Language of document : ECLI:EU:T:2014:928

Cauza T‑362/10

Vtesse Networks Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Ajutor pentru dezvoltarea de rețele în bandă largă de ultimă generație în regiunea Cornwall and Isles of Scilly – Decizie prin care ajutorul se declară compatibil cu piața internă – Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Acțiune în anulare – Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale – Calitate procesuală activă – Drepturi procedurale ale părților interesate – Inadmisibilitate parțială – Lipsa unor îndoieli care să justifice inițierea procedurii oficiale de investigare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 5 noiembrie 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

2.      Procedură jurisdicțională – Intervenție – Excepție de inadmisibilitate neinvocată de pârât – Inadmisibilitate – Cauze de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanță

(Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf și art. 53; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 113)

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune a unei întreprinderi concurente care nu demonstrează afectarea substanțială a poziției sale pe piață – Inadmisibilitate

[art. 108 alin. (2) TFUE și art. 263 al patrulea paragraf TFUE]

4.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune a părților în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Acțiune având ca obiect apărarea drepturilor procedurale ale persoanelor interesate – Admisibilitate – Motive care pot fi invocate – Sarcina probei

[art. 108 alin. (2) TFUE și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (h), art. 4 alin. (3) și art. 6 alin. (1)]

5.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Dezvoltarea unui motiv existent și care prezintă o legătură strânsă cu acesta

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

6.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile – Dreptul părților interesate, altele decât statul membru în cauză, de a fi asociate procedurii administrative într‑o măsură adecvată – Limite

[art. 108 alin. (2) TFUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 28 și 29)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

3.      Alte subiecte de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că o decizie în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE le privește în mod individual decât dacă această decizie le afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, le individualizează analog cu modul în care ar fi individualizat destinatarul.

Aceasta este situația în special atunci când, în ceea ce privește o acțiune în anularea unei decizii prin care un ajutor se declară compatibil cu piața internă, poziția pe piață a întreprinderii reclamante ar fi afectată în mod substanțial de ajutorul care face obiectul deciziei în cauză, a cărui beneficiară nu este aceasta. Prin urmare, este în sarcina întreprinderii reclamante să indice în mod pertinent motivele pentru care decizia Comisiei îi poate leza interesele legitime prin afectarea substanțială a poziției acesteia pe piața relevantă. În ceea ce privește determinarea unei atingeri substanțiale, întreprinderea reclamantă nu se poate prevala numai de calitatea sa de concurentă în raport cu întreprinderea beneficiară, ci trebuie să dovedească, în plus, ținând seama de gradul său de participare eventuală la procedură și de importanța atingerii aduse poziției sale pe piață, că se află într‑o situație de fapt care o individualizează analog cu modul în care ar fi individualizat destinatarul unei astfel de decizii.

În consecință, în cazul în care întreprinderea reclamantă nu dovedește că poziția sa concurențială ar fi fost afectată în mod substanțial prin decizia prin care un ajutor se declară compatibil cu piața internă, aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a contesta decizia respectivă în scopul repunerii în discuție a temeiniciei acesteia.

(a se vedea punctele 36, 37, 51, 58 și 59)

4.      Atunci când adoptă o decizie, conform articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE, prin care constată că un ajutor este compatibil cu piața internă, Comisia refuză de asemenea în mod implicit să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999. Părțile interesate, care, conform articolului 1 litera (h) din Regulamentul nr. 659/1999, sunt persoanele, întreprinderile sau asocierile ale căror interese sunt afectate eventual de acordarea unui ajutor, cu alte cuvinte, în special întreprinderile concurente ale beneficiarilor acestui ajutor și care sunt beneficiarele garanțiilor procedurii oficiale de investigare, nu pot obține respectarea acestora decât în cazul în care au posibilitatea de a contesta această decizie la instanța Uniunii Europene. În aceste condiții, acțiunea lor nu poate urmări, așadar, decât să conserve drepturile procedurale de care beneficiază în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999. Prin urmare, în cazul în care un ajutor pentru susținerea dezvoltării de rețele în bandă largă de generație următoare într‑o regiune specifică de către un operator de telecomunicații este declarat compatibil cu piața internă, operatorul de telecomunicații concurent pe piața furnizării de servicii specializate de telecomunicații trebuie considerat o parte interesată în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE care are calitate procesuală activă pentru a contesta decizia prin care ajutorul se declară compatibil cu piața internă în măsura în care, prin acțiunea formulată, urmărește apărarea drepturilor sale procedurale.

În ceea ce privește motivele care pot fi invocate de o parte interesată, este posibil să se țină seama de argumentele de fond numai în măsura în care aceste argumente permit susținerea unui motiv întemeiat pe existența unor îndoieli care justifică inițierea procedurii oficiale de investigare. Cu toate acestea, argumentele respective trebuie definite în termeni care să prezinte o legătură cu elementul care trebuie dovedit, și anume existența unor îndoieli cu privire la compatibilitatea măsurii cu piața internă. În aceste împrejurări, instanța Uniunii nu poate ține seama, așadar, de motivele întemeiate pe o eroare vădită de apreciere a faptelor și pe existența unui abuz de poziție dominantă decât în măsura în care acestea se bazează pe argumente care tind să dovedească faptul că Comisia nu a reușit să depășească îndoielile cu care s‑a confruntat în faza examinării preliminare.

De altfel, sarcina probei privind existența unor astfel de îndoieli incumbă părții interesate, probă pe care aceasta o poate furniza plecând de la o serie de indicii concordante referitoare, pe de o parte, la circumstanțele și la durata fazei preliminare de examinare și, pe de altă parte, la conținutul deciziei atacate. În plus, revine părții respective sarcina de a identifica indiciile referitoare la conținutul deciziei atacate pentru a dovedi existența unor îndoieli. În această privință, în cazul în care reclamantul efectuează o simplă trimitere la argumentele invocate în cadrul altui motiv, trebuie să le identifice cu precizie, dintre argumentele invocate în cadrul acestui din urmă motiv, pe acelea care sunt susceptibile, în opinia sa, să dovedească existența unor astfel de îndoieli. În acest context, în cazul în care reclamanta se limitează să facă trimitere la rezumatul faptelor care figurează în cererea introductivă și la dezvoltările referitoare la motive, această trimitere vagă și nesusținută în niciun mod nu permite instanței Uniunii să identifice elementele precise invocate în cadrul motivelor care ar dovedi, în opinia reclamantei, existența unor îndoieli și temeinicia motivelor.

(a se vedea punctele 42, 47, 69-71, 82 și 88-90)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 83-85)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 93-96)