HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
21 noiembrie 2018(*)
„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunțul de concurs EPSO/AST‑SC/03/15 – Neadmitere pentru a participa la probele de evaluare – Cerere de reexaminare – Refuzul de a transmite această cerere comisiei de evaluare din cadrul concursului general pe motiv de tardivitate – Repartizare a competențelor între EPSO și comisia de evaluare din cadrul concursului”
În cauza T‑587/16,
HM, reprezentată de H. Tettenborn, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de T. Bohr și de G. Gattinara, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE, vizând anularea, pe de o parte, a Deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 17 august 2015 de a nu lua în considerare cererea de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de neadmitere a reclamantei la etapa următoare a concursului EPSO/AST‑SC/03/15‑3 și, pe de altă parte, a „deciziei implicite” a comisiei de evaluare de respingere a acestei cereri,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din domnii H. Kanninen, președinte, J. Schwarcz (raportor) și C. Iliopoulos, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La data de 8 ianuarie 2015, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de concurs general pe bază de examene EPSO/AST‑SC/03/15‑3 pentru constituirea unei liste de rezervă de secretari și de personal administrativ (gradele SC 1 și SC 2) în diferite domenii (denumit în continuare „concursul general”) (JO 2015, C 3A, p. 1).
2 La data de 12 februarie 2015, reclamanta, HM, și‑a depus candidatura pentru concursul general. Ea a ales domeniul „Sprijin în materie de secretariat” și gradul SC 2, dar a acceptat ca aplicația sa să fie eventual realocată gradului SC 1.
3 Anexa III punctul 2 din anunțul de concurs general prevede, în ceea ce privește condițiile de admitere specifice referitoare la diplome, trei condiții distincte dintre care doar ultima este relevantă în speță. Această condiție este formulată astfel:
„Formare profesională (echivalentă cu Cadrul european al calificărilor de nivel 4) de cel puțin un an, urmată de o experiență profesională de cel puțin trei ani. Atât formarea, cât și experiența trebuie să fie legate în principal de natura atribuțiilor.”
4 Reclamanta a participat la examenele de acces la data de 25 martie 2015. Prin scrisoarea din 11 iunie 2015, ea a fost informată de EPSO că trecuse de aceste examene cu succes, obținând minimul necesar pentru fiecare dintre ele. În aceeași scrisoare, EPSO a indicat că etapa următoare va fi studierea de către comisia de evaluare din cadrul concursului general (denumită în continuare „comisia de evaluare”) a candidaturilor electronice pentru a verifica admisibilitatea candidaților.
5 Între părțile din litigiu există un dezacord cu privire la chestiunea dacă reclamanta a fost informată la 30 iulie 2015 sau mai târziu, printr‑o comunicare electronică pe contul său EPSO, că, după analiza candidaturii sale online, comisia de evaluare a decis să nu o admită la etapa următoare a concursului general. În decizia sa (denumită în continuare „decizia de respingere a candidaturii”), comisia de evaluare s‑a întemeiat pe faptul că reclamanta nu dispunea de calificările cerute, și anume, deși a făcut dovada unei formări profesionale cu durata de un an, aceasta nu era în esență legată de natura funcțiilor care făceau obiectul concursului general.
6 Între părți există un alt dezacord cu privire la datele la care reclamanta și‑a consultat contul EPSO. Astfel, în timp ce aceasta susține că și‑a consultat în mod regulat contul, ultimele dăți la 29 iulie și la 4 august 2015, fără a găsi însă mesaje sau comunicări, Comisia Europeană susține că jurnalul electronic al sistemului informatic privind conturile EPSO ar demonstra că abia pe data de 8 august 2015, la ora 20.41, și‑a consultat reclamanta contul pe care fusese pusă la dispoziție cu nouă zile înainte decizia comisiei de evaluare.
7 La data de 7 august 2015, reclamanta a primit din partea EPSO un mesaj electronic automat cu următorul conținut:
„Data trimiterii: vineri 7 august 2015, ora 15.26 […]
Obiect: Un mesaj nou a fost publicat pe contul dvs. EPSO. […]
Acesta este un mesaj electronic automat. Nu răspundeți.
Stimată candidată, stimate candidat,
Această notificare privește candidatura dumneavoastră la un concurs sau la o procedură de selecție UE Cariere organizată de [EPSO].
Un mesaj nou a fost publicat pe contul dumneavoastră EPSO.
Puteți să accedeți la contul dumneavoastră vizitând următorul link: […]
Cu cordialitate,
NB: Vă reamintim că trebuie să verificați contul dumneavoastră EPSO de cel puțin două ori pe săptămână, astfel cum se precizează în Ghidul aplicabil concursurilor generale sau în apelul pentru exprimarea interesului. Orice comunicare oficială este trimisă prin intermediul contului EPSO și numai datele menționate în aceste scrisori publicate au valoare juridică.
Prezenta notificare prin e‑mail este un serviciu suplimentar al EPSO fără valoare juridică.
Notificarea prin e‑mail se trimite în momentul în care se publică noul mesaj pe contul dumneavoastră EPSO. Din motive care nu se înscriu în sfera noastră de control, comunicarea notificărilor prin e‑mail ar putea să întârzie în unele cazuri. Nicio plângere care are la bază această întârziere nu va fi luată în considerare.
Echipa EPSO”
8 La data de 13 august 2015, reclamanta a introdus, în temeiul punctului 3.4.3 din dispozițiile generale aplicabile concursurilor generale (JO 2014, C 60A, p. 1, denumite în continuare „dispozițiile generale”), o cerere de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de respingere a candidaturii (denumită în continuare „cererea de reexaminare”). Ea a susținut în esență că respectiva comunicare electronică pe contul său EPSO referitoare la decizia de respingere a candidaturii nu era suficient motivată, întrucât consta într‑o simplă repetare a textului anunțului de concurs general. În plus, pe de o parte, ea a indicat că îi fusese permis de către o comisie de evaluare din cadrul unui concurs anterior să se prezinte la probele de evaluare din cadrul acelui concurs care, în opinia sa, viza tot activități de secretariat și care prevedea un nivel de calificări mai ridicat decât cel prevăzut în cadrul concursului general. Pe de altă parte, reclamanta a pretins că, într‑un astfel de caz, faptul că comisia de evaluare nu a reținut aprecierea urmată în cadrul concursului anterior trebuia motivată în mod specific.
9 Prin e‑mailul din 17 august 2015, EPSO, prin intermediul doamnei N. H. în calitate de șef de echipă pentru relația cu candidații, i‑a comunicat reclamantei că nu putea lua în considerare cererea sa de reexaminare, întrucât nu fusese introdusă în termenul de zece zile calendaristice instituit prin dispozițiile generale (denumită în continuare „decizia EPSO din 17 august 2015”). EPSO i‑a indicat reclamantei că acest termen începuse să curgă la 30 iulie 2015, data comunicării electronice pe contul EPSO.
10 La data de 1 septembrie 2015, reclamanta a solicitat EPSO prin e‑mail trimiterea de îndată a cererii sale de reexaminare comisiei de evaluare. Ea s‑a întemeiat în această privință pe punctul 3.4.3 din dispozițiile generale, potrivit căruia cererile de reexaminare sunt „transmis[e] spre examinare entității care a adoptat decizia care face obiectul contestației (comisia de evaluare sau EPSO)”. Ea a susținut că, întrucât cererea de reexaminare era îndreptată împotriva deciziei de respingere a candidaturii adoptate de comisia de evaluare, ea ar fi trebuit în orice caz să fie transmisă spre examinare acesteia.
11 La data de 16 septembrie 2015, EPSO a informat reclamanta că cererea sa de reexaminare menționată la punctul 10 de mai sus nu va fi luată în considerare din cauza caracterului său tardiv. Prin e‑mailul din 20 septembrie 2015, reclamanta a întrebat încă o dată dacă cererea sa de reexaminare fusese transmisă spre examinare comisiei de evaluare.
12 La data de 25 septembrie 2015, reclamanta a primit următorul răspuns de la EPSO:
„după cum s‑a explicat deja în scrisorile mele anterioare, noi (EPSO), în cadrul ariei noastre de competență, nu transmitem spre examinare comisiei de evaluare decât plângerile [Beschwerden] care au fost depuse în termene. Dat fiind că nu acesta este cazul plângerii [Beschwerde] dumneavoastră, ea nu a fost transmisă spre examinare”.
13 La data de 4 noiembrie 2015, reclamanta a depus, prin înscris, o reclamație împotriva „deciziilor” din 17 august, din 16 și din 25 septembrie 2015, prin care EPSO i‑a comunicat că cererea sa de reexaminare nu va fi luată în considerare.
14 Prin decizia din 17 martie 2016, s‑a respins reclamația formulată de reclamantă. Traducerea în limba germană a acestei decizii i‑a fost comunicată la data de 18 aprilie 2016.
Procedura și concluziile părților
15 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene la 23 martie 2016, reclamanta a introdus prezenta acțiune. Cauza a fost înregistrată sub nr. F‑17/16.
16 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului Funcției Publice la 6 aprilie 2016, reclamanta a solicitat să beneficieze de anonimizare, în temeiul articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice. Prin scrisoarea din 28 aprilie 2016, grefa Tribunalului Funcției Publice a informat‑o pe reclamantă că cererea sa a fost admisă.
17 În aplicarea articolului 3 din Regulamentul (UE, Euratom) 2016/1192 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2016 privind transferul către Tribunal al competenței de a se pronunța în primă instanță asupra litigiilor dintre Uniunea Europeană și agenții acesteia (JO 2016, L 200, p. 137), prezenta cauză a fost transferată Tribunalului în stadiul în care se afla la 31 august 2016. Astfel, această cauză a fost înregistrată sub nr. T‑587/16 și a fost atribuită Camerei a patra.
18 Întrucât părțile nu au solicitat organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor, în temeiul articolului 106 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Tribunalul (Camera a patra), apreciind că este suficient de lămurit de înscrisurile de la dosarul cauzei, a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii.
19 La data de 5 februarie 2018, Tribunalul a adresat Comisiei întrebări scrise. Răspunsurile acesteia au fost depuse la grefa Tribunalului în termenul acordat. La data de 13 martie 2018, reclamanta a prezentat propriile observații în această privință.
20 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei EPSO din 17 august 2015;
– anularea „deciziei implicite” a comisiei de evaluare de a respinge cererea sa de reexaminare;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
21 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
22 Comisia invocă în esență că acțiunea îndreptată împotriva deciziei EPSO din 17 august 2015 este inadmisibilă, întrucât nu este vorba nici despre decizia de respingere a candidaturii, nici despre răspunsul comisiei de evaluare la cererea de reexaminare. În opinia sa, doar decizia de respingere a candidaturii a lezat reclamanta, deoarece a modificat situația ei juridică și i‑a adus în mod direct și imediat o atingere intereselor sale. Decizia EPSO din 17 august 2015 nu ar schimba cu nimic această constatare, din moment ce ar fi vorba numai despre un refuz de a lua în considerare cererea de reexaminare din motive formale de tardivitate. Comisia pretinde că această decizie a EPSO este „pur confirmativă”, că ea nu are niciun conținut autonom și că nu se substituie deciziei de respingere a candidaturii. Astfel, potrivit Comisiei, aceasta nu poate face obiectul nici al unei reclamații, nici al unei acțiuni la Tribunal.
23 Comisia susține că reclamanta dispunea în mod clar de o protecție jurisdicțională. Comisia apreciază că reclamanta avea posibilitatea fie să conteste decizia de respingere a candidaturii direct la instanța Uniunii Europene, conform articolului 270 TFUE, fără a trebui să introducă mai întâi o reclamație, fie să introducă o reclamație în privința deciziei. În opinia sa, reclamanta nu avea însă posibilitatea de a alege o „a treia cale” și de a introduce o acțiune împotriva unui act care o lezează. Potrivit Comisiei, reclamanta avea de asemenea posibilitatea legală de a obține reexaminarea de către comisia de evaluare a deciziei de respingere a candidaturii.
24 Comisia susține că, chiar dacă decizia EPSO din 17 august 2015 constituia un act care lezează, reclamanta nu avea oricum în speță niciun interes născut și actual de a formula acțiunea. Ar fi evident că eventuala anulare a deciziei EPSO din 17 august 2015 nu ar genera niciun beneficiu pentru reclamantă, întrucât ea nu a atacat decizia de respingere a candidaturii. Din acest motiv, chiar și în situația anulării deciziei EPSO din 17 august 2015, comisia de evaluare nu ar putea, în opinia Comisiei, să se exprime asupra conținutului deciziei de respingere a candidaturii. Pe de altă parte, referirea la Ordonanța din 3 aprilie 2001, Zaur‑Gora și Dubigh/Comisia (T‑95/00 și T‑96/00, EU:T:2001:114), nu ar avea relevanță, din moment ce, în prezenta cauză, nu există o nouă decizie a comisiei de evaluare întemeiată pe cererea de reexaminare, astfel încât nu putea începe să curgă un nou termen.
25 În sfârșit, Comisia susține că cererea reclamantei având ca obiect anularea pretinsei „decizii implicite” a comisiei de evaluare este inadmisibilă din cauza încălcării principiului concordanței între reclamație și cererea introductivă. În orice caz, această cerere a reclamantei ar trebui respinsă, dat fiind că articolul 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) nu prevede decât posibilitatea ca o cerere de reexaminare a deciziei unei comisii de evaluare să fie respinsă în mod implicit. Deoarece comisia de evaluare nu face parte din structura administrației și este independentă de aceasta, tăcerea sa nu poate fi interpretată drept o „decizie negativă implicită”. Problema de a ști care ar fi consecințele lipsei de reacție a unei comisii de evaluare la o cerere de reexaminare este, în opinia Comisiei, o problemă pur ipotetică.
26 Reclamanta contestă argumentele Comisiei.
27 Tribunalul apreciază că este necesar să se examineze, în primul rând, admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere și, în al doilea rând, admisibilitatea primului capăt de cerere.
Cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere
28 Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că reclamanta a formulat acțiunea, în primul rând, împotriva deciziei EPSO din 17 august 2015 și, în al doilea rând, împotriva unei pretinse „decizii implicite” a comisiei de evaluare de respingere a cererii de reexaminare.
29 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când un candidat la un concurs solicită reexaminarea unei decizii adoptate de o comisie de evaluare, decizia adoptată de aceasta din urmă după reexaminarea situației candidatului este cea care constituie actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, după caz, în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut (a se vedea în acest sens Ordonanța din 3 aprilie 2001, Zaur‑Gora și Dubigh/Comisia, T‑95/00 și T‑96/00, EU:T:2001:114, punctul 26, și Hotărârea din 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, EU:T:2006:392, punctul 19).
30 În speță, este cert că EPSO este cel care a adoptat decizia din 17 august 2015. Din înscrisurile depuse de Comisie și din răspunsurile sale la întrebările adresate de Tribunal rezultă că comisia de evaluare nu a avut cunoștință de existența cererii de reexaminare formulate de reclamantă. În această privință, Comisia a recunoscut în mod expres că cererea de reexaminare depusă de reclamantă nu se număra printre cererile de reexaminare transmise spre examinare comisiei de evaluare. Este de asemenea cert că, ulterior, comisia de evaluare nu a fost informată în mod specific despre decizia EPSO din 17 august 2015 de a nu o lua în considerare. Cel mult, a fost informată „într‑o manieră generală” despre refuzul EPSO privind cererile de reexaminare tardive.
31 În aceste împrejurări, trebuie să se concluzioneze că, din moment ce comisia de evaluare nu a avut cunoștință de existența cererii de reexaminare a reclamantei, nu se poate considera că a adoptat vreo „decizie implicită” de respingere a ei.
32 Astfel, al doilea capăt de cerere în anulare este lipsit de obiect și, prin urmare, trebuie respins ca inadmisibil.
Cu privire la admisibilitatea primului capăt de cerere
33 În ceea ce privește susținerile Comisiei potrivit cărora decizia EPSO din 17 august 2015 nu constituie un act care lezează reclamanta, ea este pur confirmativă, nu are niciun conținut autonom și nu se substituie deciziei de respingere a candidaturii, trebuie să se constate că, prin decizia din 17 august 2015, EPSO a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantă. Or, din jurisprudența amintită la punctul 29 de mai sus rezultă că o decizie care privește astfel respingerea unei cereri de reexaminare, dacă ar fi fost adoptată de comisia de evaluare, ar fi lezat reclamanta și ar fi fost ulterior atacabilă.
34 Deși, precum în speță, cererea de reexaminare formulată de un candidat este respinsă de EPSO pentru tardivitate, acest candidat are tot interesul să solicite instanței Uniunii un control de legalitate. O astfel de respingere nu permite comisiei de evaluare să examineze ea însăși această cerere de reexaminare, dar anularea sa de către Tribunal ar duce la adoptarea unei noi decizii asupra respectivei cereri.
35 Astfel, trebuie amintit că, la punctul 3.4.3 din dispozițiile generale, se prevede în mod expres că, dacă cererea de reexaminare primește un răspuns pozitiv, persoana vizată reia atunci concursul din etapa în care a fost exclusă, indiferent de etapa la care concursul a ajuns între timp. Faptul că procedura privind concursul general a fost între timp finalizată nu repune în discuție această concluzie, reclamanta menținându-și cel puțin un interes de a obține o decizie privind legalitatea procedurii de selecție în cauză, pentru ca nelegalitatea invocată să nu se mai repete pe viitor în cadrul unei proceduri similare cu cea în speță (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 50). Astfel, nu este exclus ca EPSO să poată juca un rol similar într‑o procedură de selecție ulterioară și similară. În aceste împrejurări, Comisia nu se poate prevala de inadmisibilitatea acțiunii pe motivul că procedura privind concursul general a fost între timp finalizată.
36 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că decizia EPSO din 17 august 2015 constituie un act care o lezează pe reclamantă, iar aceasta din urmă are un interes născut și actual, dar și suficient de clar, privind anularea acestei decizii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2008, Angé Serrano și alții/Parlamentul European, T‑47/05, EU:T:2008:384, punctul 65).
Cu privire la fond
37 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive întemeiate, primul, pe lipsa de competență a EPSO pentru adoptarea deciziei din 17 august 2015, al doilea, pe încălcarea principiului securității juridice, al treilea, pe o eroare de calificare a cererii de reexaminare și, al patrulea, pe o eroare de apreciere a respectării termenului în care cererea de reexaminare putea fi introdusă.
38 Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține în esență că, întrucât cererea sa de reexaminare viza decizia de respingere a candidaturii, ea ar fi trebuit să fie transmisă spre examinare comisiei de evaluare care adoptase această decizie, în conformitate cu termenii clari ai condițiilor generale. În mod special, ea consideră că EPSO nu are competența de a aprecia tardivitatea unei cereri de reexaminare din moment ce el ar avea doar rolul de a furniza un „sprijin administrativ” comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor generale. Acesta ar fi cel mult abilitat să semnaleze comisiei de evaluare o încălcare a termenelor. În opinia reclamantei, niciun act juridic nu permite EPSO să adopte decizia în cauză în locul comisiei de evaluare. O astfel de abordare nu ar rezulta nici dintr‑o practică anterioară a administrației. O interpretare diferită ar contraveni rolului pe care îl are EPSO în concursurile generale. Reclamanta susține că dintr‑un principiu general al dreptului administrativ rezultă că asupra căilor de atac formulate împotriva deciziilor unei autorități trebuie să se pronunțe autoritatea însăși sau o instanță superioară. În sfârșit, reclamanta pretinde că EPSO nu a fost în măsură să motiveze decizia din 17 august 2015. Rezultă de aici că nu își putea asuma în această privință rolul comisiei de evaluare.
39 Comisia afirmă în esență că EPSO și comisia de evaluare sunt ținute de textul anunțului de concurs general în cauză și de dispozițiile generale. Ea subliniază totodată că ele nu pot deroga de la aceste dispoziții, întrucât s‑ar aduce atingere legalității concursului și în special respectării principiului egalității de tratament a candidaților. Potrivit Comisiei, textul dispozițiilor generale prevede expres că asupra unei cereri de reexaminare internă trebuie să se pronunțe, în funcție de repartizarea competențelor, fie comisia de evaluare, fie EPSO. Rezultă că EPSO este de asemenea competent să ia o decizie cu privire la o cerere de reexaminare.
40 Comisia arată că, potrivit articolului 7 alineatul (1) din anexa III la statut, precum și potrivit Deciziei 2002/620/CE a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social, a Comitetului Regiunilor și a Ombudsmanului European din 25 iulie 2002 privind înființarea [EPSO] (JO 2002, L 197, p. 53, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 247) și Deciziei 2002/621/CE a secretarilor generali ai Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, a grefierului Curții de Justiție, a secretarilor generali ai Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor și a reprezentantului Ombudsmanului European din 25 iulie 2002 privind organizarea și funcționarea [EPSO] (JO 2002, L 197, p. 56, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 249), EPSO are sarcina de a organiza concursurile pentru a răspunde nevoilor de personal ale instituțiilor Uniunii și de a garanta aplicarea unor norme uniforme în cadrul acestor concursuri.
41 Comisia subliniază, în această privință, că EPSO are misiunea de a oferi un sprijin administrativ comisiei de evaluare, ceea ce ar include supravegherea respectării termenelor de către candidați în procedura de reexaminare. Hotărârea din 14 decembrie 2011, Comisia/Pachtitis (T‑361/10 P, EU:T:2011:742), ar confirma această repartizare a competențelor. Astfel, EPSO ar fi abilitat să respingă cererile de reexaminare internă care nu respectă termenele. O astfel de misiune ar corespunde atât sensului, cât și scopului normelor sus‑menționate, în măsura în care ea ar permite reducerea sarcinii de lucru a comisiei de evaluare. Potrivit Comisiei, punctul 3.4.3 din dispozițiile generale trebuie interpretat ca „indicând că același organ trebuie să se pronunțe asupra conținutului deciziei care ar fi de reexaminat (adică asupra admisibilității pe fond a cererilor de reexaminare)”. În speță, nu ar fi nicidecum vorba despre „reexaminarea” conținutului deciziei de respingere a candidaturii, ci doar despre aspecte formale. Or, nu ar exista niciun motiv să se creadă că acest principiu s‑ar aplica și aspectelor formale precum termenele. În sfârșit, în opinia Comisiei, competența EPSO nu poate depinde de modul în care sunt motivate deciziile sale.
42 Ca răspuns la întrebările scrise ale Tribunalului menționate la punctul 19 de mai sus, Comisia a mai susținut în esență că, „într‑o manieră generală”, comisia de evaluare fusese informată cu privire la respingerea de către EPSO a cererilor de reexaminare tardive. Potrivit Comisiei, procedura normală a EPSO prevede ca comisia de evaluare din cadrul concursului să nu fie informată cu privire la fiecare cerere în parte care este introdusă peste termen. Acest lucru s‑ar datora îndeosebi faptului că aceste cereri ar ajunge uneori cu mult după reuniunea în care comisia de evaluare din cadrul concursului se pronunță asupra cererilor depuse în termen. Pe de altă parte, Comisia a făcut referire la temeiurile juridice și la susținerile amintite deja la punctul 40 de mai sus referitoare la repartizarea competențelor între EPSO și comisia de evaluare. Aceasta ar fi prevăzută la punctul 3.4.3 din dispozițiile generale, EPSO fiind abilitat să declare inadmisibilitatea cererilor de reexaminare depuse peste termen fără a le transmite spre examinare comisiei de evaluare. În sfârșit, Comisia face trimitere la principiul bunei administrări în interesul serviciului și la obligația respectării unui termen rezonabil.
43 În observațiile sale, reclamanta contestă susținerile Comisiei.
44 Tribunalul arată că punctul 3.4.3 din dispozițiile generale, intitulat „Procedura de reexaminare internă”, are următorul cuprins:
„Aveți posibilitatea de a introduce o cerere de reexaminare a oricărei decizii a comisiei de evaluare sau a EPSO care afectează în mod direct și imediat statutul dumneavoastră legal în cadrul concursului (și anume, care stabilește rezultatele dumneavoastră și/sau determină dacă puteți trece la următoarea etapă a concursului sau dacă sunteți exclus din acesta).
Cererile de reexaminare se pot baza pe unul sau mai multe dintre următoarele motive:
– neregulă materială în procesul concursului,
– nerespectarea, de către comisia de evaluare sau de EPSO, a normelor care reglementează procedura de concurs, astfel cum sunt prevăzute de Statutul funcționarilor, de anunțul de concurs, de prezentele dispoziții generale și de jurisprudență.
Vă rugăm să rețineți că nu sunteți autorizat să contestați valabilitatea evaluării de către comisia de evaluare a calității prestației dumneavoastră la un test. […]
Procedură
Trebuie să înaintați cererea în termen de 10 zile calendaristice de la data la care decizia pe care doriți s‑o contestați este încărcată în contul dumneavoastră EPSO:
– fie prin formularul de contact de pe site‑ul internet al EPSO;
– fie prin poștă [la EPSO].
[…]
Trebuie să indicați în mod clar decizia pe care doriți s‑o contestați și trebuie să precizați motivele pe care se fondează cererea dumneavoastră.
Procedura de reexaminare internă este gestionată de echipa juridică a EPSO.
După primirea cererii dumneavoastră, vă vom trimite o confirmare de primire în termen de 15 zile lucrătoare.
Apoi, cererea dumneavoastră va fi analizată și transmisă spre examinare entității care a adoptat decizia care face obiectul contestației (comisia de evaluare sau EPSO). Comisia de evaluare sau EPSO va adopta o decizie referitoare la cererea dumneavoastră. După adoptarea deciziei, echipa juridică pregătește un răspuns motivat care răspunde argumentelor prezentate de dumneavoastră.
Vă vom examina cererea în mod temeinic, echitabil și obiectiv. Procedura poate dura mai multe săptămâni. Vă vom transmite o decizie motivată cât de rapid posibil prin intermediul contului dumneavoastră EPSO.
Dacă cererea dumneavoastră de reexaminare primește un răspuns pozitiv, veți fi reintegrat în concurs în etapa din care ați fost exclus, indiferent de etapa la care concursul a ajuns între timp, astfel încât să vă puteți păstra drepturile.”
45 Mențiunea conform căreia „cererea dumneavoastră va fi analizată și transmisă spre examinare entității care a adoptat decizia care face obiectul contestației (comisia de evaluare sau EPSO)” este însoțită de o notă de subsol care are următorul text: „Având în vedere separarea competențelor prevăzută de Statutul funcționarilor”.
46 În această privință, este cert că organul care a adoptat „decizia contestată”, potrivit dispoziției sus‑menționate, și anume decizia de respingere a candidaturii, era comisia de evaluare, iar nu EPSO. În temeiul punctului 3.4.3 din dispozițiile generale, comisia de evaluare, iar nu EPSO trebuia deci să se pronunțe asupra cererii de reexaminare formulate de reclamantă.
47 Împrejurarea că cererea de reexaminare formulată de reclamantă a fost respinsă din motive pur formale nu are vreo incidență în această privință. Astfel, dispozițiile generale nu fac o distincție după cum respingerea este întemeiată pe motive de fond sau de formă. Dimpotrivă, din textul punctului 3.4.3 din dispozițiile generale rezultă că aria de competențe a echipei juridice a EPSO este limitată la gestionarea procedurii de reexaminare interne. În acest cadru, acestei echipe i‑ar reveni doar sarcina de a‑i trimite reclamantei „o confirmare de primire în termen de 15 zile lucrătoare”, calculat de la primirea cererii de reexaminare.
48 Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că EPSO a respins, prin doamna H., fără niciun temei juridic în acest sens, cererea de reexaminare depusă de reclamantă.
49 Această concluzie nu este repusă în discuție de celelalte argumente ale Comisiei.
50 În primul rând, însăși Comisia afirmă că EPSO și comisia de evaluare sunt ținute de textul anunțului de concurs general în cauză și de dispozițiile generale. Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 44-48 de mai sus, din dispozițiile generale rezultă că singurul organ competent să adopte o decizie cu privire la cererea de reexaminare formulată de reclamantă era comisia de evaluare. Astfel, contrar susținerilor Comisiei (a se vedea punctul 39 de mai sus), nu este deloc vorba în speță despre o derogare de la dispozițiile generale și, prin urmare, nici despre o atingere adusă legalității concursului și mai ales respectării principiului egalității de tratament a candidaților.
51 În al doilea rând, în ceea ce privește susținerile Comisiei amintite la punctele 40-42 de mai sus, potrivit cărora EPSO avea obligația de a organiza concursul pentru a răspunde nevoilor de personal ale instituțiilor, dar și de a garanta aplicarea unor norme uniforme pe parcursul acestor concursuri și, în acest context, de a oferi un sprijin administrativ comisiei de evaluare, este necesar să se constate că nu se poate deduce de aici că EPSO putea el însuși să decidă să refuze să ia în considerare cererea de reexaminare formulată de reclamantă, în pofida modului de redactare clar a dispozițiilor generale care conferă această competență comisiei de evaluare.
52 Astfel, mai întâi, textul articolului 7 alineatul (1) din anexa III la statut, ce reglementează procedurile de concurs, nu cuprinde nicio prevedere care permite să se considere că EPSO are o astfel de competență, atunci când decizia vizată prin cererea de reexaminare a fost adoptată de comisia de evaluare. Deși din această dispoziție rezultă efectiv că instituțiile Uniunii conferă EPSO responsabilitatea de a lua măsurile necesare pentru a garanta aplicarea unor norme uniforme în procedurile de selecție a funcționarilor Uniunii și în anumite proceduri de evaluare și de examinare, nu este posibil să se deducă din aceasta că, în acest context, EPSO putea să își aroge competența de a se pronunța asupra unei cereri având ca obiect reexaminarea unei decizii a comisiei de evaluare.
53 De asemenea, trebuie arătat că, potrivit articolului 7 alineatul (2) din anexa III la statut, interpretat în lumina deciziilor citate de Comisie (a se vedea punctul 40 de mai sus), responsabilitățile conferite EPSO țin de organizarea concursurilor generale, de sprijinul tehnic dat unei instituții în cadrul unui concurs intern, de stabilirea conținutului probelor organizate de instituții, precum și de definirea și de organizarea evaluării capacităților lingvistice. Or, contrar celor susținute de Comisie, decizia adoptată de EPSO vizând refuzul de a lua în considerare o cerere de reexaminare privind o decizie adoptată de comisia de evaluare nu poate fi considerată ca fiind o simplă situație de sprijin tehnic sau de asistență dată comisiei de evaluare, nici ca făcând parte din alte responsabilități sus‑menționate ale EPSO.
54 În această privință, trebuie de asemenea subliniat, astfel cum susține în mod întemeiat reclamanta, că prezentul caz diferă fundamental de o situație în care, de exemplu, EPSO doar ar fi informat comisia de evaluare cu privire la depășirea termenului prevăzut pentru depunerea unei cereri de reexaminare, lăsând însă respectivei comisii de evaluare posibilitatea de a alege abordarea care ar trebui să fie adoptată în fiecare caz transmis acesteia spre examinare. Pe de altă parte, este necesar să se constate că problema dacă o cerere de reexaminare este, într‑o situație precum cea în speță, tardivă nu este neapărat o simplă decizie procedurală, cum pare să insinueze Comisia, ci o problemă care se poate dovedi complexă, în măsura în care poate să depindă de o apreciere a unor elemente tehnice, cum sunt cele care vizează dovedirea datei exacte la care decizia comisiei de evaluare a fost notificată candidatului în cauză.
55 În continuare, în ceea ce privește Hotărârea din 14 decembrie 2011, Comisia/Pachtitis (T‑361/10 P, EU:T:2011:742, punctul 52 și următoarele), de care se prevalează Comisia, trebuie să se constate că nici ea nu permite să se susțină teza conform căreia EPSO putea el însuși să refuze să ia în considerare cererea de reexaminare formulată de reclamantă. În această privință, pe de o parte, trebuie subliniat că situația de fapt care a stat la baza hotărârii amintite era diferită de cea în speță, întrucât nu era vorba despre a reacționa la o cerere de reexaminare introdusă cu respectarea dispozițiilor generale, ci despre a stabili cui aparține competența de a defini conținutul probelor de preselecție în cadrul unui concurs general.
56 Pe de altă parte, din Hotărârea din 14 decembrie 2011, Comisia/Pachtitis (T‑361/10 P, EU:T:2011:742), rezultă că EPSO nu avea pretinsa competență sus‑menționată. Dimpotrivă, la punctul 52 din acea hotărâre s‑a constatat în esență că atât alegerea, cât și aprecierea subiectelor întrebărilor adresate în cadrul unui concurs nu intrau în competența EPSO, iar la punctul 54 din hotărârea amintită s‑a constatat că dispozițiile relevante confereau EPSO mai curând rolul de asistent al comisiei de evaluare în derularea unui concurs, prin faptul că este însărcinat să pună la punct procedura și metodele de selecție.
57 În sfârșit, trebuie arătat cu titlu suplimentar că în speță Comisia nu a citat dispozițiile concrete ale deciziilor la care se referă pentru a‑și fundamenta afirmațiile privind competența EPSO de a refuza să ia în considerare cererea de reexaminare formulată de reclamantă (a se vedea punctul 40 de mai sus). În orice caz, trebuie să se constate că aceste decizii au un rang ierarhic inferior dispozițiilor din statut (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2011, Comisia/Pachtitis, T‑361/10 P, EU:T:2011:742, punctul 53). Prin urmare, nici aceste referiri generale făcute de Comisie nu permit modificarea concluziei potrivit căreia nu îi revenea EPSO competența sus‑menționată.
58 În aceste împrejurări, Comisia nu a reușit să demonstreze că EPSO era abilitat să respingă el însuși cererea de reexaminare formulată de reclamantă pe motiv că cererea era formulată, în opinia sa, peste termen. Nu se poate considera că decizia EPSO corespundea sensului sau finalității normelor citate de Comisie pentru motivul că, în opinia sa, „aceasta permitea reducerea sarcinii de lucru a comisiei de evaluare”. În această privință, este suficient să se constate că astfel de considerații nu pot să prevaleze în raport cu textul clar al normei care conferă competențele, care în speță este punctul 3.4.3 din dispozițiile generale.
59 În plus, trebuie înlăturate în speță de asemenea ca inoperante diferitele susțineri ale Comisiei care fac referire la factori precum necesitatea de a respecta un termen rezonabil și de a acționa în interesul serviciului sau, mai larg, în conformitate cu principiul bunei administrări prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
60 Astfel, mai întâi, după cum susține reclamanta în observațiile sale la răspunsurile date de Comisie la întrebările adresate de Tribunal, aceasta din urmă nu a afirmat și cu atât mai puțin nu a dovedit că în speță cererea de reexaminare formulată de reclamantă a fost comunicată EPSO cu mult după reuniunea comisiei de evaluare în care aceasta a analizat cererile de reexaminare depuse în termen. În ceea ce privește susținerea Comisiei privind sarcina de lucru a comisiei de evaluare în ipoteza în care ar trebui să fie invitată la reuniuni suplimentare pentru a reexamina cereri vădit tardive, pe de o parte, trebuie să se constate că, pentru unele dintre acestea, examinarea nu poate fi prea cronofagă. Pe de altă parte și în orice caz, o luare de poziție a comisiei de evaluare în această privință ține de buna administrare.
61 De altfel, rezultă în mod expres din textul punctului 3.4.3 din dispozițiile generale că se prevede că examinarea cererilor de reexaminare trebuie să fie efectuată în mod temeinic, echitabil și obiectiv și că procedura „poate dura mai multe săptămâni”. S‑a indicat de asemenea în mod expres că, dacă cererea de reexaminare ar primi un răspuns pozitiv, atunci persoana vizată ar fi reintegrată în concurs în etapa din care fusese exclusă, „indiferent de etapa la care concursul a ajuns între timp”. Această considerație este legată de necesitatea de a conserva drepturile persoanelor în cauză. Toate aceste elemente conduc la concluzia că, în cazul în speță, articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale nu poate fi interpretat în sensul că impune, din motive de bună administrare, o îndepărtare de la dispozițiile generale privind competența comisiei de evaluare, pentru a se lua o poziție cu privire la cererea de reexaminare.
62 În sfârșit, în ceea ce privește susținerea Comisiei potrivit căreia comisia de evaluare fusese informată, „într‑o manieră generală”, cu privire la refuzul EPSO în legătură cu cererile de reexaminare tardive, trebuie să se constate că, astfel cum susține și reclamanta în observațiile formulate la răspunsurile date de Comisie la întrebările adresate de Tribunal, această afirmație nu este susținută de niciun element de probă, direct sau indirect. În orice caz, chiar presupunând că comisia de evaluare a fost realmente informată într‑o manieră generală despre faptul că EPSO urma să procedeze în acest fel, rezultă că o informare de natură generală nu putea să permită comisiei de evaluare să își exercite competența care îi este conferită în această privință la punctul 3.4.3 din dispozițiile generale.
63 Având în vedere toate cele ce precedă, este necesar să se admită primul motiv invocat de reclamantă. Prin urmare, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la celelalte motive invocate de reclamantă sau cu privire la admisibilitatea documentelor care nu privesc competențele EPSO și care au fost depuse de Comisie pentru prima dată în anexa la duplică sau în faza răspunsurilor date la întrebările adresate de Tribunal, trebuie să se anuleze, pe motiv de necompetență, decizia EPSO din 17 august 2015.
Cu privire la cheltuielile de judecată
64 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 17 august 2015 de a nu lua în considerare cererea de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de neadmitere a lui HM la etapa următoare a concursului EPSO/AST‑SC/03/15‑3.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Kanninen | Schwarcz | Iliopoulos |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 noiembrie 2018.
Semnături