Cauza T‑392/15

European Dynamics Luxembourg SA și alții

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate

„Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Prestarea de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate – Clasarea ofertei unui ofertant – Respingerea ofertei unui ofertant – Obligația de motivare – Ofertă anormal de mică”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 4 iulie 2017

1.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Interes care se apreciază la data introducerii acțiunii – Acțiune a unui ofertant respins împotriva deciziei autorității contractante de a‑i respinge oferta – Invocare a unui viciu de motivare – Furnizarea motivelor deciziei după introducerea acțiunii, dar înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Persoane fizice sau juridice – Acțiune care poate aduce un beneficiu reclamantului – Incidența temeiniciei criticilor formulate de reclamant – Lipsă

(art. 263 TFUE)

3.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv întemeiat pe elemente evidențiate pe parcursul procesului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 84 alin. (1) și art. 85 alin. (2) și (3)]

4.      Procedură jurisdicțională – Probă – Valoare probantă – Criterii de apreciere – Principiile liberei administrări a probelor și libertății de probațiune – Conciliere cu dreptul la un proces echitabil și cu principiul egalității armelor

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85)

5.      Procedură jurisdicțională – Examinarea cauzelor la Tribunal – Protecție acordată părților împotriva utilizării necorespunzătoare a actelor de procedură – Conciliere cu principiul libertății de probațiune – Utilizarea unui act de procedură care provine dintr‑o altă cauză – Necesitatea ca partea care prezintă actul să obțină acordul prealabil al părții care l‑a depus în cealaltă cauză – Lipsă

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85)

6.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei – Obligația de a comunica, în urma unei cereri scrise, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul

[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c)]

7.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie, în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii, de a nu reține o ofertă – Luare în considerare a unor elemente din motivare furnizate în cursul procedurii contencioase – Admisibilitate – Caracter excepțional

(art. 296 TFUE)

8.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie, în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii, de a nu reține o ofertă

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 113 alin. (2); Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 161, alin. (2)]

9.      Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficienţa motivării – Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond

(art. 263 TFUE și art. 296 TFUE)

10.    Achiziții publice ale Uniunii Europene – Încheierea unui contract în urma unei cereri de ofertă – Ofertă anormal de mică – Obligația autorității contractante de a‑l asculta pe ofertant – Examinarea de către autoritatea contractantă a caracterului anormal de scăzut al ofertei – Elemente care trebuie luate în considerare

[Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 151, alin. (1)]

11.    Achiziții publice ale Uniunii Europene – Încheierea unui contract în urma unei cereri de ofertă – Ofertă anormal de mică – Obligația de motivare – Conținut – Necesitatea ca autoritatea contractantă să își expună în mod detaliat raționamentul în lipsa unei cereri în acest sens – Lipsă

[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 113 alin. (2); Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 151]

1.      Interesul de a exercita acțiunea constituie condiția esențială și primordială a oricărei acțiuni în justiție. În raport cu obiectul acțiunii, el trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității. Un astfel de interes trebuie să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului.

În ceea ce privește acțiunea unui ofertant necâștigător împotriva deciziei autorității contractante pe care o consideră afectată de un viciu de motivare, faptul că autoritatea contractantă a furnizat, după introducerea acțiunii, dar înainte de data expirării termenului de introducere a acțiunii, clarificări cu privire la motivele actului atacat nu lipsește acțiunea de efectul său util. Astfel, decizia în litigiu cauza prejudicii la momentul introducerii acțiunii. Anularea acestei decizii ar avea ca rezultat determinarea autorității contractante, în principiu, să aprecieze din nou oferta reclamantului, ceea ce îi poate aduce acestuia un beneficiu, din moment ce nu poate fi exclus, în principiu, ca, în urma unei noi aprecieri, lotul vizat prin oferta menționată să poată fi atribuit reclamantului. Pe de altă parte, o anulare a acestei decizii ar putea determina autoritatea contractantă ca pe viitor să aducă modificările care se impun procedurilor de cerere de ofertă.

(a se vedea punctele 31, 34, 36 și 37)

2.      Pentru ca o parte să aibă un interes de a exercita acțiunea, este necesar, dar suficient ca, prin rezultatul său, acțiunea în anulare introdusă la instanța Uniunii Europene să poată aduce un beneficiu părții care a introdus‑o. Interesul reclamantului de a exercita acțiunea nu depinde, așadar, de temeinicia criticii sale.

(a se vedea punctul 41)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 45)

4.      Pentru instanța Uniunii, principiul liberei administrări a probelor presupune că singurul criteriu pertinent pentru a aprecia probele prezentate rezidă în credibilitatea acestora. Principiul liberei administrări a probelor are drept corolar libertatea de probațiune, care conferă părților posibilitatea de a prezenta în fața instanței Uniunii orice element de probă obținut în mod legal pe care îl consideră pertinent în susținerea pozițiilor lor. Această libertate de probațiune contribuie la garantarea în favoarea părților a unui drept la o cale de atac efectivă, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Principiile liberei administrări a probelor și libertății de probațiune trebuie să se concilieze însă cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, cum sunt principiile dreptului la un proces echitabil și egalității armelor. Astfel, libera administrare a probelor trebuie să se concilieze cu dreptul fiecărei părți de a‑și apăra interesele independent de orice influență externă, în special din partea publicului, și de a fi protejată împotriva utilizării inadecvate a actelor sale de procedură.

(a se vedea punctele 50-53)

5.      Din principiul libertății de probațiune decurge că o parte în fața Tribunalului are, în principiu, dreptul de a invoca drept probă acte depuse în cursul unei alte proceduri judiciare la care a fost ea însăși parte. Dacă partea menționată a avut acces la actele respective în mod legal, iar acestea nu sunt confidențiale, buna administrare a justiției nu se opune, în principiu, prezentării lor în fața Tribunalului. Astfel, o parte la o procedură în fața instanței Uniunii nu poate solicita retragerea unui act de procedură dacă acest act de procedură a fost deja prezentat de partea respectivă într‑o altă procedură între aceleași părți.

În plus, acordul părții de la care provine actul de procedură nu poate constitui condiția prealabilă a admisibilității unui act care provine dintr‑o altă cauză în fața Tribunalului. Astfel, deși acordul părții de la care provine actul poate fi un element pertinent pentru aprecierea caracterului adecvat al utilizării sale, impunerea obligației ca acest acord să fie obținut înaintea prezentării sale în fața Tribunalului, sub sancțiunea inadmisibilității, îi conferă părții de la care provine puterea de a‑l exclude, lipsind Tribunalul de posibilitatea de a se pronunța cu privire la caracterul adecvat al utilizării sale și, prin urmare, de a‑și îndeplini obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza, inclusiv probele, în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu adversarul acesteia, care stă la baza principiului egalității armelor. Prin urmare, Tribunalului îi revine sarcina, în fiecare caz, de a evalua comparativ, pe de o parte, libertatea de probațiune și, pe de altă parte, protecția împotriva utilizării inadecvate a actelor de procedură ale părților la proceduri judiciare.

(a se vedea punctele 55 și 56)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 72-75)

7.      Numai unele împrejurări excepționale pot justifica luarea în considerare de către instanța Uniunii a unor elemente din motivare furnizate pe parcursul procesului.

Această situație se regăsește în cazul acțiunii introduse de un ofertant necâștigător împotriva deciziei autorității contractante de a‑i respinge oferta, atunci când, fără a aștepta răspunsul autorității contractante la cererea sa expresă de motivare a caracterului anormal al prețurilor ofertelor selectate și fără a‑i lăsa acesteia un termen suficient în acest scop, chiar dacă termenul de introducere a acțiunii nu împiedica o asemenea posibilitate, ofertantul necâștigător și‑a introdus acțiunea invocând numai un viciu de motivare a deciziei atacate din cauza, printre altele, a lipsei unui răspuns la cererea sa. La rândul său, autoritatea contractantă a furnizat explicații cu privire la motivele pentru care ofertele selectate nu i se păruseră anormal de mici, după un termen rezonabil.

(a se vedea punctele 74 și 102)

8.      Articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și articolul 161 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1268/2012 privind normele de aplicare a regulamentului financiar prevăd, în ceea ce îi privește pe ofertanții necâștigători, o motivare în două etape. Autoritatea contractantă comunică mai întâi tuturor ofertanților necâștigători faptul că oferta lor a fost respinsă și motivele acestei respingeri. Aceste motive pot fi sumare, ținând seama de posibilitatea ofertantului necâștigător, prevăzută de dispoziția menționată, de a cere o motivare mai precisă. În continuare, în temeiul acelorași dispoziții, dacă un ofertant necâștigător care îndeplinește criteriile de excludere și de selectare face o cerere în scris în acest sens, autoritatea contractantă comunică, cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 15 zile de la primirea cererii respective, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei selectate, precum și numele ofertantului câștigător.

Această divulgare a motivelor în două etape nu este contrară finalității obligației de motivare, care constă în a permite, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și, pe de altă parte, instanței să își exercite controlul.

(a se vedea punctele 78 și 79)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 80 și 106)

10.    Aprecierea de către autoritatea contractantă a existenței unor oferte anormal de mici are loc în două etape. Într‑o primă etapă, autoritatea contractantă trebuie să aprecieze dacă ofertele depuse par anormal de mici. Folosirea verbului „a părea” la articolul 151 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1268/2012 privind normele de aplicare a regulamentului financiar presupune că autoritatea contractantă face o apreciere prima facie a caracterului anormal de mic al unei oferte. Regulamentul menționat nu impune autorității contractante să procedeze din oficiu la o analiză detaliată a compoziției fiecărei oferte pentru a stabili că aceasta nu constituie o ofertă anormal de mică. Astfel, într‑o primă etapă, autoritatea contractantă trebuie doar să stabilească dacă ofertele depuse conțin vreun indiciu de natură să trezească suspiciunea că ar putea fi anormal de mici. Aceasta este, de exemplu, situația atunci când prețul propus într‑o ofertă depusă este considerabil inferior celui din alte oferte depuse sau prețului obișnuit al pieței. Dacă ofertele depuse nu conțin un asemenea indiciu și, prin urmare, nu par anormal de mici, autoritatea contractantă poate continua evaluarea acestei oferte și procedura de atribuire a contractului.

În schimb, dacă există indicii de natură să trezească suspiciunea că o ofertă ar putea fi anormal de mică, autoritatea contractantă trebuie să procedeze, într‑o a doua etapă, la verificarea conținutului ofertei pentru a se asigura că aceasta nu este anormal de mică. Atunci când procedează la această verificare, autoritatea contractantă are obligația de a‑i da ofertantului care a prezentat oferta menționată posibilitatea să arate motivele pentru care apreciază că oferta sa nu este anormal de mică. În continuare, autoritatea contractantă trebuie să aprecieze explicațiile furnizate și să stabilească dacă oferta în discuție prezintă un caracter anormal de mic, caz în care este obligată să o respingă.

(a se vedea punctele 87-89)

11.    În ceea ce privește conținutul obligației de motivare care îi revine autorității contractante atunci când consideră că o ofertă selectată nu pare anormal de mică, din articolul 151 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1268/2012 privind normele de aplicare a regulamentului financiar și în special din împrejurarea că autoritatea contractantă trebuie, într‑o primă etapă, să facă numai o apreciere prima facie a caracterului anormal de mic al unei oferte reiese că obligația sa de motivare are un conținut restrâns. Astfel, constrângerea autorității contractante să expună în mod detaliat motivul pentru care o ofertă nu i se pare anormal de mică nu ar ține seama de distincția dintre cele două etape ale analizei prevăzute de articolul 151 din Regulamentul nr. 1268/2012.

Mai precis, atunci când o autoritate contractantă selectează o ofertă, nu este obligată să indice în mod explicit, ca răspuns la orice cerere de motivare care îi este adresată în temeiul articolului 113 alineatul (2) din Regulamentul nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, motivele pentru care oferta pe care a selectat‑o nu i s‑a părut anormal de mică. Astfel, dacă oferta menționată este selectată de autoritatea contractantă, rezultă în mod implicit, dar necesar că aceasta a considerat că nu existau indicii în sensul că oferta respectivă era anormal de mică. În schimb, asemenea motive trebuie să fie aduse la cunoștința ofertantului necâștigător care face o cerere expresă în acest sens.

(a se vedea punctele 92 și 93)