de acces prin aplicarea excepțiilor privind protecția, pe de o parte, a vieții private și a integrității individului, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât documentele solicitate conțineau date cu caracter personal ale persoanelor implicate în proiect care nu intră în sfera domeniului public, și, pe de altă parte, a intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din acest regulament.

6        La 26 noiembrie 2018, reclamantul a adresat Comisiei o cerere de confirmare a accesului înregistrată cu numărul de referință ARES (2018) 6073379 (denumită în continuare „cererea de confirmare”), acceptând în același timp ca numele persoanelor fizice implicate în proiect să fie ocultate în documentele în cauză.

7        Prin Decizia din 17 ianuarie 2019 [ARES (2019) 266593], REA i-a acordat reclamantului un acces parțial la alte documente solicitate și a respins în rest cererea sa de acces, invocând protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, și referindu‑se în special atât la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul‑cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO 2013, L 347, p. 81), cât și la acordul de subvenționare (denumită în continuare „decizia atacată”).

8        Tabelul următor rezumă poziția REA în privința diferitor documente solicitate, elaborate în cursul proiectului iBorderCtrl (denumite în continuare „documentele solicitate”):

Documente/rezultate

Poziția REA

Informații confidențiale

D 1.1 Primul raport al consilierului în etică (Ethics advisor’s first report)

Refuz al accesului

Evaluare etică și juridică a instrumentelor, a componentelor tehnice și a metodelor dezvoltate în proiect

D 1.2 Etica realizării profilului, riscul de stigmatizare a particularilor și planul de mitigație (Ethics of profiling, the risk of stigmatization of individuals and mitigation plan)

Refuz al accesului

Evaluarea etică și juridică a instrumentelor, a componentelor tehnologice și a metodelor dezvoltate în proiect

D 1.3 Consilier în etică (Ethics Advisor)

Refuz al accesului

Datele consilierului în etică

D 2.1 Raport privind analiza cerințelor (Requirement Analysis Report)

Refuz al accesului

Soluțiile tehnologice și descrierea arhitecturii globale a sistemului

D 2.2 Arhitectura de referință și specificarea componentelor (Reference Architecture and components specification)

Refuz al accesului

Soluțiile tehnologice și descrierea arhitecturii globale a sistemului

D 2.3 Raport de examinare juridică și etică la nivelul UE (EU wide legal and ethical review report)

Refuz al accesului

Evaluarea etică și juridică a instrumentelor, a componentelor tehnologice și a metodelor dezvoltate în proiect

D 3.1 Dispozitive de colectare a datelor – specificații (Data Collection Devices – specifications)

Acces parțial

Părțile ocultate ale documentului ar conține informații care afectează interesele comerciale

D 7.3 Plan de difuzare și comunicare (Dissemination and communication plan)

Acces parțial

Părțile ocultate ale documentului ar conține informații care afectează interesele comerciale

D 7.6 Raport de comunicare anual, inclusiv materialul de comunicare (Yearly communication report including communication material)

Indicație: document accesibil publicului

Niciuna

D 7.8 Plan de difuzare și de comunicare 2 (Dissemination and communication plan 2)

Acces parțial

Părțile ocultate ale documentului ar conține informații care afectează interesele comerciale

D 8.1 Plan de gestionare a calității (Quality Management Plan)

Refuz al accesului

Informații confidențiale ale consorțiului referitoare la gestionarea proiectului, a planificării măsurilor tehnice la livrarea rezultatelor

D 8.3 Raport privind progresul periodic (Periodic Progress Report)

Refuz al accesului

Descrierea progreselor tehnice privind diferitele loturi de lucru

D 8.4 Raport anual (Annual Report)

Refuz al accesului

Descrierea progreselor tehnice privind diferitele loturi de lucru

D 8.5 Raport privind progresul periodic 2 (Periodic Progress Report 2)

Refuz al accesului

Descrierea progreselor tehnice pentru diferitele loturi de lucru

D 8.7 Raport anual 2 (Annual Report 2)

Refuz al accesului

Descrierea progreselor tehnice privind diferitele loturi de lucru


II.    Procedura și concluziile părților

9        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 martie 2019, reclamantul a introdus prezenta acțiune în care Comisia a fost desemnată oficial drept pârâtă.

10      Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 18 iunie 2019, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin Ordonanța din 12 noiembrie 2019, Tribunalul a decis că era necesar să se considere că partea împotriva căreia a fost introdusă prezenta acțiune nu era Comisia, ci REA și că, în consecință, nu era necesară pronunțarea asupra excepției de inadmisibilitate ridicate de Comisie.

11      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 20 iunie 2020, reclamantul a prezentat noi propuneri de probe și noi elemente de probă. REA și‑a prezentat observațiile cu privire la acestea în termenul acordat.

12      În cadrul unei măsuri de organizare a procedurii adoptate la 17 noiembrie 2020 în temeiul articolului 89 din Regulamentul său de procedură, Tribunalul a invitat reclamantul să prezinte anexa 1 la decizia inițială și să răspundă la o întrebare scrisă. Reclamantul nu a dat curs acestei cereri în termenul acordat. În pofida nerespectării termenului menționat, prin Decizia din 10 decembrie 2021, în temeiul articolului 62 din Regulamentul de procedură, președintele Camerei a zecea a Tribunalului a decis că cercetarea judecătorească în prezenta cauză va fi facilitată prin depunerea la dosar a documentelor prezentate tardiv. Astfel, răspunsul reclamantului și documentul solicitat au fost depuse la dosar.

13      Prin Ordonanța din 26 noiembrie 2020, adoptată în temeiul articolului 91 litera (c) din Regulamentul de procedură, Tribunalul a obligat REA să prezinte copii ale acordului de subvenționare și versiuni confidențiale ale tuturor documentelor legate de cererea de confirmare la care accesul a fost refuzat total sau parțial. REA a dat curs acestei cereri în termenul acordat. În conformitate cu articolul 104 din Regulamentul de procedură, aceste documente nu au fost comunicate reclamantului.

14      La 17 februarie 2021, fază orală a procedurii a fost închisă.

15      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 23 martie 2021, reclamantul a prezentat înscrisuri. Prin Ordonanța din 21 aprilie 2021, Tribunalul a decis redeschiderea fazei orale a procedurii, conform articolului 113 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură și, prin decizia din aceeași zi, a decis să depună la dosar înscrisurile prezentate de reclamant la 23 martie 2021 și să invite REA să își prezinte observațiile cu privire la acestea. Aceasta din urmă și‑a prezentat observațiile în termenul stabilit.

16      Prin Decizia Tribunalului din 16 iunie 2021, procedura orală a fost din nou închisă.

17      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată.

18      REA solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente depunerii de propuneri de probe noi și de elemente de probă noi.

III. În drept

19      În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță și ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001, și al doilea, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) din același regulament.

20      Întrucât al doilea motiv privește chiar conținutul cererii de acces, acesta trebuie analizat mai întâi.

A.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001

21      Reclamantul susține că REA a încălcat articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 prin faptul că decizia inițială și decizia atacată au vizat exclusiv documentele solicitate, elaborate în cursul proiectului iBorderCtrl, cu excluderea celor referitoare la autorizarea însăși a proiectului în cauză, care însă erau, de asemenea, vizate de cererea de acces.

22      Reclamantul precizează în această privință că cererea de confirmare s‑a referit în mod expres la cererea inițială, în care menționase documentele referitoare la autorizarea proiectului în cauză, astfel încât era superfluu să enumere din nou în cererea de confirmare fiecare din documentele la care solicitase accesul. Acesta arată că, în lipsa unei retrageri parțiale a cererii de acces, REA nu putea presupune că cererea de confirmare nu mai privea toate documentele vizate în cererea inițială.

23      REA arată că, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, decizia atacată a vizat toate documentele la care reclamantul solicitase accesul în cererea sa de confirmare. Or, întrucât aceasta din urmă nu a făcut referire la documentele privind autorizarea proiectului în cauză, care nu erau încă menționate, nici indicate în decizia inițială, dar nici vizate de motivarea acesteia, și întrucât documentele respective nu au fost menționate, fie și indirect, printre motivele cererii de confirmare, REA ar fi prezumat că aceste documente nu făceau obiectul cererii de confirmare. Dacă reclamantul ar fi dorit să își extindă cererea de confirmare la aceste documente, ar fi trebuit să se refere în mod expres la acestea în cererea sa de confirmare. Cu toate acestea, nimic nu l‑ar împiedica pe reclamant să depună o cerere de acces cu privire la aceste documente în viitor.

24      Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantul susține în esență că REA nu a examinat în mod complet cererea de acces, pentru faptul că a omis să adopte o poziție cu privire la aceasta în condițiile în care ea viza documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl.

25      Părțile nu contestă că, în cererea inițială, reclamantul solicitase accesul, printre altele, la toate documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl. Este de asemenea cert că aceste documente nu au fost menționate în decizia inițială. Astfel, ele nu figurează printre documentele enumerate la titlul A din decizia inițială ca făcând parte din conținutul cererii inițiale. De asemenea, la titlul B din decizia inițială, consacrat examinării cererii de acces, REA a precizat că ea considera că din cererea inițială făceau parte documentele enumerate în anexa 1 la aceasta. Or, documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl nu erau menționate în anexa menționată. Pe de altă parte, motivarea deciziei inițiale nu viza aceste documente, fapt recunoscut în mod explicit de REA. Astfel, această decizie se referea sistematic la documentele solicitate, așa cum au fost definite în prealabil în aceeași decizie, între care nu se regăseau documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl.

26      În această privință, trebuie amintit că Regulamentul nr. 1049/2001 urmărește, astfel cum se indică în considerentul (4) și la articolul 1 din acesta, să confere publicului un drept de acces la documentele instituțiilor cât mai larg posibil, beneficiul unui astfel de drept nefiind condiționat, potrivit articolului 6 alineatul (1) din acest regulament, de o justificare a cererii.

27      Atunci când se solicită unei instituții, unui organ, unui oficiu sau unei agenții a Uniunii divulgarea unui document, acestea sunt obligate să aprecieze în fiecare caz în parte dacă acest document intră sub incidența excepțiilor de la dreptul de acces public la documentele instituțiilor, enumerate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 35).

28      În plus, astfel cum reiese din textul considerentului (13) al Regulamentului nr. 1049/2001, punerea în aplicare a unei proceduri administrative în două faze, însoțită de posibilitatea de introducere a unei acțiuni în justiție sau de formulare a unei plângeri adresate Ombudsmanului European, a fost prevăzută în scopul asigurării unei respectări depline a dreptului de acces public la documentele instituțiilor Uniunii.

29      De asemenea, potrivit jurisprudenței, prin instituirea unei proceduri în doi timpi, articolele 7 și 8 din Regulamentul nr. 1049/2001 au ca obiectiv să permită, pe de o parte, o soluționare rapidă și ușoară a cererilor de acces la documentele instituțiilor în cauză, precum și, pe de altă parte, în mod prioritar, o rezolvare amiabilă a eventualelor diferende (Hotărârea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C‑362/08 P, EU:C:2010:40, punctul 53).

30      Reiese din cele menționate la punctele 25-29 de mai sus că instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză este obligată să procedeze la o examinare completă a tuturor documentelor vizate în cererea de divulgare. O asemenea cerință se aplică, în principiu, nu numai cu ocazia soluționării unei cereri de confirmare, în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, ci și cu ocazia soluționării unei cereri inițiale, în sensul articolului 7 din regulamentul menționat (Hotărârea din 22 mai 2012, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, T‑300/10, EU:T:2012:247, punctul 69).

31      Or, din elementele evidențiate la punctul 25 de mai sus reiese că, în speță, REA a omis să se pronunțe cu privire la cererea de acces inițială în condițiile în care aceasta viza documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl, cu încălcarea obligației sale de examinare completă a cererii respective. O astfel de abținere din partea sa aduce în mod vădit atingere obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1049/2001 de soluționare rapidă și ușoară a cererilor de acces și de rezolvare amiabilă a diferendelor, astfel cum s‑a amintit la punctul 29 de mai sus (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 mai 2012, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, T‑300/10, EU:T:2012:247, punctul 73).

32      REA arată că îi revenea reclamantului sarcina de a indica în mod explicit documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl în cererea sa de confirmare, în lipsa căreia ea putea prezuma că aceste documente nu erau vizate de cererea sa.

33      În această privință, pe de o parte, trebuie subliniat că, în cererea de confirmare a accesului, reclamantul a indicat în mod explicit că aceasta venea în urma cererii sale de acces inițiale. Niciun fragment din cererea de confirmare nu lasă să se înțeleagă că reclamantul ar fi procedat la retragerea cererii sale de acces la documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl. Intenția reclamantului de a reitera cererea sa de acces la toate documentele avute în vedere în cererea inițială reiese de asemenea din faptul, evocat de reclamant, că a acceptat în mod explicit să facă alte concesii în urma deciziei inițiale, și anume să accepte ca datele cu caracter personal conținute în documentele în cauză să fie ocultate. În aceste împrejurări, REA nu putea să prezume că, în cererea sa de confirmare, reclamantul renunțase să solicite accesul la documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl.

34      Pe de altă parte, în măsura în care, printr‑un astfel de argument, REA susține în esență că reclamantul ar fi trebuit să conteste în mod explicit, în cadrul cererii de confirmare, omisiunea de a se pronunța în decizia inițială cu privire la cererea sa de acces, în condițiile în care aceasta viza documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl, un asemenea argument nu poate fi admis. Astfel, omisiunea sa de a se pronunța, în decizia inițială, cu privire la o parte din cererea inițială de acces a avut drept consecință faptul că nu a fost declanșată a doua etapă a procedurii în privința documentelor vizate de această omisiune. O abordare contrară, susținută de REA, ar contraveni obiectivelor amintite la punctul 29 de mai sus, urmărite de articolele 7 și 8 din Regulamentul nr. 1049/2001.

35      În sfârșit, este, desigur, adevărat că, astfel cum susține REA, o persoană poate formula o nouă cerere de acces privind documente la care i s‑a refuzat anterior accesul și că o asemenea cerere obligă instituția în cauză să examineze dacă refuzul anterior al accesului rămâne justificat în raport cu o modificare, care a intervenit între timp, a situației de drept sau de fapt (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C‑362/08 P, EU:C:2010:40, punctele 56 și 57).

36      Totuși, așa cum rezultă din jurisprudență, o omisiune de a se pronunța cu privire la o parte a unei cereri de acces nu poate fi asimilată unei respingeri a cererii de acces (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctele 122 și 123). În consecință, o astfel de posibilitate de a formula o nouă cerere de acces nu poate să remedieze lipsa unei examinări complete de către instituția în cauză a primei cereri de acces sau să constituie un argument pentru a priva solicitantul de posibilitatea de a formula o cale de atac de care dispune în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:455, punctul 40).

37      Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se admită al doilea motiv și să se anuleze decizia atacată în ceea ce privește omisiunea REA de a se pronunța cu privire la cererea reclamantului, dat fiind că aceasta viza obținerea accesului la documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl.

B.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță și a articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001

38      Primul motiv este structurat pe două aspecte, primul fiind întemeiat pe lipsa atingerii aduse protecției intereselor comerciale, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, iar al doilea fiind întemeiat pe existența unui interes public superior pentru divulgarea documentelor în cauză, în sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teză din acest regulament.

39      Cu titlu introductiv, trebuie să se examineze admisibilitatea, contestată de REA, a elementelor de probă noi și a propunerilor de probe noi formulate de reclamant în scrisoarea sa din 20 iunie 2020, precum și a criticii prin care acesta susține că REA ar fi trebuit să îi acorde cel puțin un acces parțial la documentele solicitate.

1.      Cu privire la admisibilitatea elementelor de probă noi și a propunerilor de probe noi

40      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 20 iunie 2020, reclamantul a prezentat câteva extrase de pe site‑uri internet în temeiul unor elemente de probă noi și a formulat propuneri de probe noi constând în trimiteri la aceste site‑uri internet. În observațiile sale din 9 iulie 2020 cu privire la acestea, REA susține, pe de o parte, că respectivele elemente de probă și propuneri de probe sunt inadmisibile, întrucât au fost tardiv formulate și fără ca întârzierea în depunerea lor să fi fost justificată în mod corespunzător de reclamant. Pe de altă parte, REA contestă prezentarea faptelor propusă de reclamant pe baza acestor elemente de probă.

41      Potrivit articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, cu titlu excepțional, părțile principale mai pot depune sau propune probe înainte de închiderea fazei orale a procedurii sau înainte de decizia Tribunalului de a se pronunța fără parcurgerea fazei orale a procedurii, cu condiția ca întârzierea în depunerea sau propunerea de probe să fie justificată. Cu toate acestea, reiese din jurisprudență că proba contrară și completarea probatoriului solicitate ca urmare a unei probe contrare a părții adverse din memoriul în duplică nu sunt vizate de norma de decădere prevăzută de dispoziția menționată. Astfel, această dispoziție privește propunerile de probe noi și trebuie interpretată în lumina articolului 92 alineatul (7) din regulamentul menționat, care prevede expres că proba contrară și completarea probatoriului solicitat sunt admisibile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 aprilie 2004, M/Curtea de Justiție, T‑172/01, EU:T:2004:108, punctul 44; a se vedea în acest sens și prin analogie și Hotărârea din 12 decembrie 2018, Servier și alții/Comisia, T‑691/14, în recurs, EU:T:2018:922, punctul 1460 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, s‑a statuat deja că prezentarea tardivă de către o parte a probelor sau a propunerilor de probe poate fi justificată, printre altele, dacă probele prezentate tardiv de partea adversă justifică completarea dosarului, astfel încât să se asigure respectarea principiului contradictorialității (Hotărârea din 14 aprilie 2005, Gaki‑Kakouri/Curtea de Justiție, C‑243/04 P, nepublicată, EU:C:2005:238, punctul 32).

42      În speță, elementele de probă și propunerile de probe formulate de reclamant în scrisoarea sa din 20 iunie 2020 nu pot fi declarate inadmisibile pentru motivul că ar fi fost prezentate după depunerea memoriului în duplică cu încălcarea articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Astfel, după cum arată reclamantul în scrisoarea sa din 20 iunie 2020, aceste elemente de probă și aceste propuneri de probe urmăresc să răspundă argumentului formulat de REA la punctul 17 din duplică potrivit căruia numai polițiștii de frontieră și colaboratorii la proiectul iBorderCtrl puteau participa la testele‑pilot ale acestui proiect.

43      Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul pe care REA îl întemeiază pe faptul că reclamantul a susținut deja în memoriul în replică că oricine putuse să participe la testele‑pilot și că ar fi putut astfel să prezinte, încă din acest stadiu, elementele de probă sau să facă propunerile de probe în susținerea acestei afirmații.

44      Astfel, poziția exprimată de REA la punctul 17 din memoriul în duplică nu reiese din decizia inițială, din decizia atacată sau din memoriul în apărare, astfel încât reclamantul, care nu a luat cunoștință de ea decât odată cu memoriul în duplică, nu era obligat să își susțină argumentul prezentat în memoriul în replică prin elemente de probă contrare.

45      Prin urmare, norma de decădere prevăzută la articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură nu este aplicabilă elementelor de probă și propunerilor de probe formulate de reclamant în scrisoarea sa din 20 iunie 2020, astfel încât acestea sunt admisibile.

2.      Cu privire la admisibilitatea criticii întemeiate pe omisiunea de a acorda un acces parțial

46      REA susține că obiectul primului motiv, așa cum este formulat în cererea introductivă, se limitează la o încălcare a articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, critica, întemeiată pe nerespectarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 în sensul că REA nu a acordat cel puțin un acces parțial la documentele solicitate, evocată pentru prima dată în stadiul replicii, ar fi inadmisibilă.

47      Reclamantul arată că critica potrivit căreia REA ar fi trebuit să comunice cel puțin o parte din documentele solicitate nu este nouă. Pe de o parte, nu ar fi necesar ca articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 să fie „citat separat”, întrucât chiar REA a divulgat documentele în cauză ocultate parțial. Pe de altă parte, problema unei divulgări cel puțin parțiale a documentelor solicitate a fost invocată deja în stadiul cererii introductive.

48      În această privință, trebuie arătat că, deși, pentru ca o critică să fie admisibilă, nu este, desigur, indispensabil să se menționeze explicit o dispoziție a cărei încălcare se invocă, trebuie totuși să reiasă cu claritate din argumentația astfel prezentată încă din stadiul cererii introductive că reclamantul intenționa să invoce o astfel de încălcare.

49      În speță, astfel cum susține reclamantul, mai multe fragmente din cererea introductivă trebuie înțelese ca făcând parte dintr‑o critică întemeiată implicit, dar obligatoriu, pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001.

50      Astfel, la punctul 26 din cererea introductivă, reclamantul a arătat că diferite părți ale documentelor la care solicitase accesul puteau fi divulgate fără a se aduce atingere intereselor comerciale ale consorțiului. În plus, prin invocarea, în temeiul jurisprudenței, la punctul 28 din cererea introductivă a faptului că REA a omis să examineze în detaliu documentele solicitate pentru a verifica în ce măsură conțineau informații noi, esențiale, care nu erau cunoscute încă, reclamantul a vizat, în mod implicit, dar necesar, o obligație a REA de a examina dacă putea fi acordat un acces parțial la documentele menționate ca urmare a faptului că ar conține informații accesibile publicului, care nu constituiau o compilație a unor asemenea informații demne de protecție în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

51      În aceste condiții, trebuie să se aprecieze că argumentele mai detaliate, formulate în memoriul în replică, constituie o dezvoltare a criticii întemeiate pe refuzul unui acces cel puțin parțial la documentele solicitate, critică evocată în stadiul cererii introductive. Argumentul REA potrivit căruia această critică este inadmisibilă trebuie, așadar, să fie respins.

3.      Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa atingerii aduse protecției intereselor comerciale

52      În cadrul argumentației lor referitoare la primul aspect al primului motiv, părțile au opinii divergente în special cu privire la problema aplicării în speță a Regulamentului nr. 1290/2013, a clauzelor acordului de subvenționare și a articolului 339 TFUE, problemă care trebuie examinată în prealabil.

a)      Cu privire la aplicarea în speță a Regulamentului nr. 1290/2013, a clauzelor acordului de subvenționare și a articolului 339 TFUE

53      Reclamantul arată că temeiul juridic al examinării legalității deciziei atacate trebuie să fie Regulamentul nr. 1049/2001, iar nu Regulamentul nr. 1290/2013, clauzele acordului de subvenționare sau articolul 339 TFUE invocate de asemenea de REA în decizia atacată în susținerea respingerii cererii de acces. În orice caz, în opinia reclamantului, Regulamentul nr. 1290/2013 nu poate prevala în raport cu Regulamentul nr. 1049/2001 și nu s‑ar putea deroga de la aplicarea regulamentului menționat printr‑un contract, cum este acordul de subvenționare.

54      REA susține că reclamantul afirmă în mod eronat că nici Regulamentul nr. 1290/2013, nici articolul 339 TFUE nu sunt relevante pentru aprecierea cererii sale de acces la documentele în cauză. În opinia REA, chiar dacă dispozițiile mai recente ale Regulamentului nr. 1290/2013 nu au fost expres desemnate ca fiind mai speciale în raport cu Regulamentul nr. 1049/2001, cele două regulamente trebuie respectate și conciliate printr‑o aplicare coerentă, Regulamentul nr. 1290/2013 și în special articolul 3 din acesta acordând în această privință o protecție suplimentară și consolidată accesului la documentele care intră sub incidența acestei dispoziții. Pe de altă parte, acordul de subvenționare ar conține dispoziții privind confidențialitatea și accesul la documentele întocmite în cadrul proiectului iBorderCtrl, în sensul articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013. Astfel, potrivit articolului 36.1 din acordul de subvenționare, documentele solicitate, care erau desemnate drept „confidențiale”, nu puteau fi diseminate.

55      Examinarea acestei chestiuni impune reamintirea faptului că, potrivit articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, dispozițiile referitoare la accesul publicului la documentele REA se aplică tuturor documentelor deținute de această agenție, adică tuturor documentelor întocmite sau primite de aceasta și aflate în posesia ei, în toate domeniile sale de activitate. În plus, deși acest regulament urmărește să confere publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor, acest drept este totuși supus anumitor limite întemeiate pe considerente de interes public sau privat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Suède/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, EU:C:2011:496, punctul 88, și Hotărârea din 5 februarie 2018, Pari Pharma/EMA, T 235/15, EU:T:2018:65 punctul 39 și jurisprudența citată).

56      Regimul excepțiilor prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 se întemeiază pe o analiză comparativă a intereselor contrare într‑o situație dată, și anume, pe de o parte, interesele care ar fi favorizate prin divulgarea conținutului documentelor în cauză și, pe de altă parte, interesele care ar fi amenințate prin această divulgare. Decizia adoptată cu privire la o cerere de acces la documente depinde de ce interes trebuie să prevaleze în speță (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 63 și jurisprudența citată).

57      În timp ce instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză trebuie să furnizeze explicații cu privire la modul în care accesul la un document a cărui divulgare se solicită ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat printr‑o excepție prevăzută la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, Curtea a recunoscut că este admisibil ca instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii să se întemeieze, în această privință, pe prezumții generale care se aplică anumitor categorii de documente, considerații de ordin general similare putându‑se aplica unor cereri de divulgare privind documente de aceeași natură (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctele 64 și 65 și jurisprudența citată).

58      În decizia atacată, pentru a justifica respingerea în parte a cererii de acces la documentele solicitate, REA a invocat protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, considerând însă că această din urmă dispoziție trebuia interpretată în conformitate cu dispozițiile referitoare la confidențialitate care figurează la articolul 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și la articolul 36 din acordul de subvenționare privind proiectul iBorderCtrl. REA a apreciat, întemeindu‑se pe jurisprudența instanțelor Uniunii, că Regulamentul nr. 1049/2001 și Regulamentul nr. 1290/2013 trebuiau, așadar, să fie aplicate astfel încât să se asigure o aplicare a fiecărui regulament care să fie compatibilă cu cea a celuilalt și care ar permite astfel aplicarea lor coerentă.

59      Articolul 3 din Regulamentul nr. 1290/2013, intitulat „Confidențialitatea”, prevede că orice date, cunoștințe și informații comunicate cu restricții de confidențialitate în cadrul unei acțiuni rămân confidențiale, sub rezerva condițiilor stabilite în acordurile, deciziile sau contractele de punere în aplicare și ținând cont de dreptul Uniunii referitor la protecția informațiilor clasificate și la accesul la astfel de informații. Confidențialitatea documentelor prezentate REA în cadrul proiectului iBorderCtrl este supusă, printre altele, condițiilor definite în acordul de subvenționare, al cărui articol 36.1 prevede că, în cursul executării acțiunii și la patru ani după perioada de 36 de luni de la începutul acțiunii, părțile trebuie să asigure confidențialitatea oricăror date, a oricărui document sau a altui material desemnat ca fiind confidențial la momentul divulgării sale. Acest termen nu expirase la momentul cererii inițiale a reclamantului.

60      Trebuie arătat că, în prezenta acțiune, REA susține că, întrucât obiectivul specific al articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 este de a limita accesul terților la documentele care intră sub incidența acestei dispoziții, documentele desemnate ca fiind „confidențiale”, în temeiul articolului 36.1 din acordul de subvenționare, nu puteau fi diseminate unui terț. Astfel, potrivit REA, atunci când se aplică o protecție în temeiul Regulamentului nr. 1290/2013 și al acordului de subvenționare, protecția „suplimentară” sau „consolidată” astfel instituită trebuie să fie o garanție împotriva riscului de a se aduce atingere succesului proiectelor finanțate, care se întemeiază pe disponibilitatea cercetătorilor de a participa la proiecte, această disponibilitate putând fi compromisă dacă documentele prezentate, care conțin adesea soluții inovatoare și informații sensibile din punct de vedere comercial, riscă să fie divulgate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001. Spiritul și dispozițiile Regulamentului nr. 1290/2013 și ale acordului de subvenționare care reglementează o astfel de protecție „suplimentară” ar fi golite de sens dacă publicul ar avea acces la documente referitoare la proiectul în cauză desemnate ca fiind confidențiale. REA arată, așadar, că a „prezumat” că documentele consorțiului calificate drept confidențiale, în temeiul articolului 36.1 din acordul de subvenționare, conțineau informații sensibile a căror divulgare ar aduce atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului.

61      Printr‑o asemenea argumentație, REA pledează în mod implicit, dar obligatoriu, în favoarea instituirii unei prezumții generale potrivit căreia documentele comunicate REA de un participant la o acțiune cu restricții de confidențialitate, în sensul articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și al articolului 36.1 din acordul de subvenționare, nu ar trebui să fie divulgate unui terț fără să fie necesară examinarea în mod concret a aplicabilității în cazul documentelor menționate a uneia dintre excepțiile de la principiul transparenței prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001.

62      Pe de altă parte, REA solicită Tribunalului, pe baza jurisprudenței referitoare la prezumțiile generale de nedivulgare, să examineze aplicarea în speță a unei astfel de prezumții generale întemeiate pe Regulamentul nr. 1290/2013.

63      În această privință, trebuie amintit că aplicarea prezumției generale de confidențialitate este facultativă pentru instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii sesizată cu o cerere de acces la documente (a se vedea Hotărârea din 22 ianuarie 2020, MSD Animal Health Innovation și Intervet international/EMA, C‑178/18 P, EU:C:2020:24, punctul 59 și jurisprudența citată).

64      Astfel, chiar presupunând că o asemenea prezumție generală era aplicabilă în speță, trebuie să se constate că, în decizia atacată, REA nu a răspuns la cererea de acces la documentele în cauză prevalându‑se de o asemenea prezumție generală de confidențialitate, dar a examinat în mod concret și individual dacă, având în vedere în special protecția conferită documentelor respective de articolul 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și de articolul 36.1 din acordul de subvenționare, trebuia să li se aplice excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Pe de altă parte, REA a admis în mod explicit, atât în înscrisurile sale, cât și în ședință, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, că a efectuat o examinare concretă și individuală a posibilității de a acorda accesul la documentele solicitate.

65      În consecință, sunt inoperante toate argumentele prin care REA invocă implicit, dar obligatoriu, existența unei prezumții generale de nedivulgare a documentelor solicitate, întemeiată pe caracterul lor confidențial în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și al articolului 36.1 din acordul de subvenționare.

66      Cu toate acestea, contrar celor susținute de reclamant, o asemenea concluzie nu are drept consecință aplicarea exclusivă în speță a Regulamentului nr. 1049/2001. Astfel, rezultă din jurisprudență că, atunci când regulamentele nu conțin dispoziții care să prevadă expres supremația unui regulament asupra altuia, se impune să se asigure o aplicare a fiecăruia dintre aceste regulamente care să fie compatibilă cu a celuilalt și să permită astfel o aplicare coerentă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 84 și jurisprudența citată).

67      În speță, articolul 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și articolul 36.1 din acordul de subvenționare stabilesc și pun în aplicare regula confidențialității informațiilor și a documentelor referitoare la proiectul în cauză care au fost identificate ca fiind „confidențiale”, în speță în anexa I la acordul menționat. Deși regulamentul amintit și acordul de subvenționare instituie anumite excepții în special în ceea ce privește punerea la dispoziția instituțiilor, a organelor, a oficiilor și a agențiilor Uniunii, precum și a statelor membre de informații, în conformitate cu articolul 4 din acest regulament și cu articolul 36.1 din acordul de subvenționare, sau referitoare la obligația de diseminare a rezultatelor, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din același regulament, precum și cu articolele 29.1 și 29.2 din acordul de subvenționare, acestea mențin totuși principiul confidențialității informațiilor față de public în general în perioada stabilită în acordul de subvenționare.

68      Pe de altă parte, astfel cum reiese din articolul 38.2.1 din acordul de subvenționare, dreptul REA de a utiliza materialul, documentele și informațiile beneficiarilor include acordarea accesului ca răspuns la cereri individuale întemeiate pe Regulamentul nr. 1049/2001. Cu toate acestea, potrivit dispoziției menționate, acest drept nu are efecte, printre altele, asupra obligațiilor în materie de confidențialitate prevăzute la articolul 36 din convenția de subvenționare, care sunt în continuare aplicabile.

69      Rezultă că REA a ținut seama în mod întemeiat, în decizia atacată, de protecția confidențialității prevăzută în privința documentelor solicitate, potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și articolului 36.1 din acordul de subvenționare, cu ocazia examinării concrete și individuale a documentelor solicitate în raport cu excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

70      Contrar tezei susținute de reclamant, articolul 36.1 litera (e) din acordul de subvenționare, potrivit căruia, în esență, obligațiile privind confidențialitatea garantate în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 nu se mai aplică dacă divulgarea informației este impusă de legislația Uniunii sau de legislația națională, nu poate fi interpretat în sensul că principiul accesului la documente care rezultă din Regulamentul nr. 1049/2001 prevalează neapărat în raport cu protecția confidențialității documentelor instituită prin Regulamentul nr. 1290/2013. Astfel, dacă s‑ar accepta teza reclamantului, aceasta ar avea drept consecință privarea în esență de efecte a obligației generale prevăzute la articolul 3 din acest regulament de a asigura tratamentul confidențial al documentelor desemnate ca atare, pe care, conform articolului 18 alineatul (3) din același regulament, acordul de subvenționare trebuie să o respecte prin definirea drepturilor și a obligațiilor părților. În aceste condiții, articolul 36.1 litera (e) din acordul de subvenționare reflectă necesitatea, amintită la punctul 66 de mai sus, de a asigura o aplicare a Regulamentelor nr. 1290/2013 și nr. 1049/2001 care să fie compatibilă cu a celuilalt și care să permită o aplicare coerentă a acestora.

71      Astfel, faptul că documentele prezentate REA de un participant la o acțiune, cum sunt în speță membrii consorțiului, au fost calificate de părțile la convenție drept confidențiale constituie pentru REA, atunci când examinează cererea de acces la aceste documente formulată de un terț, un indiciu că, din punctul de vedere al intereselor acestui participant, conținutul lor este unul sensibil. Calificarea documentelor comunicate REA ca fiind confidențiale în cadrul unui proiect nu poate fi însă suficientă pentru a justifica aplicarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, iar REA nu este scutită, în cadrul examinării concrete și individuale a cererii de acces la aceste documente desemnate ca fiind „confidențiale”, de obligația sa de a examina dacă ele fac, parțial sau integral, obiectul acestei excepții (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 4 mai 2012, In ’t Veld/Consiliul, T‑529/09, EU:T:2012:215, punctul 21 și jurisprudența citată).

72      În plus, examinarea diligentă de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii a oricărei cereri a unui terț privind accesul la documente în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 și în special a aplicării excepțiilor prevăzute la articolul 4 din acest regulament urmărește să garanteze evaluarea comparativă între, pe de o parte, dreptul publicului de a avea acces la aceste documente și, pe de altă parte, protecția intereselor legitime ale persoanelor în cauză, astfel încât sunt nefondate preocupările REA potrivit cărora aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001 în cazul documentelor care îi sunt comunicate cu restricții de confidențialitate ar descuraja cercetătorii să participe la acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului nr. 1290/2013, din cauza faptului că aceștia s‑ar teme de divulgarea informațiilor confidențiale către terți.

73      În sfârșit, contrar celor susținute de reclamant, REA a examinat de asemenea în mod întemeiat dacă informațiile cuprinse în documentele solicitate conțineau în special informații care puteau fi protejate de secretul profesional, în sensul articolului 339 TFUE, pentru a refuza eventual divulgarea lor în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

74      Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizat primul motiv al acțiunii.

b)      Cu privire la aplicarea în speță a excepției privind protecția intereselor comerciale ale terților și posibilitatea de a acorda cel puțin un acces parțial

75      Reclamantul arată că, contrar celor reținute de REA în decizia atacată, documentele solicitate puteau fi divulgate, integral sau parțial, fără a se aduce atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului.

76      REA susține că, în decizia atacată, a verificat în mod individual toate documentele în cauză și a explicat că ele conțineau informații interne ale membrilor consorțiului referitoare la proprietatea intelectuală, la cercetările în curs, la know‑how, la metodele, tehnicile și strategiile consorțiului, a căror difuzare ar aduce atingere intereselor comerciale ale acestuia, întrucât ar conferi un avantaj concurenților potențiali ai membrilor consorțiului. Procedând astfel, ea ar fi acționat în conformitate cu Regulamentul nr. 1049/2001, cu jurisprudența aplicabilă și cu titlul III din Regulamentul nr. 1290/2013 și ar fi ținut seama în mod corect de protecția confidențialității informațiilor care i‑au fost prezentate în cadrul proiectului iBorderCtrl ce rezultă din articolul 3 din acest din urmă regulament. Reclamantul nu ar fi demonstrat că evaluarea sa era incorectă.

77      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 15 alineatul (3) TFUE, orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau cu sediul statutar într‑un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, sub rezerva principiilor și a condițiilor care sunt stabilite în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Dreptul de acces la documente a fost consacrat la articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

78      Regulamentul nr. 1049/2001 urmărește, astfel cum se arată în considerentul (4) și la articolul 1 din acesta, să se confere publicului un drept de acces la documentele instituțiilor care să fie cât mai larg posibil (a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 40 și jurisprudența citată).

79      Principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente este supus însă anumitor limite, întemeiate pe motive de interes public sau privat. Astfel, Regulamentul nr. 1049/2001, în special considerentul (11) și articolul 4 din acesta, prevede un regim de excepții care impun instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor să nu divulge documente în cazul în care divulgarea ar aduce atingere unuia dintre aceste interese (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 40 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA, T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 51).

80      Din moment ce excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 derogă de la principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente, ele trebuie interpretate și aplicate în mod strict (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Suedia/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, EU:C:2011:496, punctul 75).

81      Astfel cum reiese din jurisprudența amintită la punctul 56 de mai sus, regimul excepțiilor prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 se întemeiază pe o evaluare comparativă a intereselor contrare într‑o situație dată, și anume, pe de o parte, interesele care ar fi favorizate de divulgarea conținutului documentelor în cauză și, pe de altă parte, interesele care ar fi amenințate prin această divulgare. Decizia adoptată cu privire la o cerere de acces la documente depinde de interesul care trebuie să prevaleze în cauză (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 63 și jurisprudența citată).

82      Pentru a justifica respingerea cererii de acces la un document, nu este suficient, în principiu, ca acel document să intre în sfera unei activități sau a unui interes dintre cele menționate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, instituția în cauză trebuind, de principiu, să furnizeze explicații și cu privire la modul în care accesul la acest document ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat printr‑o excepție prevăzută la acest articol (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 64 și jurisprudența citată).

83      În ceea ce privește conceptul de „interese comerciale”, rezultă din jurisprudență că nu orice informație referitoare la o societate și la relațiile sale comerciale poate fi considerată ca intrând în sfera protecției care trebuie garantată intereselor comerciale conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, în caz contrar fiind împiedicată aplicarea principiului general care constă în a permite publicului accesul cât mai larg posibil la documentele deținute de instituții (a se vedea Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA, T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 55 și jurisprudența citată).

84      Astfel, pentru a aplica excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, este necesar să se demonstreze că documentele în litigiu conțin elemente care, prin divulgarea lor, pot aduce atingere intereselor comerciale ale unei persoane juridice. Această situație se regăsește, printre altele, atunci când documentele solicitate conțin informații comerciale sensibile, referitoare în special la strategiile comerciale ale întreprinderilor în cauză, la relațiile lor comerciale și la metodele de lucru sau atunci când acestea conțin date proprii întreprinderii care pun în evidență experiența acesteia (a se vedea Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, T‑516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctele 82-84 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA, T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 56).

85      Potrivit jurisprudenței, examinarea accesului parțial la un document al instituțiilor, al organelor, al oficiilor sau al agențiilor Uniunii trebuie realizată în lumina principiului proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 6 decembrie 2001, Consiliul/Hautala, C‑353/99 P, EU:C:2001:661, punctele 27 și 28).

86      Rezultă chiar din textul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 că instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt obligate să examineze dacă se poate acorda un acces parțial la documentele vizate de o cerere de acces, limitând un eventual refuz doar la datele care fac obiectul excepțiilor menționate de articolul amintit. Instituția trebuie să acorde un asemenea acces parțial dacă scopul urmărit de această instituție, atunci când respinge cererea de acces la conținutul documentului, poate fi atins în ipoteza în care această instituție s‑ar limita la ocultarea pasajelor ce pot aduce atingere interesului public protejat (Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2007, WWF European Policy Programme/Consiliul, T‑264/04, EU:T:2007:114, punctul 50; a se vedea în acest sens și Hotărârea din 6 decembrie 2001, Consiliul/Hautala, C‑353/99 P, EU:C:2001:661, punctul 29).

87      Astfel, în principiu, revine instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii sarcina de a analiza, în primul rând, dacă documentul care face obiectul cererii de acces intră în domeniul de aplicare al uneia dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, în al doilea rând, dacă divulgarea acelui document ar aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat și, în al treilea rând, în caz afirmativ, dacă nevoia de protecție se aplică întregului document (Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T‑380/04, nepublicată, EU:T:2008:19, punctul 88, și Hotărârea din 22 mai 2012, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, T‑300/10, EU:T:2012:247, punctul 93).

88      În decizia atacată, pentru a motiva respingerea cererii de acces la documentele în cauză, REA a invocat protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, apreciind însă, astfel cum s‑a amintit la punctele 58 și 73 de mai sus, că această din urmă dispoziție trebuia interpretată în conformitate cu dispozițiile referitoare la confidențialitate, ce figurează la articolul 3 din Regulamentul nr. 1290/2013 și la articolul 36 din acordul de subvenționare, referitoare la proiectul iBorderCtrl și ținând seama de protecția conferită de articolul 339 TFUE informațiilor care, prin natura lor, intră sub incidența secretului profesional.

89      Decizia atacată precizează în această privință că informațiile în cauză sunt cunoștințe interne („inside knowledge”) ale consorțiului și reflectă proprietatea intelectuală specifică, cercetările în curs, know‑how‑ul, metodologiile, tehnicile și strategiile care aparțin consorțiului. Publicarea acestor informații ar afecta poziția concurențială a consorțiului pe piață și, în schimb, ar aduce atingere în mod semnificativ intereselor comerciale ale acestuia, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală, oferind un avantaj concurenților potențiali ai proiectului în cauză, care ar obține în mod nejustificat avantajele următoare. În primul rând, concurenții ar putea anticipa strategiile și deficiențele membrilor consorțiului, în special cu ocazia participării la cereri de ofertă. În al doilea rând, aceștia ar putea să copieze sau să utilizeze proprietatea intelectuală, know‑how‑ul, metodele, tehnicile și strategiile consorțiului pentru a‑și ameliora propriile produse sau serviciile concurente sau ar putea beneficia de un avantaj neloial cu ocazia cererilor de brevete, de aprobare sau de autorizare pentru produsele sau serviciile lor. În al treilea rând, divulgarea ar compromite posibilitățile membrilor consorțiului de a obține finanțări din partea investitorilor într‑un context foarte concurențial, în care numai confidențialitatea permite păstrarea valorii comerciale a informațiilor în cauză. În al patrulea rând, având în vedere natura sensibilă a acestora din urmă, divulgarea lor ar putea aduce atingere reputației membrilor consorțiului și reputației persoanelor asociate acestora.

90      REA a concluzionat că exista un risc ca accesul la documentele solicitate să aducă atingere intereselor comerciale ale consorțiului, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală.

91      În temeiul acestor considerații, REA a acordat, în decizia atacată, un acces parțial la documentele D 3.1, D 7.3 și D 7.8 și a refuzat integral accesul la celelalte documente solicitate elaborate în cursul proiectului iBorderCtrl, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 8 de mai sus.

92      Prin urmare, este necesar să se verifice dacă, astfel cum pretinde reclamantul, REA a considerat în mod eronat că documentele solicitate, apreciate în mod individual și concret, conțineau informații de natură să justifice aplicarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, astfel încât exista un risc real, iar nu ipotetic, ca divulgarea lor să aducă efectiv atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și, eventual, dacă un acces integral sau parțial ar fi putut fi acordat. Această analiză trebuie efectuată în lumina concluziilor enunțate la punctele 64, 69 și 73 de mai sus.

93      În susținerea afirmațiilor sale, reclamantul invocă argumente de natură transversală, precum și argumente mai specifice privind evaluarea individuală a fiecăruia dintre aceste documente sau a documentelor de aceeași natură.

1)      Cu privire la argumentele de natură transversală

94      În ceea ce privește, mai întâi, argumentele de natură transversală, în primul rând, reclamantul susține că REA săvârșește o eroare evocând interesele comerciale ale „consorțiului”, care nu există ca persoană juridică și printre ai cărui numeroși membri se regăsesc de altfel și instituții științifice sau universitatea care „a priori” nu au interese comerciale.

95      În această privință, pe de o parte, presupunând că, astfel cum susține reclamantul, nu interesele comerciale ale consorțiului, ci, individual sau colectiv, cele ale membrilor săi trebuie să fie avute în vedere la analiza aplicării excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, nu este mai puțin adevărat că, în decizia atacată și în pofida câtorva referiri la interesele comerciale ale consorțiului, REA a examinat dacă divulgarea documentelor în cauză ar aduce atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului respectiv. În orice caz, trebuie arătat că reclamantul nu trage nicio concluzie din argumentul său în ceea ce privește legalitatea deciziei atacate. Pe de altă parte, în mod greșit reclamantul susține că instituțiile științifice sau o universitate nu pot derula activități care să prezinte interese comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 octombrie 2010, Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA, T‑439/08, nepublicată, EU:T:2010:442, punctele 124-128).

96      În al doilea rând, trebuie arătat că nici momentul la care a fost elaborat un document, invocat de reclamant atunci când susține că documentele elaborate la începutul proiectului nu sunt susceptibile să conțină secrete comerciale, nici timpul necesar pentru elaborarea lor, invocat de REA, nu sunt relevante pentru a stabili dacă un document la care se solicită accesul conține informațiile care intră în sfera intereselor comerciale ale unei întreprinderi. Aceste argumente ale părților sunt, așadar, inoperante.

97      În al treilea rând, reclamantul susține că rezultatele cercetărilor finanțate din fonduri publice trebuie să fie în folosul publicului, inclusiv al concurenților membrilor comerciali ai consorțiului, în special în măsura în care o concurență eficientă privind cea mai bună tehnologie prezintă un avantaj pentru public în ipoteza în care Uniunea ar trebui să decidă utilizarea unei astfel de tehnologii și să facă cereri de ofertă în legătură cu aceasta.

98      În această privință, este necesar să se constate că problema dacă interesele comerciale ale membrilor consorțiului, cu precădere cele legate de rezultatele proiectului, sunt demne de a fi protejate mai ales în raport cu un interes care ar putea exista pentru concurenți și pentru public de a avea un acces generalizat la proiectele finanțate din bugetul Uniunii are legătură cu aprecierea existenței unui interes public superior pentru divulgarea documentelor solicitate, în pofida eventualei existențe a unor interese comerciale legitime, și va fi deci examinată, dacă este cazul, în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv.

99      Pe de altă parte, în opinia reclamantului, afirmația REA potrivit căreia sistemul care trebuie dezvoltat nu ar avea o „valoare comercială” decât dacă modul său de funcționare ar rămâne secret este inexactă și aceasta atât din motive de securitate, întrucât o tehnologie a informației nu poate fi utilizată cu suficientă siguranță decât atunci când modul său de funcționare și codul său sunt accesibile publicului și poate fi astfel controlată în mod public și testată în raport cu punctele sale slabe, cât și din motive comerciale, întrucât modul de funcționare a unei tehnologii trebuie să poată fi controlat și confirmat de părți independente (de exemplu, de oameni de știință) înainte ca un organism public să cheltuiască bani pentru achiziționarea sa.

100    În măsura în care aceste argumente ale reclamantului trebuie interpretate în sensul că acesta susține în esență că membrii consorțiului nu au interese comerciale demne de protecție legate de un proiect precum iBorderCtrl, trebuie subliniat, așa cum a procedat REA, că, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 1290/2013, care face parte din titlul III din acest regulament ce cuprinde norme de reglementare a exploatării și a diseminării rezultatelor, „rezultatele” unui proiect sunt fie proprietatea participantului la proiect care le‑a generat, fie proprietatea comună a participanților la proiect. În plus, articolul 42 din același regulament prevede că, atunci când unele rezultate pot genera o exploatare industrială sau comercială, participantul care este proprietar studiază posibilitățile de a le proteja și, în cazul în care acest lucru se dovedește posibil, rezonabil și justificat, în funcție de împrejurări, asigură protecția lor adecvată, ținând seama, în mod corespunzător, de interesele sale legitime, precum și de interesele legitime ale celorlalți participanți la acțiune, în special de interesele lor comerciale.

101    Reiese de aici că rezultatele proiectelor care sunt proprietatea participanților la proiect pot avea o valoare comercială și financiară pentru aceștia și, din acest motiv, exploatarea lor industrială și comercială poate fi protejată. Astfel, participanții la un asemenea proiect precum, în speță, membrii consorțiului pot avea interese comerciale legitime legate de rezultatele proiectului menționat, susceptibile să facă obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

102    Reclamantul susține de asemenea în mod eronat, în acest context, că protecția conferită de articolul 41 din Regulamentul nr. 1290/2013 este limitată la proprietatea unor bunuri „corporale” produse. Astfel, din articolul 2 alineatul (1) punctul 19 din Regulamentul nr. 1290/2013, „rezultate” înseamnă orice contribuție tangibilă sau intangibilă a acțiunii, precum date, cunoștințe sau informații, generate în cadrul acțiunii, oricare ar fi forma sau natura acestora, indiferent dacă sunt sau nu protejate, precum și orice drepturi conexe acestora, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală.

103    Analogia făcută în acest context de reclamant cu o exclusivitate comercială care elimină introducerea pe piață a altor medicamente pe o perioadă de zece ani precum cea vizată în Hotărârea din 5 februarie 2018, PTC Therapeutics International/EMA (T‑718/15, EU:T:2018:66, punctul 91), nu poate repune în discuție această concluzie. Astfel, pe de o parte, reiese din cuprinsul punctelor 100 și 102 de mai sus că o acțiune poate genera atât rezultate care pot fi protejate, cât și rezultate care nu pot fi protejate sau că nu este rezonabil sau justificat, în funcție de împrejurări, să li se asigure protecția. Pe de altă parte, în ceea ce privește rezultatele proiectului susceptibile de a fi protejate, printre altele, prin drepturile de proprietate intelectuală sau industrială precum brevetele, chiar dacă aceste drepturi sunt, contrar celor susținute în esență de REA, de natură să protejeze rezultatele împotriva unei exploatări industriale și comerciale nejustificate și mai ales împotriva unei comercializări a unor produse similare, acest fapt în sine nu face să fie nefondată o decizie prin care se respinge o cerere de acces la documente întemeiată pe o excepție care vizează protejarea intereselor comerciale legitime, care cuprind îndeosebi drepturi de proprietate intelectuală.

104    Prin urmare, acest argument al reclamantului trebuie respins.

2)      Cu privire la evaluarea individuală a documentelor în cauză

105    Astfel cum s‑a amintit la punctul 91 de mai sus, prin decizia atacată, REA a acordat un acces parțial la documentele D 3.1, D 7.3 și D 7.8 și a refuzat integral accesul la celelalte documente solicitate.

106    Cu titlu introductiv, în primul rând, trebuie precizat conținutul criticilor reclamantului prin care urmărește să conteste respingerea cererii de acces la conținutul documentelor solicitate. În primul rând, în ceea ce privește documentul D 7.6, este necesar să se observe, asemenea REA, că aceasta din urmă a răspuns la cererea inițială, în măsura în care ea viza accesul la acest document, că el era accesibil publicului, fapt necontestat de reclamant în prezenta acțiune. Trebuie să se concluzioneze de aici că documentul D 7.6 nu face obiectul prezentului litigiu. În al doilea rând, întrucât reclamantul a consimțit, prin cererea sa de confirmare, ca datele cu caracter personal ale persoanelor implicate în proiect să fie ocultate și întrucât, în plus, nu a formulat niciun argument pentru a contesta acest element în cadrul prezentei acțiuni, trebuie să se concluzioneze că respingerea cererii de acces la documentele solicitate nu este contestată în măsura în care se referă la aceste date.

107    În al doilea rând, trebuie subliniat că, în anexa I la acordul de subvenționare, toate documentele solicitate, cu excepția documentelor D 3.1 și D 8.7, sunt desemnate ca fiind confidențiale cu ajutorul mențiunii „confidențial, rezervat membrilor consorțiului (inclusiv serviciile Comisiei și/sau serviciile REA)” [„condential, only for members of the consorțiul (including the Comisia Services and/or REA Services)”].

108    În ceea ce privește documentele D 3.1 și D 8.7, este necesar să se arate că statutul unui document se poate schimba în cursul proiectului, ceea ce necesită, dat fiind că statutul „confidențial” sau „public” al unui document este decis la momentul semnării acordului precum, în speță, în anexa I la acordul de subvenționare, o adaptare a acordului de subvenționare în temeiul articolului 55 din aceasta. Astfel, pe de o parte, documentul D 3.1 fusese inclus, în acordul de subvenționare, printre cele în privința cărora caracterul „sensibil” trebuia evaluat înainte de divulgarea sa potrivit mecanismului intern al consorțiului. Procedura de modificare a statutului său pentru a deveni „confidențial” era în curs la momentul cererii de acces inițiale. Pe de altă parte, în ceea ce privește documentul D 8.7, acesta a fost desemnat ca fiind confidențial la momentul prezentării sale, ceea ce reiese din mențiunea aplicată pe prima pagină a acestuia.

109    REA era îndreptățită să țină seama de împrejurările amintite la punctele 107 și 108 de mai sus cu ocazia examinării cererii de acces a reclamantului (a se vedea punctul 69 de mai sus).

i)      Cu privire la documentele D 1.1 (Primul raport al consilierului în etică), D 1.2 (Etica realizării profilului, riscul de stigmatizare a particularilor și planul de mitigație) și D 2.3 (Raport de examinare juridică și etică la nivelul Uniunii)

110    Reclamantul susține că protecția legitimă a intereselor comerciale nu poate fi extinsă până la a include informații care nu au legătură cu întreprinderea care nu constituie „secrete comerciale”, cum sunt în speță, printre altele, aprecierea etică și examinarea cadrului juridic, care nu privesc o tehnologie în particular, ci tratează probleme generale ale aprecierii etice și juridice, care s‑ar ridica independent de concepția concretă a sistemului și a proiectului concret al consorțiului. Potrivit reclamantului, REA susține în mod eronat că orice informație utilă concurenților partenerilor consorțiului constituie un secret comercial și ar trebui protejată. Reclamantul subliniază că concurenții întreprinderilor care fac parte din consorțiu participau la testarea sistemului pe care acesta din urmă l‑a dezvoltat.

111    Astfel, divulgarea documentelor D 1.1, D 1.2 și D 2.3, care nu reflectă, în opinia reclamantului, know‑how‑ul științific și nu conțin informații privind metodele de producție și de analiză, nu ar fi de natură să aducă atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului. În orice caz, chiar dacă aceste documente ar conține elemente care intră în sfera know‑how‑ul științific al membrilor consorțiului, o divulgare prin extras a acestor documente ar trebui să fie posibilă.

112    REA susține că evaluările etice și juridice cuprinse în documentele D 1.1, D 1.2 și D 2.3 sunt adaptate în mod specific la proiectul iBorderCtrl prin faptul că documentele abordează și analizează modul în care diferitele preocupări sunt luate în considerare în mod concret în metodologia proiectului. Documentele ar conține de asemenea măsuri de protecție în privința riscurilor și a cerințelor identificate specifice proiectului. În plus, compilarea informațiilor cuprinse în documentul D 2.3 ar intra în sfera unei „munci intelectuale” neaccesibilă unor persoane care nu fac parte din consorțiu și ar conține deci un know‑how specific al membrilor săi. Evaluările etice cuprinse în documentele D 1.1 și D 1.2 ar conține informații sensibile a căror difuzare ar putea afecta reputația membrilor consorțiului, a partenerilor și a particularilor asociați la proiect. Astfel, divulgarea acestor informații ar aduce atingere intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și ar constitui un avantaj necuvenit pentru concurenți.

113    După consultarea documentelor D 1.1, D 1.2 și D 2.3, Tribunalul constată că acestea cuprind în special, astfel cum reiese din decizia atacată, evaluări etice și juridice ale instrumentelor, ale componentelor tehnologice și ale metodelor dezvoltate în cadrul proiectului iBorderCtrl.

114    Astfel, în ceea ce privește documentul D 1.1, acesta conține, după cum arată REA, în special descrierea modului în care preocupările etice și juridice identificate în documentele D 1.2 și D 2.3 trebuie luate în considerare în mod concret cu ocazia dezvoltării diferitor componente tehnologice și a metodelor elaborate în cadrul proiectului iBorderCtrl, atât pentru faza de cercetare, cât și pentru o eventuală etapă de exploatare pentru a asigura respectarea principiilor etice și a drepturilor fundamentale invocate. Documentul conține, în cadrul recomandărilor pe care le formulează, trimiteri la elementele de know‑how, la metodologiile, la tehnicile și la strategiile dezvoltate de membrii consorțiului pentru necesitățile proiectului sau informații care permit identificarea acestora.

115    Referitor la documentul D 1.2, care indică faptul că are o legătură și că se suprapune parțial cu raportul juridic ce constituie documentul D 2.3, acesta conține, după cum arată REA, metodologia potrivit căreia proiectul iBorderCtrl abordează în mod specific realizarea profilului și riscul de stigmatizare atât a particularilor, cât și a grupurilor, analiza unei probleme a informațiilor false („false positives”, „false negatives”) provenind de la instrumentele informatice și o primă descriere a riscurilor proiectului și măsurile de protecție relevante. Această examinare, care este specifică proiectului, utilizează informații privind componentele tehnologice și metodele dezvoltate în cadrul proiectului și face astfel trimitere la elementele know‑how‑ului, ale metodologiilor, ale tehnicilor și ale strategiilor dezvoltate de membrii consorțiului pentru necesitățile proiectului sau ale informațiilor care permit identificarea acestor elemente.

116    Documentul D 2.3, redactat de o universitate participantă, explică în mod detaliat modul în care cerințele dreptului Uniunii și ale dreptului național sunt puse în aplicare în diferitele subdomenii ale tehnologiilor dezvoltate de proiect. Această analiză, care examinează în detaliu infrastructura proiectului iBorderCtrl, privește deci parțial în mod specific tehnologiile, funcționalitățile și instrumentele utilizate de acest proiect și permite identificarea strategiei urmate în raport cu cadrul legislativ identificat.

117    Informațiile menționate la punctele 114-116 de mai sus intră, așadar, în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Fără a săvârși vreo eroare, REA a considerat în decizia atacată că divulgarea lor era susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală, prin aceea că ar permite concurenților să obțină în mod nejustificat un avantaj din know‑how‑ul lor care are o valoare comercială.

118    Cu toate acestea, lectura documentelor D 1.1, D 1.2 și D 2.3 dezvăluie faptul că ele conțin și alte informații decât evaluările privind implicațiile juridice și etice concrete ale proiectului iBorderCtrl sau soluțiile avute în vedere în mod concret la dezvoltarea tehnologiilor sau a funcționalităților acestuia.

119    Astfel, aceste documente conțin, în plus, o descriere a politicii Uniunii în materie de controale ale frontierelor sale și a stadiului dreptului Uniunii referitor la această politică, precum și dezvoltări cu privire la problema oportunității de a consolida aceste controale prin aplicarea unor mijloace tehnologice inovatoare. Ele conțin de asemenea un rezumat detaliat al cadrului juridic relevant în dreptul internațional, în dreptul Uniunii și în drepturile naționale, în special cel referitor la protecția datelor cu caracter personal, la principiile de drept și la drepturile fundamentale. Aceste informații, care se întemeiază îndeosebi pe surse accesibile publicului identificate prin trimiteri la site‑uri internet, nu se referă la instrumentele sau la tehnologiile utilizate în mod concret în cadrul proiectului iBorderCtrl, ci, astfel cum susține reclamantul, tratează chestiuni generale privind aprecierea etică și juridică a unui sistem care utilizează mijloace tehnologice inovatoare precum o „identificare automată a inducerii în eroare” sau o „apreciere a riscului” automatizată, care se pot ridica independent de conceperea concretă a sistemului și a proiectului elaborat de membrii consorțiului.

120    Pe de altă parte, deși REA susține că a verificat dacă documentele în cauză conțineau informații accesibile publicului, ea nu a evocat în decizia atacată că informațiile identificate la punctul 119 de mai sus aveau o valoare adăugată în raport cu informațiile accesibile publicului pe care ele se întemeiază, în sensul jurisprudenței ce rezultă din Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA (T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 60 și jurisprudența citată).

121    REA susține în prezenta procedură exclusiv faptul că respectiva compilare a informațiilor cuprinse în documentul D 2.3 intră în sfera unei „munci intelectuale” neaccesibile unor persoane care nu fac parte din consorțiu și că aceasta conține un know‑how specific al membrilor săi. În această privință, trebuie subliniat că, deși este adevărat că o muncă de sistematizare a informațiilor accesibile publicului ar putea avea o anumită valoare comercială, trebuie să se demonstreze că sistematizarea respectivelor informații a fost însoțită de aprecieri care conduc la concluzii științifice noi sau la considerații referitoare la o strategie inventivă de natură să asigure întreprinderii un avantaj comercial asupra concurenților săi și care ar fi, din acest motiv, în mod evident de natură confidențială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA, T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 67). Or, REA nu reușește să demonstreze că această muncă intelectuală de compilare ar avea vreo valoare adăugată în raport cu informațiile accesibile publicului în sensul jurisprudenței amintite la punctul 120 de mai sus și nici că simpla sarcină de compilare a acestor informații ar necesita un know‑how specific din partea membrilor consorțiului care prezintă pentru ei un interes comercial demn de protecție în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 ianuarie 2017, Deza/ECHA, T‑189/14, EU:T:2017:4, punctul 65).

122    Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că REA a săvârșit o eroare atunci când a considerat în decizia atacată că respingerea cererii de acces la informațiile cuprinse în documentele D 1.1, D 1.2 și D 2.3, identificate la punctul 119 de mai sus, se justifica prin protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului.

123    Argumentul REA care figurează în decizia atacată, potrivit căruia concurenții membrilor consorțiului ar putea obține avantaje din divulgarea acestor documente, în special prin anticiparea unor deficiențe și a unor strategii referitoare la proiectul în cauză în cadrul dezvoltării unor proiecte similare, sau le‑ar putea utiliza know‑how‑ul, nu poate justifica respingerea cererii de acces la informațiile identificate la punctul 119 de mai sus. Astfel, aceste informații nu intră în sfera know‑how‑ului sau a cunoștințelor proprii membrilor consorțiului și, în măsura în care nu privesc o aplicare concretă a principiilor juridice și etice la proiectul în cauză, ele nu constituie informații comerciale sensibile, astfel încât divulgarea lor nu este de natură să aducă vreun avantaj concurenților membrilor consorțiului. Aceste informații nu se circumscriu, așadar, protecției intereselor comerciale asigurate de articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

124    În plus, trebuie să se constate, asemenea reclamantului, că REA nu explică modul în care divulgarea documentelor D 1.1, D 1.2 și D 2.3 ar fi susceptibilă, în special în ceea ce privește informațiile identificate la punctul 119 de mai sus, să aducă atingere în mod concret și efectiv reputației membrilor consorțiului. În orice caz, dacă argumentul REA trebuie înțeles în sensul că faptul că proiectul în cauză dă naștere unor preocupări de natură etică și juridică poate în sine să aducă atingere reputației membrilor consorțiului care l‑au conceput, acest argument nu poate fi admis. Astfel, din obiectul și din obiectivul proiectului iBorderCtrl cunoscute în mod public se poate deduce, după cum arată reclamantul atunci când se referă la informațiile diseminate pe site‑ul internet consacrat proiectului menționat, că acesta se bazează pe utilizarea unor mijloace tehnologice inovatoare întemeiate în special pe colectarea de informații, astfel încât nu constituie un secret comercial sau o informație sensibilă din punct de vedere comercial faptul că un sistem precum iBorderCtrl, la fel ca orice alt sistem întemeiat pe asemenea mijloace inovatoare, poate declanșa anumite preocupări de natură juridică și etică.

125    Rezultă din cele ce precedă că REA a considerat în mod eronat că toate informațiile cuprinse în documentele D 1.1, D 1.2 și D 2.3 intrau în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și a refuzat accesul la toate. Prin urmare, prezenta critică este parțial întemeiată.

ii)    Cu privire la documentul D 1.3 (Consilier în etică)

126    Potrivit reclamantului, o publicare anonimizată, fără date cu caracter personal, a documentului solicitat D 1.3 care privește numirea consilierului în etică extern nu ar putea afecta interesele comerciale ale membrilor consorțiului.

127    REA arată că diseminarea unor date cuprinse în documentul D 1.3 care pot fi utilizate pentru identificarea consilierului în etică și care privesc aproape întreg documentul, cum ar fi descrierea detaliată a experienței sale sau curriculum vitae al acestuia, poate aduce atingere independenței sale, precum și intereselor sale comerciale.

128    În această privință, trebuie arătat că REA a indicat în decizia atacată că documentul D 1.3, la fel ca documentele D 1.1, D 1.2 și D 2.3, conținea evaluări etice și juridice ale instrumentelor, ale componentelor tehnologice și ale metodologiilor dezvoltate în cadrul proiectului. Or, lectura documentului menționat demonstrează că situația nu este în mod evident aceasta. Astfel, după cum precizează REA în prezenta cauză, documentul D 1.3 conține curriculum vitae detaliat al consilierului în etică extern, precum și scrisoarea sa de acceptare a sarcinilor care îi sunt încredințate de consorțiu.

129    În decizia atacată nu figurează nicio altă motivare privind respingerea cererii de acces la documentul D 1.3 și mai ales nu se invocă niciun motiv pentru a susține imposibilitatea unei divulgări a documentului menționat cu cenzurarea datelor cu caracter personal, consimțită de reclamant în cererea de confirmare. Motivul invocat în această privință de REA în prezenta procedură, potrivit căruia divulgarea datelor care permit identificarea consilierului în etică ar aduce atingere independenței sale, precum și intereselor sale comerciale, nu figurează în decizia atacată care se referă doar la interesele comerciale ale membrilor consorțiului. Or, astfel cum reiese din documentul D 1.3, consilierul în etică în cauză nu este angajat de niciunul dintre membrii consorțiului și este o persoană independentă de aceștia. Interesele sale comerciale nu pot fi deci confundate cu cele ale membrilor consorțiului.

130    În plus, trebuie precizat că decizia atacată nu indică, în răspunsul la cererea de confirmare în care reclamantul a consimțit ca datele cu caracter personal să fie ocultate în documentele solicitate, că documentul D 1.3 ar fi face integral obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, decizia atacată se referă numai la excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din acest regulament. Pe de altă parte, în decizia atacată nu figurează nicio mențiune cu privire la imposibilitatea de a acorda un acces parțial din cauza faptului că un document, în care sunt cenzurate datele cu caracter personal, nu ar avea nicio utilitate pentru reclamant. În orice caz, chiar presupunând că aceasta era situația în ceea ce privește totalitatea informațiilor cuprinse în curriculum vitae al consilierului în etică, REA nu explică mai ales modul în care o asemenea împrejurare s‑ar aplica în cazul altor informații care figurează în documentul D 1.3, în special în cazul descrierii sarcinilor încredințate consilierului în etică de membrii consorțiului.

131    Rezultă că motivele invocate în decizia atacată nu permit o justificare a respingerii cererii de acces la conținutul documentului D 1.3 exclusiv în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Prezenta critică este, așadar, întemeiată.

iii) Cu privire la documentul D 2.1 (Raportul analizei cerințelor)

132    Reclamantul susține că procedurile de supraveghere a frontierelor în statele membre, precum și cerințele lor, descrise în documentul D 2.1, nu sunt secrete comerciale, ci o chestiune publică. REA ar fi considerat în mod eronat ca fiind un secret comercial orice informație care ar putea fi utilă concurenților partenerilor consorțiului care desfășoară activități comerciale, în condițiile în care nu susține că această analiză reflectă know‑how‑ul științific al unei persoane sau că ar conține informații cu privire la metodele de producție și de analiză a căror publicare ar atrage obligatoriu după sine o atingere gravă adusă intereselor unui membru al consorțiului. În orice caz, acest lucru ar justifica numai ocultarea fragmentelor vizate.

133    REA arată că documentul D 2.1, elaborat în anul 2016, prezintă în mod detaliat procedurile de supraveghere a frontierelor în statele membre pilot și face un rezumat al cerințelor privind utilizatorii pentru perioada anterioară intrării lor pe teritoriul Uniunii și al fazelor de verificare a antecedentelor și de control la frontiere. Acesta ar conține metoda de evaluare a anchetei și concluziile. Compilarea informațiilor ar conține know‑how‑ul specific al membrilor consorțiului. Concurenții ar obține un avantaj din divulgarea unor astfel de informații și pentru că ar afla care este abordarea utilizată de unul dintre membrii consorțiului. Contrar susținerilor reclamantului, protecția acordată de Regulamentul nr. 1049/2001 depășește cu mult simplele „secrete comerciale”.

134    După consultarea documentului în cauză, Tribunalul constată că acesta prezintă, printre altele, astfel cum reiese din decizia atacată, soluții tehnologice (de exemplu, tehnologii biometrice de identificare) și definiția arhitecturii globale a proiectului iBorderCtrl, furnizând astfel cadrul general pentru diferitele module, inclusiv funcționalitățile hardware‑ului și ale software‑ului care compun sistemul integrat final.

135    Aceste informații intră în sfera know‑how‑ului membrilor consorțiului și privesc metodologii, tehnici și strategii pe care aceștia le‑au dezvoltat pentru necesitățile proiectului. Prin urmare, REA a considerat în mod corect în decizia atacată că divulgarea lor era susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului prin faptul că ar permite concurenților să obțină un avantaj necuvenit din know‑how‑ul lor care are o valoare comercială.

136    Totuși, lectura acestui document dezvăluie faptul că el conține și alte informații decât cele legate de metodologiile, tehnicile și strategiile specifice proiectului iBorderCtrl.

137    Astfel, după cum reiese chiar din cuprinsul documentului, acesta conține o analiză în trei etape, dintre care prima constă într‑o descriere și o analiză a conceptelor care stau la baza gestionării frontierelor și furnizează o imagine a problemelor operaționale ale utilizatorilor finali în contextul lor geografic. În acest cadru, sunt detaliate în special procedurile de supraveghere a frontierelor în statele membre vizate de faza de cercetare a proiectului. Așa cum evocă reclamantul, aceste proceduri, precum și cerințele lor nu sunt secrete comerciale ale membrilor consorțiului, ci țin de o chestiune publică. A doua etapă constă într‑o reflectare a „stării de dezvoltare” a diferitor tehnologii, dintre care o parte constă într‑o prezentare a ceea ce este, după cum sugerează titlul acestei părți a documentului, situația actuală a dezvoltării tehnologice în domeniile vizate de proiect.

138    Chiar dacă aceste analize constituie etape prealabile în scopul examinării cerințelor concrete în raport cu proiectul iBorderCtrl, ținând seama îndeosebi de conceptele astfel identificate și prin comparație cu tehnologii deja existente, și constituie în mod incontestabil o premisă pentru a efectua analiza arhitecturii acestui sistem, a metodologiilor sale și a instrumentelor sale menționate la punctele 134 și 135 de mai sus, părțile mari ale acestor analize nu conțin informații care intră în sfera know‑how‑ului propriu membrilor consorțiului, a cunoștințelor lor interne sau a experienței lor. Simplul fapt că aceste elemente ar permite eventual să se determine care sunt tehnologiile preexistente a căror aplicare sau dezvoltare este luată în considerare în cadrul reflecției asupra concepției sistemului în cadrul proiectului iBorderCtrl nu este, în sine, de natură să demonstreze că aceste elemente intră în sfera know‑how‑ului membrilor consorțiului. Pe de altă parte, reclamantul arată că „abordarea” la care s‑a recurs în proiect poate fi deja dedusă din informațiile accesibile publicului, lucru pe care REA îl recunoaște atunci când confirmă că informațiile accesibile publicului, prin intermediul unei comunicări a consorțiului privind funcționarea sistemului, permit cunoașterea modului în care se consideră că funcționează sistemul pilotat.

139    Faptul că informațiile cuprinse în documentul D 2.1 evidențiate la punctul 137 de mai sus nu intră în sfera know‑how‑ului științific al membrilor consorțiului sau a cunoștințelor lor interne este confirmat de faptul că aceste părți din analize se întemeiază pe surse accesibile publicului printre care se numără publicațiile academice și informațiile diseminate pe internet, enumerate în secțiunea „Referințe” a documentului.

140    În plus, este, desigur, adevărat, așa cum susține REA, că elaborarea metodologiei anchetelor sau a celei de evaluare a datelor astfel obținute și concluziile care au fost trase din acestea în ceea ce privește dezvoltarea proiectului iBorderCtrl conțin know‑how‑ul specific al membrilor consorțiului. Totuși, nu aceasta este situația informațiilor menționate la punctul 137 de mai sus, întrucât o metodologie specifică referitoare la compilarea lor nu a fost evidențiată în decizia atacată și nici nu reiese din documentul însuși. În prezenta procedură, REA a susținut că compilarea informațiilor cuprinse în documentul D 2.1 conținea know‑how‑ul specific al membrilor consorțiului. Deși este, desigur, adevărat, după cum s‑a amintit la punctul 121 de mai sus, că o muncă de sistematizare a informațiilor accesibile publicului ar putea avea o anumită valoare comercială, REA nu a demonstrat că, în speță, o compilare a informațiilor accesibile publicului ar prezenta o valoarea adăugată în sensul jurisprudenței amintite la punctul 120 de mai sus și că simpla sarcină de compilare a acestor informații ar necesita un know‑how specific din partea membrilor consorțiului care să prezinte pentru ei un interes comercial demn de protecție în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

141    În sfârșit, se impune constatarea faptului că, așa cum subliniază chiar REA, în cadrul accesului parțial la documentul D 3.1, informația de natură similară, și anume cea referitoare la o descriere generală a tehnicilor și a tehnologiilor preexistente (de exemplu, mecanismele de captare biometrice) în relație cu dispozitivele de colectare a datelor i‑a fost divulgată reclamantului.

142    Rezultă din cele ce precedă că REA a considerat în mod eronat că toate informațiile cuprinse în documentul D 2.1 intrau în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și a refuzat în totalitate accesul la acesta. Prin urmare, prezenta critică este parțial întemeiată.

iv)    Cu privire la documentul D 2.2 (Arhitectura de referință și specificația componentelor)

143    Potrivit reclamantului, decizia atacată este nefondată în ceea ce privește refuzul divulgării documentului D 2.2, întrucât nu se poate deduce din „natura tehnică” a unui document faptul că acesta ar conține neapărat „informații sensibile”. Prin urmare, REA nu ar fi invocat niciun element de fapt din care ar rezulta că divulgarea acestui document ar aduce atingere intereselor comerciale ale unui membru al consorțiului.

144    REA arată că documentul D 2.2 descrie în detaliu modul în care cerințele tehnice sunt puse în aplicare în șapte tehnologii dezvoltate de proiect. În plus, arhitectura funcțională globală a hardware‑urilor și a software‑urilor ar fi prezentată în mod detaliat. În sfârșit, cazurile de utilizare pentru diferite tipuri de călători ar fi identificate pentru procedurile de testare viitoare. Din cauza naturii sale tehnice, acest document ar conține informații sensibile, întrucât concurenții care nu dispun de asemenea informații ar obține un avantaj din divulgarea lor. Deși reclamantul constată în mod corect că informațiile accesibile publicului, prin intermediul unei comunicări a consorțiului privind funcționarea sistemului, permit cunoașterea modului în care se consideră că funcționează sistemul pilotat, aceste informații nu ar include totuși cerințele tehnice, inclusiv specificațiile, precum și arhitectura și metodologiile asociate care prezintă un interes comercial.

145    După consultarea documentului în cauză, Tribunalul constată că acesta prezintă, la fel ca documentul D 2.1, așa cum a arătat REA în decizia atacată, soluții tehnologice și definirea arhitecturii globale de ansamblu a proiectului iBorderCtrl, furnizând astfel cadrul general pentru diferitele module, inclusiv funcționalitățile hardware‑ului și software‑ului care compun sistemul integrat final.

146    Aceste informații intră în sfera know‑how‑ului membrilor consorțiului și privesc metodologii, tehnici și strategii pe care le‑au dezvoltat pentru necesitățile proiectului. Prin urmare, REA a apreciat corect în decizia atacată că divulgarea lor era susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului prin faptul că ar permite concurenților să obțină un avantaj necuvenit din know‑how‑ul lor care are o valoare comercială.

147    Totuși, din documentul menționat rezultă că, în cadrul examinării pe care o conține, s‑a ținut cont de analizele efectuate în raportul care constituie documentul D 2.1 și de unele evaluări juridice care fac obiectul documentului D 2.3. În consecință, respingerea parțială a cererii de acces la informațiile care figurează în documentele D 2.1 și D 2.3 indicate la punctele 137 și 119 de mai sus, care au fost reluate sau rezumate pentru necesitățile documentului D 2.2, sau la informațiile cu același conținut sau de aceeași natură nu se justifică prin protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului. Prezenta critică este, așadar, parțial întemeiată.

v)      Cu privire la documentul D 3.1 (Dispozitive de colectare a datelor – specificații)

148    Documentul D 3.1 a făcut obiectul unei divulgări în ceea ce privește descrierea generală a tehnicilor și a tehnologiilor (de exemplu, mecanismele de captare biometrice) în legătură cu dispozitivele de colectare a datelor (a se vedea de asemenea punctul 141 de mai sus). Reclamantului i‑a fost comunicat documentul, în versiunea sa parțial ocultată.

149    Potrivit reclamantului, decizia atacată este nefondată în ceea ce privește refuzul divulgării în întregime a documentului D 3.1, întrucât din „natura tehnică” a unui document nu se poate deduce că acesta ar conține neapărat „informații sensibile”. Prin urmare, REA nu ar fi invocat niciun element de fapt din care ar rezulta că divulgarea documentului ar aduce atingere intereselor comerciale ale unui membru al consorțiului.

150    REA susține că părțile din documentul D 3.1 care descriu în detaliu tehnicile și tehnologiile utilizate în proiect nu au devenit accesibile, deoarece, din cauza naturii lor tehnice, ele privesc informații sensibile din care concurenții, care nu dispun de asemenea informații, ar obține un avantaj în cazul divulgării.

151    După consultarea părților nedivulgate din documentul D 3.1, Tribunalul constată că acestea conțin o descriere detaliată a diferitor tehnici și tehnologii, așa cum menționează REA. Cu toate acestea, pe de o parte, astfel cum indică reclamantul, caracterul mai mult sau mai puțin tehnic al informațiilor în cauză, invocat de REA pentru a susține temeinicia respingerii cererii de acces la acestea, nu este în sine decisiv pentru a evalua dacă ele intră în sfera intereselor comerciale, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

152    Pe de altă parte, din informațiile cuprinse în părțile ocultate ale documentului D 3.1 nu reiese că toate tehnicile și tehnologiile descrise în cuprinsul lor sunt cele utilizate efectiv în proiectul iBorderCtrl, contrar celor susținute de REA. Astfel, acestea conțin descrieri ale tehnicilor și ale tehnologiilor disponibile pe piață și potențial utile în arhitectura sistemului iBorderCtrl. În plus, părțile ocultate conțin de asemenea recomandări în ceea ce privește alegerea tehnologiilor și a tehnicilor disponibile care ar fi optime în arhitectura sistemului iBorderCtrl în raport cu exigențele tehnice în cauză. Deși aceste din urmă evaluări reflectă know‑how‑ul membrilor consorțiului, în special întrucât, astfel cum se arată în document, experiența acestora se combină cu informațiile publice colectate, sau deși criteriile de evaluare sunt concepute în mod specific de membri, astfel încât divulgarea lor este susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, situația nu este aceasta în cazul descrierilor obiective ale tehnicilor și ale tehnologiilor disponibile pe piață.

153    Aceste descrieri sunt de altfel cel puțin parțial întemeiate pe surse accesibile publicului, în special pe publicații științifice sau pe informațiile diseminate pe internet. REA nu susține că compilarea acestor informații accesibile în mod public are o valoare adăugată în sensul jurisprudenței amintite la punctele 120 și 121 de mai sus.

154    Trebuie să se concluzioneze de aici că REA a considerat în mod eronat că toate informațiile cuprinse în părțile ocultate ale documentului D 3.1 intrau în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și a refuzat accesul la acestea. Prin urmare, prezenta critică prin care reclamantul contestă respingerea cererii de acces la părțile ocultate ale documentului D 3.1 este parțial întemeiată.

vi)    Cu privire la documentele D 7.3 (Plan de difuzare și de comunicare) și D 7.8 (Plan de difuzare și de comunicare 2)

155    În decizia atacată, s‑a admis în parte cererea de acces la conținutul documentelor D 7.3 și D 7.8, care au fost, așadar, comunicate reclamantului în versiunile lor parțial ocultate.

156    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, prin scrisoarea din 23 martie 2021, reclamantul a informat Tribunalul că a „înlăturat”, prin mijloace proprii, ocultările din documentul D 7.3 care a fost astfel anexat la scrisoarea sa. Pe baza textului obținut în acest mod, el a formulat anumite observații în susținerea primului motiv și a reiterat argumentul său potrivit căruia exista oricum un interes public superior pentru divulgarea completă a acestui document.

157    Prin scrisoarea din 20 mai 2021, REA și‑a prezentat observațiile cu privire la argumentele reclamantului în care a arătat, printre altele, că reclamantul diseminase, pe site‑ul său internet, versiunea integrală a documentului D 7.3, astfel cum a rezultat din înlăturarea ocultărilor respective efectuată chiar de reclamant.

158    În această privință, trebuie subliniat că faptul că reclamantul a obținut, prin mijloace proprii, accesul la părțile ocultate ale documentului D 7.3 și a luat astfel cunoștință de informațiile cu privire la care REA îi respinsese cererea de acces în decizia atacată și că a diseminat documentul respectiv pe site‑ul său internet nu permite să se considere că nu are sau nu mai are un interes să solicite anularea deciziei atacate cu privire la acest aspect. Desigur, procedând în acest mod, reclamantul nu a respectat procedurile prevăzute de dreptul Uniunii în materie de acces la documente și nici nu a așteptat soluționarea prezentului litigiu pentru a afla dacă putea sau nu să obțină în mod legal accesul la versiunea integrală a documentului în cauză. Totuși, doar această împrejurare, deși criticabilă, nu repune în discuție interesul reclamantului de a obține anularea deciziei atacate cu privire la acest aspect, dat fiind că autorul divulgării informațiilor în litigiu nu este REA, care ar recunoaște astfel interesul publicului de a obține divulgarea unor asemenea informații. Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să solicite Tribunalului pronunțarea asupra legalității acestei decizii care lezează, din moment ce REA nu a retras‑o în mod oficial și nu i‑a acordat decât un acces parțial la documentul solicitat, în temeiul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Comportamentul reclamantului în raport cu documentul în discuție este irelevant la aprecierea interesului său de a obține anularea unei astfel de decizii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 45 și jurisprudența citată, Hotărârea din 21 ianuarie 2021, Leino‑Sandberg/Parlamentul, C‑761/18 P, EU:C:2021:52, punctele 33 și 45-48, și Hotărârea din 22 martie 2011, Access Info Europe/Consiliul, T‑233/09, EU:T:2011:105, punctele 33-36 și jurisprudența citată).

159    Reiese din cele de mai sus că, deși a putut lua cunoștință de informațiile la care REA i‑a refuzat accesul, reclamantul are un interes în a obține anularea deciziei atacate în măsura în care REA i‑a refuzat accesul la părțile ocultate ale documentului D 7.3.

160    Cu toate acestea, trebuie subliniat de asemenea că faptul că reclamantul a putut să „înlăture”, prin mijloace proprii, ocultările care figurează în documentul D 7.3 nu are nici un efect asupra legalității deciziei atacate cu privire la acest aspect și asupra controlului jurisdicțional al Tribunalului în această privință.

161    Pentru a contesta respingerea cererii de acces la părțile ocultate ale documentelor D 7.3 și D 7.8, reclamantul susține că protecția legitimă a intereselor comerciale nu poate fi extinsă astfel încât să acopere informații care nu au legătură cu întreprinderea, ce nu ar constitui „secrete comerciale”, cum ar fi, printre altele, strategia de comunicare. Astfel, simplele discuții în scopuri promoționale, printre care se numără discuțiile cu instituțiile publice și cu reprezentanții aleși, care se regăsesc în părțile ocultate ale documentelor D 7.3 și D 7.8, nu ar constitui secrete comerciale.

162    Potrivit REA, documentul D 7.3, care urmărește să stabilească modul în care proiectul este diseminat și comunicat publicului, a făcut în mare parte obiectul unei divulgări. Numai anumite secțiuni din document, în care membrii consorțiului au furnizat informații detaliate cu privire la relațiile speciale pe care le întrețineau cu parteneri comerciali sau universitari selectați, au fost ocultate, întrucât acestea reprezintă informații sensibile pe care concurenții le‑ar putea utiliza în avantajul lor (de exemplu, contactând acești parteneri).

163    Întrucât documentul D 7.8, la care s‑a acordat de asemenea un acces parțial, este o versiune modificată a documentului D 7.3, elaborată un an mai târziu, motivele nediseminării informațiilor în cauză ar fi aceleași precum cele aplicabile documentului D 7.3.

164    După consultarea părților ocultate ale documentelor D 7.3 și D 7.8, Tribunalul constată că, pe de o parte, acestea conțin o strategie de comunicare în relația cu partenerii comerciali în vederea unei eventuale colaborări viitoare. Astfel de informații intră în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, întrucât privesc strategia lor comercială și permit, în plus, să se deducă ce instrumente sau tehnologii sunt avute în vedere în mod concret în cadrul proiectului iBorderCtrl. REA a apreciat corect în decizia atacată că divulgarea lor ar fi susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului.

165    Pe de altă parte, informațiile ocultate privesc difuzarea și promovarea proiectului iBorderCtrl însuși și a rezultatelor sale către alte părți interesate decât potențialii parteneri comerciali. În această privință, trebuie arătat că REA nu explică în ce mod aceste informații ocultate din documentele D 7.3 și D 7.8 prezintă un caracter mai „sensibil” decât informațiile de aceeași natură divulgate reclamantului. REA nu explică nici modul în care acest caracter „sensibil” al informațiilor în cauză, presupunând că este dovedit, ar putea justifica de ce ele intră în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în condițiile în care admite că relațiile vizate de activitățile promoționale și informative în cauză nu privesc negocieri în raport cu vânzarea sau cu acordarea de licențe. Pe de altă parte, după consultarea părților ocultate în discuție, Tribunalul constată că activitățile de promovare și de informare vizate de părțile divulgate și de majoritatea părților ocultate par să urmărească același obiectiv, și anume diseminarea cât mai extinsă a informației privind proiectul și a soluțiilor tehnologice pe care acesta le propune. Simplul fapt invocat de REA că concurenții ar putea, luând în considerare informațiile astfel divulgate, să își promoveze sistemele în relația cu aceleași părți interesate nu este suficient pentru a concluziona că aceste informații intră în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului.

166    De altfel, Tribunalul constată că unele informații care figurează în părțile ocultate ale documentelor D 7.3 et D 7.8 vin în continuarea evaluărilor etice și juridice formulate în documentele D 1.2 și D 2.3. Astfel, în măsura în care respectivele părți ocultate reiau sau rezumă informațiile vizate la punctul 119 de mai sus, ele nu pot face obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

167    Trebuie să se concluzioneze de aici că REA a considerat în mod eronat că toate informațiile existente în părțile ocultate ale documentelor D 7.3 și D 7.8 intrau în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului și a refuzat accesul la acestea. Prin urmare, prezenta critică, prin care reclamantul contestă respingerea cererii de acces la părțile ocultate ale documentelor D 7.3 și D 7.8, este parțial întemeiată.

vii) Cu privire la documentul D 8.1 (Plan de gestionare a calității)

168    Reclamantul arată că REA nu susține că documentul D 8.1 conține secrete comerciale ale unui partener al consorțiului, că reflectă know‑how‑ul științific al unei persoane sau că el conține informații cu privire la metodele de producție și de analiză a căror publicare ar atrage după sine neapărat o atingere gravă a intereselor unui membru al consorțiului. Astfel, acest document ar fi trebuit să fie divulgat cel puțin în extras.

169    REA susține că documentul D 8.1 conține informații referitoare la organizarea internă a consorțiului și la modul său de operare pe durata proiectului, și anume în special organizarea proiectului și a responsabilităților, procedura de control al calității, procesul decizional și fluxul de comunicare dintre parteneri. Acesta ar preciza totodată instrumentele informatice utilizate de proiect pentru gestionarea sa. În sfârșit, documentul ar conține în înscrisurile anexate modelele documentelor utilizate de consorțiu pentru rezultatele lucrărilor, rapoartele intermediare, ordinea de zi pentru reuniune și procesele‑verbale. Divulgarea acestor informații ar aduce atingere protecției intereselor comerciale ale persoanelor în cauză și ar conferi un avantaj concurenților care doresc să pună în aplicare un proiect similar în viitor, întrucât ar beneficia de rezultatele lucrărilor membrilor consorțiului.

170    După consultarea documentului D 8.1, Tribunalul constată că acesta conține, astfel cum s‑a subliniat în decizia atacată, informațiile privind structura gestionării proiectului, precum și planificarea activităților tehnice la livrarea finală a rezultatelor și definește procedurile de control al calității proiectului, rolurile și responsabilitățile pentru dezvoltarea fiecărui element tehnologic.

171    Pentru a prezenta planul de gestionare a calității, documentul în cauză descrie în detaliu, printre altele, structura gestionării calității proiectului și repartizarea responsabilităților între diferite persoane și organe ale consorțiului, metodologiile, criteriile și procedurile concepute pentru evaluarea calității rezultatelor proiectului în raport cu diferitele componente ale acestuia, cum sunt indicatorii‑cheie de performanță, precum și gestionarea riscurilor. Toate aceste informații intră în sfera know‑how‑ului membrilor consorțiului și evidențiază experiența acestora privind gestionarea calității proiectului. Pe de altă parte, descrierile diferitor randamente științifice și tehnologice includ referiri la tehnicile și la funcționalitățile vizate în mod specific în cadrul proiectului menționat și reflectă astfel arhitectura generală a sistemului, așa cum a fost concepută de membrii consorțiului. Aceste informații intră, așadar, în sfera know‑how‑ului lor științific.

172    Rezultă că toate informațiile cuprinse în documentul D 8.1 intră în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. REA a apreciat corect în decizia atacată că divulgarea lor putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului prin faptul că ar permite concurenților să obțină în mod nejustificat un avantaj din know‑how‑ul lor care are o valoare comercială.

173    În consecință, prezenta critică trebuie respinsă.

viii) Cu privire la documentele D 8.3 (Raport privind progresul periodic), D 8.4 (Raport anual), D 8.5 (Raport privind progresul periodic 2) și D 8.7 (Raport anual 2)

174    Reclamantul arată că REA nu susține că documentele „descriptive” D 8.3, D 8.4, D 8.5 și D 8.7 conțin secrete comerciale ale unui partener al consorțiului, că reflectă know‑how‑ul științific al unei persoane sau că ele conțin informații cu privire la metodele de producție și de analiză a căror publicare ar conduce obligatoriu la o atingere gravă adusă intereselor unui membru al consorțiului. Astfel, documentele respective ar fi trebuit să fie divulgate cel puțin în extras.

175    REA susține că documentele D 8.3, D 8.4, D 8.5 și D 8.7 conțin informații referitoare la stadiul avansării proiectului în raport cu loturile de lucru în cauză, rezultatele tehnice fiind descrise în raport cu indicatorii de performanță specifici proiectului. În plus, sunt prezentate riscurile proiectului și măsurile de protecție și sunt redate în rezumat etapele tehnice viitoare. În sfârșit, aceste documente conțin o prezentare foarte detaliată a utilizării resurselor pe partener și pe lot de lucru, în care sunt de asemenea indicate sarcinile încheiate. Pe scurt, aceste documente ar avea un conținut tehnic și financiar, iar concurenții ar obține un avantaj din accesul la acestea, întrucât ar putea profita de măsurile luate și ar putea evita etapele care s‑au dovedit a fi nerelevante sau superflue, ceea ce le‑ar permite să estimeze costurile de investiții, să reducă costurile și să accelereze testele sau dezvoltarea unei tehnologii comparabile.

176    După consultarea documentelor D 8.3, D 8.4, D 8.5 și D 8.7, Tribunalul constată că acestea descriu, astfel cum reiese din decizia atacată, stadiul avansării tehnice a proiectului în raport cu loturile de muncă în cauză după 6, 12, 18 și 24 de luni, prin refere la diferite randamente științifice și tehnologice ale proiectului menționat.

177    Pentru a prezenta acest stadiu al avansării proiectului, documentele în cauză descriu în detaliu strategia dezvoltată de membrii consorțiului pentru realizarea proiectului în cauză, inclusiv descrierea detaliată a sarcinilor realizate în perioada relevantă și repartizarea sarcinilor între membri, precum și metodologiile concepute pentru a urmări acest stadiu al avansării, ceea ce intră în sfera know‑how‑ului lor. Pe de altă parte, descrierile diferitor randamente științifice și tehnologice includ trimiteri la tehnicile, la instrumentele și la funcționalitățile vizate în mod specific în cadrul proiectului menționat și care reflectă astfel arhitectura generală a sistemului, astfel cum a fost concepută de membrii consorțiului. Aceste informații intră, așadar, în sfera know‑how‑ului lor științific.

178    Toate informațiile cuprinse în documentele D 8.3, D 8.4, D 8.5 și D 8.7 intră, așadar, în sfera intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. REA a apreciat corect în decizia atacată că divulgarea lor era susceptibilă să aducă atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale membrilor consorțiului prin faptul că ar permite concurenților să obțină în mod nejustificat un avantaj din know‑how‑ul lor care are o valoare comercială.

179    În consecință, prezenta critică trebuie respinsă.

3)      Cu privire la primul aspect al primului motiv

180    Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al primului motiv trebuie admis în ceea ce privește respingerea integrală a cererii de acces la documentul D 1.3, respingerea parțială a cererii de acces la documentele D 1.1, D 1.2, D 2.1, D 2.2 și D 2.3, precum și a cererii de acces mai extins la documentele D 3.1, D 7.3 și D 7.8, și trebuie respins în ceea ce privește refuzul accesului la documentele D 8.1, D 8.3, D 8.4, D 8.5 și D 8.7. Trebuie însă amintit că Tribunalul nu se poate substitui REA și nu poate indica în mod concret părțile din documentele la care ar fi putut fi acordat un acces parțial, agenția fiind obligată ca, la punerea în aplicare a prezentei hotărâri, să ia în considerare motivele formulate în această privință în cuprinsul acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, T‑516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctul 95 și jurisprudența citată).

C.      Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe existența unui interes public superior care justifică divulgarea documentelor în cauză

181    Reclamantul invocă existența mai multor interese publice pentru divulgarea în totalitate a documentelor solicitate. În primul rând, ar fi necesar să se garanteze accesul general al societății la rezultatele cercetărilor finanțate din fonduri publice. În al doilea rând, ar exista un interes științific pentru divulgare, putând fi calificate drept științifice numai rezultatele cercetărilor care sunt discutate, criticate, testate și care pot fi reproduse de alte cercetări. În al treilea rând, ar exista de asemenea un interes public pentru divulgare prin faptul că, din punct de vedere etic și din perspectiva drepturilor fundamentale, proiectul iBorderCtrl ar fi extrem de discutabil. În al patrulea rând, ar exista un interes mediatic pentru divulgarea documentelor, astfel cum ar atesta numărul mare de reportaje referitoare la proiectul iBorderCtrl. În al cincilea rând, ar exista un interes politic și democratic pentru divulgarea documentelor proiectului iBorderCtrl a cărui utilizare practică ar impune, într‑o etapă următoare, crearea unei baze legale adecvate. În al șaselea rând, ar exista un interes bugetar de a nu investi niciun fond în cercetarea legată de o tehnică a cărei utilizare ar fi ilicită în stadiul actual al dreptului și care, din motive politice, nu ar trebui să fie utilizată.

182    Referitor la evaluarea comparativă a intereselor existente, reclamantul susține, pe de o parte, că interesele comerciale ale membrilor consorțiului „nu atârnă prea greu”: în primul rând, un număr mare de informații cu privire la proiectul iBorderCtrl ar fi deja cunoscute de public sau au fost divulgate; în al doilea rând, ar exista dubii că documentele solicitate chiar conțin secrete comerciale fie și numai din cauza modului în care este conceput sistemul iBorderCtrl, obiectul proiectului părând mai curând a fi testarea și combinarea unor tehnologii existente decât dezvoltarea unei noi tehnologii; în al treilea rând, divulgarea documentelor proiectului nu ar afecta protecția juridică a componentelor sistemului utilizate sau a sistemului în ansamblul său care este deja protejat prin brevete, iar legislația în materie de proprietate intelectuală privind codurile de programare susceptibile să fi fost dezvoltate în cursul proiectului nu este afectată de divulgarea rapoartelor privind proiectul, astfel încât divulgarea lor nu ar devaloriza invențiile lor, chiar dacă aceasta ar putea slăbi poziția concurențială și perspectivele de profit ale unor membri ai consorțiului. Pe de altă parte, interesul legat de transparența publicului „ar atârna în schimb greu” la evaluarea intereselor în conflict, întrucât, în primul rând, proiectul este finanțat în întregime din fonduri publice și, în al doilea rând, este deosebit de îndoielnic și de contestat și ridică astfel probleme de principiu cu privire la utilizarea inteligenței artificiale.

183    În orice caz, diferitele interese publice, luate în ansamblu, pentru o divulgare a documentelor „ar atârna mai greu” decât interesele comerciale pentru confidențialitate.

184    REA contestă argumentele reclamantului și susține că nu s‑a demonstrat existența unui interes public superior pentru divulgare.

185    Conform articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001, instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea sa ar putea aduce atingere, printre altele, protecției intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice „cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”. Rezultă că instituțiile Uniunii nu refuză accesul la un document atunci când divulgarea sa este justificată de un interes public superior, chiar dacă aceasta ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice.

186    În acest context, trebuie evaluate comparativ, pe de o parte, interesul specific care trebuie protejat prin nedivulgarea documentului vizat și, pe de altă parte, printre altele, interesul general de a face accesibil acest document, având în vedere avantajele care decurg, astfel cum se precizează în considerentul (2) al Regulamentului nr. 1049/2001, dintr‑o transparență sporită, și anume o mai bună participare a cetățenilor la procesul decizional, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într‑un sistem democratic (Hotărârea din 21 octombrie 2010, Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA, T‑439/08, nepublicată, EU:T:2010:442, punctul 136 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea Hotărârea din 5 februarie 2018, PTC Therapeutics International/EMA, T‑718/15, EU:T:2018:66, punctul 107).

187    Revine solicitantului sarcina de a invoca în mod concret împrejurări care stau la baza unui interes public superior care justifică divulgarea documentelor în cauză (a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 94 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C‑612/13 P, EU:C:2015:486, punctul 90 și jurisprudența citată). Astfel, revine celor care susțin că există un interes public superior în sensul ultimei teze a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 sarcina de a‑l dovedi (Hotărârea din 25 septembrie 2014, Spirlea/Comisia, T‑306/12, EU:T:2014:816, punctul 97).

188    Desigur, interesul public superior susceptibil să justifice divulgarea unui document nu trebuie să fie neapărat distinct de principiile care stau la baza Regulamentului nr. 1049/2001. Cu toate acestea, nu pot fi reținute considerații generale pentru a justifica accesul la documentele solicitate, care impune ca principiul transparenței să prezinte, în situația dată, o importanță specială care să primeze asupra motivelor care justifică refuzul divulgării documentelor în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctele 92 și 93 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C‑612/13 P, EU:C:2015:486, punctele 92 și 93).

189    În cererea de confirmare, reclamantul a invocat un interes public superior care justifică divulgarea documentelor solicitate constând, pe de o parte, în interesul legitim al publicului de a avea acces la rezultatele unei cercetări finanțate din fonduri publice și, pe de altă parte, în dreptul publicului de a ști dacă dezvoltarea unui proiect care conține eventual ingerințe lipsite de etică sau nelegale în dreptul la respectarea vieții private a cetățenilor este finanțată din fonduri publice pentru a permite o dezbatere publică și democratică informată cu privire la punerea în aplicare a unor noi sisteme de control în masă controversate precum cel propus în cadrul proiectului iBorderCtrl.

190    Ca răspuns la această argumentație, REA arată în decizia atacată, pe de o parte, că interesul publicului în difuzarea rezultatelor proiectului în cauză este asigurat prin instituirea unui ansamblu coerent de strategii și de instrumente care vizează diseminarea rezultatelor proiectelor finalizate, de obicei prin intermediul rezumatelor aprobate de REA și care conservă drepturile de proprietate intelectuală ale consorțiului, precum și celelalte interese comerciale ale persoanelor în cauză, inclusiv în ceea ce privește documentele referitoare la evaluarea juridică și etică a proiectului în cauză, care se referă în mod specific la dezvoltările tehnologice și științifice, la metodele și la rezultatele proiectului. Pe de altă parte, proiectul iBorderCtrl ar fi un proiect de cercetare în curs care ar avea ca obiect experimentarea de noi tehnologii în domeniul controlului frontierelor Uniunii, iar nu punerea în aplicare a acestor tehnologii direct pe teren, știut fiind de altfel că preocupările în materie de protecție a drepturilor fundamentale ar fi fost integrate în mod corespunzător în proiect. REA concluzionează în decizia atacată că interesele publice invocate de reclamant nu prevalează asupra intereselor terților privind protecția intereselor lor comerciale.

191    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că examinarea celui de al doilea aspect al primului motiv nu privește decât documentele solicitate sau părțile din documentele respective în privința cărora REA a concluzionat în mod corect că intrau sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 în conformitate cu concluzia reluată la punctul 180 de mai sus.

192    În această privință, trebuie arătat că, deși, astfel cum afirmă în mod întemeiat reclamantul, există un interes public în difuzarea rezultatelor proiectelor care beneficiază de o finanțare din fondurile Uniunii, legiuitorul Uniunii a instituit norme în vederea asigurării difuzării rezultatelor proiectelor finanțate în temeiul programului Orizont 2020.

193    Astfel cum arată REA, Regulamentul nr. 1290/2013 și acordul de subvenționare prevăd o abordare echilibrată care încearcă să țină seama, pe de o parte, de interesele publicului, ale lumii științifice și ale mass-media pentru divulgarea rezultatelor și, pe de altă parte, de interesele membrilor consorțiului pentru protecția intereselor lor comerciale, inclusiv în domeniul proprietății intelectuale.

194    Astfel, pe de o parte, articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2013, pe care se întemeiază de altfel reclamantul, și articolul 29.1 din acordul de subvenționare prevăd o obligație a participanților de a disemina prin mijloace adecvate, în special prin intermediul unor publicații științifice, rezultate ale proiectului, sub rezerva unor eventuale restricții impuse, printre altele, de protecția proprietății intelectuale, de normele de securitate sau de interesele legitime. În plus, articolul 29.2 din acordul de subvenționare stipulează că trebuie garantat un acces liber la publicațiile științifice ale rezultatelor evaluate de omologi. Pe de altă parte, articolul 38.2.1 din acordul de subvenționare prevede că REA poate, cu respectarea confidențialității informațiilor, să utilizeze informațiile privind acțiunea, documentele, în special rezumatele prevăzute pentru publicare, și serviciile destinate publicului, pentru activitățile sale de comunicare și de publicitate.

195    În plus, în conformitate cu articolul 20.3 litera (a) punctul iii) și cu articolul 20.4 litera (a) din acordul de subvenționare, participanții trebuie să prezinte REA, împreună cu rapoartele periodice tehnice și financiare, rezumatele care conțin, printre altele, o imagine a rezultatelor și a diseminării lor, destinate publicării de către REA.

196    Pe de altă parte, articolul 4 din Regulamentul nr. 1290/2013 și articolul 36.1 din acordul de subvenționare prevăd, în condițiile enunțate la acest articol, accesul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și ale statelor membre la informațiile privind rezultatele generate de un participant care a beneficiat de o finanțare din partea Uniunii. În plus, articolul 49 din Regulamentul nr. 1290/2013 asigură acelorași instituții, organe, oficii și agenții și statelor membre drepturi de acces necesare, în scopul dezvoltării, al punerii în aplicare și al monitorizării politicilor sau programelor Uniunii, la rezultatele generate de un participant care a beneficiat de o finanțare din partea Uniunii.

197    Rezultă că interesul public pentru difuzarea rezultatelor cercetărilor finanțate din fondurile publice în cadrul programului Orizont 2020 este asigurat prin dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 1290/2013 și ale acordului de subvenționare. Reclamantul nu demonstrează că acest sistem de diseminare a rezultatelor nu este susceptibil să satisfacă pe deplin interesul științific, al mass‑media și al publicului în general de a avea acces la rezultatele proiectelor finanțate de Uniune și că ar fi astfel necesar să se divulge, în plus, informații cuprinse în documentele solicitate, chiar dacă o asemenea divulgare ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale membrilor consorțiului protejați în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

198    În al doilea rând, în măsura în care reclamantul susține că obligația de a divulga toate documentele solicitate ar rezulta din caracterul controversat al proiectului în cauză din punct de vedere etic și sub aspectul drepturilor fundamentale, trebuie arătat că, pe de o parte, dispozițiile relevante aplicabile proiectelor de cercetare și de inovare finanțate în temeiul programului Orizont 2020, printre care se numără în special articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului‑cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO 2013, L 347, p. 104), articolul 14 din Regulamentul nr. 1290/2013, interpretat în lumina considerentului său (9), precum și articolul 34 din acordul de subvenționare, urmăresc să impună participanților obligația de a respecta drepturile fundamentale și principiile recunoscute îndeosebi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar Comisiei o obligație de a veghea la respectarea acestor drepturi și a acestor principii, aspect care este de altfel reflectat în faptul că evaluările juridice și etice ale proiectului iBorderCtrl, care sunt supuse unei evaluări din partea consilierului în etică independent, sunt în mod specific incluse în etapele obligatorii ale dezvoltării acestuia.

199    Pe de altă parte, astfel cum a arătat REA, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de reclamant, proiectul în cauză era un proiect de cercetare în curs care avea drept unic obiectiv experimentarea tehnologiilor. Reclamantul nu susține că drepturile fundamentale ale persoanelor care participă la testele pilot în cadrul proiectului iBorderCtrl nu au fost respectate. Interesul public invocat de reclamant privește, în realitate, o eventuală implementare viitoare, în condiții reale, a sistemelor bazate pe tehnici și tehnologii dezvoltate în cadrul proiectului iBorderCtrl. Un astfel de interes va fi satisfăcut prin diseminarea rezultatelor în condițiile stabilite de Regulamentul nr. 1290/2013 și precizate în acordul de subvenționare (a se vedea punctele 194-196 de mai sus).

200    De asemenea, Tribunalul consideră, asemenea reclamantului, că există un interes al publicului de a participa la o discuție publică informată și democratică cu privire la aspectul dacă tehnologiile de control precum cele în cauză sunt de dorit și dacă acestea trebuie finanțate din fonduri publice și că acest interes trebuie conservat în mod corespunzător. Având în vedere faptul că proiectul iBorderCtrl nu este însă decât un proiect de cercetare în curs de dezvoltare, este pe deplin posibil să se țină o astfel de discuție publică informată cu privire la diferitele aspecte care fac obiectul cercetării în cauză în temeiul rezultatelor acestor cercetări divulgate în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul nr. 1290/2013 și în acordul de subvenționare, astfel cum au fost amintite la punctele 194-196 de mai sus.

201    În sfârșit, trebuie amintit în acest context că, potrivit jurisprudenței, interesul public privind transparența nu are aceeași importanță atunci când este vorba de activitatea administrativă a instituției vizate, în cadrul căreia se înscriu în speță documentele solicitate, ca atunci când în discuție este activitatea legislativă a acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, C‑139/07 P, EU:C:2010:376, punctul 60, și Hotărârea din 25 octombrie 2013, Beninca/Comisia, T‑561/12, nepublicată, EU:T:2013:558, punctul 64).

202    Rezultă că reclamantul nu a demonstrat că principiul transparenței prezenta, în speță, o importanță specială care să primeze asupra interesului legitim legat de protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului în ceea ce privește documentele sau părțile din documente pentru care REA a putut considera în mod valabil că intrau sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, astfel cum au fost enumerate la punctul 180 de mai sus. REA a putut aprecia în mod corect că existența unui interes public superior acestei divulgări nu a putut fi stabilită pe baza împrejurărilor invocate de reclamant, având în vedere în special regimul de diseminare și de acces la rezultatele cercetărilor instituit prin Regulamentul nr. 1290/2013 și prin acordul de subvenționare.

203    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se concluzioneze că reclamantul nu a dovedit existența unui interes public superior, rezultând din luarea în considerare a diferitor interese invocate luate în mod individual sau apreciate în ansamblu, care ar justifica divulgarea către public, în temeiul ultimei teze a alineatului (2) al articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, a unor informații care intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din acest regulament.

204    În consecință, trebuie respins al doilea aspect al primului motiv.

205    Rezultă din cele ce precedă că este necesar să se anuleze decizia atacată în măsura în care REA a omis să se pronunțe cu privire la cererea reclamantului de acces la documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl și în măsura în care a refuzat accesul integral la documentul D 1.3 și accesul parțial sau mai extins la documentele D 1.1, D 1.2, D 2.1, D 2.2, D 2.3, D 3.1, D 7.3 și D 7.8 și să se respingă în rest acțiunea.

IV.    Cu privire la cheltuielile de judecată

206    Potrivit articolului 134 alineatul (3) prima teză din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Tribunalul poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

207    În speță, reclamantul a avut câștig de cauză în ceea ce privește al doilea motiv, precum și o parte importantă a primului aspect al primului motiv. Prin urmare, se va face o justă apreciere a împrejurărilor în speță statuând că reclamantul va suporta jumătate din propriile cheltuieli de judecată și că REA va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

208    În plus, potrivit articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, o parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată de Tribunal la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată, în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru, în special în cazul în care a provocat celeilalte părți cheltuieli pe care Tribunalul le apreciază ca fiind nejustificate sau șicanatoare.

209    În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 156 și 157 de mai sus, reclamantul a obținut, prin mijloace proprii, accesul la părțile ocultate ale documentului D 7.3, a luat în acest mod cunoștință de informațiile la care i se refuzase accesul prin decizia atacată și a diseminat versiunea integrală astfel obținută a documentului D 7.3 pe site‑ul său internet. Procedând de această manieră, reclamantul nu a respectat procedurile prevăzute de dreptul Uniunii referitor la accesul la documente și nici nu a așteptat soluționarea prezentului litigiu pentru a afla dacă putea sau nu să obțină în mod legal acces la versiunea integrală a documentului în cauză. Tribunalul apreciază că trebuie să se țină seama de acest comportament al reclamantului cu ocazia repartizării cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind că depunerea documentului menționat de către reclamant în scrisoarea sa din 23 martie 2021 este lipsită de orice pertinență în soluționarea prezentului litigiu, el a expus în acest fel REA la cheltuieli nejustificate, constând în pregătirea de observații scrise cu privire la această depunere, care ar fi putut fi evitate dacă reclamantul ar fi acționat cu respectarea prezentei proceduri jurisdicționale, așteptând soluționarea acesteia și obținând, eventual, în mod legal accesul la informațiile menționate sau la unele dintre ele, în conformitate cu hotărârea Tribunalului. În consecință, în temeiul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, este necesar să se stabilească în sarcina reclamantului cheltuielile aferente depunerii scrisorii sale din 23 martie 2021, precum și pe cele aferente depunerii observațiilor scrise ale REA din 20 mai 2021.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Agenției Executive Europene pentru Cercetare (REA) din 17 ianuarie 2019 [ARES (2019) 266593], în primul rând, în ceea ce privește omisiunea REA de a se pronunța cu privire la cererea domnului Patrick Breyer de acces la documentele referitoare la autorizarea proiectului iBorderCtrl și, în al doilea rând, în ceea ce privește refuzul REA de a acorda accesul integral la documentul D 1.3, un acces parțial la documentele D 1.1, D 1.2, D 2.1, D 2.2 și D 2.3, precum și un acces mai extins la documentele D 3.1, D 7.3 și D 7.8, în măsura în care aceste documente conțin informații care nu fac obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

2)      Respinge în rest acțiunea.

3)      Îl obligă pe domnul Breyer să suporte propriile cheltuieli aferente depunerii scrisorii sale din 23 martie 2021 și cheltuielile de judecată efectuate de REA aferente depunerii observațiilor sale din 20 mai 2021.

4)      Îl obligă pe domnul Breyer să suporte jumătate din propriile sale cheltuieli de judecată, altele decât cele aferente depunerii scrisorii sale din 23 martie 2021.

5)      Obligă REA să suporte propriile cheltuieli de judecată, cu excepția celor aferente depunerii observațiilor sale din 20 mai 2021, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Breyer, altele decât cele aferente depunerii scrisorii domnului Breyer din 23 martie 2021.

Kornezov

Buttigieg

Hesse

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 decembrie 2021.

Semnături


Cuprins


I. Istoricul cauzei

II. Procedura și concluziile părților

III. În drept

A. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001

B. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță și a articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001

1. Cu privire la admisibilitatea elementelor de probă noi și a propunerilor de probe noi

2. Cu privire la admisibilitatea criticii întemeiate pe omisiunea de a acorda un acces parțial

3. Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa atingerii aduse protecției intereselor comerciale

a) Cu privire la aplicarea în speță a Regulamentului nr. 1290/2013, a clauzelor acordului de subvenționare și a articolului 339 TFUE

b) Cu privire la aplicarea în speță a excepției privind protecția intereselor comerciale ale terților și posibilitatea de a acorda cel puțin un acces parțial

1) Cu privire la argumentele de natură transversală

2) Cu privire la evaluarea individuală a documentelor în cauză

i) Cu privire la documentele D 1.1 (Primul raport al consilierului în etică), D 1.2 (Etica realizării profilului, riscul de stigmatizare a particularilor și planul de mitigație) și D 2.3 (Raport de examinare juridică și etică la nivelul Uniunii)

ii) Cu privire la documentul D 1.3 (Consilier în etică)

iii) Cu privire la documentul D 2.1 (Raportul analizei cerințelor)

iv) Cu privire la documentul D 2.2 (Arhitectura de referință și specificația componentelor)

v) Cu privire la documentul D 3.1 (Dispozitive de colectare a datelor – specificații)

vi) Cu privire la documentele D 7.3 (Plan de difuzare și de comunicare) și D 7.8 (Plan de difuzare și de comunicare 2)

vii) Cu privire la documentul D 8.1 (Plan de gestionare a calității)

viii) Cu privire la documentele D 8.3 (Raport privind progresul periodic), D 8.4 (Raport anual), D 8.5 (Raport privind progresul periodic 2) și D 8.7 (Raport anual 2)

3) Cu privire la primul aspect al primului motiv

C. Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe existența unui interes public superior care justifică divulgarea documentelor în cauză

IV. Cu privire la cheltuielile de judecată


*      Limba de procedură: germana.