Cauza T‑420/03

El Corte Inglés, SA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BoomerangTV — Mărci anterioare naționale și comunitare, verbale și figurative BOOMERANG și Boomerang — Motive relative de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Lipsa unei mărci notoriu cunoscute în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris — Lipsa atingerii aduse renumelui — Lipsa prezentării dovezilor privind existența anumitor mărci anterioare sau a traducerilor acestora în fața diviziei de opoziție — Prezentarea dovezilor pentru prima dată în fața camerei de recurs — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), articolul 8 alineatul (5) și articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Norma 16 alineatele (2) și (3), norma 17 alineatul (2) și norma 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Procedură de recurs — Recurs formulat împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului — Examinare de către camera de recurs

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Recunoașterea validității înregistrării mărcii anterioare de către solicitantul mărcii

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8)

3.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.      În temeiul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care acestea nu le‑au furnizat în timp util.

Rezultă că, de regulă și cu excepția unor dispoziții contrare, prezentarea faptelor și a dovezilor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor de care este condiționată o asemenea prezentare în temeiul prevederilor regulamentului menționat și că nu este interzis sub nicio formă ca Oficiul să țină cont de faptele și de dovezile invocate sau prezentate tardiv. Cu toate acestea, invocarea sau prezentarea tardivă a faptelor și a dovezilor nu este de natură a conferi părții care procedează astfel un drept necondiționat ca respectivele fapte sau dovezi să fie luate în considerare de către Oficiu. Precizând că acesta din urmă „poate” să hotărască, într‑o asemenea situație, să nu țină seama de respectivele fapte și dovezi, articolul 74 alineatul (2) din regulamentului menționat învestește Oficiul cu o largă putere de apreciere în a hotărî, motivându‑și decizia sub acest aspect, dacă este sau nu este necesar să ia în considerare aceste elemente.

Luarea în considerare de către Oficiu a faptelor și a dovezilor prezentate tardiv, atunci când este chemat să se pronunțe în cadrul unei proceduri de opoziție, se poate justifica în special în cazul în care acesta consideră că, pe de o parte, elementele prezentate tardiv sunt, la prima vedere, de natură a avea o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea opoziției cu care este sesizat și că, pe de altă parte, stadiul procedurii în care are loc această prezentare tardivă și circumstanțele care o încadrează nu se opun acestei luări în considerare.

În principiu, nu este necesar să se limiteze aplicarea principiilor menționate mai sus în funcție de natura faptelor și a dovezilor în cauză, o astfel de limitare nefiind prevăzută la articolul 74 alineatul (2) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, natura faptelor și a dovezilor în cauză este un element care poate fi luat în considerare în cadrul exercitării de către Oficiu a puterii de apreciere care îi este conferită de această dispoziție.

(a se vedea punctele 40-43)

2.      Articolul 8 din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară prevede, în esență, că nu poate exista un motiv relativ de refuz la înregistrarea unei mărci comunitare decât dacă marca comunitară a cărei înregistrare este solicitată intră în conflict cu o marcă anterioară. Este de competența Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să verifice existența mărcilor invocate în susținerea opoziției, pe baza unor dovezi pe care trebuie să le prezinte persoana care a formulat opoziția. Problema existenței unei mărci anterioare nu este, așadar, un element care poate fi lăsat la libera apreciere a părților. Prin urmare, chiar dacă s‑ar presupune că solicitantul mărcii a recunoscut efectiv „validitatea” unei mărci anterioare și chiar a altor drepturi anterioare, această circumstanță nu obligă divizia de opoziție și camera de recurs să considere că existența acestor drepturi este stabilită.

(a se vedea punctul 77)

3.      Nu există niciun risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară între semnul figurativ Boomerang^TV, a cărui înregistrare ca marcă comunitară este solicitată pentru „Telecomunicații; servicii de programe radiofonice și de televiziune; emisiuni și difuziuni radiofonice și televizate” și „Servicii de educație, de instruire și de divertisment; activități culturale; studiouri cinematografice și de înregistrare; închiriere de filme; concursuri (divertisment); montaj de programe de televiziune și radiofonice; producție de filme” din clasele 38 și, respectiv, 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și mărcile figurative Boomerang, înregistrate anterior în Spania pentru produse din clasele 8, 11, 16, 18, 25 și 28, precum și în Irlanda și în Regatul Unit pentru produse din clasa 25, și marca figurativă Boomerang care face obiectul unei cereri de înregistrare ca marcă comunitară pentru o serie de produse din clasele 3, 18 și 25 din aranjamentul menționat.

Astfel, produsele vizate de drepturile anterioare diferă prin natura, destinația și utilizarea lor de serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea mărcii Boomerang^TV. În plus, aceste produse și servicii nu prezintă niciun caracter concurent sau complementar. Faptul că anumite produse vizate de drepturile anterioare pot fi utilizate în scopul promovării serviciilor pentru care este solicitată înregistrarea mărcii Boomerang^TV sau că sectorul sportiv, de care ar putea ține mai multe drepturi anterioare, poate fi legat de sectorul producțiilor televizate, de care ține marca a cărei înregistrare este solicitată, nu este de natură să pună în discuție această concluzie. Astfel de legături sunt prea imprecise și aleatorii pentru a permite să se concluzioneze că produsele și serviciile în cauză sunt complementare.

(a se vedea punctele 99 și 100)