Language of document :

Recurs introdus la 23 mai 2014 de Schwenk Zement KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 14 martie 2014 în cauza T-306/11, Schwenk Zement KG/Comisia Europeană

(Cauza C-248/14 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Schwenk Zement KG (reprezentanți: M. Raible şi S. Merz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 martie 2014 în cauza T-306/11, în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea recurentei;

anularea în întregime a Deciziei C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 (cazul COMP/39520 – ciment și produse conexe), în temeiul articolului 263 alineatul al patrulea paragraf TFUE, în măsura în care o vizează pe recurentă;

cu titlu subsidiar în raport cu cea de a doua concluzie, trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe potrivit aspectelor de drept stabilite prin hotărârea Curții,

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în legătură cu procedurile în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (denumit în continuare „Tribunalul”) din 14 martie 2014 în cauza T-306/11, în măsura în care o vizează pe recurentă. Hotărârea a fost comunicată SCHWENK Zement AG la 14 martie 2014. În hotărâre, Tribunalul a admis în parte şi a respins în parte acțiunea reclamantei împotriva Deciziei C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/20031 al Consiliului (cazul COMP/39520 – Ciment și produse conexe).

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive:

În primul rând, recurenta susține că Tribunalul, atunci când a analizat acțiunea Comisiei, a încălcat principiul proporționalității. Tribunalul ar fi încălcat dreptul Uniunii întrucât nu a luat în considerare ierarhia inerentă principiului proporționalității, potrivit căreia, în caz de dubiu, dintre două măsuri aflate la dispoziţie trebuie aplicată măsura mai puțin constrângătoare. Tribunalul a considerat acceptabilă o acţiune directă împotriva recurentei prin intermediul unei decizii de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 cu simpla mențiune că aceasta ar oferi astfel cea mai mare siguranță a obținerii informațiilor, ceea ce nu ar fi suficient pentru respectarea principiului proporționalității.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi examinat într-o măsură insuficientă cazul concret și, astfel, nu ar fi luat în considerare susținerile recurentei. Tribunalul nu ar fi examinat cazul concret și nu ar fi luat în considerare împrejurările deosebite în care se afla recurenta. Mai degrabă, Tribunalul ar fi vizat situația unei multitudini de producători de ciment.

În al treilea rând, recurenta susține că Tribunalul a considerat adecvate susținerile formaliste ale Comisiei, încălcându-și astfel obligația de motivare. Tribunalul și-ar fi încălcat obligația de motivare în două rânduri. Pe de o parte, acesta ar încălca cerințele privind obligațiile de motivare a actelor Comisiei care rezultă din articolul 296 al doilea paragraf TFUE și din articolul 18 din Regulamentul nr. 1/2003. Pe de altă parte, Tribunalul nu respectă propriile cerințe privind obligația de motivare. În cele din urmă, această apreciere efectuată de Tribunal conduce la imposibilitatea de a controla respectarea principiului proporționalității. În cazul în care hotărârea Tribunalului ar fi confirmată, s-ar lipsi de conținut principiul proporționalității în cadrul măsurilor de investigare în temeiul articolului 18 din Regulamentul nr. 1/2003.

____________

1 Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).