Cauza T‑319/11
ABN Amro Group NV
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutoare de stat – Sectorul financiar – Ajutor destinat să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Condiții de autorizare a ajutorului – Interdicția de a efectua achiziții – Conformitate cu comunicările Comisiei privind ajutoarele pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare – Proporționalitate – Egalitate de tratament – Principiul bunei administrări – Obligația de motivare – Drept de proprietate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 8 aprilie 2014
1. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Putere de apreciere a Comisiei – Posibilitate de a adopta orientări – Efect obligatoriu – Control jurisdicțional
[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE; Comunicările Comisiei 2008/C 270/02, 2009/C 10/03, 2009/C 72/01 și 2009/C 195/04]
2. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare – Limitarea cuantumului ajutorului la minimul strict necesar – Interdicția de a efectua achiziții de întreprinderi – Întindere și durată
[art. 107 alin. (3) TFUE; Comunicarea 2009/C 195/04 a Comisiei]
3. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare – Puterea de a anula sau de a modifica o decizie a Comisiei
[art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 7; Comunicarea 2009/C 195/04 a Comisiei]
4. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare – Interdicția de a efectua achiziții de întreprinderi – Principiul proporționalității – Control jurisdicțional
[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE; Comunicările Comisiei 2008/C 270/02, 2009/C 10/03, 2009/C 72/01 și 2009/C 195/04]
5. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Investigarea măsurilor de restructurare avute în vedere de întreprinderea beneficiară a ajutorului – Comparație cu măsurile adoptate de alte întreprinderi din același sector – Sarcina probei
[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE; Comunicarea 2009/C 195/04 a Comisiei]
6. Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Dreptul la o bună administrare – Tratament diligent și imparțial al dosarelor – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat
[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE]
7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizia Comisiei privind compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Motivare sumară – Admisibilitate – Condiții
[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE; Comunicările Comisiei 2008/C 270/02, 2009/C 10/03, 2009/C 72/01 și 2009/C 195/04]
8. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii luate în privința sa – Admisibilitatea unei motivări sumare
(art. 296 TFUE)
9. Uniunea Europeană – Regimuri de proprietate – Principiul neutralității – Aplicarea normelor fundamentale ale tratatului – Articularea cu dispozițiile în materia ajutoarelor de stat
[art. 107 alin. (1) TFUE și art. 345 TFUE]
1. În scopul aplicării articolului 107 alineatul (3) TFUE, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social care trebuie să fie efectuate în contextul Uniunii. În scopul exercitării acesteia, Comisia își poate stabili reguli orientative prin acte precum comunicările, în măsura în care aceste reguli nu se îndepărtează de la dispozițiile tratatului. În această privință, adoptând norme de conduită pentru aplicarea măsurilor de ajutor de stat și anunțând, prin publicarea acestora, că le va aplica în viitor situațiilor la care se referă acestea, Comisia se autolimitează în exercitarea puterii sale de apreciere și nu poate să nu aplice aceste norme fără a fi sancționată, dacă este cazul, pentru încălcarea principiilor generale de drept, precum egalitatea de tratament sau protecția încrederii legitime. Astfel, în domeniul specific al ajutoarelor de stat, orientările și comunicările pe care Comisia le adoptă sunt obligatorii pentru aceasta, în măsura în care nu se îndepărtează de normele tratatului și sunt acceptate de statele membre. Revine instanței Uniunii sarcina să verifice dacă Comisia a respectat regulile pe care și le‑a stabilit.
(a se vedea punctele 27-29)
2. Comisia nu încalcă Comunicarea privind restructurarea atunci când consideră că principiul limitării unui ajutor de stat, acordat unei întreprinderi din sectorul bancar pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru, la minimul necesar îi permite să impună o interdicție de a efectua achiziții care vizează participații mai mari de 5 %, impusă pentru o durată maximă de cinci ani, în condițiile menționate în continuare.
În primul rând, interdicția de a efectua achiziții nu vizează numai participații în întreprinderi active în sectorul financiar sau în statul membru în care se află întreprinderea beneficiară a ajutorului, ci poate în mod potențial să vizeze orice achiziție, obiectivul fiind acela de a asigura că banii băncii beneficiare a ajutorului sunt folosiți pentru rambursarea ajutorului înainte ca aceasta să procedeze la achiziții. Astfel, achizițiile trebuie să aibă ca scop garantarea viabilității entității care beneficiază de ajutor. Prin urmare, orice achiziție care nu are legătură cu procesul de restructurare este susceptibilă în sine să distorsioneze piața. Acesta ar fi cazul achizițiilor, finanțate prin intermediul ajutorului de stat, care nu sunt strict necesare pentru a asigura restabilirea viabilității societății beneficiare și care, prin urmare, ar încălca principiul limitării ajutorului la minimul necesar.
În al doilea rând, interdicția de a dobândi titluri de participare ale altor întreprinderi sau de a realiza noi investiții nu se limitează la participații de control.
În sfârșit, în ceea ce privește durata interdicției, deși Comunicarea privind restructurarea nu definește în mod concret o durată pentru interdicțiile de a efectua achiziții impuse cu scopul de a asigura limitarea ajutorului la minimul necesar, întrucât punctul 23 din Comunicarea privind restructurarea se referă la restructurarea beneficiarului, se poate deduce de aici că o astfel de măsură poate fi considerată întemeiată atât timp cât există un astfel de context.
(a se vedea punctele 40, 42-46, 54, 63, 169 și 177)
3. Puterea Comisiei de a autoriza achiziții, ulterior unei decizii de aprobare a unor ajutoare de stat acordate unei întreprinderi din sectorul bancar pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru și care conține o interdicție de a efectua achiziții decurge din competențele sale generale de autoritate administrativă, care, în calitate de autor al unei decizii în această materie, este competentă să o abroge sau să o modifice. Lipsa unei mențiuni specifice a acestei posibilități într‑o astfel de decizie nu poate, așadar, să fie calificată drept încălcare a Comunicării privind restructurarea.
(a se vedea punctul 66)
4. În calitate de principiu general al Uniunii, principiul proporționalității este un criteriu al legalității oricărui act adoptat de instituțiile Uniunii, inclusiv al deciziilor adoptate de Comisie în calitatea sa de autoritate competentă în domeniul concurenței.
Legalitatea unei interdicții de a efectua achiziții, impusă unei întreprinderi din sectorul bancar drept condiție pentru acordarea unui ajutor de stat pentru remedierea unei perturbări grave în economia unui stat membru, nu poate fi apreciată prin izolarea acestei măsuri de contextul său, ci trebuie în mod necesar să fie apreciată în contextul planurilor de restructurare propuse de statul membru în cauză.
Pe de altă parte, având în vedere natura examinării compatibilității unui ajutor de stat cu piața internă, Comisia se bucură de o marjă de apreciere largă atunci când trebuie să evalueze, printre altele, dacă o combinație de măsuri îi permite să considere că un ajutor este compatibil cu piața internă, astfel încât controlul Tribunalului în această privință este în mod necesar limitat.
(a se vedea punctele 75, 80 și 81)
5. Pentru a aprecia respectarea principiului egalității de tratament în cazul deciziilor de autorizare a ajutoarelor de stat în sectorul bancar pe baza unui plan de restructurare și supuse la diverse condiții, chiar dacă nu se poate exclude posibilitatea de a compara măsurile de restructurare specifice și condițiile prevăzute de diferite decizii in abstracto, nu este mai puțin adevărat că restructurarea unei întreprinderi și condițiile cărora le este supus ajutorul acordat trebuie să fie orientate asupra problemelor intrinseci ale acestei întreprinderi și că experiențele altor întreprinderi, în contexte diferite, pot fi lipsite de pertinență. În orice caz, în ipoteza în care Tribunalul poate fi chemat să examineze caracterul comparabil al situației unui reclamant cu situații în discuție în alte decizii ale Comisiei, sarcina probei acestui caracter comparabil sau necomparabil incumbă reclamantului.
(a se vedea punctele 113, 114, 184 și 185)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 128, 213 și 214)
7. În materie de ajutoare de stat, o motivare care este relativ succintă și care constă, în mare parte, într‑o reamintire a principiilor din Comunicarea privind restructurarea este admisă, întrucât menționează în mod clar și neechivoc raționamentul Comisiei, în special pentru că aceasta a aplicat un principiu enunțat în comunicarea menționată. În plus, lipsa examinării unor măsuri alternative propuse de reclamantă este justificată, întrucât rezultă din motivare că o aplicare strictă a principiilor amintite, precum cel al limitării ajutorului la minimul strict, este necesară, ceea ce exclude soluții alternative mai flexibile.
Pe de altă parte, deși comunicările Comisiei privind ajutoarele pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare au condus la formularea unei politici noi, Comisia nu are totuși o obligație de motivare sporită.
În sfârșit, în orice caz, întinderea motivării dintr‑o altă decizie are puțină relevanță pentru a permite Tribunalului să evalueze dacă decizia atacată este motivată corespunzător cerințelor legale.
(a se vedea punctele 135, 136, 139 și 141)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 138)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 147, 148 și 153)