Cauza T‑197/13
Marques de lʼÉtat de Monaco (MEM)
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană – Marca verbală MONACO – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 151 alineatul (1) și articolul 154 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 – Refuz parțial de protecție”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 15 ianuarie 2015
1. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE
(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)
2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Titulari de mărci comunitare – Domeniu de aplicare personal – Stat terț subiect de drept internațional și societate cu sediul pe teritoriul acestuia – Includere
(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 5)
3. Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Întrebări formulate în cadrul unei acțiuni în anulare în fața Tribunalului – Inadmisibilitate
(art. 256 TFUE și 267 TFUE; Statutul Curții, art. 51 și art. 54 al doilea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 112)
4. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Aprecierea caracterului descriptiv al unui semn – Denumiri geografice
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]
5. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marca verbală MONACO
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c)]
6. Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practica decizională anterioară a Oficiului – Principiul legalității
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 16 și 19)
2. Din textul articolului 5 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, care reglementează domeniul de aplicare ratione personae al acestui regulament, se deduce că orice persoană juridică, inclusiv o entitate de drept public, poate solicita să beneficieze de protecția mărcii comunitare. Prin urmare, acest lucru este valabil pentru o societate cu sediul pe teritoriul unui stat terț față de Uniune, dar și pentru statul respectiv însuși, care, deși este subiect de drept internațional, nu înseamnă că nu reprezintă, în sensul dreptului Uniunii, o persoană juridică de drept public.
Rezultă că, atunci când un stat terț a formulat, prin intermediul guvernului său, o cerere prin care solicita ca Uniunea să fie desemnată pentru înregistrarea internațională a unei mărci, acesta s‑a plasat el însuși în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 207/2009 și, în consecință, i se putea opune oricare dintre motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 din acest regulament. Altfel spus, într‑o asemenea situație, nu domeniul de aplicare al dreptului Uniunii este extins la teritoriul statului terț, ci acesta din urmă a înțeles de bunăvoie să beneficieze de aplicarea acestui drept.
(a se vedea punctele 30-32)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 37-40)
4. În ceea ce privește semnele sau indicațiile ce pot să servească pentru a desemna proveniența sau destinația geografică a unor categorii de produse sau locul prestării unor categorii de servicii pentru care se solicită protecția, în special numele geografice, există un interes general de a le menține disponibilitatea în special ca urmare a capacității lor nu numai de a indica eventual calitatea și alte proprietăți ale categoriilor de produse sau de servicii vizate, ci și de a influența în mod diferit preferințele consumatorilor, ca de exemplu prin asocierea produselor sau serviciilor cu un loc care poate suscita sentimente pozitive.
În plus, sunt excluse, pe de o parte, înregistrarea numelor geografice ca mărci atunci când desemnează locuri geografice determinate care sunt deja reputate sau cunoscute pentru categoria de produse sau de servicii vizată și care, prin urmare, au o legătură cu aceasta în percepția mediilor interesate și, pe de altă parte, înregistrarea numelor geografice care pot fi utilizate de întreprinderi, care trebuie totodată să rămână disponibile pentru acestea ca indicații de proveniență geografică a categoriei de produse sau de servicii vizată. Cu toate acestea, trebuie să se arate că, în principiu, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară nu se opune înregistrării numelor geografice care sunt necunoscute în mediile interesate sau necunoscute cel puțin ca indicație a unui loc geografic sau chiar a numelor pentru care, din cauza caracteristicilor locului desemnat, nu este plauzibil ca mediile interesate să poată considera că respectiva categorie de produse sau de servicii provine din acest loc sau că a fost concepută acolo.
Având în vedere tot ceea ce precedă, aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate efectua numai în raport cu produsele sau serviciile vizate, pe de o parte, și în raport cu percepția unui anumit public relevant asupra acestuia, pe de altă parte. În cadrul acestei aprecieri, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) este obligat să stabilească că numele geografic este cunoscut în mediile interesate ca denumire a unui loc. În plus, trebuie ca numele în cauză să prezinte actualmente, în percepția mediilor interesate, o legătură cu categoria de produse sau de servicii vizate sau să fie rezonabil să se considere că un astfel de nume poate desemna, în percepția acestui public, proveniența geografică a categoriei de produse sau de servicii respective. În cadrul acestei analize, este necesar, mai concret, să se țină seama de cunoștințele mai reduse sau mai avansate ale mediilor interesate cu privire la numele geografic în cauză, precum și de caracteristicile locului desemnat de acesta și de categoria de produse sau de servicii vizată.
(a se vedea punctele 47-51)
5. Este descriptiv în ceea ce privește produsele vizate în cererea de înregistrare a unei mărci comunitare, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, din punctul de vedere al publicului relevant, constituit atât de consumatorul mediu, cât și publicul specializat din Uniune, semnul verbal MONACO, a cărui înregistrare se solicită pentru „suporturi magnetice de înregistrare”, „produse din aceste materiale [hârtie, carton] neincluse în alte clase; tipărituri; fotografii”, „Transport; organizare de călătorii”, „divertisment; activități sportive” și „cazare temporară” cuprinse în clasele 9, 16, 39, 41 și, respectiv, 43 în sensul Aranjamentului de la Nisa, în măsura în care a fost stabilită o legătură suficient de directă și de concretă între fiecare dintre produsele și serviciile vizate și semnul în cauză pentru a considera că termenul „monaco” poate să servească, în comerț, ca indicație de proveniență sau de destinație geografică a produselor sau a locului de prestare a serviciilor.
Astfel, este cert că termenul „monaco” corespunde numelui unui principat cunoscut la nivel mondial, în pofida suprafeței sale de aproximativ 2 km2 și a unei populații care nu depășește 40 000 de locuitori, fie și pentru notorietatea familiei sale princiare, pentru organizarea unui grand prix automobilistic de Formula 1 și pentru un festival de circ. Cunoașterea Principatului Monaco este și mai aprofundată în rândul cetățenilor Uniunii, în special datorită frontierei sale cu un stat membru, Franța, a proximității sale cu un alt stat membru, Italia, și a utilizării de către acest stat terț a aceleiași monede cu cea utilizată de 19 dintre cele 28 de state membre, euro. În consecință, termenul „monaco” va evoca, indiferent de apartenența lingvistică a publicului relevant, teritoriul geografic cu același nume.
În plus, o marcă verbală care este descriptivă în ceea ce privește caracteristicile produselor sau ale serviciilor în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 este, ca urmare a acestui fapt, în mod necesar lipsită de caracter distinctiv cu privire la aceleași produse sau servicii potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament. Așadar, semnul în cauză nu poate avea caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, prin urmare, nici în sensul articolului 7 alineatul (2) din acesta.
(a se vedea punctele 52, 53, 55, 58, 67 și 68)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 59)