Acțiune introdusă la 7 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-551/21)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, B. Hofstötter, T. Ramopoulos, A. Stobiecka-Kuik, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
anularea articolului 2 din Decizia (UE) 2021/11171 a Consiliului din 28 iunie 2021 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului de punere în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Republica Gaboneză și Comunitatea Europeană (2021-2026), precum și a desemnării de către Consiliu, prin intermediul președintelui său, a ambasadorului Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze protocolul, semnare care a avut loc la 29 iunie 2021, și
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul primului motiv, invocat cu titlu principal, Comisia susține că Consiliul a încălcat, pe de o parte, competențele de reprezentare externă ale Comisiei în temeiul articolului 17 TUE, precum și echilibrul interinstituțional și principiul conferirii instituționale a competențelor prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE și, pe de altă parte, cerința unității reprezentării externe care decurge din principiul cooperării loiale între Uniune și statele sale membre. Comisia susține, în primul rând, că Consiliul a săvârșit o eroare de drept prin încălcarea prerogativelor Comisiei la adoptarea articolului 2 din Decizia (UE) 2021/117 a Consiliului din 28 iunie 2021, astfel cum a fost modificat, și prin desemnarea, prin intermediul președintelui său, pe baza acestei dispoziții, a ambasadorului Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii (și chiar să semneze singur) Protocolul de punere în aplicare cu Gabonul, în locul Comisiei. În al doilea rând, Comisia susține că, prin aceasta, Consiliul a creat confuzie în rândul partenerilor externi ai Uniunii cu privire la instituția Uniunii care asigură reprezentarea externă a acesteia, deoarece a desemnat președinția prin rotație a Consiliului, în persoana ambasadorului Portugaliei, determinând îndoieli cu privire la natura juridică a puterilor de care dispune Uniunea, în domeniile sale de competență, de a încheia în mod autonom acorduri internaționale ca subiect de drept internațional cu deplină personalitate juridică, iar nu ca reprezentantă a statelor sale membre. Prin aceasta, Consiliul a adus atingere eficacității, credibilității și reputației Uniunii pe plan internațional.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Consiliul a încălcat, pe de o parte, obligația de motivare și cerința privind publicitatea, prevăzute la articolele 296 și 297 TFUE și, pe de altă parte, principiul cooperării loiale între instituții, prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE. Comisia susține, în primul rând, că Consiliul nu a motivat de ce a decis să îl desemneze pe ambasadorul Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii și nu a făcut publică în mod corespunzător această decizie prin publicare sau prin notificarea Comisiei și, în al doilea rând, că Consiliul nu s-a consultat cu Comisia în privința intenției sale de a-l desemna pe ambasadorul Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii.
____________
1 JO 2021, L 242, p. 3.