Cauza T‑564/12

Ministry of Energy of Iran

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere – Încălcarea drepturilor fundamentale – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 8 septembrie 2015

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Calitate procesuală activă – Acțiune a unei organizații care nu are personalitate juridică, supusă unor măsuri restrictive – Admisibilitate

[art. 263 alin. (4) TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului]

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Cerințe minime

[art. 296 TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului]

3.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Dreptul de acces la documente – Drept condiționat de o cerere în acest sens adresată Consiliului

[Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului]

4.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Obligația de comunicare a elementelor incriminatoare odată cu adoptarea actului care lezează sau imediat după aceasta – Luare de poziție a persoanelor interesate în urma adoptării măsurilor restrictive – Reglementare care prevede obligația Consiliului de a‑și revizui decizia în urma luării de poziție – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare – Consecințe

[Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 24 alin. (2)-(4), și Decizia 2012/635/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 46 alin. (3) și (4), și Regulamentul nr. 945/2012 ale Consiliului]

5.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Măsuri adoptate în cadrul combaterii proliferării nucleare – Întinderea controlului

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului]

6.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Sprijin financiar acordat guvernului iranian – Noțiune – Activități de export de energie electrică – Includere – Furnizare de servicii de interes public deficitare – Irelevanță

(Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului)

7.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Restrângerea dreptului de proprietate – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17; Deciziile 2010/413/PESC și 2012/635/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 945/2012 ale Consiliului]

1.      În temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, o acțiune în anulare poate fi formulată de orice persoană fizică sau juridică.

În cadrul unei acțiuni având ca obiect anularea în parte a unor măsuri restrictive împotriva Iranului, dacă Consiliul consideră că un minister al guvernului iranian, care nu are o personalitate juridică distinctă de cea a guvernului, are o existență suficientă pentru a face obiectul unor măsuri restrictive, trebuie să se recunoască, din motive de coerență și de dreptate, că el are o existență suficientă pentru a contesta aceste măsuri. Orice altă concluzie ar avea drept rezultat faptul că o organizație ar putea fi inclusă în lista entităților vizate de măsuri restrictive fără a putea introduce o acțiune împotriva acestei includeri.

Pe de altă parte, întrucât vizează explicit nu doar persoane, ci și entități și organisme, o reglementare privind asemenea măsuri restrictive are astfel în vedere în mod explicit ca măsurile restrictive să poată viza entități care nu au personalitate juridică proprie.

(a se vedea punctele 21-24)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 32-37)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 59)

4.      În cazul unei reglementări care prevede obligația Consiliului de a revizui înscrierea unei persoane sau a unei entități în lista persoanelor și a entităților vizate de măsuri restrictive împotriva Iranului atunci când aceasta a formulat observații în urma comunicării de către Consiliu a deciziei sale de înscriere, o astfel de reexaminare trebuie să aibă loc într‑un termen rezonabil, în lipsa unui termen exact.

În aceste condiții, cu ocazia examinării caracterului rezonabil al termenului scurs, trebuie să se țină seama de faptul că observațiile în discuție constituie prima oportunitate pentru o astfel de persoană sau de entitate de a‑și prezenta punctul de vedere cu privire la temeinicia înscrierii numelui său pe listele persoanelor și entităților vizate de măsuri restrictive, ceea ce implică faptul că are un interes particular ca Consiliul să efectueze reexaminarea și să o informeze despre rezultatul acesteia. Astfel, Consiliul nu are obligația de a comunica în prealabil persoanei sau entității în cauză motivele pe care această instituție înțelege să întemeieze includerea inițială a numelui său în lista persoanelor și a entităților ale căror fonduri sunt înghețate, dat fiind că, pentru a nu i se compromite eficacitatea, o asemenea măsură trebuie, prin însăși natura sa, să poată beneficia de un efect de surpriză și să se aplice imediat. Într‑un astfel de caz, este suficient, în principiu, ca instituția să comunice motivele către persoana sau entitatea în cauză și să îi acorde acesteia dreptul de a fi ascultată concomitent cu sau imediat după adoptarea deciziei.

Atunci când un răspuns al Consiliului este trimis la mai mult de 15 luni după ce persoana sau entitatea în cauză și‑a prezentat primele observații, trebuie să se concluzioneze că Consiliul a răspuns la observații într‑un termen vădit nerezonabil.

Cu toate acestea, în măsura în care răspunsul Consiliului răspunde obiectivului obligației în discuție, și anume acela de a asigura că măsurile restrictive care vizează o persoană sau o entitate sunt justificate în momentul în care sunt adoptate, încălcarea dreptului la apărare în cauză nu justifică anularea actelor prin care aceste măsuri restrictive au fost adoptate, întrucât încălcarea respectivă nu mai produce efecte nefaste asupra situației persoanei sau a entității vizate.

(a se vedea punctele 64 și 70-76)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 81-85)

6.      În ceea ce privește măsurile restrictive împotriva Iranului, precum înghețarea fondurilor entităților care furnizează sprijin guvernului iranian, criteriul sprijinului oferit guvernului respectiv vizează activități proprii persoanei sau entității vizate care, chiar dacă nu au ca atare nicio legătură directă sau indirectă cu proliferarea nucleară, sunt totuși susceptibile să o favorizeze, furnizând guvernului iranian resurse sau facilități de ordin material, financiar sau logistic care îi permit să continue activitățile de proliferare. Astfel, criteriul respectiv vizează formele de sprijin care, prin importanța lor cantitativă sau calitativă, contribuie la continuarea activităților nucleare iraniene. Obiectivul acestuia constă în privarea guvernului iranian de sursele sale de venituri pentru a‑l constrânge să înceteze dezvoltarea programului său de proliferare nucleară în lipsa unor resurse financiare suficiente.

Or, activitățile de export de energie electrică ale unui minister al guvernului iranian, constând în special în încasarea sumelor plătite de cumpărătorii energiei electrice exportate, furnizează o sursă de venituri guvernului iranian și, prin urmare, constituie un sprijin pentru acesta din urmă, sub formă de susținere financiară.

Aspectul că acest minister furnizează servicii de interes public generatoare de pierderi nu implică faptul că activitățile sale de export de energie electrică nu pot fi calificate drept sprijin financiar pentru guvernul iranian și că nu pot, în consecință, nici să justifice adoptarea de măsuri restrictive în ceea ce îl privește.

Astfel, activitățile ministerului respectiv legate de exportul de energie electrică se disting de celelalte atribuții ale sale prin aceea că nu constituie un serviciu de interes public furnizat populației iraniene. În consecință, nu există o legătură intrinsecă între ansamblul activităților și atribuțiile ministerului care ar impune ca acestea să fie examinate global. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât resursele financiare generate de activitățile de export de energie electrică nu sunt supuse unei alocări bugetare speciale.

De asemenea, faptul de a limita calificarea de entitate care oferă sprijin financiar guvernului iranian doar la entitățile ale căror activități sunt profitabile în globalitatea lor ar permite o eludare a scopului măsurilor restrictive în discuție și în acest mod ar afecta eficacitatea acestora. Astfel, pentru a evita aplicarea măsurilor respective, ar fi suficient să se confere fiecărei entități în discuție, pe lângă competențe și activități generatoare de resurse, competențe și activități generatoare de pierderi de o valoare comparabilă.

În plus, înghețarea fondurilor ministerului, motivată de activitățile sale de export de energie electrică, corespunde obiectivului care constă în privarea guvernului iranian de sursele sale de venituri, independent de caracterul deficitar al celorlalte activități ale ministerului. Astfel, ca urmare a respectivei înghețări, guvernul iranian, din care ministerul constituie o parte integrantă, este privat de folosința unei părți din resursele financiare necesare pentru a asigura ansamblul activităților sale, inclusiv a celor situate în afara domeniului de competență a ministerului, legate de proliferarea nucleară.

Pe cale de consecință, aspectul esențial pentru a aprecia dacă ministerul furnizează sprijin financiar guvernului iranian nu este profitabilitatea sa globală, ci caracterul profitabil sau neprofitabil al activităților sale de export de energie electrică.

(a se vedea punctele 88-91 și 93-97)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 113, 114 și 116-118)