HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra extinsă)

25 ianuarie 2017?(1)

„Dumping – Importuri de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și China – Taxă antidumping definitivă – Statut de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Articolul 2 alineatul (7) litera (b) și litera (c) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 384/96 – Evaluare cumulativă a importurilor care fac obiectul unor anchete antidumping – Articolul 3 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 384/96 – Ofertă de angajament – Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 384/96”

În cauza T‑512/09 RENV,

Rusal Armenal ZAO, cu sediul în Erevan (Armenia), reprezentată de B. Evtimov și de E. Borovikov, avocați, și de D. O’Keeffe, solicitor,

reclamantă,

împotriva

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat inițial de S. Boelaert și de J.‑P. Hix, în calitate de agenți, și ulterior de M. Hix, asistat de B. O’Connor, solicitor, și de S. Gubel, avocat,

pârât,

susținut de

Parlamentul European, reprezentat de D. Warin și de A. Auersperger Matić, în calitate de agenți,

și de

Comisia Europeană, reprezentată de J.‑F. Brakeland, de M. França și de A. Demeneix, în calitate de agenți,

interveniente,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Regulamentului (CE) nr. 925/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (JO 2009, L 262, p. 1),

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă),

compus din domnul M. Prek (raportor), președinte, doamna I. Labucka, domnul J. Schwarcz, doamna V. Tomljenović și domnul V. Kreuschitz, judecători,

grefier: C. Heeren, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 1 iunie 2016,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Reclamanta, Rusal Armenal ZAO, este o societate care produce și exportă produse de aluminiu, stabilită în anul 2000 în Armenia. Republica Armenia a aderat la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3) la 5 februarie 2003.

2        Ca urmare a unei plângeri depuse la 28 mai 2008 de Eurométaux, Comisia Comunităților Europene a deschis o procedură antidumping privind importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (denumită în continuare RPC). Avizul de deschidere a acestei proceduri a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 iulie 2008 (JO 2008, C 177, p. 13).

3        Prin scrisorile din 25 iulie și din 1 septembrie 2008, reclamanta a contestat în special clasificarea Armeniei printre țările care nu au o economie de piață în temeiul articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223, denumit în continuare „regulamentul de bază”), aplicabil atunci. În plus, în cadrul analizei privind subcotarea prețurilor sau subcotarea prețurilor de referință, reclamanta a menționat deficiențele legate de produsele sale, aspect asupra căruia a furnizat informații suplimentare într‑o scrisoare din data de 7 octombrie 2008.

4        În plus, reclamanta a solicitat să îi fie acordat statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață sau, în lipsa acestuia, un tratament individual (în continuare „cererea SEP”). În această privință, prin scrisoarea din 19 decembrie 2008, Comisia a comunicat reclamantei considerațiile în temeiul cărora concluziona că nu erau îndeplinite criteriile referitoare la contabilitate și la costurile de producție menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță din regulamentul de bază. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2009, reclamanta și‑a reiterat criticile împotriva aplicării articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază pentru Armenia și a contestat aprecierile Comisiei referitoare la criteriile pe care aceasta le‑a considerat neîndeplinite. Prin scrisoarea din 13 martie 2009, reclamanta a transmis Comisiei elemente adiționale referitoare la cererea sa SEP.

5        La 7 aprilie 2009, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 287/2009 privind impunerea unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și [RPC] (JO 2009, L 94, p. 17, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). Prin scrisoarea din 8 aprilie 2009, Comisia a comunicat reclamantei, în aplicarea articolului 14 alineatul (2) și a articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, regulamentul provizoriu, precum și considerațiile referitoare la calculul marjei de dumping și de prejudiciu în privința reclamantei.

6        Turcia a fost desemnată țară analogă pentru calculul unei valori normale pentru producătorii‑exportatori cărora ar fi fost posibil să nu li se acorde statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață. Un producător turc al produsului similar a răspuns la chestionarul trimis de Comisie [considerentele (10), (12) și (52) ale regulamentului provizoriu].

7        Potrivit considerentului (13) al regulamentului provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 30 iunie 2008 (denumită în continuare „perioada examinată”).

8        Potrivit considerentului (19) al regulamentului provizoriu, produsul în cauză este reprezentat de folii de aluminiu cu o grosime de minimum 0,008 mm și de maximum 0,018 mm, fără suport, simplu laminate, în rulouri cu lățimea de maximum 650 mm și cu greutate mai mare de 10 kg originare din Armenia, Brazilia și RPC, declarate la codul NC ex 7607 11 19. În ceea ce privește produsul similar, considerentul (20) al regulamentului provizoriu prevede că folia de aluminiu produsă și vândută de industria Uniunii Europene în Uniune, folia de aluminiu produsă și vândută pe piețele naționale ale Armeniei, Braziliei și RPC și folia de aluminiu importată în Uniune din aceste țări, precum și cea produsă și vândută în Turcia au, în esență, aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază.

9        În ceea ce privește acordarea statutului de societate care funcționează în condiții de economie de piață, Comisia a concluzionat că Armenia nu putea fi considerată ca fiind o economie de piață, din moment ce era menționată în nota de subsol de la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a arătat că reclamanta nu îndeplinea criteriile referitoare la contabilitate și la costurile de producție menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță din regulamentul de bază. În această privință, Comisia a arătat, în primul rând, că contabilitatea reclamantei referitoare la exercițiul 2006 era însoțită de un aviz nefavorabil al auditorului, iar aceasta nu ar fi prezentat registre contabile auditate în mod corespunzător pentru exercițiul 2007 și, în al doilea rând, prețul plătit statului armean pentru achiziționarea acțiunilor întreprinderii care exploatează vechiul sit de producție corespundea aproximativ unei treimi din valoarea lor nominală, iar, pe de altă parte, reclamanta a obținut folosința unor bunuri imobile în mod gratuit [considerentele (24), (25) și (27)-(31) ale regulamentului provizoriu].

10      În ceea ce privește calculul marjei de dumping, Comisia a arătat, în anexa la scrisoarea sa din 8 aprilie 2009 (a se vedea punctul 5 de mai sus), că reclamanta îndeplinea condițiile pentru obținerea unui tratament individual. În plus, comparația valorilor normale medii ponderate pentru fiecare tip de produs vizat exportat în Uniune și provenind de la producătorul turc care a răspuns la chestionar în raport cu prețurile la export medii ponderate corespunzătoare ale reclamantei a condus la o marjă de dumping de 37 %. Aceste elemente sunt menționate în considerentele (42), (74) și (77) ale regulamentului provizoriu.

11      În plus, Comisia a estimat că era posibilă o evaluare cumulativă a efectelor importurilor vizate, fiind îndeplinite condițiile unei astfel de evaluări, prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază [considerentele (91)-(94) ale regulamentului provizoriu].

12      Mai mult, potrivit Comisiei, analiza referitoare la consumul Uniunii, la volumul și la prețurile importurilor provenite din țările vizate, precum și la situația industriei Uniunii a demonstrat că aceasta din urmă a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază [considerentele (88)-(90) și (95)-(118) ale regulamentului provizoriu]. În plus, în urma unei analize referitoare la efectele importurilor care fac obiectul unui dumping și la efectele altor factori, Comisia a concluzionat că prejudiciul trebuia să fie atribuit unei creșteri a importurilor în dumping provenite din țările terțe vizate de anchetă [considerentele (119)-(138) ale regulamentului provizoriu].

13      Din moment ce Comisia nu a detectat motive imperative pentru a nu institui măsuri provizorii, această instituție a impus o taxă antidumping provizorie la nivelul eliminării prejudiciului ținând cont de un preț neprejudiciabil pe care ar trebui să îl obțină industria Uniunii. Astfel, taxa antidumping provizorie a fost stabilită la 20 % pentru produsele fabricate de reclamantă [considerentele (164)-(170) ale regulamentului provizoriu].

14      Prin scrisoarea din 15 iulie 2009, Comisia a transmis reclamantei, în aplicarea articolului 20 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază, un document de informare finală cu privire la faptele și la considerațiile esențiale care au stat la baza propunerii de a impune taxe antidumping definitive. Comisia a invitat reclamanta să îi transmită comentariile sale cu privire la documentul de informare finală până la 30 iulie 2009.

15      Prin scrisoarea din 22 iulie 2009, reclamanta a transmis observațiile privind documentul de informare finală și a formulat un angajament în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, solicitând de asemenea o reuniune pentru o analiză a angajamentului menționat. Prin e‑mailul din 27 iulie 2009, Comisia a trimis reclamantei un formular de angajament și a propus organizarea unei reuniuni la 29 iulie 2009, amintind că termenul pentru depunerea definitivă a angajamentului expiră la 30 iulie. Prin scrisoarea din 30 iulie 2009, reclamanta și‑a depus angajamentul la Comisie.

16      Prin scrisoarea din 7 august 2009, Comisia a expus reclamantei motivele pentru care estima că angajamentul propus de aceasta nu putea fi acceptat. Comisia a invitat reclamanta să își prezinte observațiile în această privință cel târziu la 12 august 2009, ceea ce reclamanta a făcut prin e‑mailul din 10 august 2009.

17      La 24 septembrie 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 925/2009 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și [RPC] (JO 2009, L 262, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”). În plus, prin Decizia 2009/736/CE din 5 octombrie 2009 de acceptare a unui angajament referitor la procedura antidumping privind importurile unui anumit tip de folie din aluminiu originară, printre altele, din Brazilia (JO 2009, L 262, p. 50), Comisia a acceptat angajamentele propuse de Companhia Brasileira de Aluminio (CBA), un producător‑exportator brazilian.

18      În ceea ce privește cererea SEP a reclamantei, Consiliul a confirmat, în considerentele (18)-(26) și (32) ale regulamentului atacat, aprecierile din regulamentul provizoriu referitoare la statutul Armeniei, la criteriile pe care Comisia le‑a considerat neîndeplinite de reclamantă, precum și la acordarea unui tratament individual acesteia (a se vedea punctele 9 și 10 de mai sus). În aceste condiții, marja de dumping a reclamantei a fost stabilită la 33,4 % (punctul 4.4 din regulamentul atacat). Consiliul a confirmat, pe de altă parte, în considerentele (55) și (56) ale regulamentului atacat, aprecierile cuprinse în regulamentul provizoriu referitoare la evaluarea cumulativă a efectelor importurilor vizate (a se vedea punctul 11 de mai sus). În sfârșit, în considerentele (44)-(48) și (59)-(109) ale regulamentului atacat, Consiliul a confirmat de asemenea aprecierile cuprinse în regulamentul provizoriu și rezumate la punctele 12 și 13 de mai sus și a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului produs de importurile produselor reclamantei la 13,4 %.

19      În ceea ce privește angajamentul formulat de reclamantă, Consiliul a arătat, în considerentul (114) al regulamentului atacat, că acesta nu putea fi acceptat din motive legate în esență de riscul de compensare încrucișată din cauza structurii grupului din care face parte reclamanta și naturii relațiilor comerciale dintre aceasta și clienții săi din Uniune care rezultă. Potrivit considerentului (115) al regulamentului atacat, acest angajament a fost de asemenea respins în temeiul constatărilor referitoare la conturile reclamantei, formulate în considerentele (21) și (22) ale aceluiași regulament.

20      În aceste condiții, Consiliul a impus, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul atacat, o taxă antidumping definitivă de 13,4 % pentru importurile produselor reclamantei.

 Procedura în fața Tribunalului și a Curții

21      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 decembrie 2009, reclamanta a solicitat anularea regulamentului atacat.

22      Ca urmare a unei cereri în acest sens, a fost admisă intervenția Comisiei în susținerea concluziilor Consiliului.

23      Reclamanta a solicitat Tribunalului:

–        anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

24      Consiliul și Comisia au solicitat Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

25      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a invocat cinci motive, întemeiate, primul, pe o excepție de nelegalitate a articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, care ar fi contrar în special articolului 2.7 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994 (GATT) (JO 1994, L 336, p. 103, denumit în continuare „acordul antidumping”), care figurează în anexa I A la Acordul de instituire a OMC, al doilea, pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, al treilea, pe încălcarea articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și pe nemotivare, al patrulea, pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe o eroare vădită de apreciere și al cincilea, pe încălcarea principiului bunei administrări.

26      Prin Hotărârea din 5 noiembrie 2013, Rusal Armenal/Consiliul (T‑512/09, EU:T:2013:571), Tribunalul a admis primul motiv al acțiunii și a anulat, în consecință, regulamentul atacat în măsura în care o privea pe reclamantă.

27      Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 16 ianuarie 2014, Comisia a introdus un recurs prin care solicita Curții anularea Hotărârii din 5 noiembrie 2013, Rusal Armenal/Consiliul (T‑512/09, EU:T:2013:571).

28      Ca urmare a unei cereri în acest sens, a fost admisă intervenția Parlamentului European în susținerea concluziilor Comisiei.

29      În susținerea recursului, Comisia a invocat trei motive, întemeiate, primul, pe faptul că Tribunalul s‑ar fi pronunțat ultra petita, al doilea, pe faptul că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază viza executarea obligațiilor speciale asumate în cadrul OMC și, al treilea, pe încălcarea principiului general al echilibrului instituțional.

30      Prin Hotărârea din 16 iulie 2015, Comisia/Rusal Armenal (C‑21/14 P, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2015:494), Curtea a admis al doilea motiv și a anulat Hotărârea din 5 noiembrie 2013, Rusal Armenal/Consiliul (T‑512/09, EU:T:2013:571).

31      Cu titlu introductiv, Curtea a amintit că dispozițiile unui acord internațional la care Uniunea este parte nu pot fi invocate în susținerea unei acțiuni în anularea unui act de drept derivat al Uniunii sau a unei excepții întemeiate pe nelegalitatea unui asemenea act decât cu dubla condiție, pe de o parte, ca natura și economia acordului respectiv să nu se opună acestei acțiuni și, pe de altă parte, ca acele dispoziții să fie, în ceea ce privește conținutul lor, necondiționate și suficient de precise și numai atunci când aceste două condiții sunt îndeplinite cumulativ, asemenea dispoziții vor putea fi invocate în fața instanței Uniunii pentru a servi drept criteriu pentru aprecierea legalității unui act al Uniunii. Curtea a subliniat de asemenea că, având în vedere natura și economia lor, acordurile OMC nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora poate fi controlată legalitatea actelor instituțiilor Uniunii (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 37 și 38).

32      Curtea a arătat totuși că a admis, în două situații excepționale, care decurg din voința legiuitorului Uniunii de a‑și limita el însuși marja de manevră în aplicarea normelor OMC, că este de competența instanței Uniunii, dacă este cazul, să controleze legalitatea unui act al Uniunii și a actelor adoptate în aplicarea lui în raport cu acordurile OMC, și anume, pe de o parte, în ipoteza în care Uniunea a înțeles să execute o obligație specială asumată în cadrul acestor acorduri și, pe de altă parte, atunci când actul de drept al Uniunii în cauză face trimitere în mod expres la dispoziții precise din aceleași acorduri (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 40 și 41).

33      În continuare, Curtea a reținut că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază a introdus un regim special care stabilește norme detaliate privind calculul valorii normale cu referire la importuri care provin din țări ale OMC care nu au economie de piață, printre care Armenia, și că acesta constituia expresia voinței legiuitorului Uniunii de a adopta, în acest domeniu, o abordare proprie ordinii juridice a Uniunii (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 47 și 48). În măsura în care acordul antidumping nu conține norme specifice referitoare la importurile care provin din țări membre ale OMC care nu au economie de piață, nu se poate stabili o corespondență între, pe de o parte, normele care figurează la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază referitoare la importurile care provin din țări membre ale OMC care nu au economie de piață și, pe de altă parte, normele definite la articolul 2 din acordul antidumping. Curtea a concluzionat că dispoziția menționată din regulamentul de bază nu poate fi considerată o măsură destinată să asigure în ordinea juridică a Uniunii executarea unei obligații speciale asumate în cadrul OMC (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 49-53).

34      În aplicarea articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea a anulat Hotărârea din 5 noiembrie 2013, Rusal Armenal/Consiliul (T‑512/09, EU:T:2013:571), și s‑a pronunțat definitiv cu privire la primul motiv al acțiunii introduse de reclamantă, respingându‑l (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 57-60). A trimis Tribunalului cauza spre rejudecare, pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la al doilea‑al cincilea motiv.

35      Ca urmare a trimiterii spre rejudecare, cauza a fost atribuită Camerei a patra extinse a Tribunalului.

36      Părțile nu au utilizat posibilitatea prevăzută la articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de a prezenta observații scrise.

37      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra extinsă) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

38      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 1 iunie 2016. Cu această ocazie, părțile au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la eventualele incidențe ale hotărârii pronunțate în recurs asupra motivelor al doilea‑al cincilea, aspect asupra căruia s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.

 În drept

39      Ca urmare a hotărârii pronunțate în recurs, rămân în cauză patru motive, întemeiate pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază (al doilea motiv), pe încălcarea articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și pe nemotivare (al treilea motiv), pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe o eroare vădită de apreciere (al patrulea motiv) și, respectiv, pe încălcarea principiului bunei administrări (al cincilea motiv).

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază

40      În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că aprecierea instituțiilor asupra cererii sale SEP este afectată de erori vădite. Prezentul motiv este constituit din două aspecte. Prin intermediul primului aspect, reclamanta contestă temeinicia constatării privind nerespectarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază. Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta contestă temeinicia constatării privind nerespectarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

41      Consiliul, susținut de Comisie, solicită respingerea prezentului motiv.

42      În aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță, din regulamentul de bază, „cererea prezentată în temeiul [dispozițiilor] literei (b) trebuie […] să conțină probe suficiente că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață, și anume că: […] întreprinderile utilizează o singură serie de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile [a doua liniuță], […] costurile de producție și situația financiară ale întreprinderilor nu fac obiectul nici unei denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii [a treia liniuță]”.

43      În măsura în care, pe de o parte, condițiile enumerate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază au caracter cumulativ (Hotărârea din 18 martie 2009, Shanghai Excell M&E Enterprise și Shanghai Adeptech Precision/Consiliul, T‑299/05, EU:T:2009:72, punctul 76) și, pe de altă parte, prin cele două aspecte ale motivului său, reclamanta contestă temeinicia constatărilor privind a doua și a treia liniuță ale articolului 2 alineatul (7) litera (c) menționat, trebuie arătat că respingerea unuia dintre aceste aspecte este suficientă pentru respingerea motivului în ansamblul său.

44      În împrejurările din speță, este necesar să se examineze mai întâi primul aspect al motivului.

45      Trebuie amintit că, în considerentele (21) și (22) ale regulamentului atacat, Consiliul a considerat că elementele susținute de reclamantă nu răspund condițiilor enumerate la a doua liniuță a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și a confirmat analiza care figurează în regulamentul provizoriu.

46      Considerentul (22) al regulamentului atacat este redactat după cum urmează: „[… s]ocietatea este obligată să păstreze un set clar de evidențe contabile în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate[; d]eficiențele constatate de auditori atât pentru exercițiul financiar 2006, cât și pentru exercițiul financiar 2007 au fost de așa natură încât au indicat clar că evidențele contabile ale societății nu au fost întocmite în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și, prin urmare, societatea nu putea demonstra îndeplinirea celui de al doilea criteriu TEP[; c]riteriile TEP vizează de fapt standardele internaționale, iar apartenența la OMC nu schimbă acest lucru[; î]n plus, apartenența la OMC în sine nu este o garanție a prevalenței condițiilor de piață în activitatea economică a unei societăți”.

47      În considerentul (27) al regulamentului provizoriu, Comisia a arătat că registrele contabile ale reclamantei pentru 2006 conțineau un aviz negativ din partea auditorilor acesteia și societatea nu a prezentat registre contabile auditate pentru 2007.

48      În considerentele (28) și (29) din același regulament, Comisia a respins argumentația reclamantei întemeiată, în primul rând, pe respectarea procesului de auditare în ceea ce privește anul 2006, în al doilea rând, angajamentul de prezentare a unor registre contabile auditate pentru anul 2007 în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și, în al treilea rând, caracterul nerelevant al emiterii unui aviz negativ al auditorului, din moment ce auditarea a fost efectuată în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. Pe de o parte, Comisia a amintit că registrele contabile pentru 2007 nu i‑au fost comunicate în pofida cererilor în acest sens. Pe de altă parte, a arătat că articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, care are în vedere acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață (denumit în continuare „SEP”), constituia o dispoziție derogatorie care trebuia să facă obiectul unei interpretări stricte și a dedus de aici că registrele contabile nu trebuiau doar să fie auditate în conformitate cu normele internaționale, ci trebuiau să fie și întocmite potrivit acestora.

49      Argumentația reclamantei prezentată împotriva acestei analize poate fi divizată în două critici. Prima, prezentată cu titlu principal, este întemeiată pe o eroare de drept în interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază legată de aplicarea unui criteriu juridic eronat. Prin cea de a doua, prezentată în subsidiar, reclamanta invocă o eroare vădită de apreciere a Consiliului în aplicarea criteriului pe care l‑a privilegiat.

 Cu privire la critica întemeiată pe aplicarea unui criteriu juridic eronat

50      Potrivit reclamantei, articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază trebuie interpretat astfel încât să se țină seama de apartenența Republicii Armenia la OMC și să nu se creeze o sarcină a probei nerezonabilă. Ea apreciază că Consiliul a aplicat un criteriu juridic eronat prin adoptarea unei interpretări extensive a cerinței „unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale” care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază. Aceasta ar fi avut efectul de a‑i impune ca registrele sale contabile să fie pregătite cu stricta respectare a tuturor standardelor internaționale de contabilitate, să nu conțină lipsuri sau rezerve și să fie certificate de un raport de audit fără rezerve. O asemenea cerință ar depăși termenii articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță, care implică numai ca documente contabile să fie clare, să facă obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și să fie utilizate în toate scopurile.

51      Astfel, Consiliul ar susține în mod eronat că o interpretare a referirii la „un audit independent în conformitate cu standardele internaționale” ca vizând numai desfășurarea unui audit conform cu standardele internaționale de contabilitate ar fi contrară logicii articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

52      Mai întâi, reclamanta arată că desfășurarea unui audit implică nu numai respectarea standardelor internaționale de audit, ci și examinarea documentelor contabile în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară (International Financial Reporting Standards). Deduce de aici, în esență, că nu este obligată să își pregătească documentele contabile în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară, desfășurarea unui audit fiind suficientă. Reclamanta subliniază în această privință că raportul de audit realizat pentru anul 2007 (denumit în continuare „raportul de audit pentru 2007”) se referă la o prezentare a performanței financiare și a fluxurilor sale de trezorerie prin referire la standardele internaționale de raportare financiară. În continuare, reclamanta arată că, în cazul în care auditorii constată existența unor distorsiuni importante, ei nu sunt în măsură să elibereze atestatul. În sfârșit, apreciază că este ilogic să fie tratată în mod analog cu o întreprindere care nu a desfășurat un audit al registrelor contabile sau numai pe baza unor norme locale nerecunoscute.

53      Reclamanta adaugă în esență că, în eventualitatea în care i‑ar fi fost acordat statutul de SEP, în orice ipoteză, ar fi fost posibil ca instituțiile să îi ajusteze costurile, în aplicarea articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

54      Consiliul solicită respingerea acestei critici.

55      Este în discuție sensul care trebuie atribuit cerinței potrivit căreia întreprinderea trebuie să utilizeze „o singură serie de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

56      În ceea ce privește, în primul rând, normele care trebuie să guverneze examinarea acestei critici, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte [a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții (C‑17/03, EU:C:2005:362, punctul 41 și jurisprudența citată)].

57      În plus, în măsura în care este în discuție interpretarea uneia dintre condițiile de acordare a statutului de SEP avut în vedere la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, trebuie de asemenea să se ia în considerare că metoda de determinare a valorii normale a unui produs vizată de această dispoziție este o excepție de la metoda specifică prevăzută în acest scop la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul menționat, aceasta din urmă fiind în principiu aplicabilă în cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață. Or, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că orice derogare sau excepție de la o regulă generală este de strictă interpretare [a se vedea Hotărârea din 10 octombrie 2012, Gem‑Year și Jinn‑Well Auto‑Parts (Zhejiang)/Consiliul, T‑172/09, nepublicată, EU:T:2012:532, punctul 118 și jurisprudența citată]. Întrucât articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază precizează condițiile care trebuie respectate pentru ca această excepție să fie aplicabilă, condițiile menționate trebuie să fie interpretate în mod strict.

58      Trebuie să se arate de la bun început că, spre deosebire de acest principiu de interpretare restrictivă, reclamanta arată că interpretarea condițiilor de acordare a statutului de SEP ar trebui, dimpotrivă, să ia în considerare apartenența Republicii Armenia la OMC.

59      Desigur, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, textele de drept al Uniunii trebuie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dreptului internațional, în special atunci când aceste texte vizează chiar punerea în aplicare a unui acord internațional încheiat de Uniune (a se vedea Hotărârea din 15 martie 2012, SCF Consorzio Fonografici, C‑135/10, EU:C:2012:140, punctul 51 și jurisprudența citată).

60      Cu toate acestea, trebuie subliniat că unul dintre postulatele esențiale din hotărârea pronunțată în recurs se bazează pe specificitatea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, întrucât rezultă din opțiunea legiuitorului Uniunii de a edicta norme specifice referitoare la importurile care provin din țările membre ale OMC care nu au economie de piață, deși acordul antidumping nu conține norme specifice referitoare la importurile care provin din astfel de țări (a se vedea punctul 33 de mai sus).

61      Trebuie să se constate că această evidențiere de către Curte atât a specificității abordării Uniunii, cât și a lipsei unei dispoziții corespunzătoare în acordul antidumping face ca împrejurarea că Republica Armenia este membră a OMC să fie lipsită de relevanță în ceea ce privește interpretarea condițiilor avute în vedere la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

62      În ceea ce privește, în al doilea rând, interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază, trebuie amintit că articolul 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament permite, cu titlu de excepție, ca unei întreprinderi dintr‑o țară care nu are economie de piață să i se determine valoarea normală a produsului său potrivit normelor aplicabile întreprinderilor din țări care au o astfel de economie.

63      Obiectul condițiilor care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază este de a institui în sarcina solicitantului de SEP un anumit număr de obligații care urmăresc să permită instituțiilor să verifice că operează în condițiile unei economii de piață. Din această perspectivă, trebuie să se constate că este deosebit de important ca documentele contabile pe care le utilizează o întreprindere să reflecte realitatea cheltuielilor impuse de producția sa, din moment ce pe baza lor va fi stabilită valoarea normală a produsului său.

64      În lumina acestui obiectiv, referirea, la a doua liniuță a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, la faptul că utilizează „o singură serie de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile”, nu poate fi înțeleasă altfel decât că urmărește să permită instituțiilor să își asigure sinceritatea documentelor contabile ale întreprinderii vizate.

65      În consecință, reclamanta susține în mod eronat, în esență, că o astfel de condiție ar putea fi îndeplinită numai pe baza desfășurării unei proceduri de verificare conforme standardelor internaționale de audit, independent de concluziile care sunt prezentate cu privire la conformitatea registrelor contabile ale întreprinderii vizate cu standardele internaționale de contabilitate. Pe de o parte, o asemenea abordare ar fi contrară finalității articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază, întrucât ar putea conduce la acordarea unui statut de SEP unei întreprinderi ale cărei documente contabile nu au un caracter de fiabilitate suficient. Pe de altă parte, o astfel de abordare ar fi contrară și principiului interpretării stricte a articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, amintit la punctul 57 de mai sus.

66      Rezultă că criteriul juridic pe care Consiliul era obligat să îl aplice consta în a verifica dacă probele aduse de reclamantă în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază permiteau asigurarea cu privire la sinceritatea documentelor sale contabile. Prin urmare, Consiliul avea obligația de a lua în considerare concluziile verificărilor operate în legătură cu conformitatea documentelor contabile cu standardele internaționale de contabilitate.

67      În consecință, arătând, în considerentul (22) al regulamentului atacat, că „[d]eficiențele constatate de auditori atât pentru exercițiul financiar 2006, cât și pentru exercițiul financiar 2007 au fost de așa natură încât au indicat clar că evidențele contabile ale societății nu au fost întocmite în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și, prin urmare, societatea nu putea demonstra îndeplinirea celui de al doilea criteriu [de atribuire a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață]”, Consiliul nu a săvârșit eroarea de drept invocată de reclamantă.

68      Această concluzie nu poate fi infirmată de referirea făcută de reclamantă la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Acesta permite instituțiilor, în privința unei întreprinderi care funcționează într‑o țară cu economie de piață, ale cărei cheltuieli legate de producția și de vânzarea unui produs care face obiectul unei anchete nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele sale, să le ajusteze sau să le determine pe baza cheltuielilor altor producători sau exportatori din aceeași țară sau, atunci când aceste informații nu sunt disponibile sau nu pot fi utilizate, pe orice altă bază rezonabilă, inclusiv informațiile care provin de pe alte piețe reprezentative.

69      În esență, reclamanta pare să susțină că eventuale erori în documentele sale contabile nu ar constitui un obstacol pentru recunoașterea statutului de SEP, din moment ce s‑ar afla într‑o situație echivalentă cu cea a unei întreprinderi dintr‑o țară cu economie de piață în privința căreia se aplică articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

70      O asemenea argumentație nu poate convinge.

71      Pe de o parte, ea este în contradicție directă cu principiul interpretării stricte a condițiilor de acordare a statutului de SEP, precizat în jurisprudența citată la punctul 57 de mai sus.

72      Pe de altă parte, trebuie arătat că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază se bazează, cu titlu principal, pe principiul unei ajustări sau al unei determinări a cheltuielilor întreprinderii vizate pe baza unei comparații cu cele ale altor producători sau exportatori din aceeași țară. Or, trebuie să se constate că recurgerea la o comparație în cadrul aceleiași țări nu este posibilă decât în privința unei întreprinderi care are economie de piață și este imposibilă în privința unui solicitant de SEP care aparține prin definiție unei țări fără o asemenea economie. Astfel, în caz de îndoială asupra realității costurilor unui solicitant de SEP, cererea respectivă trebuie refuzată și valoarea normală a produsului trebuie determinată pe baza comparației cu o țară terță cu economie de piață, conform articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

73      Prin urmare, prima critică trebuie respinsă.

 Cu privire la critica întemeiată pe o eroare vădită de apreciere

74      În subsidiar, reclamanta susține că considerentul (22) al regulamentului atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere, pentru motivul că Consiliul ar fi supraevaluat incidențele rezervei asociate raportului de audit referitor la situația financiară pentru anul 2007, care ar rămâne pozitiv.

75      În primul rând, reclamanta susține că referirea la o „conformitate” cu standardele internaționale nu împiedică prezența anumitor rezerve care nu afectează sinceritatea celei mai mari părți a registrelor contabile auditate.

76      În al doilea rând, reclamanta amintește că a prezentat situații financiare pentru exercițiul 2007 la 12 și la 13 martie 2009, și anume a doua zi după ce i‑au fost comunicate de auditorii independenți și cu trei săptămâni înainte de adoptarea regulamentului provizoriu. Cu excepția unei rezerve privind valoarea stocurilor la 31 decembrie 2006, auditorii ar fi emis un aviz pozitiv, ceea ce ar atesta conformitatea cu standardele internaționale, inclusiv contabile.

77      În al treilea rând, reclamanta susține în esență că nu era posibil ca auditorii, în raportul de audit pentru 2007, să emită un aviz fără rezerve, din moment ce situația financiară pentru exercițiul 2007 se face în raport cu încheierea exercițiului 2006, pentru care fusese emis un aviz negativ. Pretinde că o opinie cu rezerve care urmează unei opinii defavorabile constituie recunoașterea înregistrării de progrese serioase în prezentarea registrelor contabile și implică faptul că acestea, în cea mai mare parte, nu sunt afectate de rezervă și sunt conforme cu standardele internaționale. Reclamanta amintește, în această privință, că o opinie cu rezervă nu poate fi emisă decât dacă rezerva nu este de o asemenea importanță încât să repună în cauză principiul unui aviz pozitiv și nu privește un număr important de elemente conținute în situațiile financiare. Prin urmare, ar fi vădit eronat din partea Consiliului să considere că rezerva referitoare la evaluarea stocurilor a avut o influență asupra costurilor în perioada de anchetă, influență care, în plus, ar fi de un nivel suficient de important pentru ca registrele contabile să fie considerate neconforme cu standardele internaționale.

78      În al patrulea rând, reclamanta reproșează instituțiilor că au omis să ia în considerare închiderea uzinei sale timp de aproape trei ani între 2004 și 2006 pentru a efectua o înlocuire sau o modernizare a echipamentelor sale, ceea ce a afectat contabilitatea sa pentru exercițiul 2006. Susține că a făcut eforturi și a reușit ulterior să cuantifice și să corecteze erorile indicate pentru acest exercițiu, ceea ce explică întârzierea în prezentarea raportului de audit pentru 2007. Pretinde că ar fi nerezonabil să i se ceară să rectifice totalitatea erorilor privind exercițiul 2006. În replică, arată că denaturările privind evaluarea și reportul inventarelor erau deja corectate în raportul de audit pentru 2007 și că rezervele nu erau susceptibile să se repete în raportul de audit pentru 2008.

79      Cu titlu introductiv, Tribunalul arată că prezenta critică se referă la aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază la împrejurările speței și că întinderea controlului exercitat trebuie să ia în considerare larga putere de apreciere recunoscută instituțiilor în domeniul măsurilor de protecție comercială, datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea din 18 martie 2009, Shanghai Excell M&E Enterprise și Shanghai Adeptech Precision/Consiliul, T‑299/05, EU:T:2009:72, punctul 79 și jurisprudența citată).

80      Rezultă că controlul exercitat de instanța Uniunii asupra aprecierilor instituțiilor trebuie să se limiteze la verificarea respectării regulilor de procedură, a acurateței faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 18 martie 2009, Shanghai Excell M&E Enterprise și Shanghai Adeptech Precision/Consiliul, T‑299/05, EU:T:2009:72, punctul 80 și jurisprudența citată).

81      Cu toate acestea, trebuie amintit că, deși, în domeniile care presupun aprecieri economice complexe, Comisia dispune de o marjă de apreciere în materie economică, aceasta nu înseamnă ca instanța Uniunii să se abțină de la a controla interpretarea datelor de natură economică efectuată de instituții. Astfel, instanța Uniunii trebuie în special nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse (Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul, T‑528/09, EU:T:2014:35, punctul 53).

82      În sfârșit, trebuie subliniat că sarcina probei incumbă producătorului‑exportator care dorește să beneficieze de SEP. Astfel, articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază prevede că cererea „trebuie […] să conțină probe suficiente”. Prin urmare, nu incumbă instituțiilor Uniunii sarcina de a proba că producătorul‑exportator nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. În schimb, instituțiile comunitare trebuie să aprecieze dacă elementele furnizate de producătorul‑exportator sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, iar instanța comunitară are obligația de a verifica dacă această apreciere este viciată de o eroare vădită (a se vedea Hotărârea din 18 martie 2009, Shanghai Excell M&E Enterprise și Shanghai Adeptech Precision/Consiliul, T‑299/05, EU:T:2009:72, punctul 83 și jurisprudența citată).

83      Având în vedere cele de mai sus, prezenta critică implică să se verifice dacă, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, Consiliul a reținut în esență că deficiențele dovedite de auditori nu permiteau să se asigure sinceritatea contabilității reclamantei.

84      În primul rând, trebuie arătat că perioada de anchetă era cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008 și că reclamanta a fost în măsură să prezinte un raport de audit numai pentru o fracțiune din această perioadă, și anume pentru anul 2007.

85      În al doilea rând, reiese din dosar că raportul de audit pentru 2007 includea o rezervă care se justifica prin următoarea considerație: „[s]ocietatea a înregistrat un anumit număr de diferențe între evidențele contabile referitoare la inventarul fizic și registrele contabile la 31 decembrie 2006, dar nu a fost în măsură să rezolve în mod satisfăcător aceste diferențe până în prezent[; n]e‑a fost imposibil să ne asigurăm în legătură cu aceste cantități de inventar prin alte proceduri de verificare[; î]n consecință, nu am putut determina dacă ar fi necesar să se aducă ajustări la inventarele de la 31 decembrie 2006, precum și la costul vânzărilor și la pierderile nete pentru exercițiile încheiate la 31 decembrie 2006 și 2007”. Aceasta a condus la formularea următoarei rezerve în avizul favorabil furnizat de auditori: „[î]n opinia noastră, sub rezerva efectelor unor astfel de ajustări asupra cifrelor actuale, precum și asupra cifrelor corespunzătoare, ajustări care ar fi putut, dacă este cazul, să fie considerate necesare dacă ar fi fost posibil să se obțină informații probante suficiente și adecvate descrise în elementele care susțin opinia cu rezervă, situațiile financiare prezintă în mod fidel, în toate aspectele lor semnificative, situația financiară a societății la 31 decembrie 2007, precum și rezultatele sale financiare și fluxurile sale de trezorerie pentru exercițiul încheiat la această dată, în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară”.

86      Rezerva se referea, astfel, la trei elemente: inventarul stocurilor la 31 decembrie 2006, costul vânzărilor și pierderile nete pentru anii 2006 și 2007.

87      În al treilea rând, desigur, în mod întemeiat reclamanta arată că reiese din secțiunea (m) din raportul de audit menționat că au fost depuse eforturi în cursul exercițiului 2007 în scopul rectificării erorilor identificate în raportul de audit pentru anul 2006. Totuși, secțiunea (m) din raportul de audit nu poate fi citită independent de rezerva emisă de auditori. Rezultă că, deși reclamanta a efectuat o reevaluare a anumitor date eronate în anul 2006 (printre care valoarea echipamentelor și stocurile), fiabilitatea acestor corecții rămâne incertă.

88      În această privință, trebuie să se constate că reclamanta admite ea însăși în înscrisurile sale caracterul incomplet al reevaluării pe care a efectuat‑o, din moment ce susține în replică că „[a] rectifica, în cursul anchetei antidumping, absolut fiecare eroare de înscriere care figurează în registrele contabile ale exercițiului încheiat la 31 decembrie 2006 și indicată de comisari în registrele contabile ar fi reprezentat astfel pentru conducerea [sa] o sarcină nerezonabilă”.

89      În al patrulea rând, rezultă din ceea ce precedă că elementele furnizate de reclamantă, căreia îi revine sarcina probei legate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază în aplicarea jurisprudenței citate la punctul 82 de mai sus, nu permiteau instituțiilor să se asigure în ceea ce privește realitatea registrelor contabile ale reclamantei în ceea ce privește trei elemente: inventarul stocurilor la 31 decembrie 2006, costul vânzărilor și pierderile nete pentru anii 2006 și 2007.

90      Or, pe de o parte, nu se poate nega în mod valabil că aceste elemente privesc cheltuieli ale reclamantei susceptibile de a avea o incidență asupra determinării valorii normale a produsului său.

91      Pe de altă parte, rezultă în mod necesar că documentele contabile ale reclamantei nu permiteau instituțiilor să determine valoarea normală menționată, în aplicarea metodei avute în vedere la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază.

92      În consecință, fără a săvârși eroarea vădită de apreciere pretinsă, Consiliul a considerat că reclamanta nu a demonstrat că erau îndeplinite condițiile din articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază.

93      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se respingă a doua critică și, pe cale de consecință, primul aspect al motivului în întregime. Pentru rațiunile expuse la punctul 43 de mai sus, această concluzie este suficientă pentru a respinge prezentul motiv fără a fi utilă examinarea celui de al doilea aspect al său.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și pe nemotivare

94      Prin intermediul acestui motiv, reclamanta reproșează Consiliului că a încălcat articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază efectuând un cumul al importurilor care provin din Armenia cu cele care provin din Brazilia și din RPC.

95      Consiliul, susținut de Comisie, solicită respingerea prezentului motiv.

96      Potrivit articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, „[î]n cazul în care importurile unui produs provenite din mai multe țări fac simultan obiectul unor anchete antidumping, efectele acestor importuri nu pot face obiectul unei evaluări cumulative decât în cazul în care: (a) marja de dumping stabilită în raport cu importurile provenite din fiecare țară este superioară nivelului de minimis în sensul articolului 9 alineatul (3) și în cazul în care volumul importurilor provenite din fiecare țară nu este neglijabil și (b) o evaluare cumulativă a efectelor importurilor este adecvată, având în vedere condițiile de concurență între produsele importate și produsul comunitar similar”.

97      În considerentele (55)-(57) ale regulamentului atacat, Consiliul a respins argumentația reclamantei întemeiată pe faptul că importurile din Armenia nu ar trebui să fie cumulate cu cele din Brazilia și din RPC în următorii termeni:

„(55)      În urma comunicării provizorii, producătorul‑exportator armean a argumentat că importurile armene ar trebui disociate în scopul analizei prejudiciului, având în vedere volumele scăzute ale importurilor, cota sa de piață scăzută și tendințele uniforme ale importurilor, precum și pretinsele diferențe semnificative de calitate dintre produsul exportat din Armenia și produsele exportate din Brazilia sau RPC.

(56)      Această cerere nu a putut fi acceptată, deoarece s‑a constatat că au fost îndeplinite toate condițiile pentru cumulare prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază:

–        după cum s‑a constatat provizoriu și s‑a confirmat în considerentele 38-39, marja de dumping stabilită pentru Armenia s‑a situat deasupra pragului de minimis definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază;

–        volumul importurilor din Armenia nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, întrucât cotele de piață ale acesteia s‑au ridicat la 5,26 %, potrivit prezentării de la considerentul 96 (tabelul 4) din regulamentul provizoriu[; s]‑a constatat de asemenea că importurile din Armenia au crescut considerabil din 2006 până la finalul [perioadei de anchetă], în pofida revenirii importurilor din RPC și a volumului considerabil de importuri din Brazilia în timpul perioadei luate în considerare;

–        în ceea ce privește condițiile de concurență între produsele importate din țările vizate și, în special, argumentele oferite în legătură cu diferențele semnificative în termeni de calitate dintre produsele importate, prevăzute la considerentul 52, s‑a constatat că produsele din Armenia au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică[; s]e constată, de asemenea, că producătorul‑exportator și‑a afirmat intenția de a trece la o producție de folii convertoare de calitate și mai ridicată, fapt ce indică posibila exagerare din argumentul privind pretinsa calitate proastă a produselor.

(57)      Cererile înaintate în această privință de către producătorul‑exportator armean au fost, prin urmare, respinse.”

98      În plus, considerentul (52) al regulamentului atacat, referitor la respingerea unor argumente prezentate de un producător‑exportator brazilian, dar la care face trimitere considerentul (56) a treia liniuță, este redactat în următorul mod: „[î]n ceea ce privește prima afirmație, respectiv diferența dintre standardele de calitate, ancheta a demonstrat că, în pofida diferențelor de calitate, piața foliilor de aluminiu a avut ca motor principal prețurile, diferențele de calitate jucând doar un rol minor în alegerea furnizorului[; a]ceste constatări au fost confirmate de importatorii care au cooperat și de utilizatorii în cauză[; a]stfel, afirmația nefondată a producătorului‑exportator brazilian potrivit căreia piața foliilor de aluminiu a fost divizată în mai multe segmente în funcție de diferențele de calitate a produsului nu a putut fi confirmată pe parcursul prezentei anchete, iar cererea în această privință a trebuit să fie respinsă.”

99      Tribunalul apreciază că argumentația formulată de reclamantă în cadrul prezentului motiv poate fi divizată în două aspecte, după cum este contestată aprecierea condițiilor care figurează, pe de o parte, la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, referitoare la caracterul neneglijabil al importurilor care fac obiectul unui cumul, și, pe de altă parte, la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, privind examinarea condițiilor de concurență. În cadrul acestui al doilea aspect va fi examinată printre altele contestarea de către reclamantă a caracterului insuficient motivat al regulamentului atacat în ceea ce privește aplicarea articolului 3 alineatul (4) litera (b).

 Cu privire la primul aspect, referitor la condiția privind caracterul neneglijabil al importurilor care fac obiectul unui cumul

100    Reclamanta formulează în esență cinci critici referitoare la aprecierea de către Consiliu a caracterului neneglijabil al importurilor care fac obiectul unui cumul.

101    Prima critică privește interpretarea condiției ca volumul importurilor care provin din fiecare țară, care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, să nu fie neglijabil. Reclamanta reproșează Consiliului că a luat în considerare în mod eronat criteriul unui segment al pieței de 1 % vizat la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, în scopul aprecierii caracterului neglijabil al importurilor în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din același regulament. Pe de o parte, reclamanta arată că articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază nu face nicio trimitere la articolul 5 alineatul (7) din același regulament. Pe de altă parte, susține în esență că nivelul scăzut al importurilor nu are același efect în aceste două dispoziții. În timp ce ar determina încheierea procedurii în cazul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, nu aceasta ar fi neapărat situația în aplicarea articolului 3 alineatul (4) litera (a). Reclamanta arată în plus că, în ceea ce privește interpretarea regulamentului de bază, Consiliul nu poate invoca beneficiul vreunei marje de apreciere.

102    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că Consiliul, în considerentul (56) a doua liniuță al regulamentului atacat, pentru a califica importurile reclamantei drept „neneglijabile”, nu a realizat o apreciere intrinsecă a amplorii importurilor menționate, ci s‑a întemeiat pe interpretarea coroborată, pe de o parte, a articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază și, pe de altă parte, a articolului 5 alineatul (7) din același regulament.

103    Reiese din jurisprudență că articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază a fost interpretat în sensul că nu permite luarea în considerare a importurilor originare dintr‑o anumită țară, în cadrul unui cumul, decât în măsura în care provin de la un producător‑exportator despre care s‑a constatat că exercită un dumping (Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul, T‑35/01, EU:T:2004:317, punctul 161). Rezultă că obiectul acestei dispoziții este de a evita efectuarea unei evaluări cumulative a efectelor importurilor incluzând o țară ale cărei importuri ale producătorului‑exportator în cauză nu sunt la originea unui dumping, fie pentru că marja de dumping este inferioară nivelului de minimis, fie pentru că volumul importului este neglijabil.

104    Or, trebuie să se constate că articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, în măsura în care precizează că „[n]u trebuie inițiată o procedură împotriva țărilor ale căror importuri reprezintă un segment al pieței mai mic de 1 %, cu excepția cazului în care, împreună, aceste țări reprezintă 3 % sau mai mult din consumul comunitar”, urmărește tocmai să expliciteze împrejurările în care partea importurilor din consumul Uniunii este prea scăzută pentru ca aceste importuri să poată fi considerate ca fiind la originea unui dumping.

105    Există, în consecință, o relație de complementaritate între cele două dispoziții, astfel încât, fără a săvârși eroarea de drept pretinsă de reclamantă, Consiliul a luat în considerare pragul de 1 % menționat la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, pentru a interpreta condiția privind caracterul neneglijabil al importurilor care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

106    Prin urmare, prima critică trebuie să fie respinsă.

107    A doua critică se întemeiază pe o comparație cu calificarea de către Consiliu a importurilor care provin din Rusia. I se reproșează că a considerat că importurile care provin din Armenia dispuneau de o incidență semnificativă pe piață, în timp ce cele care provin din Rusia, de un nivel totuși superior, ar fi fost considerate limitate și drept neavând un efect negativ asupra situației industriei Uniunii.

108    Trebuie să se constate că reclamanta nu califică din punct de vedere juridic această critică.

109    În eventualitatea în care prezenta critică ar fi invocată pentru a demonstra că în mod eronat instituțiile au considerat că importurile reclamantei erau neneglijabile în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, ea ar trebui, de la bun început, să fie respinsă, în măsura în care s‑a concluzionat la punctele 103-105 de mai sus că interpretarea termenului „neneglijabil” în raport cu articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază nu ar avea niciun caracter eronat.

110    În eventualitatea în care prezenta critică ar trebui să fie înțeleasă în sensul că pretinde, în esență, că există o încălcare a principiului egalității de tratament în detrimentul reclamantei, nici ea nu poate fi primită. Fără chiar să fie necesar să se examineze dacă importurile rusești și armene sunt în situații comparabile, este suficient să se amintească faptul că respectarea principiului egalității de tratament trebuie să se concilieze cu cea a principiului legalității, ceea ce implică faptul că nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia (a se vedea Hotărârea din 14 aprilie 2011, Visa Europe și Visa International Service/Comisia, T‑461/07, EU:T:2011:181, punctul 219 și jurisprudența citată). Astfel, presupunând că Consiliul a calificat în mod eronat importurile rusești drept limitate, o astfel de eroare nu ar avea nicio incidență asupra temeiniciei calificării importurilor armene drept „neneglijabile”.

111    A doua critică trebuie de asemenea, prin urmare, să fie respinsă.

112    A treia, a patra și a cincea critică privesc alegerea perioadei luate în considerare pentru aprecierea caracterului neglijabil sau neneglijabil al importurilor reclamantei.

113    Prin intermediul celei de a treia critici se reproșează Consiliului că a determinat volumul importurilor reclamantei numai pe baza perioadei de anchetă (iulie 2007-iunie 2008), iar nu pe cea a perioadei avute în vedere (ianuarie 2005-iunie 2008). Se susține în esență că numai perioada de anchetă nu este, în privința reclamantei, reprezentativă întrucât nu ia în considerare efectele închiderii complete a activităților sale între 2004 și 2006. Astfel, ea nu ar reflecta absența importurilor armene până la sfârșitul anului 2006 și în esență ar conduce la o prezentare denaturată a importurilor. Luarea în considerare a volumului exporturilor din perioada luată în considerare ar fi fost suficientă pentru a demonstra caracterul neglijabil al importurilor sale. Reclamanta adaugă că numai luarea în considerare a importurilor în cursul perioadei de anchetă nu este suficientă pentru determinarea prejudiciului în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Susține de asemenea, în esență, că analiza Consiliului este contradictorie, din moment ce, omițând să ia în considerare efectele închiderii uzinei reclamantei la calculul mediei importurilor, acesta s‑a raportat la o creștere a importurilor cauzată de perioada de închidere menționată.

114    Regulamentul atacat, în considerentul (3), face o distincție între, pe de o parte, perioada de anchetă privind dumpingul și prejudiciul (de la 1 iulie 2007 la 30 iunie 2008) și, pe de altă parte, perioada luată în considerare, care se referă la examinarea tendințelor în vederea evaluării prejudiciului (de la 1 ianuarie 2005 la 30 iunie 2008).

115    În considerentul (56) a doua liniuță al regulamentului atacat, Consiliul a luat în considerare volumul importurilor care provin din Armenia în perioada de anchetă (respectiv, 5,26 %) și a apreciat că acesta nu era neglijabil. Consiliul a constatat de asemenea că importurile care provin din Armenia au crescut considerabil din 2006 până la finalul perioadei de anchetă, în pofida revenirii importurilor din RPC și a volumului considerabil de importuri din Brazilia în timpul perioadei luate în considerare.

116    Astfel, pentru a‑și întemeia concluzia privind caracterul neneglijabil al importurilor, Consiliul s‑a bazat, pe de o parte, pe volumul importurilor reclamantei în perioada de anchetă și, pe de altă parte, pe evoluția importurilor pe o bază temporală mai largă, cea a perioadei luate în considerare.

117    În măsura în care reiese din cuprinsul punctelor 104-105 de mai sus că constatarea, formulată în considerentul (56) a doua liniuță al regulamentului atacat, a existenței unui segment de piață de 5,26 % este suficientă prin ea însăși pentru a se demonstra caracterul neneglijabil al importurilor reclamantei, Tribunalul estimează că este suficient să verifice dacă Consiliul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere când a stabilit segmentul pieței menționat întemeindu‑se exclusiv pe datele privind perioada de anchetă cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008.

118    În aplicarea articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, „[î]n urma inițierii procedurii, Comisia, în cooperare cu statele membre, începe ancheta la nivel comunitar[; a]ceastă anchetă are ca obiect atât dumpingul, cât și prejudiciul[; p]entru a realiza o determinare reprezentativă, se alege o perioadă de anchetă care, în cazul dumpingului, acoperă în mod normal o perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară inițierii procedurii”.

119    Reiese din jurisprudență că ancheta trebuie efectuată pe baza unor informații pe cât de actuale posibil pentru a putea stabili taxe antidumping care sunt în măsură să protejeze industria Uniunii împotriva practicilor de dumping (Hotărârea din 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, EU:C:2000:531, punctul 92, și Hotărârea din 28 ianuarie 2016, CM Eurologistik și GLS C‑283/14 și C‑284/14, EU:C:2016:57, punctul 66).

120    Rezultă de asemenea din jurisprudență că Consiliul poate stabili prejudiciul adus industriei Uniunii pe o perioadă mai îndelungată decât cea vizată de ancheta asupra existenței practicilor de dumping (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 mai 1991, Nakajima/Consiliul, C‑69/89, EU:C:1991:186, punctul 87), datorită examinării tendințelor în vederea evaluării prejudiciului în cadrul perioadei luate în considerare.

121    Reclamanta estimează că în cadrul acestei perioade mai lungi ar fi trebuit să fie evaluat caracterul neneglijabil al importurilor sale.

122    Este suficient, în această privință, să se sublinieze că în mod întemeiat Consiliul răspunde că aceasta ar fi condus la crearea unei imagini false asupra volumului real al exporturilor în Uniune, în măsura în care astfel ar fi fost luată în considerare o perioadă de închidere a uzinei reclamantei care nu poate fi considerată că reflectă realitatea activității sale de producție și de export.

123    Prin urmare, determinând caracterul neneglijabil al importurilor reclamantei pe baza datelor referitoare numai la perioada de anchetă, iar nu la perioada luată în considerare, Consiliul nu a săvârșit eroare vădită de apreciere invocată de reclamantă.

124    Această concluzie nu este infirmată de argumentația reclamantei care figurează în replică, întemeiată pe obligația instituțiilor de a realiza o examinare obiectivă, în aplicarea articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Fără a fi necesar să se analizeze admisibilitatea acestui argument, contestată de Consiliu, este suficient să se sublinieze că neluarea în considerare a unei perioade care nu reflectă activitatea normală a reclamantei se înscrie în sensul colectării de date cât de actuale posibil și, prin urmare, este conformă cu logica examinării obiective la care se referă articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

125    În consecință, trebuie să se respingă a treia critică.

126    În cadrul celei de a patra critici, reclamanta arată că importurile sale au fost analizate pe o perioadă de 18 luni, în timp ce cele ale celorlalte țări exportatoare au fost analizate pe o perioadă de 42 de luni, ceea ce ar constitui un tratament discriminatoriu în privința sa.

127    Trebuie să se constate totuși că o asemenea critică este neîntemeiată în fapt. Reiese din considerentul (93) a doua liniuță al regulamentului provizoriu, la care face trimitere considerentul (58) al regulamentului atacat, că volumul importurilor care provin atât din Armenia, cât și din Brazilia și din RPC a fost determinat pe aceeași bază temporală, și anume perioada de anchetă.

128    Prin intermediul celei de a cincea critici, reclamanta reproșează Consiliului că nu a luat în considerare volumul de import ulterior perioadei de anchetă. Amintește că vânzările pe care le‑a realizat în anul 2008 în Uniune au început să prezinte o tendință de scădere semnificativă, care s‑a menținut după sfârșitul perioadei de anchetă. Susține că luarea în considerare a volumului de import ulterior perioadei de anchetă răspunde preocupării de a ține seama de date cât de recente posibil și că, în măsura în care începerea scăderii lor era anterioară cu două luni inițierii procedurii administrative, nu poate să fi fost cauzată de această inițiere.

129    Astfel cum Tribunalul a avut deja ocazia să sublinieze, perioada de anchetă și interzicerea luării în considerare a elementelor ulterioare acesteia urmăresc să garanteze că rezultatele anchetei sunt reprezentative și fiabile, asigurând că elementele pe care se întemeiază stabilirea dumpingului și a prejudiciului nu sunt influențate de comportamentul producătorilor interesați după inițierea procedurii antidumping și, prin urmare, că taxa definitivă impusă la sfârșitul procedurii poate remedia în mod real prejudiciul care rezultă din dumping (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2008, HEG și Graphite India/Consiliul, T‑462/04, EU:T:2008:586, punctul 66 și jurisprudența citată).

130    În plus, utilizând expresia „în mod normal”, articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază permite excepții de la interdicția luării în considerare a informațiilor privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă. În ceea ce privește circumstanțele favorabile întreprinderilor vizate de anchetă, s‑a statuat că nu poate fi de competența instituțiilor Uniunii luarea în considerare a elementelor aferente unei perioade ulterioare celei a anchetei, cu excepția cazului în care aceste elemente evidențiază noi fapte care fac în mod vădit inadaptată instituirea unei taxe antidumping avută în vedere. În schimb, în cazul în care elemente referitoare la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă, prin faptul că reflectă comportamentul actual al întreprinderilor vizate, justifică impunerea sau majorarea unei taxe antidumping, trebuie constatat, în temeiul celor de mai sus, că instituțiile au dreptul, chiar obligația, de a ține seama de aceste elemente (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2008, HEG și Graphite India/Consiliul, T‑462/04, EU:T:2008:586, punctul 67 și jurisprudența citată).

131    În comentariile sale privind divulgarea unor concluzii provizorii, reclamanta a evidențiat un grafic de statistici de import provenit de la oficiul statistic al Uniunii Europene (Eurostat), a cărui lectură face să reiasă o scădere a importurilor sale între martie și aprilie 2008, ulterior stabilizarea acestor importuri până la sfârșitul perioadei studiate, și anume ianuarie 2009.

132    Desigur, reiese din acest document că scăderea importurilor a avut loc în esență între aprilie și mai 2008, anterior nu numai inițierii procedurii antidumping de către Comisie (la 12 iulie 2008), ci și plângerii industriei Uniunii înseși (la 28 mai 2008), ceea ce ar putea implica faptul că scăderea menționată nu își are originea în inițierea anchetei antidumping.

133    Cu toate acestea, trebuie arătat că jurisprudența menționată la punctul 130 de mai sus nu are în vedere, în ceea ce privește unele circumstanțe favorabile întreprinderilor vizate de anchetă, luarea în considerare a unor elemente care țin de o perioadă ulterioară celei a anchetei decât în eventualitatea în care fac în mod vădit inadaptată instituirea unei taxe antidumping avută în vedere.

134    Or, trebuie să se constate că anterioritatea scăderii importurilor în raport cu inițierea procedurii este foarte relativă, scăderea menționată fiind în realitate aproape concomitentă cu plângerea industriei Uniunii, și că, prin urmare, nu se poate exclude existența unui raport de cauzalitate între aceste două evenimente. În plus, existența acestei proceduri a putut influența comportamentul reclamantei, determinând‑o să mențină un nivel de import relativ scăzut, până la încheierea procedurii antidumping. Justificarea bazată pe posibilul comportament al reclamantei din cauza inițierii unei anchete antidumping nu este, așadar, vădit lipsită de pertinență.

135    În consecință, fără a săvârși o eroare vădită, Consiliul a refuzat implicit să ia în considerare volumul de import ulterior perioadei de anchetă.

136    Prin urmare, trebuie să se respingă a cincea critică și primul aspect al motivului în întregime.

 Cu privire la al doilea aspect, referitor la aprecierea condițiilor de concurență

137    Argumentația care figurează în prezentul aspect al motivului poate fi divizată în trei critici, după cum reclamanta critică, în primul rând, motivarea din regulamentul atacat în ceea ce privește aplicarea articolului 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, în al doilea rând, aplicarea de criterii nerelevante și, în al treilea rând, o eroare vădită de apreciere în aplicarea acestei dispoziții la împrejurările speței.

138    În ceea ce privește prima critică, reclamanta critică motivarea din regulamentul atacat în ceea ce privește respingerea elementelor de probă pe care le‑a avansat pentru a demonstra că slaba calitate a produsului său ar plasa‑o în condiții de concurență diferite de cele, pe de o parte, ale importatorilor din Brazilia și din RPC și, pe de altă parte, ale producătorilor Uniunii. Arată în această privință că Consiliul s‑a limitat să evidențieze intenția sa de a‑și reorienta producția spre folii convertoare cu un nivel de calitate mai ridicat.

139    Reiese dintr‑o jurisprudență constantă că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției Uniunii care a emis actul incriminat, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile, iar instanței Uniunii să își exercite controlul (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2013, Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul, T‑459/07, nepublicată, EU:T:2013:369, punctul 86 și jurisprudența citată).

140    Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt sau de drept pertinente întrucât cerințele privind motivarea trebuie să fie apreciate nu numai prin prisma modului de redactare a actului, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia. Este suficient ca Consiliul să expună faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia regulamentului (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2013, Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul, T‑459/07, nepublicată, EU:T:2013:369, punctul 87 și jurisprudența citată).

141    Mai exact, instituțiile nu au obligația să ia poziție cu privire la toate argumentele care i‑au fost prezentate de persoanele interesate, fiind suficient să prezinte faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2015, VTZ și alții/Consiliul, T‑108/13, nepublicată, EU:T:2015:980, punctul 157 și jurisprudența citată).

142    În primul rând, trebuie arătat că considerentul (52) coroborat cu considerentul (56) a treia liniuță al regulamentului atacat menționează în mod clar și neechivoc raționamentul Consiliului în ceea ce privește respectarea condiției care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază. De aici rezultă în esență trei elemente: mai întâi, importanța dimensiunii preț în concurența pe piața foliilor de aluminiu și rolul redus jucat de diferențele de calitate [considerentul (52)]; în continuare, constatarea că produsele reclamantei au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică [considerentul (56) a treia liniuță], și, în sfârșit, intenția anunțată de reclamantă de a trece la o producție de folii convertoare de calitate și mai ridicată, fapt ce indică posibila exagerare din argumentul privind pretinsa calitate proastă a produselor [considerentul (56) a treia liniuță]. Acest aspect al motivării din regulamentul atacat este, prin urmare, conform cerințelor explicitate la punctul 139 de mai sus.

143    În al doilea rând și pe cale de consecință, în aplicarea jurisprudenței citate la punctele 140 și 141 de mai sus, trebuie să se considere că aceste motive, enunțate în considerentul (52) și în considerentul (56) a treia liniuță ale regulamentului atacat, referitoare la respectarea condiției care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, sunt suficiente pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 296 TFUE în ceea ce privește acest aspect al raționamentului său, fără ca Consiliul să fie obligat să ia poziție în mod explicit cu privire la diferitele elemente de probă avansate de reclamantă în cursul procedurii administrative.

144    Prin urmare, prima critică trebuie să fie respinsă.

145    În cadrul unei a doua critici, reclamanta susține că regulamentul atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere întrucât argumentația sa referitoare la condițiile de concurență a fost respinsă pe baza unui motiv nerelevant. Constatarea care figurează în considerentul (56) a treia liniuță al regulamentului atacat – bazată pe faptul că produsele din Armenia au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică – nu ar fi relevantă decât în ceea ce privește determinarea produselor similare și vizate, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar nu pentru aprecierea condițiilor de concurență, în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (b) din același regulament.

146    Trebuie amintit că, în considerentul (56) al regulamentului atacat, Consiliul a reținut „că produsele din Armenia au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică”. Reclamanta estimează că este vorba aici despre criterii relevante în cadrul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, referitor la determinarea produsului similar, iar nu în cadrul articolului 3 alineatul (4) litera (b) din acest regulament.

147    Astfel, prin intermediul prezentei critici, reclamanta reproșează Consiliului că a aplicat criterii nerelevante cu ocazia aprecierii condițiilor de concurență în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază. Este, așadar, în discuție o eventuală eroare de drept a Consiliului, iar nu, cum pare să pretindă reclamanta, existența unei erori vădite de apreciere.

148    La punctul 103 de mai sus, s‑a amintit că articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază a fost interpretat de Tribunal în sensul că implică faptul că o evaluare cumulativă a efectelor importurilor nu se poate efectua incluzând o țară în cazul căreia importurile producătorului‑exportator în cauză nu sunt la originea unui dumping, fie pentru că marja de dumping este inferioară nivelului de minimis, fie pentru că volumul importului este neglijabil.

149    Trebuie să se constate că o abordare echivalentă trebuie să fie privilegiată în cadrul interpretării articolului 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază. Astfel, referirea la caracterul adecvat al unei evaluări cumulative „a efectelor importurilor […], având în vedere condițiile de concurență între produsele importate trebuie înțeleasă în sensul că urmărește să evite cumularea efectelor importurilor de produse care nu se află suficient în concurență între ele pentru a se afla la originea aceluiași prejudiciu suferit de industria Uniunii. De asemenea, menționarea caracterului adecvat al unei evaluări cumulative în ceea ce privește „condițiile de concurență între produsele importate și produsul comunitar similar” trebuie înțeleasă în sensul că are ca obiect să evite ca importuri care dispun de un grad de concurență insuficient cu produsul rezultat din industria Uniunii și, prin urmare, care nu pot fi la originea unui prejudiciu pentru aceasta, să poată face obiectul unei evaluări cumulative cu alte importuri.

150    În consecință, fără a săvârși o eroare de drept, Consiliul a aplicat criterii echivalente cu cele care sunt relevante pentru determinarea produsului similar în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, din moment ce acestea urmăresc în esență să asigure existența unui grad de concurență suficient între produsul vizat și produsul similar.

151    Astfel, articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază definește produsul similar drept „un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv”. Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că definirea produsului vizat în cadrul unei anchete antidumping are ca obiect să contribuie la elaborarea listei produselor care, dacă este cazul, vor face obiectul impunerii taxelor antidumping. Pentru a defini produsul vizat, instituțiile pot ține seama de mai mulți factori, precum caracteristicile fizice, tehnice și chimice ale produselor, utilizarea acestora, interschimbabilitatea, percepția avută de consumator, canalele de distribuție, procesul de fabricație, costurile de producție și calitatea [Hotărârea din 10 octombrie 2012, Gem‑Year și Jinn‑Well Auto‑Parts (Zhejiang)/Consiliul, T‑172/09, nepublicată, EU:T:2012:532, punctul 59 și jurisprudența citată].

152    Rezultă din ceea ce precedă că Consiliul, ținând seama de împrejurarea „că produsele din Armenia au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică”, nu a săvârșit eroarea de drept invocată de reclamantă.

153    Prin urmare, a doua critică trebuie să fie respinsă.

154    În cadrul unei a treia critici, reclamanta susține că Consiliul nu a luat în considerare suficient calitatea slabă a produselor sale la aprecierea condițiilor de concurență și nici elementele de probă pe care ea le‑a avansat pentru a demonstra slaba calitate menționată.

155    În cadrul examinării prezentei critici, trebuie să se ia în considerare, în aplicarea jurisprudenței citate la punctul 79 de mai sus, larga putere de apreciere recunoscută instituțiilor în domeniul măsurilor de protecție comercială, datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care trebuie să le analizeze.

156    Revenea, în consecință, reclamantei sarcina de a demonstra că slaba calitate a importurilor sale le plasa într‑o situație de concurență atât de diferită de cea a celorlalte importuri și a produsului vizat încât alegerea Consiliului de a aplica articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază are un caracter vădit eronat.

157    După cum s‑a arătat deja la punctul 142 de mai sus, Consiliul a reținut în esență trei elemente pentru a concluziona că era îndeplinită condiția de la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază: preponderența dimensiunii preț în concurența pe piața foliilor de aluminiu și rolul redus jucat de diferențele de calitate; constatarea că produsele reclamantei au caracteristici fizice și tehnice de bază similare și au fost utilizate în aceleași aplicații de bază, indiferent de calitatea lor specifică, și intenția anunțată de reclamantă de a trece la o producție de folii convertoare de calitate și mai ridicată.

158    În primul rând, trebuie să se constate că elementele de probă avansate de reclamantă nu repun în discuție ansamblul elementelor luate în considerare de Consiliu. Astfel, ele nu contestă existența unei intenții a reclamantei de a ameliora calitatea produselor sale, care nu este, în plus, contestată de aceasta în înscrisurile sale.

159    În această privință, se poate observa că Tribunalul a avut deja ocazia de a lua în considerare în cadrul determinării produsului similar nu numai substituibilitatea la nivelul cererii, ci și substituibilitatea la nivelul ofertei, din perspectiva posibilității de a trece de la producția de produse de o anumită calitate la producția de produse de o altă calitate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 octombrie 2012, Gem‑Year și Jinn‑Well Auto‑Parts (Zhejiang)/Consiliul, T‑172/09, nepublicată, EU:T:2012:532, punctul 75]. Pentru rațiunile expuse la punctele 149-151 de mai sus, un raționament dezvoltat în cadrul analizei produsului vizat în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază este de asemenea relevant în ceea ce privește determinarea condițiilor de concurență, în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (b) din același regulament.

160    Rezultă în mod necesar că posibilitatea, necontestată de reclamantă, de a trece la o producție de mai bună calitate reduce considerabil sfera argumentației ei întemeiate pe incidența asupra condițiilor de concurență a calității pretins mediocre a produselor sale.

161    În al doilea rând și în orice ipoteză, trebuie să se arate de asemenea că în mod întemeiat Consiliul evidențiază valoarea puțin probantă a elementelor de probă avansate de reclamantă.

162    Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul care prevalează în dreptul Uniunii este cel al liberei administrări a probelor și singurul criteriu pertinent pentru a aprecia probele prezentate rezidă în credibilitatea acestora. Astfel, pentru a aprecia valoarea probantă a unui element de probă, este necesară verificarea credibilității informației cuprinse în acesta. Trebuie să se țină seama atunci de originea documentului, de împrejurările întocmirii sale, de destinatarul său pentru a ridica problema dacă, potrivit conținutului său, pare a fi logic și fiabil (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 29 iunie 2012, GDF Suez/Comisia, T‑370/09, EU:T:2012:333, punctul 161 și jurisprudența citată).

163    În primul rând, în ceea ce privește scrisorile societăților Timos, DLR, RONCORNI, SPHERE France, FRIO COMSET și Cogepack, trebuie să se constate mai întâi că aceste scrisori au fost redactate la cererea reclamantei ulterior inițierii procedurii, în continuare, că modul lor de redactare este în mare măsură similar, dacă nu identic, și, în sfârșit, că toate solicită încetarea procedurii antidumping inițiate împotriva reclamantei. În aceste condiții, nu se poate considera că scrisorile menționate urmăresc să furnizeze o evaluare obiectivă a calității produselor reclamantei. Prin urmare, poate fi acordată doar o forță probantă limitată paragrafului din aceste scrisori referitor la pretinsa slabă calitate a produselor reclamantei.

164    În al doilea rând, în ceea ce privește scrisoarea societății Achenbach, reiese că și aceasta a fost realizată la cererea reclamantei ulterior inițierii procedurii. Ea subliniază în esență că punerea în funcțiune a noilor utilaje furnizate de societatea menționată reclamantei a întâmpinat anumite dificultăți, având o incidență asupra costului de fabricație a foliilor de aluminiu. O asemenea scrisoare nu prezintă, în consecință, o veritabilă forță probantă în ceea ce privește demonstrarea unei pretinse slabe calități a producției reclamantei.

165    Astfel, în al treilea rând, singurul element care atestă în mod veritabil slaba calitate a unui lot de produse ale reclamantei este scrisoarea de reclamație a societății LENZING, prin care încetează furnizările către reclamantă. Este vorba aici, totuși, de o contestație pentru o sumă relativ limitată (3 176 de euro), care nu poate fi considerată în mod rezonabil reprezentativă pentru ansamblul sau pentru un eșantion extins din producția reclamantei.

166    Având în vedere totalitatea acestor elemente, trebuie să se concluzioneze că reclamanta nu a putut să demonstreze caracterul vădit eronat al aplicării articolului 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază în cazul importurilor sale.

167    A treia critică trebuie, prin urmare, să fie respinsă și, pe cale de consecință, al treilea motiv în întregime.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că refuzul ofertei de angajament al reclamantei ar fi afectat de o încălcare a principiului egalității de tratament și de erori vădite de apreciere

168    Reclamanta estimează că oferta sa de angajament a fost respinsă cu încălcarea principiului egalității de tratament și pe baza unui raționament vădit eronat.

169    Consiliul, susținut de Comisie, solicită respingerea prezentului motiv.

170    Potrivit articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază: „[c]u condiția ca în urma unei examinări preliminare pozitive să se fi constatat existența unui dumping și a unui prejudiciu, Comisia poate accepta oferte prin care exportatorii se angajează în mod voluntar și într‑o manieră satisfăcătoare să‑și revizuiască prețurile sau să nu mai facă exporturi la prețuri de dumping în cazul în care, în urma consultărilor specifice ale comitetului consultativ, aceasta este convinsă că prejudiciul cauzat de dumping este eliminat.”

171    Potrivit articolului 8 alineatul (3) din același regulament, „[a]ngajamentele oferite nu sunt în mod necesar acceptate în cazul în care acceptarea lor este considerată nerealistă, de exemplu în cazul în care numărul de exportatori efectivi sau potențiali este prea mare sau din alte motive, inclusiv din motive de politică generală[; e]xportatorul în cauză poate fi informat în legătură cu motivele pentru care se are în vedere propunerea de respingere a ofertei de angajament și i se poate oferi posibilitatea de a‑și prezenta comentariile cu privire la acest subiect[; m]otivele respingerii se indică în decizia definitivă”.

172    Considerentele (113)-(115) ale regulamentului atacat sunt redactate în modul următor:

„(113) Pe parcursul anchetei, singurul producător‑exportator din Armenia și singurul producător‑exportator din Brazilia care au cooperat au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(114) Ambele oferte au fost examinate. Oferta exportatorului din Brazilia elimină efectele prejudiciabile ale dumpingului și limitează la un nivel suficient riscul de circumvenție. În ceea ce privește oferta exportatorului din Armenia, având în vedere structura complexă a grupului de societăți și a canalelor lui de vânzare complexe, apare un risc ridicat de compensări încrucișate cu vânzările aceluiași produs, dar având origini diferite, către aceiași clienți, precum și cu vânzările unor produse diferite către aceiași clienți din diferite societăți de vânzare aparținând aceluiași grup. Exportatorul din Armenia a prezentat o ofertă de angajament revizuită semnificativ, după expirarea termenului menționat la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază. Se menționează că, pe lângă faptul că oferta revizuită a fost prezentată după expirarea termenului, ea nu poate fi acceptată pentru următorul motiv: cu toate că societatea s‑a oferit să vândă exclusiv în mod direct primului client independent din UE, și anume fără să includă cele două societăți afiliate ale sale în lanțul de vânzare, ancheta a indicat că societatea a vândut alte produse acelorași clienți din UE. În plus, societatea a anunțat că intenționează să producă și să vândă către UE un nou tip de produs, și anume FCA. Întrucât este posibil ca acest nou produs să poată fi vândut acelorași clienți din UE, nici oferta revizuită nu poate limita, la un nivel acceptabil, riscul de compensare încrucișată.

(115) Prin Decizia 2009/736 […], Comisia a acceptat oferta de angajament din partea [CBA]. Consiliul recunoaște că oferta de angajament elimină efectul prejudiciabil al dumpingului și limitează la un nivel suficient riscul de circumvenție. Oferta societății Rusal Armenal este respinsă pentru motivele prevăzute la considerentul (114), precum și din cauza problemelor care s‑au constatat în privința conturilor societății, astfel cum se precizează la considerentele (21) și (22).”

173    În cadrul acestui motiv, reclamanta contestă legalitatea a ceea ce estimează că sunt cele patru motive de respingere a ofertei sale de angajament, și anume caracterul pretins tardiv al prezentării ofertei sale de angajament, calificarea ofertei respective drept „revizuită semnificativ”, „risc[ul] ridicat de compensări încrucișate” pe care l‑ar fi implicat acceptarea sa și carențele care afectează contabilitatea sa.

174    Trebuie totuși să se constate că lectura considerentelor (114) și (115) ale regulamentului atacat relevă prezența a numai două motive de respingere a ofertei de angajament prezentate de reclamantă, pe de o parte, constatarea că versiunea revizuită a ofertei nu limita suficient riscul ridicat de „compensări încrucișate cu vânzările aceluiași produs, dar având origini diferite, către aceiași clienți, precum și cu vânzările unor produse diferite către aceiași clienți din diferite societăți de vânzare aparținând aceluiași grup” [considerentul (114)], pe de altă parte, carențele care afectează registrele contabile ale reclamantei [considerentul (115)]. Astfel, nu reiese din considerentul (114) al regulamentului atacat celelalte două elemente identificate de reclamantă constituie motive pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru a respinge oferta menționată.

175    În ceea ce privește legalitatea motivului întemeiat pe carențe în contabilitatea reclamantei, care figurează în considerentul (115) al regulamentului atacat, este necesar să se observe că acesta a fost explicitat mai în detaliu reclamantei de Comisie într‑o scrisoare din data de 7 august 2009 în care s‑a subliniat în esență că controlul respectării angajamentului implica posibilitatea de a verifica contabilitatea reclamantei și că lipsurile observate în ținerea registrelor contabile ale reclamantei cu ocazia examinării cererii sale SEP puneau în discuție posibilitatea unei asemenea verificări.

176    Astfel cum Tribunalul a avut ocazia să sublinieze, reiese de la articolul 8 alineatul (3) din regulamentul de bază că instituțiile Uniunii pot ține seama de orice tip de împrejurări de fapt la evaluarea ofertei de angajament (Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 224). În plus, nicio dispoziție din regulamentul de bază nu obligă instituțiile Uniunii să accepte propuneri de angajamente în materie de prețuri formulate de operatorii economici vizați de o anchetă prealabilă stabilirii taxelor antidumping. Dimpotrivă, rezultă din acest regulament că instituțiile, în cadrul puterii lor de apreciere, definesc caracterul acceptabil al unor astfel de angajamente (a se vedea Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 225 și jurisprudența citată).

177    Se deduce în mod logic că Tribunalul nu poate exercita decât un control restrâns asupra temeiniciei refuzului unei oferte de angajament. În această privință, se poate arăta că larga putere de apreciere de care beneficiază instituțiile nu decurge numai din complexitatea situațiilor economice, politice și juridice implicate de măsurile de protecție comercială. Ea este și consecința alegerii legiuitorului de a lăsa o libertate de decizie instituțiilor în privința oportunității acceptării sau refuzării unei ofertă de angajament.

178    În primul rând, trebuie arătat că imperativul asigurării unui control adecvat al angajamentelor este un aspect pe care instituțiile puteau să îl ia în considerare în mod valabil cu ocazia examinării ofertei de angajament a reclamantei.

179    În al doilea rând, pe cale de consecință, trebuie să se verifice dacă, prin faptul că reține că acele carențe relevate în contabilitatea reclamantei erau de natură să pună în discuție supravegherea respectării angajamentelor reclamantei, regulamentul atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere.

180    Astfel cum s‑a subliniat deja la punctul 89 de mai sus, reiese din considerentul (22) al regulamentului atacat, la care face trimitere considerentul (115) al aceluiași regulament, că instituțiile erau numai în posesia rapoartelor de audit pentru anii 2006 și 2007, care evidențiau carențe în ceea ce privește trei elemente: inventarul stocurilor la 31 decembrie 2006, costul vânzărilor și pierderile nete pentru anii 2006 și 2007.

181    Or, pe de o parte, trebuie să se constate că astfel de carențe, dincolo de incidența lor asupra calculului valorii normale a produselor reclamantei, sunt de natură să dea naștere unei suspiciuni legitime în ceea ce privește fiabilitatea contabilității reclamantei.

182    Această concluzie nu este infirmată de împrejurarea relevată de reclamantă că i s‑a acordat un tratament individual, din moment ce articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază nu include nicio condiție referitoare la contabilitatea întreprinderii vizate. O astfel de împrejurare este, în consecință, lipsită de pertinență.

183    Pe de altă parte, în mod întemeiat Consiliul susține în înscrisurile sale că riscul de compensare încrucișată pe care ar fi trebuit să îl remedieze angajamentul reclamantei făcea ca supravegherea de către Comisie a registrelor contabile și a registrelor privind achizițiile, producția și stocurile reclamantei să fie cu atât mai importantă. Astfel, în eventualitatea în care propunerea de angajament a reclamantei ar fi fost acceptată, ar fi revenit Comisiei sarcina de a se asigura că aceasta, direct sau prin intermediul unei societăți din grupul din care făcea parte, nu vinde unuia dintre clienții săi din Uniune un alt produs reducându‑i prețul, ceea ce ar fi avut ca efect anularea sau limitarea efectului de majorare a prețului produsului reclamantei implicat de angajamentul său. Trebuie să se constate că posibilitatea de a asigura o astfel de verificare este condiționată de fiabilitatea registrelor reclamantei.

184    Având în vedere cele de mai sus, considerentul (115) al regulamentului atacat nu se dovedește a fi afectat de nicio eroare vădită de apreciere. În măsura în care acest considerent poate justifica, corespunzător cerințelor legale, refuzul instituțiilor de a accepta oferta de angajament a reclamantei, nu este necesar să se examineze criticile îndreptate împotriva considerentului (114) din același regulament.

185    Prin urmare, al patrulea motiv trebuie să fie respins.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări

186    În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta se referă la un articol apărut în Sunday Times în Regatul Unit la 12 octombrie 2008, care subliniază existența, pe de o parte, a unor contacte sociale între proprietarul său, domnul D., și un fost membru al Comisiei, responsabil al Direcției Generale (DG) „Comerț”, și, pe de altă parte, a unei anchete antidumping îndreptată împotriva sa. În esență, estimează că reies din acest articol, precum și din alte articolele subsecvente, susțineri referitoare la favoritisme, preluate într‑o întrebare parlamentară. Arată de asemenea că, într‑o scrisoare din data de 16 octombrie 2008, făcută publică la 19 octombrie 2008, directorul general al DG „Comerț” a arătat că, dacă s‑ar dovedi un dumping în ceea ce privește reclamanta, ar fi probabil să fie recuperate taxe și că, „departe de a primi un tratament favorabil”, reclamanta ar putea, în definitiv, să fie constrânsă să plătească taxe pentru exporturile sale.

187    În esență, reclamanta reproșează Comisiei că s‑a sprijinit public pe procedura în curs în privința sa în scopul de a se apăra de susținerile de favoritism prezentate în privința sa. Estimează de asemenea că este probabil ca scrisoarea din 16 octombrie 2008 să fi fost înțeleasă de personalul Comisiei ca o incitare să conducă ancheta astfel încât să obțină un rezultat defavorabil în privința sa pentru a‑și demonstra independența. Aceasta ar constitui o încălcare a principiului „bunei administrări”, care poate determina anularea regulamentului atacat.

188    Consiliul, susținut de Comisie, solicită respingerea prezentului motiv.

189    Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că Comisia și Consiliul sunt obligate să respecte drepturile fundamentale ale Uniunii în cursul unei proceduri administrative în materia protecției împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea unor țări care nu sunt membre ale Uniunii, printre care figurează dreptul la bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [a se vedea Hotărârea din 12 decembrie 2014, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑643/11, EU:T:2014:1076, punctul 45 și jurisprudența citată]. Potrivit jurisprudenței referitoare la principiul bunei administrări, în cazurile în care instituțiile Uniunii dispun de o putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative are, cu atât mai mult, o importanță fundamentală. Printre aceste garanții se numără în special obligația instituției competente de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele pertinente ale speței (Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, EU:C:1991:438, punctul 14), și Hotărârea din 10 octombrie 2012, Ningbo Yonghong Fasteners/Consiliul, (T‑150/09, nepublicată, EU:T:2012:529, punctul 77).

190    În speță, trebuie să se constate că Comisia nu a făcut decât să amintească elemente care au un caracter public fără a se îndepărta de obligația sa de imparțialitate.

191    În primul rând, în măsura în care reclamanta susține că Comisia se află la originea elementelor evidențiate în articolul din Sunday Times, pe de o parte, trebuie arătat că existența unei anchete îndreptate împotriva importurilor de anumite folii de aluminiu originare din Armenia avea un caracter public, din moment ce articolul menționat este ulterior publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțului de inițiere a procedurii, la 12 iulie 2008. Pe de altă parte, în ceea ce privește împrejurarea că domnul D. este proprietarul societății care face obiectul anchetei menționate, este suficient să se sublinieze că această informație putea fi dedusă cu ușurință din elemente care au un caracter notoriu. Astfel, se poate considera în mod rezonabil că atât împrejurarea că reclamanta este singura producătoare de aluminiu din Armenia, cât și faptul că domnul D. este proprietarul său sunt elemente care fac parte din domeniul public.

192    În al doilea rând, în ceea ce privește conținutul scrisorii din 16 octombrie 2008, trebuie să se constate că aceasta se limitează să amintească logica regulamentului de bază, și anume că importurile care fac obiectul unui dumping și care produc un prejudiciu industriei Uniunii pot face obiectul unor taxe antidumping.

193    În consecință, nu poate fi reținută vreo încălcare a principiului bunei administrări.

194    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se respingă al cincilea motiv și, prin urmare, acțiunea în întregime.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

195    Conform articolului 219 din Regulamentul de procedură, în deciziile Tribunalului pronunțate după anulare și trimitere spre rejudecare, acesta se pronunță atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața sa, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Curții. În măsura în care, în hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul, este de competența Tribunalului să se pronunțe de asemenea, în prezenta hotărâre, cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii de recurs.

196    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu, în conformitate cu concluziile acestuia.

197    Conform articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Parlamentul și Comisia suportă, în consecință, propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Rusal Armenal ZAO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în procedurile în fața Tribunalului și a Curții.

3)      Parlamentul European și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

Prek Labucka Schwarcz

Tomljenović       Kreuschitz

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 25 ianuarie 2017.

Semnături

1? Limba de procedură: engleza.