HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
13 septembrie 2010(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale OFTEN – Marca națională verbală anterioară OLTEN – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Similitudinea semnelor – Similitudinea produselor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare – Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009] – Obiectul litigiului în fața camerei de recurs – Articolele 61 și 62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 63 și 64 din Regulamentul nr. 207/2009)”
În cauza T‑292/08,
Industria de Diseño Textil (Inditex), SA, cu sediul în Arteixo (Spania), reprezentată de E. Armijo Chávarri și A. Castán Pérez‑Gómez, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul O. Mondéjar Ortuño, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Roberto Fernando Marín Díaz de Cerio, cu domiciliul în Logroño (Spania),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 24 aprilie 2008 (cauza R 484/2007-2) privind o procedură de opoziție între domnul Roberto Fernando Marín Díaz de Cerio și Industria de Diseño Textil (Inditex), SA,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii A. W. H. Meij, președinte, V. Vadapalas (raportor) și L. Truchot, judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 23 iulie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 7 noiembrie 2008,
în urma ședinței din 12 februarie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 5 august 2002, reclamanta, Industria de Diseño Textil (Inditex), SA, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal OFTEN.
3 Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte în special din clasa 14 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund următoarei descrieri: „Metale prețioase și aliaje ale acestora, produse din sau placate cu metale prețioase, care nu sunt cuprinse în alte clase; bijuterii, pietre prețioase; ceasuri și instrumente de măsurare a timpului; ace pentru parură; ace de cravată; etuiuri de ace [din metale prețioase]; inele pentru șervețele [din metale prețioase]; obiecte de artă din metale prețioase; portchei decorative; medalii; monede; orfevrărie (cu excepția cuțitelor, a furculițelor și a lingurilor); insigne din metale prețioase; paruri pentru încălțăminte și ornamente din metale prețioase pentru pălării; scrumiere din metale prețioase; butoni de manșete”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 31/2004 din 2 august 2004.
5 La 26 octombrie 2004, domnul Roberto Fernando Marín Díaz de Cerio a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele vizate la punctul 3 de mai sus, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția se întemeia pe următoarele trei mărci spaniole:
– marca verbală OLTEN înregistrată la 5 septembrie 1988 (nr. 1182270) pentru produse din clasa 14;
– marca figurativă înregistrată la 5 martie 1990 (nr. 1293560) pentru produse din clasa 14 și reprodusă în continuare:
– marca figurativă înregistrată la 20 noiembrie 2002 (nr. 2460666) pentru produse din clasa 14 și reprodusă în continuare:
7 Motivul invocat în susținerea opoziției era cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 Prin scrisoarea din 2 septembrie 2005, reclamanta a solicitat ca domnul Marín Díaz de Cerio să facă dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare, în conformitate cu articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009].
9 La 2 februarie 2007, divizia de opoziție a admis în parte opoziția în ce privește următoarele produse din clasa 14: „Produse din [metale prețioase și aliaje ale acestora] sau produse placate cu metale prețioase, care nu sunt cuprinse în alte clase; bijuterii, ceasuri și instrumente de măsurare a timpului; ace pentru paruri; ace de cravată; portchei decorative; medalii; insigne din metale prețioase; paruri pentru încălțăminte și ornamente din metale prețioase pentru pălării; butoni de manșete”. Aceasta a considerat între altele că utilizarea serioasă a mărcii anterioare OLTEN a fost demonstrată în ce privește „ceasurile de mână și ceasurile de buzunar” din clasa 14 și că exista un risc de confuzie în ce privește produsele respective între marca solicitată și marca anterioară menționată.
10 La 28 martie 2007, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de opoziție. În cadrul acestei căi de atac, reclamanta a contestat aprecierea diviziei de opoziție cu privire la similitudinea mărcilor în cauză și la existența unui risc de confuzie.
11 Prin Decizia din 24 aprilie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac. În special, aceasta a considerat că, dată fiind similitudinea produselor respective și importanta similitudine vizuală și fonetică dintre marca solicitată și marca anterioară OLTEN, putea exista un risc de confuzie între aceste mărci în percepția publicului spaniol vizat.
Procedura şi concluziile părților
12 Reclamanta solicită Tribunalului anularea deciziei atacate, pentru toate produsele pentru care s‑a refuzat înregistrarea sau pentru o parte dintre aceste produse.
13 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
14 Întrucât domnul judecător Tchipev a fost împiedicat să judece ulterior încheierii procedurii orale, în temeiul articolului 32 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, domnul judecător Truchot a fost desemnat pentru a completa compunerea camerei.
15 Prin ordonanţa din 5 iulie 2010, Tribunalul (Camera a şasea), în noua sa compunere, a redeschis procedura orală, iar părţile au fost informate că vor fi ascultate într-o nouă şedinţă, la 6 septembrie 2010.
16 Prin scrisorile din datele de 9 şi 15 iulie 2010, reclamanta şi OAPI au informat Tribunalul că renunţă la dreptul de a fi ascultate încă o dată. Cealaltă parte la procedura în faţa camerei de recurs a OAPI nu a răspuns la convocarea Tribunalului.
17 În consecinţă, preşedintele Camerei a şasea a decis închiderea procedurii orale.
În drept
18 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive întemeiate, în primul rând, pe o încălcare a articolelor 61 și 62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 63 și 64 din Regulamentul nr. 207/2009), în al doilea rând, pe o încălcare a articolului 43 alineatul (2) din regulamentul menționat și, în al treilea rând, pe o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolelor 61 și 62 din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
19 Reclamanta susține că articolele 61 și 62 din Regulamentul nr. 40/94 au fost încălcate de camera de recurs întrucât aceasta nu a examinat, pe de o parte, aspectul dovedirii utilizării serioase a mărcii anterioare OLTEN și, pe de altă parte, pe cel al similitudinii produselor în cauză. Aceste două aspecte ar fi fost dezbătute în fața diviziei de opoziție, ocazie cu care reclamanta a susținut, pe de o parte, că utilizarea mărcii anterioare OLTEN nu fusese dovedită și, pe de altă parte, că produsele în cauză erau diferite, cu excepția ceasurilor.
20 Potrivit reclamantei, în temeiul principiului continuității funcționale existente între diferitele organe ale OAPI, camera de recurs era obligată să examineze aceste aspecte, chiar dacă nu au fost invocate în fața sa. Motivele menționate la punctul 26 din decizia atacată ar fi insuficiente în această privință.
21 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
22 Potrivit articolului 61 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [articolul 61 alineatul (1) a devenit articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], în cazul în care calea de atac este admisibilă, camera de recurs cercetează dacă aceasta este fondată.
23 Potrivit articolului 62 alineatul (1) din același regulament [articolul 62 alineatul (1) a devenit articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], în urma examenului de fond, camera de recurs se pronunță asupra căii de atac și aceasta poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza spre soluționare organului în cauză.
24 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, deși în cererea introductivă reclamanta se referă la articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, din argumentația acesteia, precum și dintr‑o precizare adusă în ședință, reiese că aceasta invocă în realitate alineatul (1) al articolului 62.
25 Rezultă din această dispoziție că, prin intermediul căii de atac cu care este sesizată, camera de recurs este chemată să efectueze o nouă examinare completă a fondului opoziției, atât în drept, cât și în fapt (Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213, punctul 57).
26 În plus, trebuie amintit că, potrivit articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, precum cea în cauză în speță, examinarea din oficiu a faptelor la care procedează OAPI este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți.
27 În cadrul unei proceduri de opoziție, criteriile de aplicare a unui motiv relativ de refuz sau a oricărei alte dispoziții invocate în susținerea cererilor formulate de părți fac parte în mod natural din elementele de drept supuse examinării OAPI. Este posibil să fie necesară soluționarea de către OAPI a unei probleme de drept chiar dacă nu a fost invocată de părți, în cazul în care soluționarea acestei probleme este necesară pentru a asigura o aplicare corectă a Regulamentului nr. 40/94 în raport cu motivele invocate și cererile prezentate de părți. În consecință, face de asemenea parte dintre elementele de drept cu care este sesizată camera de recurs o problemă de drept care trebuie examinată în mod obligatoriu în vederea aprecierii motivelor invocate de părți și a admiterii sau respingerii cererilor, chiar dacă părțile nu s‑au exprimat cu privire la această problemă și chiar dacă OAPI nu s‑a pronunțat cu privire la acest aspect [Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2005, SPAG/OAPI – Dann și Backer (HOOLIGAN), T‑57/03, Rec., p. II‑287, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2007, Grether/OAPI – Crisgo (Thailanda) (FENNEL), T‑167/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 104].
28 În speță, reclamanta susține, în esență, că opoziția nu a fost examinată complet de camera de recurs, întrucât aceasta a omis să aprecieze, pe de o parte, dovada utilizării serioase a mărcii anterioare OLTEN și, pe de altă parte, similitudinea dintre produsele în cauză. Aceasta arată că nu a invocat aceste două aspecte în cadrul căii de atac formulate în fața camerei de recurs, dar consideră că acestea făceau parte din cadrul litigiului desfășurat în fața diviziei de opoziție și, pe cale de consecință, din cadrul litigiului desfășurat în fața camerei de recurs.
29 Trebuie să se determine dacă aspectele în cauză făceau într‑adevăr parte din cadrul litigiului cu care a fost sesizată camera de recurs.
30 În primul rând, în ce privește dovada utilizării serioase a mărcii anterioare OLTEN, trebuie amintit că o opoziție întemeiată pe existența unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 nu sesizează în mod necesar OAPI cu chestiunea utilizării serioase.
31 Astfel, este vorba despre o chestiune prealabilă care, odată ce a fost invocată de solicitantul mărcii, trebuie soluționată înainte de examinarea opoziției propriu‑zise [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2005, L’Oréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, Rec., p. II‑949, punctul 26].
32 Cererea privind dovedirea utilizării serioase formulată de solicitantul mărcii adaugă această chestiune prealabilă la procedura de opoziție și îi modifică, în acest sens, conținutul, întrucât constituie o cerere nouă și specifică legată de considerente de fapt și de drept distincte de cele care au determinat introducerea unei opoziții împotriva înregistrării unei mărci comunitare [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2007, AMS/OAPI – American Medical Systems (AMS Advanced Medical Services), T‑425/03, Rep., p. II‑4265, punctul 112].
33 În consecință, problema utilizării serioase are caracter specific și prealabil, întrucât pe baza acesteia se stabilește dacă, în vederea examinării opoziției, se poate considera că marca anterioară a fost înregistrată pentru produsele sau serviciile în cauză și, prin urmare, această chestiune nu se înscrie în cadrul examinării opoziției propriu‑zise, întemeiate pe existența unui risc de confuzie cu marca menționată.
34 În speță, este clar că, pe de o parte, chestiunea utilizării serioase a fost invocată în fața diviziei de opoziție de reclamantă și a fost examinată de divizia de opoziție menționată, anterior aprecierii temeiniciei opoziției, și că, pe de altă parte, această chestiune nu a fost invocată în fața camerei de recurs, reclamanta limitându‑se să conteste aprecierea diviziei de opoziție referitoare la existența unui risc de confuzie.
35 În consecință, contrar celor susținute de reclamantă, aspectul utilizării serioase nu constituia o problemă de drept care trebuie examinată în mod obligatoriu de camera de recurs în vederea soluționării litigiului cu care aceasta a fost sesizată.
36 Această concluzie nu este infirmată de considerațiile invocate de reclamantă și referitoare la continuitatea funcțională dintre organele OAPI.
37 Desigur, având în vedere această continuitate, întinderea examinării pe care trebuie să o efectueze camera de recurs cu privire la decizia care face obiectul căii de atac nu este, în principiu, determinată de motivele invocate de partea care a formulat calea de atac. Chiar dacă partea care a introdus calea de atac nu a invocat un motiv specific, camera de recurs este totuși obligată să o examineze în lumina tuturor elementelor de drept și de fapt pertinente [Hotărârile Tribunalului din 23 septembrie 2003, Henkel/OAPI – LHS (UK) (KLEENCARE), T‑308/01, Rec., p. II‑3253, punctul 29, și Hotărârea HOOLIGAN, citată anterior, punctul 18].
38 Astfel, camera de recurs este obligată să își întemeieze decizia în considerarea tuturor elementelor prezente în decizia atacată în fața sa și a celor prezentate de parte sau de părți fie în procedura în fața organului OAPI care s‑a pronunțat în primă instanță, fie, sub rezerva elementelor care nu au fost prezentate în timp util, în procedura căii de atac [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2006, La Baronia de Turis/OAPI – Baron Philippe de Rothschild (LA BARONNIE), T‑323/03, Rec., p. II‑2085, punctul 58 și jurisprudența citată].
39 Totuși, în speță, nu numai că motivul întemeiat pe caracterul insuficient al probelor privind utilizarea serioasă nu a fost invocat în mod specific în fața camerei de recurs, dar acesta nici nu constituia un element pertinent în scopul examinării căii de atac, care se limita la examinarea opoziției propriu‑zise, întemeiate pe existența unui risc de confuzie.
40 În consecință, din moment ce aspectul utilizării serioase nu făcea parte din obiectul litigiului în fața camerei de recurs, reclamanta nu poate reproșa acesteia neexaminarea aspectului amintit.
41 În al doilea rând, în ce privește problema similitudinii dintre produse, trebuie amintit că o opoziție întemeiată pe existența unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 are drept efect sesizarea OAPI cu problema identității sau a similitudinii produselor și a serviciilor vizate de mărcile în cauză, precum și cu cea a identității sau a similitudinii mărcilor în cauză.
42 Faptul că unul sau altul dintre aceste aspecte nu a fost contestat în mod explicit la camera de recurs nu are drept efect desesizarea OAPI cu privire la această problemă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2006, Armacell/OAPI – nmc (ARMAFOAM), T‑172/05, Rec., p. II‑4061, punctele 41 și 42, și Hotărârea Tribunalului AMS Advanced Medical Services, citată anterior, punctele 28 și 29].
43 Aceste considerații sunt confirmate de principiul interdependenței între factorii luați în considerare în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor și a serviciilor desemnate (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 decembrie 2008, Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, Rep., p. I‑10053, punctul 47).
44 În consecință, în speță, soluționând calea de atac formulată în urma opoziției întemeiate pe existența unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs a fost sesizată cu problema similitudinii produselor în cauză, chiar dacă această problemă nu a fost invocată în mod explicit în fața sa.
45 În plus, contrar celor susținute de reclamantă, reiese din decizia atacată că această problemă a fost efectiv examinată de camera de recurs.
46 Astfel, la punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că „similitudinea produselor din clasa 14, pentru care a fost refuzată înregistrarea mărcii solicitate [prin decizia diviziei de opoziție], cu ceasurile de mână și cu ceasurile de buzunar, pentru care utilizarea mărcii anterioare a fost dovedită, a fost constatată și suficient motivată”.
47 Rezultă de la punctul sus‑amintit că au fost confirmate integral și însușite de camera de recurs constatările diviziei de opoziție cu privire la similitudinea produselor, constatări care, de altfel, nu au fost contestate de reclamantă în cadrul căii de atac formulate de aceasta în fața camerei menționate.
48 Trebuie amintit, în această privință, că o cameră de recurs își poate însuși în mod legal motivele deciziei diviziei de anulare, făcându‑le astfel parte integrantă din motivarea deciziei sale [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, Rep., p. II‑1927, punctul 50, și Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2008, HUP Uslugi Polska/OAPI – Manpower (I. T.@MANPOWER), T‑248/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 49].
49 Astfel, atunci când, precum în speță, camera de recurs confirmă în totalitate decizia organului inferior al OAPI, această decizie, precum și motivarea sa fac parte din contextul în care a fost adoptată decizia camerei de recurs, context cunoscut de părți și care permite instanței să își exercite de deplin controlul legalității în ceea ce privește temeinicia aprecierii camerei de recurs (a se vedea Hotărârea Mozart, citată anterior, punctul 47 și jurisprudența citată).
50 Prin urmare, nu se poate considera că nu s‑a examinat de către camera de recurs problema similitudinii produselor sau că aceasta nu și‑a motivat decizia cu privire la acest aspect.
51 Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se constate că reclamanta nu a demonstrat că nu s‑a efectuat o examinare completă a căii de atac de către camera de recurs sau că aceasta nu și‑a motivat decizia corespunzător cerințelor legale.
52 În consecință, primul motiv nu este întemeiat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
53 Reclamanta susține că dovada utilizării mărcii anterioare OLTEN a fost insuficientă. Astfel, dovada utilizării realizată de domnul Marín Díaz de Cerio la camera de recurs nu ar trimite la marca sa anterioară OLTEN, ci ar face referire mai degrabă la mărcile sale figurative. În consecință, utilizarea serioasă ar fi fost dovedită numai pentru acestea din urmă. Prin urmare, camera de recurs ar fi confirmat în mod nejustificat concluziile diviziei de opoziție referitoare la utilizarea serioasă a mărcii anterioare OLTEN.
54 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
55 Trebuie amintit că, în ceea ce priveşte o decizie a camerei de recurs a OAPI, controlul de legalitate al Tribunalului trebuie exercitat cu privire la aspectele de drept care au fost prezentate în fața camerei de recurs [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 31 mai 2005, Solo Italia/OAPI – Nuova Sala (PARMITALIA), T‑373/03, Rec., p. II‑1881, punctele 24 și 25 și jurisprudența citată].
56 Pe de altă parte, reiese de la articolul 135 alineatul (4) din Regulamentul de procedură că o parte nu poate modifica obiectul litigiului care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.
57 În speță, reclamanta susține că utilizarea serioasă a mărcii anterioare OLTEN nu a fost demonstrată pentru ceasurile de mână și ceasurile de buzunar.
58 Or, trebuie arătat că, astfel cum reiese de la punctele 30-40 de mai sus, problema utilizării serioase a mărcii anterioare nu făcea parte din obiectul litigiului în fața camerei de recurs.
59 În consecință, prezentul motiv modifică obiectul litigiului în fața camerei de recurs și, în consecință, este inadmisibil.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
60 Reclamanta susține că s‑a evaluat în mod eronat de camera de recurs similitudinea produselor și a semnelor în cauză, precum și existența unui risc de confuzie.
61 În ce privește produsele în cauză, reclamanta admite că „ceasurile de mână și ceasurile de buzunar” vizate de marca anterioară OLTEN sunt similare sau identice cu „instrumentele de măsurare a timpului” și cu „ceasurile de mână și ceasurile de buzunar” vizate de marca solicitată. Reclamanta recunoaște că „articolele de bijuterie” vizate de marca solicitată pot cuprinde de asemenea ceasurile de mână și ceasurile de buzunar, similitudinea dintre aceste produse fiind totuși medie sau redusă. În schimb, reclamanta contestă similitudinea dintre, pe de o parte, „produse[le] din [metale prețioase și aliaje ale acestora] sau produse[le] placate cu metale prețioase, care nu sunt cuprinse în alte clase”, precum și „ace[le] pentru paruri; ace[le] de cravată; portchei[le] decorative; medalii[le]; insigne[le] din metale prețioase; paruri[le] pentru încălțăminte și ornamente[le] din metale prețioase pentru pălării; [și] butoni[i] de manșete” vizați de marca solicitată și, pe de altă parte, „ceasurile de mână și ceasurile de buzunar” vizate de marca anterioară OLTEN.
62 Aceste produse ar avea o natură, o origine, o utilizare și o formă de utilizare diferite și nu ar fi nici concurente, nici complementare. Funcția lor estetică nu ar fi suficientă pentru a le face asemănătoare cu ceasurile de mână și cu ceasurile de buzunar. Alte obiecte, precum îmbrăcămintea și ochelarii, ar îndeplini de asemenea această funcție și ar putea fi de asemenea vândute în magazinele de bijuterii sau de ceasuri, fără a fi totuși asemănătoare unor ceasuri de mână sau unor ceasuri de buzunar. Posibilitatea de a fabrica astfel de ceasuri de mână sau astfel de ceasuri de buzunar din metale prețioase nu ar presupune nici că alte produse realizate din aceste materii prime și care fac parte din clasa 14, precum ornamentele și parurile, sunt, din acest motiv, asemănătoare ceasurilor de mână și ceasurilor de buzunar.
63 În ce privește semnele în cauză, OFTEN și OLTEN, diferența care rezultă din a doua literă a fiecăruia dintre cele două semne ar prezenta o importanță specială din punct de vedere vizual. Ar rezulta din jurisprudența Tribunalului și din deciziile anterioare ale camerelor de recurs ale OAPI că, pentru semne scurte, diferența care constă într‑o singură consoană poate minimiza efectul de similitudine.
64 Din punct de vedere fonetic, literele „f” și „l” ar fi diferite, acest factor fiind deosebit de important dat fiind faptul că, în cazul ambelor semne, accentul tonic este pe prima silabă, respectiv „of” și „ol”.
65 Din punct de vedere conceptual, camera de recurs ar fi constatat în mod eronat că semnele în cauză nu au nicio semnificație pentru consumatorul spaniol. În ce privește marca solicitată, publicul spaniol ar avea, în general, o anumită cunoaștere a limbii engleze și ar putea stabili o legătură imediată cu adverbul englez „often” (deseori). Acest aspect ar fi confirmat prin hotărârile instanțelor spaniole invocate de reclamantă în fața OAPI. În ce privește marca anterioară OLTEN, nu se poate exclude că o parte a publicului relevant, respectiv consumatorii mai specializați, o asociază cu orașul elvețian Olten, care are o lungă tradiție în industria ceasornicăriei. Elementul conceptual poate avea deci o anumită funcție de diferențiere.
66 Aceste diferențe vizuale, fonetice și conceptuale dintre semnele în cauză ar conduce la o similitudine redusă sau relativ redusă între acestea.
67 În ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, în primul rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu și‑a nuanțat aprecierea în funcție de gradul de similitudine mai redus sau mai ridicat dintre produsele în cauză. În al doilea rând, camera de recurs ar fi omis să țină seama de nivelul de atenție sporit al consumatorului relevant. În al treilea rând, camera de recurs ar fi omis să ia în considerare faptul că produsele în cauză sunt vândute în magazine specializate, cu ajutorul și asistența unui personal specializat, ceea ce ar face mai puțin probabil riscul de confuzie.
68 Camera de recurs ar fi trebuit să țină seama de aceste trei considerații, care ar neutraliza în mare parte similitudinile vizuale și fonetice reduse sau relativ reduse dintre semnele în cauză și ar fi trebuit „să modereze și să nuanțeze” concluziile acesteia referitoare la riscul de confuzie.
69 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
70 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că decizia camerei de recurs a fost adoptată pe baza mărcii anterioare OLTEN fără să existe necesitatea de a se proceda la aprecierea riscului de confuzie în raport cu celelalte drepturi anterioare.
71 Prin urmare, se impune să se verifice, în cadrul prezentei acțiuni, legalitatea aprecierii realizate de camera de recurs cu privire la existența unui risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară amintită.
72 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
73 În speță, întrucât marca anterioară OLTEN este o marcă spaniolă, iar produsele vizate de mărcile în cauză sunt destinate marelui public, publicul relevant este alcătuit din consumatorii medii spanioli.
74 În ce privește ceasurile și bijuteriile, care nu sunt cumpărate în mod curent și care în general sunt cumpărate prin intermediul unui vânzător, astfel cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 25 din decizia atacată, gradul de atenție al cumpărătorului mediu trebuie considerat superior gradului normal de atenție [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2006, Devinlec/OAPI – TIME ART (QUANTUM), T‑147/03, Rec., p. II‑11, punctul 63].
75 Referitor la comparația dintre semnele în cauză, reclamanta susține, în esență, că nu s‑a ținut seama de către camera de recurs de anumite diferențe vizuale, fonetice și conceptuale.
76 Cu privire la comparația vizuală, trebuie arătat că semnele în cauză, OFTEN și OLTEN, sunt semne verbale de aceeași lungime. Acestea au în comun patru dintre cele cinci litere, în aceeași ordine, prima literă fiind, de altfel, identică.
77 În ce privește comparația fonetică, cele două semne au o primă vocală identică, „o”, și prezintă o a doua silabă identică, „ten”, ceea ce face ca pronunțarea lor să fie similară, în pofida faptului că primele silabe, accentuate, ale semnelor se termină în consoane diferite, respectiv „f” și „l”.
78 Ținând seama de aceste elemente, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că semnele în cauză prezintă un grad de similitudine semnificativ atât din punct de vedere vizual, cât și din punct de vedere fonetic.
79 Desigur, astfel cum arată reclamanta, Tribunalul a decis că o diferență care constă într‑o singură consoană poate împiedica constatarea unui grad ridicat de similitudine vizuală între două semne verbale relativ scurte [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 22 iunie 2004, Ruiz‑Picasso și alții/OAPI – DaimlerChrysler (PICARO), T‑185/02, Rec., p. II‑1739, punctul 54, și Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2008, Inter‑Ikea/OAPI – Waibel (idea), T‑112/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 54].
80 Totuși, trebuie arătat că această considerație, realizată în cadrul aprecierii speciale a semnelor vizate de hotărârile menționate, nu corespunde afirmării unei reguli generale care ar putea fi aplicată în speță.
81 Pe de altă parte, Tribunalul a decis de asemenea, în cadrul aprecierii semnelor verbale scurte, că, dată fiind identitatea a trei din patru litere, distincția rezultată dintr‑o literă constituia o diferență vizuală de mică importanță [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 25 octombrie 2006, Castell del Remei/OAPI – Bodegas Roda (ODA), T‑13/05, Rec., p. II‑85, punctul 52], iar semnele verbale care se disting printr‑o singură litera pot fi considerate foarte similare atât din punct de vedere vizual, cât și din punct de vedere fonetic [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 aprilie 2005, Duarte y Beltrán/OAPI – Mirato (INTEA), T‑353/02, nepublicată în Recueil, punctele 27 și 28].
82 În ce privește practica anterioară a OAPI invocată de reclamantă, trebuie amintit că legalitatea deciziilor camerelor de recurs privind înregistrarea unui semn ca marcă comunitară trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 40/94, astfel cum este interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare [Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T‑106/00, Rec., p. II‑723, punctul 66].
83 Referitor la comparația conceptelor, trebuie considerat că s‑a arătat în mod legal de către camera de recurs că un consumator mediu hispanofon nu ar atribui în mod necesar un conținut semantic termenului englez „often” (deseori), cuvânt care nu există în spaniolă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2008, Zipcar/OAPI – Canary Islands Car (ZIPCAR), T‑36/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 45]. Astfel, după cum observă OAPI, în general, în privința unui consumator mediu, cunoașterea unei limbi străine nu poate fi prezumată. În ce privește semnul OLTEN, chiar reclamanta admite că face trimitere la o localitate elvețiană cunoscută, în cel mai bun caz, profesioniștilor din domeniul ceasornicăriei.
84 Reclamanta invocă în susținerea tezei sale jurisprudența instanțelor spaniole, potrivit căreia publicul mediu spaniol dispune de o anumită cunoaștere a limbii engleze. În această privință, trebuie amintit că regimul comunitar al mărcilor este un sistem autonom a cărui aplicare este independentă de orice sistem național [Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2000, Messe München/OAPI (electronica), T‑32/00, Rec., p. II‑3829, punctul 47].
85 În plus, în speță, reclamanta nu invocă nicio considerație de fapt sau de drept, întemeiată pe jurisprudența națională invocată, care să poată oferi o indicație utilă pentru soluționarea cazului din speță [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2005, Murúa Entrena/OAPI – Bodegas Murúa (Julián Murúa Entrena), T‑40/03, Rec., p. II‑2831, punctul 69]. Astfel, chiar presupunând că reiese din jurisprudența națională în cauză, simpla considerație că anumite cuvinte în limba engleză sunt cunoscute de un consumator spaniol, respectiv cuvintele „master”, „easy” și „food”, nu permite să se ajungă la aceeași concluzie în ce privește cuvântul „often”.
86 Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare când a constatat că între semnele în cauză nu există nicio diferență conceptuală relevantă pentru publicul spaniol, diferență care să poată compensa similitudinea acestora pe plan vizual și fonetic.
87 În ce privește produsele în cauză, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia similitudinea dintre acestea, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre produsele amintite. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori precum, de exemplu, canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., p. II‑2579, punctul 37 și jurisprudența citată].
88 În speță, astfel cum rezultă de la punctele 26 și 30 din decizia atacată, camera de recurs a confirmat și și‑a însușit comparația produselor efectuată de divizia de opoziție. În consecință, motivele acestei comparații, reproduse la punctul 9 din decizia atacată, fac parte integrantă din aceasta din urmă.
89 Reiese din aceste motive că produsele vizate de marca anterioară OLTEN, respectiv „ceasurile de mână și ceasurile de buzunar”, au fost considerate, în primul rând, identice cu „ceasurile și instrumentele de măsurare a timpului” vizate de marca solicitată, în al doilea rând, identice sau cel puțin foarte asemănătoare cu „articolele de bijuterie”, în al treilea rând, „foarte asemănătoare” cu „produse[le] din [metale prețioase și aliaje ale acestora] sau produse[le] placate cu metale prețioase, care nu sunt cuprinse în alte clase”, în al patrulea rând, moderat asemănătoare cu „ace[le] pentru paruri; ace[le] de cravată; portchei[le] decorative; medalii[le]; insigne[le] din metale prețioase; paruri[le] pentru încălțăminte și ornamente[le] din metale prețioase pentru pălării; [și] butoni[i] de manșete”.
90 În această privință, în primul rând, reclamanta nu contestă identitatea dintre „ceasurile de mână” și „ceasuri[le] și instrumente[le] de măsurare a timpului”.
91 În al doilea rând, în ce privește articolele de bijuterie, reclamanta nu formulează critici privind analiza aprobată de camera de recurs și potrivit căreia categoria „ceasuri de mână și ceasuri de buzunar” include obiecte care pot fi considerate articole de bijuterie. Or, având în vedere această analiză, aceste produse au fost considerate, în mod întemeiat, identice sau foarte similare.
92 În al treilea rând, în ce privește „produse[le] din [metale prețioase și aliaje ale acestora] sau produse[le] placate cu metale prețioase, care nu sunt cuprinse în alte clase”, trebuie arătat că, astfel cum reiese din analiza celor două organe ale OAPI, care nu este pusă în discuție de reclamantă, această categorie extinsă include produse complementare din punct de vedere funcțional ceasurilor de mână și ceasurilor de buzunar, precum brățările și lanțurile pentru ceasuri de mână și pentru ceasuri de buzunar. Întrucât această categorie este definită în termeni generali, produsele care fac parte din ea au fost considerate în mod întemeiat ca asemănătoare ceasurilor de mână sau ceasurilor de buzunar.
93 Astfel, contrar celor susținute de reclamantă, similitudinea produselor care fac parte din această categorie împreună cu ceasurile de mână și cu ceasurile de buzunar nu rezultă din simplul fapt că sunt fabricate din aceeași materie primă, respectiv din metale prețioase și din aliaje ale acestora, ci rezultă din faptul că sunt complementare în raport cu utilizarea lor.
94 În al patrulea rând, în ce privește „ace[le] pentru paruri; ace[le] de cravată; portchei[le] decorative; medalii[le]; insigne[le] din metale prețioase; paruri[le] pentru încălțăminte și ornamente[le] din metale prețioase pentru pălării; [și] butoni[i] de manșete”, trebuie arătat că este vorba despre produse accesorii, deseori fabricate din metale prețioase, cu funcție estetică sau decorativă, care poate fi considerată, într‑o anumită măsură, și una dintre funcțiile ceasurilor de mână sau ale ceasurilor de buzunar. Totuși, nu se poate considera că este vorba despre produse complementare.
95 În plus, potrivit diviziei de opoziție, a cărei analiză a fost aprobată de camera de recurs și nu a fost contestată de reclamantă, aceste produse vizate de marca solicitată sunt deseori comercializate în aceleași magazine sau în aceleași raioane specializate din magazine în care se comercializează ceasurile de mână și ceasurile de buzunar.
96 În această privință, trebuie amintit că împrejurarea că produsele comparate sunt adesea vândute în aceleași puncte de vânzare este de natură să faciliteze percepția consumatorului în cauză cu privire la strânsele legături care există între acestea și să accentueze impresia că răspunderea fabricării lor revine aceleiași întreprinderi (Hotărârea PiraÑAM diseño original Juan Bolaños, citată anterior, punctul 50).
97 Prin urmare, „ace[le] pentru paruri; ace[le] de cravată; portchei[le] decorative; medalii[le]; insigne[le] din metale prețioase; paruri[le] pentru încălțăminte și ornamente[le] din metale prețioase pentru pălării; [și] butoni[i] de manșete” puteau fi considerați în mod întemeiat asemănători ceasurilor de mână sau ceasurilor de buzunar, ținând seama, pe de o parte, că deseori sunt fabricați din aceeași materie primă și că au o funcție estetică similară și, pe de altă parte, ținând seama de identitatea canalelor lor de distribuție.
98 În acest context, analogia pe care o realizează reclamanta cu alte produse accesorii care nu sunt în cauză în speța de față, respectiv cu ochelarii sau cu anumite categorii de îmbrăcăminte, este lipsită de pertinență.
99 Reiese din toate aceste considerații că reclamanta nu a demonstrat caracterul eronat al concluziei diviziei de opoziție, aprobată și reluată în decizia atacată și potrivit căreia produsele în cauză sunt fie identice, fie similare.
100 În ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, reclamanta critică, în esență, lipsa „moderării și a nuanțării” aprecierii realizate de camera de recurs, în funcție de gradul de similitudine mai sporit sau mai redus dintre produsele în cauză, precum și în funcție de nivelul ridicat de atenție al consumatorului vizat.
101 În această privință, trebuie arătat că, potrivit punctului 30 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că poate exista un risc de confuzie „în termenii stabiliți prin decizia [diviziei de opoziție]”. Rezultă din motivarea acesteia din urmă, reluată la punctul 9 din decizia atacată, că OAPI a procedat la o apreciere globală a riscului de confuzie pentru diferitele grupe de produse în cauză, concluzionând în esență că, în temeiul principiului interdependenței factorilor, existența unui astfel de risc nu putea fi constatată decât pentru produsele care prezentau cel puțin un grad mediu de similitudine.
102 Argumentul reclamantei întemeiat pe neluarea în considerare a diferențelor dintre categoriile de produse în cauză este, așadar, neîntemeiat.
103 Pe de altă parte, contrar celor pretinse de reclamantă, reiese de la punctul 25 din decizia atacată că, atunci când a aprobat în cea mai mare parte aprecierea riscului de confuzie realizată de divizia de opoziție, camera de recurs a luat în considerare de asemenea faptul că, cu ocazia cumpărării produselor în cauză, consumatorul vizat dovedește un nivel de atenție sporit în raport cu cumpărarea produselor de uz curent.
104 În lumina tuturor acestor aprecieri, având în vedere, pe de o parte, similitudinea dintre semnele vizate și, pe de altă parte, identitatea și similitudinea dintre produsele în cauză, trebuie să se considere că reclamanta nu a demonstrat că s‑a constatat în mod eronat de camera de recurs că exista un risc ca publicul relevant spaniol, chiar dacă dovedește un grad de atenție superior celui normal, să creadă că produsele menționate provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.
105 În consecință, se impune respingerea prezentului motiv ca nefondat și, prin urmare, se impune respingerea acțiunii în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
106 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
107 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Industria de Diseño Textil (Inditex), SA la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 septembrie 2010.
Semnături