Cerere de decizie preliminară introdusă de Ráckevei Járásbíróság (Ungaria) la 8 decembrie 2020 – EP și alții/ERSTE Bank Hungary Zrt.
(Cauza C-670/20)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Ráckevei Járásbíróság
Părțile din procedura principală
Reclamanți: EP, TA, FV și TB
Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.
Întrebările preliminare
Având în vedere interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii1 efectuată în cadrul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/162 , trebuie să se considere că este clară și neechivocă o clauză contractuală privind riscul de schimb valutar care, fără a stabili în mod expres că debitorul își asumă în mod exclusiv și integral respectivul risc, conține doar o declarație a debitorului în care se indică faptul că „este pe deplin conștient de posibilele riscuri ale operațiunii și în particular de riscul ca fluctuația valutei în cauză în raport cu forintul maghiar să poată atât să crească, cât și să scadă sarcina rambursării în forinți a împrumutului[”]?
Clauza descrisă mai sus corespunde cerinței stabilite în cadrul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/16, potrivit căreia consumatorul trebuie să poată aprecia, pe baza unei astfel de clauze, consecințele economice, potențial semnificative, ale asumării riscului de schimb valutar asupra obligațiilor sale financiare, având în vedere că documentul intitulat [„]Informații privind riscurile generale ale finanțării în valută[”], pe care consumatorul îl semna la momentul încheierii contractului, face referire în mod identic la efectele favorabile și defavorabile ale modificărilor de schimb valutar, sugerând prin aceasta că tendința tipică a unui nivel al cursului de schimb stabil – comunicată și de Federația Bancară Maghiară – este aceea că aceste efecte economice favorabile și defavorabile se compensează pe termen lung?
Clauza descrisă mai sus corespunde cerinței stabilite în cadrul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/16, potrivit căreia consumatorul trebuie să poată aprecia, pe baza unei astfel de clauze, consecințele economice, potențial semnificative, ale asumării riscului de schimb valutar asupra obligațiilor sale financiare, în cazul în care nici în contract, nici în documentul de informare privind riscurile de schimb valutar, semnat la momentul încheierii contractului, nu se indică în mod expres sau implicit că creșterea ratelor de rambursare poate deveni semnificativă sau că poate, în fapt, să ajungă la orice nivel?
Având în vedere interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii efectuată în cadrul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/16, trebuie să se considere că este clară și neechivocă o clauză contractuală privind riscul de schimb valutar în care nu se indică în mod expres că consumatorul își asumă în mod exclusiv și integral riscul de schimb valutar, în cazul în care din clauzele contractului nu rezultă în mod expres că creșterea ratelor de rambursare poate deveni semnificativă sau că poate, în fapt, să ajungă la orice nivel?
Declarația efectuată în acest sens de consumator, formulată în termeni generali într-o cauză-tip a contractului, este suficientă în sine pentru a aprecia că informația privind riscul de schimb valutar îndeplinește cerința stabilită în cadrul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/16, potrivit căreia această informație trebuie să permită consumatorului mediu să evalueze, pe baza acesteia, consecințele economice, potențial semnificative, ale transferului riscului de schimb valutar asupra obligațiilor sale financiare, în cazul în care nicio altă clauză din contract și [din documentul de] informare nu susțin o astfel de concluzie?
Având în vedere conținutul Hotărârii pronunțate în cauza Andriciuc și alții, C-186/16, este conformă cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii interpretarea Kúria (Curtea Supremă), potrivit căreia „faptul că pârâtul a furnizat informația privind riscul de schimb valutar înseamnă, prin el însuși, că reclamantul trebuia să ia în considerare în mod realist acest risc”?
____________
1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
2 Hotărârea din 20 septembrie 2017, Andriciuc și alții, C-186/16, EU:C:2017:703