Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 5 ianuarie 2022 – XXX/Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides
(Cauza C-8/22)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din procedura principală
Recurent: XXX
Intimat: Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides
Întrebările preliminare
Articolul 14 [alineatul (4) litera] (b) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate1 trebuie interpretat în sensul că prevede că amenințarea pentru societate este dovedită prin simplul fapt că beneficiarul statutului de refugiat a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă sau trebuie interpretat în sensul că prevede că simpla condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă nu este suficientă pentru a stabili existența unei amenințări pentru societate?
În cazul în care simpla condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă nu este suficientă pentru a stabili existența unei amenințări pentru societate, articolul 14 [alineatul (4) litera] (b) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că impune ca statul membru să demonstreze că, după condamnarea sa, recurentul continuă să reprezinte o amenințare pentru societate? Statul membru trebuie să stabilească faptul că această amenințare este reală și actuală sau este suficientă existența unei amenințări potențiale? Articolul 14 [alineatul (4) litera] (b) din Directiva 2011/95/UE, luat în considerare izolat sau coroborat cu principiul proporționalității, trebuie interpretat în sensul că permite revocarea statutului de refugiat numai dacă această revocare este proporțională, iar amenințarea pe care o reprezintă beneficiarul acestui statut este suficient de gravă pentru a justifica revocarea respectivă?
În cazul în care statul membru nu trebuie să demonstreze că după condamnarea sa, recurentul continuă să reprezinte o amenințare pentru societate și că această amenințare este reală, actuală și suficient de gravă pentru a justifica revocarea statutului de refugiat, articolul 14 [alineatul (4) litera] (b) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că implică faptul că amenințarea pentru societate este dovedită, în principiu, prin faptul că beneficiarul statutului de refugiat a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă[,] dar că acesta poate demonstra că nu reprezintă sau nu mai reprezintă o asemenea amenințare?
____________
1 JO 2011, L 337, p. 9.