Recurs introdus la 20 iulie 2010 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii pronunțate la 11 mai 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-30/08, Nanopoulos/Comisia

(Cauza T-308/10 P)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, agent, E. Bourtzalas și E. Antypas, avocaţi)

Cealaltă parte în proces: Fotios Nanopoulos (Itzig, Luxemburg)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 mai 2010, pronunțată în cauza F-30/08, Nanopoulos/Comisia;

în subsidiar, determinarea cuantumului corect al despăgubirii și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 mai 2010, pronunțată în cauza F-30/08, Nanopoulos/Comisia, care a obligat Comisia la plata către pârât a unei despăgubiri de 90 000 de euro pentru prejudiciul moral și la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, Comisia invocă următoarele motive:

încălcarea articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare "statutul") și a principiului securității juridice, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că respectiva cerere formulată de pârât trebuia considerată o cerere în despăgubiri, fără a formula nicio motivare;

eroare de drept și lipsă de motivare, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a apreciat că respectiva cerere în despăgubiri a fost formulată în timp util și că decizia de inițiere a procedurii disciplinare a încălcat prezumția de nevinovăție;

încălcarea dreptului comunitar, eroare de drept și lipsă de motivare, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice nu a aplicat criteriul juridic care impune o "încălcare suficient de gravă" și nu a explicat pentru ce motiv trebuia să se îndepărteze în speță de la jurisprudența existentă;

încălcarea articolului 24 din statut, eroare de drept și lipsă de motivare, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a apreciat că AIPN era obligată să asiste imediat pârâtul, fără anchetă prealabilă și înainte de expirarea termenului de patru luni prevăzut la articolul menționat pentru a soluționa o cerere;

erori vădite de drept și de motivare, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a apreciat, în primul rând, că pentru pretinsele scurgeri în presă era responsabilă Comisia și, în al doilea rând, că aceasta a săvârșit o eroare atunci când a pus în aplicare procedura disciplinară;

încălcarea principiului proporționalității și eroare de drept în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a pronunțat obligarea la plata unei despăgubiri de 90 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit de pârât.

____________