ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
14 ianuarie 2014
Cauza F‑60/13
Giorgio Lebedef
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Înregistrarea absențelor pentru motive de boală – Absență nemotivată – Deducere din concediul anual efectuată de AIPN – Depunerea unei cereri prin poșta electronică – Cunoaștere de către persoana interesată a existenței unei decizii – Omisiunea de a deschide un e‑mail și de a examina, prin accesarea unui hyperlink, conținutul deciziei respective – Admisibilitate – Termene – Stabilirea datei începând de la care persoana interesată putea lua cunoștință de conținutul deciziei”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Lebedef solicită anularea unei decizii, pretins implicită, de respingere a cererii sale, formulată la 13 aprilie 2012, prin care solicită corectarea de către Comisia Europeană a înregistrării anumitor absențe ale sale în sistemul software de gestionare, propriu acestei instituții, a concediilor personalului acesteia (denumit în continuare „SysPer 2”), precum și anularea deciziei explicite din 24 iulie 2012 prin care s‑a soluționat aceeași cerere (denumită în continuare „decizia din 24 iulie 2012”), în ceea ce privește retragerea a cinci zile din drepturile la concediu anual ale reclamantului
Decizia: Respinge acțiunea că vădit inadmisibilă. Domnul Lebedef suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul ordonanței
1. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Notificare – Noțiune – E‑mail prin care se anunță existența și disponibilitatea unei decizii – Includere – Dată care trebuie reținută – Data posibilă la care funcționarul a luat cunoștință în mod util de conținutul deciziei
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decizie explicită de respingere a unei cereri necontestată în termen – Comunicare ulterioară care face trimitere la decizia anterioară – Repunere în termen – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Pentru ca o decizie să fie notificată în mod corespunzător în sensul articolelor 90 și 91 din statut, trebuie nu numai ca ea să fi fost comunicată destinatarului său, ci și ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul său.
În special într‑o situație în care persoana în cauză este în activitate în sensul articolului 35 litera (a) din statut, trebuie să se considere că, în principiu, atunci când administrația acceptă depunerea unei cereri în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, pe cale electronică, în speță de la adresa electronică de serviciu pusă la dispoziție de administrație, este legitim, ținând seama de alegerea acestui mod de comunicare făcută chiar de persoana în cauză, ca această administrație, având în vedere principiul paralelismului formelor, să îi poată notifica persoanei în cauză răspunsul tot prin intermediul unui e‑mail trimis de la adresa electronică a autorității împuternicite să facă numiri, destinatar al cererii persoanei în cauză, către adresa electronică de serviciu a funcționarului.
O instituție nu poate prezuma că o comunicare internă pe cale electronică, în speță un e‑mail prin care se anunță existența și disponibilitatea „online” a unei decizii a autorității împuternicite să facă numiri, ajunge la destinatar din moment ce este prezent fizic la locul de muncă. În schimb, o astfel de prezumție poate fi reținută atunci când instituția respectivă se întemeiază nu pe simple indicii, ci pe elemente, inclusiv cele furnizate de persoana în cauză, care arată că, în calitate de destinatar, a primit la adresa electronică de serviciu un e‑mail și că, după toate probabilitățile, a putut să îl deschidă și să ia astfel cunoștință în mod corespunzător, prin intermediul unui hyperlink, de decizia a cărei existență era astfel comunicată prin poșta electronică.
Împrejurarea că administrația nu a cerut persoanei în cauză să confirme citirea mesajului electronic nu are incidență asupra datei la care se poate considera că persoana în cauză a avut posibilitatea de a lua cunoștință în mod util de decizia autorității împuternicite să facă numiri, dat fiind că persoana în cauză și‑a ordonat mesajele electronice în funcție de cele pe care le considera importante și, prin urmare, de care aprecia că este oportun să ia cunoștință.
(a se vedea punctele 39, 42-44, 46 și 47)
Trimitere la:
Curte: 15 iunie 1976, Jänsch/Comisia, 5/76, punctul 10
Tribunalul Funcției Publice: 25 aprilie 2007, Lebedef‑Caponi/Comisia, F‑71/06, punctele 29-31 și 34; 7 octombrie 2009, Pappas/Comisia, F‑101/08, punctul 43; 16 decembrie 2010, AG/Parlamentul, F‑25/10, punctele 38 și 39
2. Un e‑mail pur informativ al administrației privind existența unei decizii explicite de respingere a cererii unui funcționar, în legătură cu care persoana în cauză ar fi omis să se intereseze, nu poate avea ca efect deschiderea, în favoarea sa, a unui nou termen pentru introducerea unei reclamații împotriva acestei decizii.
Articolul 91 alineatul (3) a doua liniuță din statut privește termenele de introducere a acțiunii în fața Tribunalului Funcției Publice și, în orice caz, nu poate fi invocat în susținerea unei ficțiuni juridice potrivit căreia o decizie explicită poate, după intervenția unei pretinse decizii implicite, să determine din nou deschiderea unui termen pentru introducerea unei reclamații în momentul în care reclamantul consimte în sfârșit să ia cunoștință de acest răspuns explicit al administrației.
(a se vedea punctele 51 și 52)
Trimitere la:
Curte: 10 decembrie 1980, Grasselli/Comisia, 23/80, punctul 18; 21 noiembrie 1990, Infortec/Comisia, C‑12/90, punctul 10
Tribunalul de Primă Instanță: 9 ianuarie 2007, Van Neyghem/Comitetul Regiunilor, T‑288/04, punctul 52
Tribunalul Funcției Publice: 10 mai 2011, Barthel și alții/Curtea de Justiție, F‑59/10, punctul 27