Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Acampora și alții/Comisiei
(Cauza T-261/23)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamanți: Roberto Acampora (Napoli, Italia) și alte 172 de persoane (reprezentantă: E. Iorio, avvocata)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
anularea deciziei explicite din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Europene [EMPL.C.1/BPM/kt (2023) 633265] de respingere a cererii de acces GestDem nr. 2023/0263 la scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022, întocmită de Comisia Europeană împotriva Republicii Italiene, și la răspunsul ulterior al acesteia din urmă în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2016/4081 privind compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a reglementării naționale care privește serviciul prestat de magistrații onorifici, precum și răspunsul Italiei;
anularea deciziei implicite din 15 martie 2023 a Comisiei Europene prin care a fost respinsă cererea de confirmare a deciziei explicite și prin care precizează că nu este în măsură, din motive administrative, să răspundă la cererea de confirmare și că nu poate indica dacă și când ar fi existat un răspuns explicit;
obligarea Comisiei Europene, în caz de opoziție, la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.
Primul motiv, întemeiat pe admisibilitatea acțiunii. Reclamanții acționează în exercitarea unui drept general al cetățenilor Uniunii la transparența actelor instituțiilor pentru a obține informațiile necesare, astfel cum este garantat tuturor cetățenilor Uniunii prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei1 . Cunoașterea conținutului scrisorii de punere în întârziere complementare și a răspunsului Italiei ar oferi, totodată, reclamanților posibilitatea să beneficieze în concret de dreptul la informare prin aceea că vor cunoaște, după aproape șapte ani, motivele pentru care Comisia nu a emis încă niciun aviz motivat. Comisia a adoptat mai întâi o decizie explicită de respingere a cererii de acces la 27 ianuarie 2023, apoi o decizie implicită de refuz la 15 martie 2023, în care a arătat că, din motive administrative, nu era în măsură să răspundă la cererea de confirmare a deciziei din 27 ianuarie 2023 și că nu știe dacă și când va răspunde. Deciziile implicite care constituie un refuz implicit în sensul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor în materie de acces la actele instituțiilor Uniunii Europene prevăzute la articolul 1 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prevăzut la articolul 1 și la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – existența unui interes general de acces la scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare a actelor instituțiilor europene. Principiile în materie de motivare au fost încălcate, întrucât Comisia nu a formulat decât indicații foarte generale și stereotipe cu privire la motivele pentru care divulgarea scrisorii de punere în întârziere complementare din 15 iulie 2022 și a răspunsului Italiei ar aduce atingere „climatului de încredere” menționat, și a răspuns prin intermediul unui formular stereotip în care au fost inserate puține indicații care să le permită reclamanților și Tribunalului să efectueze un control real al legalității motivelor refuzului. Acest refuz nu este motivat suficient, mai ales în ceea ce privește cauzele care ar fi împiedicat o divulgare cel puțin parțială a actelor, având în vedere că scrisoarea complementară a fost deja difuzată în parte prin pachetul de încălcări din 15 iulie 2022, chiar dacă nu permite înțelegerea conținutului și a motivelor obiecțiunilor suplimentare formulate împotriva Italiei.
Decizia explicită din 27 ianuarie 2023 care conține refuzul de acces atacat nu indică în mod clar motivele pe care se întemeiază, temeiul lor juridic, condițiile de fapt și modul în care diferitele interese pertinente au fost luate în considerare. Acest refuz afectează exercitarea drepturilor prevăzute la articolele 17 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu consecința că, având în vedere că actul adoptat impune reclamanților limitarea unui drept recunoscut de tratat și aduce atingere acestor drepturi, motivarea trebuie să fie mai riguroasă, mai precisă și mai punctuală pentru a evidenția în mod clar alegerile efectuate. Decizia implicită din 15 martie 2023 este complet lipsită de motivare și face trimitere sine die la decizia Comisiei.
Refuzul accesului la documentele vizate este cu atât mai nejustificat cu cât scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022 este publicată în mod informal pe o pagină de Facebook la care sunt înscrise mii de magistrați onorifici.
____________
1 JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.