HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)

29 mai 2024(*)

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022 – Stabilirea nivelului‑țintă anual al FUR – Plafon prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 – Articolul 291 alineatul (2) TFUE – Articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Competențe de executare conferite Consiliului – Cazuri specifice justificate în mod corespunzător – Întinderea competențelor de executare – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

În cauza T‑395/22,

Hypo Vorarlberg Bank AG, cu sediul în Bregenz (Austria), reprezentată de G. Eisenberger, A. Brenneis și J. Holzmann, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comitetului unic de rezoluție (SRB), reprezentat de J. Kerlin, C. Flynn, D. Ceran, T. Wittenberg și K.‑P. Wojcik, în calitate de agenți, asistați de B. Meyring și T. Klupsch, avocați,

pârât,

susținut de

Parlamentul European, reprezentat de J. Etienne, G. Bartram și M. Menegatti, în calitate de agenți,

și de

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de J. Haunold, J. Bauerschmidt și A. Westerhof Löfflerová, în calitate de agenți,

interveniente,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, G. De Baere, D. Petrlík (raportor), K. Kecsmár și doamna S. Kingston, judecători,

grefier: doamna S. Jund, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 8 februarie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Hypo Vorarlberg Bank AG, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2022/18 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (denumită în continuare „decizia atacată”), în ceea ce o privește.

 Istoricul litigiului

2        Reclamanta este o instituție de credit cu sediul în Austria.

3        Prin decizia atacată, SRB a stabilit, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1), contribuțiile ex ante la FUR (denumite în continuare „contribuțiile ex ante”) pentru anul 2022 (denumită în continuare „perioada de contribuție 2022”) ale instituțiilor care intră sub incidența articolului 2 coroborat cu articolul 67 alineatul (4) din acest regulament (denumite în continuare „instituțiile”), printre care se numără și reclamanta.

4        Prin avizul de percepere din 22 aprilie 2022, Finanzmarktaufsichtsbehörde (FMA, Autoritatea de Supraveghere a Piețelor Financiare, Austria), în calitate de autoritate națională de rezoluție în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul nr. 806/2014, a obligat reclamanta să își plătească contribuția ex ante pentru perioada de contribuție 2022, astfel cum fusese stabilită de SRB.

 Decizia atacată

5        Decizia atacată cuprinde un corp principal care este însoțit de trei anexe.

6        În corpul deciziei atacate este descris procesul aplicabil tuturor instituțiilor de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022.

7        În acest scop, mai întâi, SRB a amintit în secțiunea 5 din decizia atacată că, la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani calculate de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), mijloacele financiare disponibile în cadrul FUR trebuiau să atingă un nivel‑țintă (denumit în continuare „nivelul‑țintă final”) de cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate (denumite în continuare „depozitele garantate”) ale tuturor instituțiilor autorizate în toate statele membre participante la mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) (denumite în continuare „statele membre participante”).

8        În continuare, în secțiunea 5 din decizia atacată, SRB a stabilit nivelul‑țintă anual, menționat la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului nr. 806/2014 în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1), pentru perioada de contribuție 2022 (denumit în continuare „nivelul‑țintă anual”). În această privință, SRB a precizat că a ținut seama de elementele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2017/747 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește criteriile de calculare a contribuțiilor ex ante, precum și circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post extraordinare poate fi amânată parțial sau integral (JO 2017, L 113, p. 2).

9        În plus, SRB a explicat că stabilise nivelul‑țintă anual la o optime din 1,6 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor în anul 2021, astfel cum fusese obținut pe baza datelor raportate de sistemele de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

10      În secțiunea 6 din decizia atacată, SRB a descris metodologia de urmat pentru calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022. În această privință, SRB a precizat în considerentul (74) al deciziei menționate că, pentru această perioadă, 6,67 % din contribuțiile ex ante fuseseră calculate la „nivel național”, și anume pe baza datelor comunicate de instituțiile autorizate de pe teritoriul statului membru participant în cauză (denumită în continuare „nivelul național”), în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190) și cu articolul 4 din Regulamentul delegat 2015/63. Restul contribuțiilor ex ante (și anume 93,33 %) a fost calculat la „nivelul uniunii bancare”, adică pe baza datelor comunicate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante (denumit în continuare „nivelul uniunii”) în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 și cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

11      În secțiunea 6 din decizia atacată, SRB a mai explicat că instituțiile, altele decât cele care plătesc o contribuție forfetară având în vedere caracteristicile lor specifice, trebuie să plătească o contribuție ex ante ajustată proporțional cu profilul de risc, pe care a stabilit‑o urmând fazele principale prezentate în continuare.

12      În prima etapă, SRB a calculat, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014, „contribuția forfetară” a fiecărei instituții, care este proporțională cu cuantumul pasivelor instituției în cauză, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate (denumit în continuare „pasivul net”), raportat la pasivele totale ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante (denumită în continuare „contribuția anuală de bază”). În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, SRB a dedus anumite tipuri de datorii din pasivele instituției care trebuie luate în considerare pentru stabilirea acestei contribuții.

13      În a doua fază a calculării contribuției ex ante, SRB a efectuat o ajustare a contribuției anuale de bază proporțional cu profilul de risc al instituției în cauză, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014.

14      SRB a calculat contribuția ex ante a fiecărei instituții repartizând nivelul‑țintă anual între toate instituțiile pe baza raportului întemeiat pe contribuția anuală de bază ajustată proporțional cu profilul de risc.

 Concluziile părților

15      Reclamanta solicită în esență Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, inclusiv a anexelor la aceasta, în ceea ce o privește;

–        obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.

16      SRB solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată;

–        cu titlu subsidiar, în cazul anulării deciziei atacate, menținerea efectelor deciziei menționate până la înlocuirea ei sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea va rămâne definitivă.

17      Parlamentul European solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii în măsura în care se întemeiază pe excepția de nelegalitate a Directivei 2014/59 și a Regulamentului nr. 806/2014;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

18      Consiliul Uniunii Europene solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

19      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive întemeiate:

–        primul, pe încălcarea articolului 1 al doilea paragraf TUE, a articolelor 15, 296 și 298 TFUE și a articolelor 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), ca urmare a necomunicării în întregime a deciziei atacate;

–        al doilea, pe faptul că SRB a stabilit nivelul‑țintă anual cu încălcarea principiului proporționalității, a articolului 102 din Directiva 2014/59, a articolului 69 alineatele (1) și (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, precum și a articolului 3 și a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63;

–        al treilea și al patrulea motiv, pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, din cauza motivării deficitare a deciziei atacate;

–        al cincilea motiv, pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă ca urmare a nerespectării dreptului de a fi ascultat;

–        al șaselea, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 4-7 și 9, precum și a anexei I la Regulamentul delegat 2015/63, întemeiată pe încălcarea dreptului la bună administrare, a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, a principiului securității juridice, a articolelor 16, 17, 20 și 21 din cartă, a principiului proporționalității și a articolului 290 TFUE;

–        al șaptelea, pe excepția de nelegalitate a articolului 8 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, ca urmare a încălcării articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 interpretat în lumina articolului 291 alineatul (2) TFUE, precum și pe excepția de nelegalitate a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, ca urmare a încălcării articolului 291 alineatul (2) TFUE interpretat în lumina articolului 296 al doilea paragraf TFUE;

–        al optulea, pe excepția de nelegalitate a Directivei 2014/59 și a Regulamentului nr. 806/2014, ca urmare a încălcării articolului 1 al doilea paragraf TUE, a articolelor 15, 296 și 298 TFUE, a articolelor 16, 17, 41, 42 și 47 din cartă, a obligației de motivare și a principiului securității juridice.

20      Trebuie să se analizeze mai întâi cel de al șaptelea motiv.

 Cu privire la al șaptelea motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81

21      Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, reclamanta invocă excepția de nelegalitate a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81. Acest motiv cuprinde în esență două aspecte întemeiate, primul, pe faptul că articolul 8 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu respectă limitele competențelor de executare stabilite la articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 și la articolul 291 alineatul (2) TFUE și, al doilea, pe faptul că Regulamentul nr. 806/2014 nu conține o justificare cu privire la alegerea de a atribui Consiliului competența de executare prevăzută la articolul 70 alineatul (7) din regulamentul menționat, iar nu Comisiei Europene, cu încălcarea articolului 291 alineatul (2) TFUE.

22      Este necesar să se înceapă examinarea cu al doilea aspect al celui de al șaptelea motiv.

 Cu privire la al doilea aspect al celui de al șaptelea motiv, referitor la excepția de nelegalitate a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014

23      Reclamanta susține în esență că articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, întrucât conferă Consiliului o competență de executare, încalcă articolul 291 alineatul (2) TFUE interpretat în lumina articolului 296 al doilea paragraf TFUE, pentru motivul că regulamentul menționat nu indică motivele pentru care o astfel de atribuire constituie un „caz special și temeinic justificat” în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE.

24      În opinia SRB, a Parlamentului și a Consiliului, considerentul (114) al Regulamentului nr. 806/2014 conține o justificare suficientă pentru faptul de a i se fi conferit Consiliului competența de executare menționată la punctul 23 de mai sus.

25      Tribunalul, printr‑o măsură de organizare a procedurii din 18 decembrie 2023, dar și în ședință, a invitat SRB, Parlamentul și Consiliul să prezinte observații cu privire la chestiunea dacă Regulamentul nr. 806/2014 conține o justificare suficientă în ceea ce privește conferirea Consiliului a competenței de executare menționate la punctul 23 de mai sus. Ca răspuns la această măsură de organizare a procedurii și la întrebările adresate în ședință, SRB, Parlamentul și Consiliul și‑au reiterat argumentul potrivit căruia justificarea oferită de considerentul (114) al acestui regulament este suficientă.

26      Potrivit articolului 291 alineatul (2) TFUE, în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, „în cazuri speciale și temeinic justificate”, precum și în cazurile prevăzute la articolele 24 și 26 TUE, Consiliului.

27      În ceea ce privește, mai precis, această cerință de a justifica conferirea unei astfel de competențe de executare Consiliului, rezultă din jurisprudență că articolul 291 alineatul (2) TFUE impune prezentarea în mod detaliat a motivelor pentru care acestei instituții i se încredințează adoptarea unor măsuri de punere în aplicare a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic al Uniunii (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2023, Fenix International, C‑695/20, EU:C:2023:127, punctul 37 și jurisprudența citată).

28      În această privință, autorul actului de bază care trebuie pus în aplicare este obligat să justifice în mod corespunzător, în funcție de natura și de conținutul actului de bază, o excepție de la regula potrivit căreia în mod normal revine Comisiei sarcina de a exercita competența de executare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul, C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctul 60 și jurisprudența citată).

29      În speță, articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 conferă Consiliului o competență de executare în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE, abilitându‑l să adopte, în cadrul actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, acte de punere în aplicare pentru a stabili condițiile de punere în aplicare a articolului 70 alineatele (1), (2) și (3) din acest regulament, în special în ceea ce privește aplicarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor individuale și modalitățile practice de alocare către instituții a factorilor de risc specificați în actul delegat menționat (denumită în continuare „competența de executare în cauză”).

30      În ceea ce privește cele două ipoteze prevăzute la articolul 291 alineatul (2) TFUE, care permit conferirea unei competențe de executare Consiliului, trebuie să se constate că competența de executare în cauză nu se încadrează în cazurile prevăzute la articolele 24 și 26 TUE. În consecință, revenea legiuitorului Uniunii sarcina de a justifica, în mod detaliat și în funcție de natura și de conținutul Regulamentului nr. 806/2014, faptul că această competență conferită Consiliului reprezenta un caz specific și temeinic justificat în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE.

31      În această privință, SRB, Parlamentul și Consiliul susțin că Regulamentul nr. 806/2014 a justificat conferirea Consiliului a competenței de executare în cauză în considerentul (114), care are următorul cuprins:

„Consiliul, în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul Directivei [2014/59], ar trebui să adopte acte de punere în aplicare pentru a specifica aplicarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor individuale către [FUR], precum și modalitățile tehnice de calcul al contribuției forfetare și al contribuției ajustate proporțional cu profilul de risc. Această metodologie ar trebui să garanteze că atât elementele forfetare, cât și cele ajustate la risc din formula de calcul al contribuțiilor individuale sunt luate în considerare într‑un mod care este consecvent cu principiile de rezoluție și în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva [2014/59]. Metodologia ar trebui să țină seama de principiul proporționalității fără a crea distorsiuni între structurile sectorului bancar ale statelor membre.”

32      Mai întâi, trebuie arătat că acest considerent nu furnizează nicio justificare cu privire la motivele pentru care legiuitorul Uniunii a decis să confere Consiliului competența de executare în cauză. Astfel, acesta nu menționează decât finalitatea și conținutul actelor de punere în aplicare care trebuie adoptate, precum și decizia de a învesti Consiliul cu competența de a le adopta, fără a oferi însă nici cea mai mică indicație cu privire la motivele pentru care competența de executare în acest scop a fost conferită mai curând Consiliului decât Comisiei.

33      Astfel de motive nu rezultă în mod special din necesitatea, menționată în a doua teză a acestui considerent, de a asigura conformitatea actelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 806/2014 cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59. De fapt, simpla necesitate de a asigura o astfel de conformitate nu explică motivele pentru care această conformitate ar trebui asigurată mai curând de Consiliu decât de Comisie. Și aceasta cu atât mai mult cu cât o asemenea necesitate este inerentă exercitării unei competențe de executare, oricare ar fi titularul, iar actele delegate menționate sunt adoptate de Comisie, iar nu de Consiliu.

34      Apoi, Regulamentul nr. 806/2014 nu conține alte elemente de motivare care ar fi de natură să dezvăluie motivele specifice ce au justificat conferirea competenței de executare în cauză Consiliului. De altfel, SRB, Parlamentul și Consiliul nu au invocat existența unor astfel de elemente în înscrisurile lor sau cu ocazia dezbaterilor din ședință, limitându‑se să facă trimitere la considerentul (114) al acestui regulament.

35      În particular, astfel cum subliniază chiar Consiliul, considerentul (24) al Regulamentului nr. 806/2014 nu furnizează o astfel de motivare din moment ce urmărește să justifice conferirea Consiliului a competențelor de executare prevăzute la articolul 18 alineatul (7) din acest regulament în ceea ce privește procedura de rezoluție, iar nu conferirea Consiliului a competenței de executare în temeiul articolului 70 alineatul (7) din regulamentul menționat, care este în discuție în speță.

36      În realitate, considerentul (24) din Regulamentul nr. 806/2014 ilustrează lipsa de justificare în ceea ce privește alegerea de a conferi Consiliului competența de executare în discuție, arătând că, „[a]vând în vedere impactul considerabil al deciziilor privind rezoluția asupra stabilității financiare a statelor membre și a Uniunii ca atare, precum și asupra suveranității fiscale a statelor membre, este important să i se confere Consiliului competența de executare în vederea luării anumitor decizii privind rezoluția”. Or, o justificare de această natură privind conferirea Consiliului a competenței de executare în cauză nu există în cuprinsul considerentului (114) al acestui regulament, pe care se întemeiază SRB, Parlamentul și Consiliul.

37      În plus, deși este posibil ca, în anumite împrejurări, conferirea Consiliului a competenței de executare să se justifice prin contextul în care se înscrie această conferire (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul, C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctele 60-65), pe de o parte, trebuie arătat că SRB, Parlamentul și Consiliul nu s‑au întemeiat, în înscrisurile lor sau cu ocazia dezbaterilor din ședință, pe niciun element concret rezultând din contextul adoptării Regulamentului nr. 806/2014 care ar fi de natură să dezvăluie motivele care au justificat conferirea competenței de executare în cauză mai degrabă Consiliului decât Comisiei.

38      Pe de altă parte, spre deosebire de cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul (T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678), invocată de Consiliu, nu există vreo motivare în Regulamentul nr. 806/2014 sau în alt act legislativ al Uniunii din care să reiasă că atribuirea Consiliului a competenței de executare în cauză era justificată de rolul specific pe care această instituție ar fi chemată să îl asume în domeniul calculării contribuțiilor ex ante (Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctele 77-82, confirmată în recurs prin Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul, C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctele 60-65).

39      În această privință, trebuie precizat că motivele care figurează în considerentele (14) și (15) ale Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, care au legătură cu punerea treptată în comun a FUR, astfel cum este prevăzută de Acordul interguvernamental privind transferul și punerea treptată în comun a contribuțiilor la FUR, semnat la Bruxelles la 21 mai 2014 (denumit în continuare „Acordul din 21 mai 2014”), nu pot fi invocate drept justificare pentru conferirea Consiliului a competenței de executare în cauză. Astfel, din moment ce obligația de a justifica alegerea de a conferi Consiliului competențele de executare aparține autorului actului de bază care trebuie pus în aplicare, și anume, în speță, Parlamentului și Consiliului în cadrul procedurii legislative ordinare, Consiliul nu are sarcina de a justifica ex post faptul că și‑a conferit o astfel de competență în cadrul unui act de punere în aplicare pe care îl adoptă ulterior.

40      De asemenea, presupunând că ar fi posibil să fie luat în considerare, în scopul justificării conferirii Consiliului a competenței menționate, Acordul din 21 mai 2014 la care Regulamentul nr. 806/2014 face trimitere la articolele 1, 67 și 77, este suficient să se arate că acest acord nu privește calcularea contribuțiilor ex ante ca atare și nu conține astfel elemente din care să reiasă un rol specific pe care Consiliul ar fi chemat să îl asume în domeniul specific al calculării acestor contribuții. În fond, nici SRB, nici Parlamentul, nici Consiliul nu au menționat, în înscrisurile lor sau în ședință, acordul respectiv ca element susceptibil să indice un asemenea rol specific.

41      În sfârșit, Consiliul nu poate susține, astfel cum a procedat în ședință, că decizia legiuitorului Uniunii de a‑i conferi competența de executare în cauză era motivată de „rațiuni politice”. Pe de o parte, o asemenea justificare nu reiese nici din considerentul (114) al Regulamentului nr. 806/2014, nici din vreun alt considerent sau din vreo altă dispoziție a acestui regulament. Pe de altă parte, dat fiind caracterul său general, această explicație nu îndeplinește cerințele care rezultă din jurisprudența citată la punctele 27 și 28 de mai sus, întrucât nu este nici detaliată, nici legată de natura sau de conținutul Regulamentului nr. 806/2014.

42      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că Regulamentul nr. 806/2014 nu conține nicio justificare în ceea ce privește conferirea Consiliului a competenței de executare în cauză.

43      Prin urmare, trebuie să se admită excepția de nelegalitate și să se declare, în temeiul articolului 277 TFUE, inaplicabilitatea în speță a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014. Pe cale de consecință, Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, care a fost adoptat de Consiliu în temeiul acestei dispoziții și a cărui decizie atacată constituie o măsură de aplicare, este de asemenea inaplicabil în speță.

44      În aceste condiții și în interesul unei bune administrări a justiției, este necesar să se examineze de asemenea primul aspect al celui de al șaptelea motiv, dat fiind că privește excepția de nelegalitate a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, precum și al doilea motiv privind stabilirea nivelului‑țintă anual.

 Cu privire la primul aspect al celui de al șaptelea motiv, care privește excepția de nelegalitate a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81

45      Reclamanta arată că un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 291 alineatul (2) TFUE nu poate decât să precizeze cadrul juridic stabilit de legiuitorul Uniunii și nu poate nici să modifice, nici să completeze actul legislativ în cauză, nici măcar în ceea ce privește elementele sale neesențiale. Or, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu se limitează să precizeze conținutul Regulamentului nr. 806/2014, ci îl completează prin faptul că modifică metodologia pentru calculare a contribuțiilor ex ante instituită prin același regulament.

46      SRB și Consiliul contestă argumentația reclamantei. Ar rezulta printre altele din considerentele (14) și (15) ale Regulamentului de punere în aplicare 2015/81 că articolul 8 alineatul (1) din acest regulament de punere în aplicare se limitează să ajusteze cadrul stabilit de Regulamentul nr. 806/2014 și nu modifică și nici nu completează acest ultim regulament. În opinia acestora, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 urmărește să garanteze aplicarea uniformă a dispozițiilor articolului 103 din Directiva 2014/59 și ale articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pentru a evita distorsiunile între structurile din sectorul bancar din statele membre. În opinia SRB și a Consiliului, aceste distorsiuni ar fi rezultat din decalajul semnificativ între cuantumul contribuțiilor ex ante stabilit în conformitate cu metodologia prevăzută de Regulamentul nr. 806/2014 și cuantumul acestor contribuții pe care instituțiile ar fi trebuit să le plătească potrivit reglementărilor naționale de transpunere a Directivei 2014/59. În opinia SRB, astfel de distorsiuni ar putea să se producă și în cazul în care există un decalaj între, pe de o parte, contribuțiile ex ante stabilite în temeiul Regulamentului nr. 806/2014 și, pe de altă parte, finanțarea rezoluției dificultăților în care potențial s‑ar putea afla instituțiile în cauză pe parcursul perioadei inițiale, în temeiul normelor referitoare la punerea treptată în comun a contribuțiilor la FUR, după cum ar rezulta din considerentele (13) și (14) ale Regulamentului de punere în aplicare 2015/81.

47      În această privință, trebuie amintit că Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 se întemeiază pe articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, care abilitează Consiliul să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili condițiile de punere în aplicare a articolului 70 alineatele (1), (2) și (3) din acest din urmă regulament, și că articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 aplică articolul 291 alineatul (2) TFUE (a se vedea punctul 29 de mai sus).

48      În aceste condiții, competența de executare conferită Consiliului este delimitată atât de articolul 291 alineatul (2) TFUE, cât și de articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 22 martie 2023, Tazzetti/Comisia, T‑825/19 și T‑826/19, EU:T:2023:148, punctul 155).

49      În ceea ce privește limitele competențelor de executare ce decurg din articolul 291 alineatul (2) TFUE, rezultă din jurisprudență că aceste competențe de executare presupun în esență competența de a adopta măsuri care sunt necesare sau utile pentru punerea în aplicare uniformă a dispozițiilor actului legislativ în temeiul căruia sunt adoptate și care se limitează la a preciza conținutul acestora, cu respectarea obiectivelor generale esențiale urmărite de acest act, fără a‑l modifica sau a‑l completa în ceea ce privește elementele sale esențiale sau neesențiale (Hotărârea din 28 februarie 2023, Fenix International, C‑695/20, EU:C:2023:127, punctul 49).

50      În special, o măsură de punere în aplicare se limitează la a preciza dispozițiile actului legislativ în cauză atunci când ea urmărește doar să clarifice, la modul general sau pentru anumite cazuri particulare, domeniul de aplicare al acestor dispoziții sau să stabilească modalitățile de aplicare ale acestora, cu condiția totuși ca, procedând astfel, această măsură să evite orice contradicție cu obiectivele dispozițiilor menționate și să nu modifice în vreun fel conținutul normativ al actului respectiv sau domeniul său de aplicare (Hotărârea din 28 februarie 2023, Fenix International, C‑695/20, EU:C:2023:127, punctul 50).

51      În consecință, pentru a stabili dacă, prin adoptarea unei măsuri de punere în aplicare, Comisia sau Consiliul au respectat limitele competențelor de executare care le‑au fost conferite printr‑un act legislativ, în temeiul articolului 291 alineatul (2) TFUE, trebuie să se examineze dacă o astfel de măsură, în primul rând, respectă obiectivele generale esențiale ale acestui act legislativ și, în special, obiectivele dispoziției acestui act vizat de măsura de punere în aplicare menționată, în al doilea rând, dacă este necesară sau utilă pentru a facilita punerea în aplicare uniformă a acestei dispoziții și, în al treilea rând, dacă nu o completează și nici nu o modifică în vreun fel (Hotărârea din 28 februarie 2023, Fenix International, C‑695/20, EU:C:2023:127, punctul 51).

52      În speță, reclamanta nu susține că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 încalcă primele două condiții menționate la punctul 51 de mai sus. În schimb, precizează că această dispoziție nu îndeplinește a treia condiție menționată la același punct, întrucât ea nu s‑ar limita să precizeze conținutul Regulamentului nr. 806/2014, ci l‑ar completa. Astfel, este necesar să se examineze dacă articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 îndeplinește această a treia condiție.

53      În ceea ce privește întinderea acestei examinări, trebuie să se constate că dispozițiile articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu urmăresc stabilirea condițiilor de punere în aplicare a articolului 70 alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014 privind angajamentele de plată irevocabile, astfel încât examinarea prezentei excepții de nelegalitate trebuie limitată la aspectul dacă, prin adoptarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Consiliul a depășit limitele competenței de executare care i‑a fost conferită în scopul punerii în aplicare a articolului 70 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014.

54      În consecință, este necesar să se examineze dacă articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 se limitează să clarifice conținutul articolului 70 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014 sau dacă îl completează, astfel cum susține reclamanta.

55      În primul rând, trebuie arătat că, potrivit articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, contribuția ex ante a fiecărei instituții se calculează proporțional cu cuantumul total al pasivelor sale raportat la pasivele agregate ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

56      Articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că pentru calcularea contribuției ex ante a fiecărei instituții se iau în considerare două elemente, și anume, pe de o parte, contribuția anuală de bază, care este proporțională cu cuantumul pasivelor unei instituții raportat la pasivele totale ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante, și, pe de altă parte, contribuția ajustată proporțional cu profilul de risc, bazată pe criteriile stabilite la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, ținând cont de principiul proporționalității, fără a crea distorsiuni între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre.

57      Articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 prevede următoarele:

„Pentru fiecare perioadă de contribuție, […] comitetul calculează contribuția anuală datorată de fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual al [FUR]. Nivelul‑țintă anual se stabilește prin raportare la nivelul‑țintă al [FUR] menționat la articolul 69 alineatul (1) și la articolul 70 din Regulamentul […] nr. 806/2014 și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat […] 2015/63.”

58      În ceea ce privește articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, intitulat „Adaptări specifice în perioada inițială”, acesta prevede că, prin derogare de la articolul 4 din același regulament, contribuțiile ex ante ale instituțiilor în perioada inițială se calculează în conformitate cu o „metodologie adaptată”. Dispoziția menționată stabilește, pentru șapte dintre cei opt ani ai perioadei inițiale, o parte din contribuțiile ex ante care este calculată la nivel național, și anume în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59 și cu articolul 4 din Regulamentul delegat 2015/63, și o parte din aceste contribuții care este calculată la nivelul uniunii, și anume în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 și cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

59      Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 prevede astfel în esență că, în fiecare an, o parte din ce în ce mai redusă din contribuțiile ex ante se calculează la nivel național, în timp ce o parte din ce în ce mai mare din aceste contribuții se calculează la nivelul uniunii.

60      În ceea ce privește mai precis perioada de contribuție 2022 în discuție în prezenta cauză, articolul 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 prevede în concret că, „prin derogare de la articolul 4 din [Regulamentul de punere în aplicare 2015/81]”, instituțiile plătesc „6,67 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva [2014/59] și cu articolul 4 din Regulamentul delegat […] 2015/63 și 93,33 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul […] nr. 806/2014 și articolul 4 din [Regulamentul de punere în aplicare 2015/81]”.

61      În această privință, trebuie să se constate că, pe de o parte, din însuși modul de redactare a articolului 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014 rezultă că metodologia pentru calcularea contribuției anuale de bază a instituțiilor vizate, instituită prin această dispoziție, este întemeiată pe proporția dintre cuantumul pasivelor fiecărei instituții și pasivele totale ale tuturor instituțiilor autorizate de „pe teritoriul tuturor statelor membre participante”. Astfel, potrivit acestor dispoziții ale Regulamentului nr. 806/2014, datele tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante sunt luate în considerare la calcularea contribuției ex ante a fiecărei instituții, cel puțin în ceea ce privește prima componentă a acestei contribuții, și anume contribuția anuală de bază.

62      Pe de altă parte, potrivit acelorași dispoziții, metodologia pentru calcularea contribuției instituită la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și, în special, norma care stabilește baza de date care trebuie luată în considerare în cadrul acestei metodologii se aplică în întregime fiecărui an al perioadei inițiale, între care se numără perioada de contribuție 2022.

63      Or, chiar obiectul „metodologiei adaptate” introduse prin articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 este acela de a prevedea că o parte din contribuțiile ex ante se calculează, în aproape toată perioada inițială, în temeiul unei baze de date diferite de cea care este prevăzută la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014.

64      Astfel, conform articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 coroborat cu articolul 103 din Directiva 2014/59, în scopul calculării unei părți din contribuțiile ex ante pentru această perioadă, sunt luate în considerare numai datele raportate de instituțiile autorizate de pe teritoriul statului membru participant în cauză, cu excluderea datelor comunicate de instituțiile autorizate de pe teritoriul celorlalte state membre participante, în timp ce, în cadrul metodologiei pentru calcularea contribuției instituite prin articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014, în scopul calculării contribuției anuale de bază sunt luate în considerare și datele privind instituțiile autorizate de pe teritoriul celorlalte state membre participante.

65      Rezultă că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 modifică metodologia pentru calcularea contribuțiilor ex ante, astfel cum este prevăzută la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, în special în ceea ce privește prima sa componentă care vizează calcularea contribuției anuale de bază, modificând baza de date care trebuie luată în considerare în cadrul acestei metodologii și, implicit, chiar temeiul acesteia.

66      Consecința este, astfel cum a admis de altfel Consiliul în ședință, că cuantumurile contribuțiilor ex ante ale unor instituții precum reclamanta, care sunt calculate potrivit „metodologiei adaptate” introduse prin articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, sunt clar diferite de cele care ar fi rezultat din aplicarea metodologiei instituite la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

67      Amploarea modificării menționate la punctul 65 de mai sus este accentuată de faptul că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 derogă de la metoda prevăzută la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 în ceea ce privește șapte dintre cei opt ani ai perioadei inițiale, astfel încât metodologia menționată este lipsită de efecte depline pe aproape toată această perioadă.

68      În al doilea rând, astfel cum rezultă din articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, Consiliul este abilitat, desigur, să pună în aplicare articolul 70 alineatul (2) din acest regulament, care prevede, la al doilea paragraf litera (b), că contribuția ajustată la risc trebuie să se bazeze pe criteriile prevăzute la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, ținând cont de principiul proporționalității, fără a crea distorsiuni între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre.

69      Cu toate acestea, obiectivul urmărit de articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, care vizează evitarea distorsiunilor între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre, precum cele rezumate la punctul 46 de mai sus, se raportează la aspectul dacă actul de punere în aplicare în cauză respectă obiectivele generale esențiale ale actului legislativ și dacă este necesar sau util pentru a facilita punerea în aplicare uniformă a actului menționat. Această întrebare privește astfel prima și a doua condiție amintite la punctul 51 de mai sus, pentru a stabili dacă, prin adoptarea unei măsuri de punere în aplicare, Consiliul a respectat limitele competențelor de executare care îi fuseseră conferite printr‑un act legislativ, în temeiul articolului 291 alineatul (2) TFUE. Or, astfel cum s‑a amintit la punctul 52 de mai sus, reclamanta nu susține că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu respectă aceste condiții prin aceea că urmărește evitarea denaturărilor între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre, ci susține că el completează conținutul normativ al actului legislativ, încălcând astfel a treia condiție amintită la punctul 51 de mai sus.

70      În ceea ce privește această a treia condiție menționată la punctul 51 de mai sus, din considerațiile de la punctele 49 și 50 de mai sus rezultă că, atunci când instituția în cauză adoptă măsuri de executare în temeiul articolului 291 alineatul (2) TFUE, aceasta trebuie să se limiteze la a preciza actul de bază, fără a‑i modifica conținutul normativ. Astfel, presupunând că Consiliul a urmărit, prin articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, să evite distorsiuni între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre, acesta era obligat să respecte limitele care însoțeau competența de executare care îi fusese conferită, rezumându‑se să precizeze metodologia pentru calcularea contribuțiilor ex ante prevăzută la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și abținându‑se să modifice conținutul normativ al acestei dispoziții în ceea ce privește metodologia.

71      Or, în speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 55-67 de mai sus, „metodologia adaptată” care rezultă din articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 modifică metodologia pentru calcularea contribuțiilor ex ante, astfel cum este prevăzută la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014. În aceste condiții, introducerea unei astfel de metodologii nu poate fi justificată prin obiectivul legitim care urmărește evitarea denaturărilor între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre.

72      În consecință, obiectivul reținut de legiuitorul Uniunii, astfel cum este exprimat la articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014, de a evita distorsiunile între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre nu poate fi înțeles în sensul că autorizează Consiliul să modifice, printr‑un act de punere în aplicare, temeiul însuși al metodologie pentru calcularea acestor contribuții, astfel cum reiese în special din articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din acest regulament.

73      În al treilea rând, în măsura în care SRB și Consiliul invocă mai exact necesitatea de a asigura o aplicare uniformă a dispozițiilor articolului 103 din Directiva 2014/59 și ale articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 pentru a permite, în cursul perioadei inițiale, tranziția între calculul întemeiat pe metodologia prevăzută de Directiva 2014/59 și metodologia întemeiată pe Regulamentul nr. 806/2014, trebuie amintit că o calculare a contribuțiilor ex ante care alimentează FUR și care trebuie plătite de instituțiile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, cum este reclamanta, este reglementată de articolul 70 din acest regulament, iar nu de articolul 103 din Directiva 2014/59, care privește contribuțiile ex ante ce alimentează mecanismele naționale de finanțare a rezoluției.

74      Consiliul a recunoscut de altfel în ședință că, în cazul în care nu s‑ar fi adoptat articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, contribuția ex ante a instituțiilor precum reclamanta aferentă perioadei de contribuție 2022 ar fi trebuit să fie calculată numai pe baza metodologiei prevăzute la articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și deci ținând seama de datele tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

75      Desigur, este adevărat că, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014, ajustarea la risc a contribuțiilor ex ante în temeiul acestei dispoziții trebuie să fie „bazată pe criteriile prevăzute la articolul 103 alineatul (7) din [această directivă]”. În plus, potrivit articolului 70 alineatul (7) din acest regulament, Consiliul adoptă acte de punere în aplicare „în cadrul actelor delegate” adoptate de Comisie în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 pentru a specifica noțiunea de ajustare a contribuțiilor proporțional cu profilul de risc al instituțiilor. Totuși, aceste dispoziții din Regulamentul nr. 806/2014 fac referire doar la noțiunea de ajustare a contribuțiilor ex ante proporțional cu profilul de risc prevăzută la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59. Astfel, articolul 70 alineatele (2) și (7) din Regulamentul nr. 806/2014 nu face trimitere tocmai la articolul 103 alineatul (2) din această directivă, nici la metodologia pentru calcularea în sine a acestor contribuții instituită la articolul 103 alineatul (2) din directiva menționată, care constă în luarea în considerare exclusiv a datelor de la instituțiile autorizate de pe teritoriul statului membru în cauză.

76      În aceste condiții, chiar dacă Consiliul trebuia să țină seama, cu ocazia adoptării Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, de noțiunea de ajustare a contribuțiilor proporțional cu profilul de risc prevăzută la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 și de actele delegate adoptate de Comisie în temeiul acestei dispoziții pentru a preciza această noțiune, nu reiese nici din articolul 70 din Regulamentul nr. 806/2014, nici din articolul 103 din Directiva 2014/59, nici din actele delegate menționate că era abilitat să introducă în acest regulament de punere în aplicare o metodologie pentru calcularea contribuțiilor ajustată, în cadrul căreia o parte din contribuțiile anuale de bază era calculată la nivel național, și anume ținând cont de baza de date definită la articolul 103 alineatul (2) din Directiva 2014/59.

77      În al patrulea rând, trebuie să se constate că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 806/2014, nici, de altfel, din Directiva 2014/59 nu prevede și nici nu abilitează Consiliul să instituie o metodologie pentru calcularea contribuțiilor ex ante bazată pe o eliminare treptată a metodologiei pentru calcularea contribuțiilor la nivel național și înlocuirea progresivă a acesteia cu metodologia la nivelul uniunii.

78      Deși, prin adoptarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Consiliul putea astfel în mod cert să urmărească un obiectiv legitim care să aibă ca obiect evitarea denaturărilor între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre și deși nu este exclus ca metodologia ajustată de calculare a contribuțiilor ex ante prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 să fie necesară în acest scop, revenea totuși legiuitorului Uniunii sarcina de a prevedea o eventuală eliminare treptată a metodologiei pentru calcularea contribuțiilor la nivel național și înlocuirea sa progresivă cu metodologia la nivelul uniunii și, dacă este cazul, de a abilita Consiliul să specifice modalitățile de aplicare într‑un act de punere în aplicare. Consiliul nu putea deci să prevadă o astfel de tranziție, în locul legiuitorului Uniunii, în cadrul unui act de punere în aplicare, fără să‑și depășească limitele care însoțeau competența sa de executare.

79      De asemenea, nici articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, nici o altă dispoziție a acestuia nu abilitează Consiliul să adopte acte de punere în aplicare prin care să se reducă decalajul dintre, pe de o parte, contribuțiile ex ante stabilite în temeiul acestui regulament și, pe de altă parte, finanțarea rezoluției situațiilor de dificultate potențial accesibilă instituțiilor în cauză în cursul perioadei inițiale în temeiul normelor privind punerea treptată în comun a contribuțiilor la FUR.

80      O asemenea abilitare nu decurge printre altele din articolul 77 din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede modalitățile de a utiliza FUR.

81      În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 77 primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, „[u]tilizarea [FUR] este condiționată de acordul prin care statele membre participante se angajează să transfere către [FUR] contribuțiile pe care le percep la nivel național, în conformitate [Regulamentul nr. 806/2014] și cu Directiva [2014/59]”. În plus, potrivit articolului 77 al doilea paragraf din acest regulament, în perioada inițială, SRB utilizează FUR „în conformitate cu principiile bazate pe împărțirea acestuia în compartimente naționale corespunzătoare fiecărui stat membru participant, precum și pe o fuziune treptată a diferitelor fonduri percepute la nivel național ce urmează să fie alocate compartimentelor naționale ale [FUR], conform prevederilor din acord”. Articolul 5 din Acordul din 21 mai 2014 prevede normele potrivit cărora SRB este abilitat să dispună de compartimentele FUR, prin stabilirea ritmului de punere treptată în comun a acestuia.

82      Cu toate acestea, din moment ce articolul 77 din Regulamentul nr. 806/2014 nu abilitează Consiliul să adopte acte de punere în aplicare, iar Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 se întemeiază exclusiv pe articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014, nici articolul 77 din Regulamentul nr. 806/2014 nu poate justifica introducerea „metodologiei adaptate” care decurge din articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81. Acest lucru este cu atât mai mult valabil în ceea ce privește Acordul din 21 mai 2014.

83      În al cincilea rând, dat fiind că SRB și Consiliul susțin că acesta din urmă dispunea de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește modul în care trebuia specificat articolul 70 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014, trebuie subliniate aspectele care urmează.

84      În această privință, reiese desigur din jurisprudență că, în cadrul competenței sale de executare, ale cărei limite sunt evaluate în special în funcție de obiectivele generale esențiale ale actului legislativ în cauză, Consiliul este autorizat să adopte toate măsurile necesare sau utile pentru punerea în aplicare a actului menționat, cu condiția să nu fie contrare acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 octombrie 2014, Parlamentul/Comisia, C‑65/13, EU:C:2014:2289, punctul 44 și jurisprudența citată). Totuși, această marjă de apreciere de care dispune instituția în cauză se raportează la aspectul dacă măsura de punere în aplicare este utilă sau necesară pentru punerea în aplicare a actului legislativ în cauză, iar nu la interdicția de a completa acest act printr‑o măsură de punere în aplicare, aceste două condiții fiind distincte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 octombrie 2014, Parlamentul/Comisia, C‑65/13, EU:C:2014:2289, punctele 44 și 45).

85      Ținând seama de tot ceea ce precedă, este necesar să se constate că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 modifică conținutul normativ al articolului 70 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014 în ceea ce privește baza de date care trebuie luată în considerare în cadrul metodologiei pentru calcularea contribuțiilor ex ante. Rezultă că, prin adoptarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Consiliul a depășit competențele de executare care îi fuseseră acordate prin articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 291 alineatul (2) TFUE.

86      În măsura în care domeniul de aplicare al unei excepții de nelegalitate trebuie să se limiteze la ceea ce este indispensabil pentru soluționarea litigiului (Hotărârea din 25 octombrie 2018, KF/CSUE, T‑286/15, EU:T:2018:718, punctul 156) și dat fiind că decizia atacată privește perioada de contribuție 2022 și în decizie se face deci aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, care privește această perioadă, este necesar să se admită prezenta excepție de nelegalitate întrucât ea vizează articolul 8 alineatul (1) litera (g) din regulamentul de punere în aplicare menționat și să fie declarată această din urmă dispoziție ca fiind inaplicabilă în speță în temeiul articolului 277 TFUE.

87      Această nelegalitate este suficientă pentru admiterea primului aspect al celui de al șaptelea motiv, fără a fi necesar să se examineze legalitatea articolului 8 alineatele (4) și (5) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

88      În plus, în interesul unei bune administrări a justiției, este necesar să se examineze al doilea motiv privind stabilirea nivelului‑țintă anual.

 Cu privire la al doilea motiv întemeiat pe faptul că SRB a stabilit nivelul‑țintă anual cu încălcarea articolului 102 din Directiva 2014/59, a articolului 69 alineatele (1) și (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, precum și a articolului 3 și a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63

89      Reclamanta susține că, prin stabilirea nivelului‑țintă anual la un cuantum de 14 253 573 821,46 euro, care corespunde unei optimi din 1,6 % din depozitele garantate în anul 2021, SRB a încălcat articolul 102 din Directiva 2014/59, articolul 69 alineatele (1) și (2) și articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, precum și articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63.

90      Potrivit reclamantei, din textul articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 rezultă că cuantumul total al contribuțiilor anuale nu trebuie să depășească în niciun caz 12,5 % din nivelul‑țintă final (denumit în continuare „plafonul de 12,5 %”). În cazul unui nivel‑țintă final anticipat de 80 de miliarde de euro, cum este cazul în speță, SRB nu ar fi putut, așadar, să perceapă în anul 2022 mai mult de 10 miliarde de euro.

91      SRB susține, cu titlu principal, că norma prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, nu se aplică pe parcursul perioadei inițiale. În opinia sa, norma prevăzută la articolul 69 alineatul (2) din acest regulament, potrivit căreia contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă, prevalează în raport cu cerința prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din regulamentul menționat, întrucât ratione temporis prima normă constituie o lex specialis în raport cu a doua cerință care nu este însă decât o lex generalis.

92      Cu titlu subsidiar, SRB arată, așa cum a precizat printre altele în ședință, că norma privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, nu este o normă absolută. În opinia sa, ar fi imposibilă aplicarea acestei norme simultan cu cerința care decurge din articolul 69 alineatul (1) din acest regulament, care îl obligă să garanteze că FUR își atinge nivelul‑țintă final, echivalentul a cel puțin 1 % din depozitele garantate, la sfârșitul perioadei inițiale. Această imposibilitate ar fi cauzată în principal de caracterul dinamic al nivelului‑țintă final în sensul că acesta ar putea crește pe parcursul perioadei inițiale. Astfel, în ipoteza unei creșteri a depozitelor garantate, care ar însemna creșterea nivelului‑țintă final și o subestimare de către SRB a cuantumului acestui nivel‑țintă la începutul perioadei inițiale, aplicarea literală a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar împiedica SRB să efectueze orice ajustare ulterioară a mijloacelor financiare care trebuie colectate la FUR pentru a atenua această subestimare. Or, ar fi dificil, dacă nu imposibil, ca SRB să prevadă cu exactitate care va fi nivelul‑țintă final din cauza riscurilor ce pot surveni pe parcursul perioadei inițiale, care ar afecta evoluția cuantumului depozitelor garantate. Ținând seama de aceste împrejurări și având în vedere obiectivul de interes general urmărit de FUR – și anume de a contribui la stabilitatea financiară a Uniunii Europene –, SRB ar fi trebuit să dea prioritate scopului de a atinge nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale, astfel încât cerința prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar trebui înlăturată sau interpretată în mod flexibil.

93      În plus, SRB susține în această privință că, dacă norma privind nedepășirea plafonului de 12,5 % care este prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar fi aplicabilă pe parcursul perioadei inițiale și dacă aceasta ar fi de strictă aplicare, i‑ar fi imposibil să respecte articolul 69 alineatul (2) din regulamentul menționat, care impune, pe de o parte, repartizarea cât mai uniform posibil în timp a contribuțiilor ex ante și, pe de altă parte, luarea în considerare a etapei ciclului de activitate și a impactului pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor. Pentru a soluționa conflictul dintre cele două dispoziții în cauză, ar trebui, printre altele, ca plafonul de 12,5 % să fie interpretat în sensul că urmărește doar materializarea într‑un mod lipsit de caracter obligatoriu a cerinței privind repartizarea cât mai uniform posibil în timp a contribuțiilor ex ante.

94      Parlamentul și Consiliul consideră că, contrar celor susținute de SRB cu titlu principal, cerința rezultată din articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, se aplică pe parcursul perioadei inițiale. Aceste instituții se raliază însă la poziția adoptată cu titlu subsidiar de SRB în sensul că această cerință nu este una absolută și trebuie interpretată și aplicată în mod flexibil în lumina obiectivului principal potrivit căruia FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale.

95      Trebuie amintit în această privință că articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, până la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile ale FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final reprezentând cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

96      Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante se repartizează cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 95 de mai sus, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.

97      În continuare, articolul 70 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, „[SRB] calculează în fiecare an […] contribuțiile individuale, pentru a se asigura că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă”. Articolul 70 alineatul (2) al patrulea paragraf din acest regulament adaugă că, „[î]n orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor individuale ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante […] nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul‑țintă”.

98      În primul rând, în ceea ce privește aplicarea în timp a cerinței privind plafonul de 12,5 % prevăzute la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, trebuie amintit că Tribunalul a statuat deja că aceasta are vocația de a fi aplicabilă pe parcursul perioadei inițiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB, T‑758/18, EU:T:2021:28, punctele 68, 69 și 100).

99      Acest lucru rezultă mai întâi din modul clar de redactare a articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede că, „[p]e parcursul perioadei inițiale”, contribuțiile ex ante se calculează „în conformitate cu articolul 70” din acest regulament, o asemenea trimitere indicând fără ambiguitate că toate cerințele prevăzute în această ultimă dispoziție, inclusiv cea prevăzută la alineatul (2) primul și al patrulea paragraf, sunt aplicabile pe parcursul perioadei inițiale.

100    În continuare, articolul 70 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 precizează că SRB trebuie să respecte cerința privind plafonul de 12,5 % „în fiecare an”, fără a limita în vreun fel aplicarea sa în timp la perioada ulterioară perioadei inițiale.

101    Totodată, nicio altă dispoziție din Regulamentul nr. 806/2014 nu indică faptul că cerința privind plafonul de 12,5 % nu este aplicabilă pe parcursul perioadei inițiale sau că SRB poate deroga de la ea pe parcursul perioadei inițiale.

102    În sfârșit, interpretarea potrivit căreia cerința menționată este aplicabilă pe parcursul perioadei inițiale este confirmată de geneza Regulamentului nr. 806/2014.

103    Astfel, din cuprinsul punctului 4.3.2 din expunerea de motive și din articolul 65 alineatul (1) din Propunerea COM(2013) 520 final a Comisiei Europene din 10 iulie 2013, care a condus la adoptarea Regulamentului nr. 806/2014, reiese că, în propunerea sa legislativă, Comisia a propus ca perioada inițială pentru constituirea FUR să fie de zece ani.

104    În cursul etapelor următoare ale procedurii legislative, Consiliul a propus, astfel cum reiese din documentul interinstituțional din 27 martie 2014 (8078/1/14 REV 1) care a făcut obiectul dezbaterilor în ședință, plafonarea anuală la 10 % din nivelul‑țintă final a contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante. Or, Parlamentul și Consiliul, atunci când au convenit, în cursul procedurii legislative, să se reducă la opt ani perioada inițială, au decis în același timp să majoreze la 12,5 % plafonul prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

105    Rezultă, astfel cum a confirmat de altfel Consiliul în prezenta procedură, că legiuitorul Uniunii a stabilit o legătură între numărul de ani cuprins în perioada inițială și procentul plafonului stabilit la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

106    Reiese din tot ceea ce precedă că plafonul de 12,5 %, prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, este aplicabil pe parcursul perioadei inițiale.

107    De altfel, chiar SRB a recunoscut la punctul 106 din anexa III la decizia atacată, care conține evaluarea sa în legătură cu observațiile instituțiilor participante la consultarea referitoare la contribuțiile ex ante la FUR pentru anul 2022, precizând că, „[p]rin aplicarea [unui] coeficient de [o optime] din valoarea totală a depozitelor în discuție, [se] respect[ă] plafonul de 12,5 %”.

108    În al doilea rând, în ceea ce privește conținutul cerinței privind plafonul de 12,5 %, trebuie amintit că, potrivit articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, SRB este obligat să se asigure că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final, astfel cum este acesta stabilit la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.

109    În această privință, trebuie arătat că articolul 69 alineatul (1) din acest regulament, fapt confirmat de lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 806/2014, are la bază o abordare dinamică a nivelului‑țintă final în sensul că acesta trebuie stabilit în raport cu cuantumul depozitelor garantate la sfârșitul perioadei inițiale. Astfel, la punctul 4.3.2 din expunerea de motive a Propunerii COM(2013) 520 final din 10 iulie 2013, care a condus la adoptarea regulamentului menționat, Comisia a explicat că nivelul‑țintă final va rămâne dinamic și va crește dacă sectorul bancar se va dezvolta.

110    Necesitatea de a lua în considerare evoluția cuantumului depozitelor garantate se explică în plus prin obiectivul perceperii contribuțiilor ex ante de a garanta, într‑un sens asiguratoriu, că sectorul financiar procură suficiente resurse financiare pentru MUR astfel încât acesta să își poată îndeplini funcțiile, după cum reiese din considerentul (41) al Regulamentului nr. 806/2014 (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113). Potrivit considerentului (12) al acestui regulament, obiectivul MUR constă, între altele, în sporirea stabilității instituțiilor din statele membre participante și în împiedicarea propagării eventualelor efecte colaterale în statele membre neparticipante.

111    În această privință, reiese din cuprinsul punctului 4.3.2 din expunerea de motive a Propunerii COM(2013) 520 final că cu cât dimensiunea sectorului bancar crește în timp, cu atât mai mult ar trebui să crească resursele financiare care trebuie puse la dispoziția FUR. O estimare a acestei dimensiuni permite astfel să se anticipeze cuantumul mijloacelor financiare care ar trebui procurate pentru FUR, astfel încât acesta să poată fi utilizat, în cazul în care o criză ar afecta sectorul bancar, pentru a finanța instrumentele de rezoluție și pentru a asigura în acest mod aplicarea lor eficientă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, interpretat în lumina considerentului (101) al aceluiași regulament.

112    Or, articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 constituie opțiunea legiuitorului Uniunii pentru o abordare prin care cuantumul depozitelor garantate urmărește să estimeze dimensiunea sectorului bancar și să calculeze astfel resursele financiare care trebuie puse la dispoziția FUR. Dintr‑o asemenea perspectivă, o eventuală creștere a cuantumului depozitelor garantate între momentul de început și cel de sfârșit ale perioadei inițiale reflectă o majorare a dimensiunii sectorului bancar, ceea ce implică o majorare a mijloacelor financiare impuse prin FUR la sfârșitul acestei perioade.

113    Din cele ce precedă rezultă că valoarea nivelului‑țintă final în raport cu care se aplică plafonul de 12,5 % trebuie determinată în funcție de cuantumul depozitelor garantate existent la sfârșitul perioadei inițiale, din moment ce acest cuantum nu poate fi cunoscut cu certitudine decât la sfârșitul acestei perioade.

114    Cu toate acestea, întrucât, potrivit articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014, calcularea contribuțiilor ex ante este un exercițiu anual care se bazează pe definirea unui nivel‑țintă final ce trebuie atins la sfârșitul perioadei inițiale, apoi a unui nivel‑țintă anual care trebuie repartizat între instituții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113), revine SRB sarcina de a efectua, pentru fiecare perioadă de contribuție, o estimare cât mai precisă posibil a nivelului‑țintă final în raport cu datele disponibile la momentul acestei estimări (denumit în continuare „nivelul‑țintă final anticipat”).

115    Rezultă că nivelul‑țintă final anticipat este esențial pentru a fi aplicat plafonul de 12,5 %.

116    În consecință, atunci când SRB calculează contribuțiile ex ante pe parcursul unei anumite perioade de contribuție, trebuie să se asigure, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, că valoarea contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășește 12,5 % din nivelul‑țintă final anticipat.

117    Această concluzie nu este contrazisă de argumentația formulată de SRB, de Parlament și de Consiliu conform căreia cerința privind plafonul de 12,5 % ar trebui să fie înlăturată sau interpretată „în mod flexibil”. În această privință, SRB a susținut în esență că i‑ar fi imposibil să respecte atât plafonul menționat, cât și cerințele prevăzute la articolul 69 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014 potrivit cărora, în primul rând, trebuie să se asigure că FUR își atinge nivelul‑țintă final de cel puțin 1 % din depozitele garantate la sfârșitul perioadei inițiale și, în al doilea rând, contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor. SRB, susținut de Parlament și de Consiliu, a dedus de aici în special că articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 trebuie interpretat în lumina articolului 69 alineatul (2) din acest regulament, potrivit căruia contribuțiile ex ante trebuie repartizate „cât mai uniform posibil în timp”, ceea ce, în opinia acestora, ar permite interpretarea flexibilă a cerinței privind plafonul de 12,5 %.

118    În această privință, trebuie să se constate că sensul articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 reiese fără ambiguitate chiar din textul său.

119    Or, potrivit unei jurisprudențe constante, interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii în lumina contextului și a finalității sale nu poate avea ca rezultat lipsirea de orice efect util a textului clar și precis al acestei dispoziții, întrucât ar deveni contra legem și, implicit, incompatibilă cu cerințele principiului securității juridice. Astfel, din moment ce sensul unei dispoziții de drept al Uniunii reiese fără ambiguitate chiar din textul său, Curtea nu se poate abate de la această interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2023, Mensing, C‑180/22, EU:C:2023:565, punctul 34 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iunie 2021, Lucaccioni/Comisia, T‑316/19, EU:T:2021:367, punctul 118 și jurisprudența citată).

120    Acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, deoarece această dispoziție este formulată în termeni imperativi, după cum o demonstrează utilizarea expresiilor „nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă” (primul paragraf) și „[î]n orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor […] nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul‑țintă” (al patrulea paragraf). În plus, dispoziția menționată stabilește în mod precis un plafon maxim de 12,5 %, reiterându‑l de două ori și fără a prevedea vreo excepție de la el, astfel încât acesta nu poate fi adaptat sau ajustat de autoritatea însărcinată să calculeze contribuțiile ex ante.

121    În aceste condiții, nu se poate susține că articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 poate fi interpretat, în lumina cerinței prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din regulamentul menționat, în sensul că plafonul de 12,5 % putea fi înlăturat sau că avea doar o valoare indicativă, astfel încât SRB putea să devieze de la acesta pentru a urmări obiectivul privind atingerea nivelului‑țintă final.

122    Nici articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede printre altele că contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final, nu permite interpretarea plafonului de 12,5 %, prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din acest regulament, în sensul că nu ar fi obligatoriu sau pur indicativ. Astfel, pe lângă faptul că textul clar și precis al articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din regulamentul menționat nu ar permite o asemenea interpretare, pe de o parte, trebuie subliniat că, stabilind în mod explicit la articolul 69 alineatul (2) din același regulament că contribuțiile ex ante trebuie să fie „calculate în conformitate cu articolul 70”, legiuitorul Uniunii însuși a avut în vedere aplicarea simultană atât a plafonului de 12,5 %, cât și a cerinței privind repartizarea cât mai uniform posibil în timp a contribuțiilor ex ante. Pe de altă parte, articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 vizează repartizarea în timp și cât mai uniform posibil a sarcinii financiare ce revine instituțiilor pentru a se evita variații semnificative în cadrul ei de la un an la altul și pentru a ține astfel seama de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a acestor instituții. În schimb, articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din acest regulament vizează plafonarea, pentru fiecare an luat în considerare în mod individual, a cuantumului contribuțiilor datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante. Rezultă că articolul 69 alineatul (2) și articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 urmăresc scopuri care, deși complementare, sunt distincte. Prin urmare, trebuie respins argumentul că articolul 69 alineatul (2) din acest regulament ar impune o interpretare „flexibilă” a cerinței privind plafonul de 12,5 % prevăzute la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din regulamentul menționat.

123    Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, contrar celor susținute de SRB, nu este imposibilă concilierea cerințelor amintite la punctul 117 de mai sus.

124    Desigur, din cauza duratei perioadei inițiale și a riscului de producere a unor evenimente imprevizibile pe parcursul acesteia, estimarea nivelului‑țintă final se întemeiază pe o analiză prospectivă a evoluției cuantumului depozitelor garantate, marcată de incertitudini legate de această apreciere.

125    Cu toate acestea, luarea în considerare a unor asemenea incertitudini este inerentă atribuțiilor conferite SRB. Trebuie amintit în această privință că, potrivit articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, acesta este responsabil de funcționarea eficace și consecventă a MUR. În acest scop, SRB trebuie să se asigure că nivelul‑țintă final este atins la sfârșitul perioadei inițiale, respectându‑se în același timp plafonul de 12,5 %. Caracterul prospectiv al estimării sale privind nivelul‑țintă final implică faptul că trebuie realizată o estimare suficient de prudentă a evoluției cuantumului depozitelor garantate pe tot parcursul perioadei inițiale cu scopul de a dispune de fonduri suficiente pentru a concilia respectarea plafonului de 12,5 % cu cerințele amintite la punctul 117 de mai sus.

126    Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, nivelul‑țintă final trebuie să atingă la sfârșitul perioadei inițiale „cel puțin” 1 % din depozitele garantate. Prin urmare, această dispoziție nu obligă SRB să se asigure că nivelul‑țintă final corespunde cu exactitate plafonului de 1 % din cuantumul depozitelor garantate, ci îi permite să estimeze, pe baza unor proiecții prudente, evoluția cuantumului depozitelor garantate, astfel încât să fie atins nivelul‑țintă final, respectându‑se totodată plafonul de 12,5 %.

127    În fond, trebuie arătat că, la elaborarea Regulamentului delegat 2017/747, Comisia a mai avut în vedere aplicarea simultană a plafonului de 12,5 % și a cerințelor prevăzute la articolul 69 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014, amintite la punctul 117 de mai sus. Astfel, Regulamentul delegat 2017/747, care are ca obiect, potrivit articolului 1 punctul 1 din acesta, printre altele, să precizeze criteriile de repartizare în timp a contribuțiilor la FUR în temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, prevede la articolul 3 alineatul (4) că, în orice perioadă de contribuție dată, nivelul contribuțiilor anuale poate fi relativ mai scăzut decât media contribuțiilor anuale „calculate în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) și [cu] articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 806/2014” numai în cazul în care SRB stabilește, pe baza unor proiecții prudente, că nivelul‑țintă final poate fi atins la sfârșitul perioadei inițiale.

128    În al treilea rând, se impune deci să se examineze dacă SRB a respectat în decizia atacată cerința privind plafonul de 12,5 %, astfel cum este prevăzută la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

129    În această privință, reiese mai întâi din considerentele (45) și (60) ale deciziei atacate că SRB a estimat nivelul‑țintă final anticipat la suma de 79 987 450 580 de euro.

130    Astfel, atunci când SRB a calculat contribuțiile ex ante aferente perioadei de contribuție 2022, era obligat să se asigure, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și pe baza propriei estimări a nivelului‑țintă final, că cuantumul contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășește suma de 9 998 431 322,50 euro.

131    Or, astfel cum reiese din considerentul (62) al deciziei atacate coroborat cu punctul 124 din anexa III la această decizie și cu coloana „Suma finală notificată pentru anul 2022 (iii)” din tabelul inclus pe prima pagină din anexa II la decizia menționată, SRB a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2022 la 14 253 573 821,46 euro, acest cuantum fiind redus la 13 675 366 302,18 euro după, printre altele, deduceri efectuate în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

132    În consecință, trebuie să se constate, astfel cum a admis de altfel SRB în ședință, că decizia atacată a stabilit cuantumul contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante la o valoare care depășea plafonul de 12,5 % din nivelul‑țintă final anticipat.

133    Rezultă că SRB a încălcat articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, iar al doilea motiv trebuie astfel admis, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la încălcarea de către SRB a celorlalte dispoziții invocate de reclamantă în cadrul acestui motiv.

 Concluzie

134    După cum reiese din cuprinsul punctelor 43 și 86 de mai sus, Tribunalul a admis excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă și a declarat inaplicabile articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 și Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, precum și, cu titlu suplimentar, articolul 8 alineatul (1) litera (g) din acest regulament de punere în aplicare.

135    Rezultă că decizia atacată, care se întemeiază în special pe Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 și, mai exact, pe articolul 8 alineatul (1) litera (g) din acest regulament, trebuie anulată în ceea ce o privește pe reclamantă.

136    În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 133 de mai sus, decizia atacată trebuie de asemenea anulată pentru motivul că încalcă articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive și critici invocate de reclamantă.

 Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii

137    SRB solicită Tribunalului ca, în cazul anulării deciziei atacate, să mențină efectele acesteia până la înlocuirea ei sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data rămânerii definitive, întrucât o astfel de anulare ar avea consecințe grave pentru stabilitatea financiară în uniunea bancară.

138    În ședință, SRB a precizat că, în ipoteza în care Tribunalul ar anula decizia atacată din cauza nelegalității Regulamentului nr. 806/2014 sau a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, efectele acestei decizii ar trebui menținute pentru o perioadă de șase luni de la data adoptării unei noi reglementări.

139    În această ultimă privință, Parlamentul a afirmat tot în cursul ședinței că legiuitorul Uniunii are nevoie în general de o perioadă care, în medie, este de 15-20 luni pentru a adopta un act legislativ după depunerea propunerii Comisiei.

140    Reclamanta se opune cererilor formulate de SRB susținând în special că SRB nu a furnizat niciun motiv care să poată justifica impunerea în sarcina sa a consecințelor negative ale unui act anulat în așteptarea adoptării unei noi decizii.

141    Potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, instanța Uniunii poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele unui act anulat ce trebuie considerate definitive. Pentru a exercita competența pe care i‑o conferă acest articol, instanța Uniunii ia în considerare respectarea principiului securității juridice și a altor interese publice sau private (a se vedea Hotărârea din 25 februarie 2021, Comisia/Suedia, C‑389/19 P, EU:C:2021:131, punctul 72 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 122).

142    Astfel, articolul 264 al doilea paragraf TFUE a fost interpretat în sensul că permite, pentru motive de securitate juridică, dar și pentru motive care urmăresc evitarea unei discontinuități sau a unui regres în punerea în aplicare a politicilor desfășurate sau susținute de Uniune, menținerea pentru un termen rezonabil a efectelor unui act anulat (a se vedea Hotărârea din 27 ianuarie 2021, Polonia/Comisia, T‑699/17, EU:T:2021:44, punctul 61 și jurisprudența citată).

143    În speță, după cum reiese din cuprinsul punctelor 43, 86 și 133 de mai sus, Tribunalul a anulat decizia atacată fără să fi fost necesar să constate, în prezenta procedură, o eroare care viciază chiar obligația reclamantei de a plăti o contribuție ex ante pentru perioada de contribuție 2022, astfel cum decurge aceasta din articolul 2, din articolul 67 alineatul (4) și din articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.

144    În aceste condiții și așa cum a statuat Curtea în Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 177), anularea deciziei atacate fără a prevedea menținerea efectelor sale ar fi de natură să aducă atingere punerii în aplicare a Directivei 2014/59, a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului delegat 2015/63, ce constituie o parte esențială a uniunii bancare care contribuie la stabilitatea zonei euro și la stabilitatea financiară a Uniunii în ansamblul său. Astfel, în cazul în care SRB ar fi obligat să ramburseze imediat cuantumul contribuției ex ante a reclamantei, precum și cuantumurile contribuțiilor ex ante ale altor instituții, cum ar fi cele care au introdus o acțiune similară invocând aceleași motive precum cele admise în prezenta acțiune, în condițiile în care aceste instituții au în principiu în continuare obligația de a plăti contribuțiile ex ante, o asemenea rambursare ar risca să priveze FUR de mijloace financiare care se pot dovedi necesare pentru a asigura stabilitatea zonei euro și stabilitatea financiară a Uniunii.

145    În consecință, respingerea cererii de menținere a efectelor deciziei atacate ar risca să aducă atingere obiectivelor de stabilitate financiară și de creare a unei uniuni economice și monetare, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (4) TUE.

146    În aceste împrejurări și ținând seama de faptul că unul dintre motivele de anulare constatate de Tribunal privește nelegalitatea articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, este necesar să se mențină efectele deciziei atacate în ceea ce o privește pe reclamantă, până la adoptarea măsurilor necesare pe care le presupune executarea prezentei hotărâri, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși 12 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

 Cu privire la cererea de redeschidere a fazei orale a procedurii privind limitarea în timp a efectelor hotărârii

147    Printr‑un înscris depus la grefa Tribunalului la 5 martie 2024, reclamanta a solicitat redeschiderea fazei orale a procedurii. În această cerere, ea arată că a luat la cunoștință, după desfășurarea ședinței la 8 februarie 2024, de un comunicat de presă al SRB din 15 februarie 2024, în care acesta arată că, la data de 31 decembrie 2023, cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR se ridica la 78 de miliarde de euro, în timp ce nivelul‑țintă final corespunzător unui procent de 1 % din depozitele garantate era de 75 de miliarde de euro. În opinia reclamantei, FUR are astfel un surplus de 3 miliare de euro, fapt care ar fi relevant pentru eventuala decizie a Tribunalului de a menține efectele deciziei atacate în cazul anulării ei. În ceea ce privește instituțiile care au formulat acțiune împotriva acestei decizii invocând un motiv corelativ cu al doilea motiv din prezenta acțiune, surplusul menționat ar permite astfel să fie rambursată partea din contribuțiile ex ante ale acestor instituții care depășește plafonul de 12,5 %, fără ca mijloacele financiare disponibile în FUR să scadă sub nivelul‑țintă final de 75 de miliarde de euro.

148    În temeiul articolului 113 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta poate dispune redeschiderea fazei orale a procedurii atunci când o parte principală solicită aceasta întemeindu‑se pe fapte de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei sale pe care nu le‑a putut invoca înainte de închiderea fazei orale menționate.

149    În această privință, trebuie să se constate că faptul nou invocat de reclamantă nu poate, în orice caz, să aibă o influență decisivă asupra deciziei Tribunalului.

150    Astfel, pe de o parte, după cum admite reclamanta însăși, comunicatul de presă al SRB menționat la punctul 147 de mai sus este nu are relevanță în ceea ce privește aprecierea legalității deciziei atacate și pronunțarea cu privire la solicitările din cererea introductivă. Pe de altă parte, acest comunicat de presă nu este decisiv nici în ceea ce privește menținerea efectelor deciziei atacate. Cu privire la acest aspect, este suficient să se arate că cuantumul contribuției ex ante a reclamantei și cuantumurile contribuțiilor ex ante ale altor instituții cum sunt cele care au introdus o acțiune similară invocând motive identice cu cele admise în prezenta acțiune riscă să depășească, în orice caz, suma de 3 miliarde de euro pe care o menționează.

151    În consecință, trebuie să se respingă cererea reclamantei având ca obiect redeschiderea fazei orale a procedurii.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

152    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât SRB a căzut în pretenții, acesta va fi obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.

153    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Parlamentul și Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia SRB/ES/2022/18 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (FUR) în ceea ce privește Hypo Vorarlberg Bank AG.

2)      Menține efectele Deciziei SRB/ES/2022/18 în ceea ce privește Hypo Vorarlberg Bank până când SRB va lua măsurile necesare pe care le presupune punerea în executare a prezentei hotărâri și aceasta într‑un termen rezonabil care nu poate depăși 12 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

3)      SRB va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Hypo Vorarlberg Bank.

4)      Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kornezov De Baere Petrlík

Kecsmár Kingston

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 mai 2024.

Grefier Președinte

T. Henze, grefier adjunct

*      Limba de procedură: germana.