Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2023 – Federazione și alții/Comisia

(Cauza T-1070/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Federazione Italiana delle Banche di Credito Cooperativo e Casse Rurali (Federcasse) (Roma, Italia) și alte 12 reclamante (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Pera și F. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

anularea deciziei Comisiei din 8 martie 2023 (ca răspuns la cererea oficială formulată de ministrul economiei și finanțelor, G. Giorgetti, la 15 decembrie 2022) prin care se refuză aprobarea necesară pentru reducerea nivelului țintă financiar proporțional cu valoarea depozitelor garantate ale băncilor membre ale Fondo di Garanzia dei Depositanti del Credito Cooperativo (denumit în continuare „Fondo”), semnată de comisarul european pentru servicii financiare, M. McGuinness [Ref. Ares (2023) (2023)1696845 - 08/03/2023];

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe un viciu de formă esențial.

Decizia constă într-o scrisoare și o anexă. Acesta din urmă este însă complet lipsit de dată, semnătură și/sau orice altă mențiune care să îi indice proveniența. Prin urmare, în măsura în care este compusă dintr-un act neautentificat și cu proveniență și dată incerte, decizia este contrară unei norme fundamentală de procedură în sensul articolului 263 TFUE susceptibilă, prin ea însăși, să o facă anulabilă.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa motivării.

Decizia este afectată de contradicții și lacune grave în măsura în care (i) prezintă o motivare în parte insuficientă și în parte conținută într-un act extern neautentificat, (ii) nu explică motivul pentru care sistemul bancar italian ar trebui considerat ca un ansamblu unic, (iii) nu explică motivul pentru care nu este îndeplinit criteriul prevăzut la articolul 10 alineatul (6) litera (b) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sistemele de garantare a depozitelor¹ (denumită în continuare „directiva”) în ceea ce privește Fondo (iv) nu explică motivul pentru care verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la articolul 10 alineatul (6) litera (a) din directivă se raportează la întregul sistem bancar italian. În plus, decizia se bazează pe o metodologie care nu este publică. În consecință, reclamantele nu sunt în măsură să urmărească raționamentul măsurii.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației aferente de a examina cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante.

Decizia nu a examinat niciunul dintre elementele prezentate de autoritățile italiene împreună cu cererea, analiza vizând sistemul bancar italian în mod nediferențiat.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 10 alineatul (6) din directivă.

Prevederea de la articolul 10 alineatul (6) litera (b), interpretată în lumina celorlalte dispoziții ale directivei, se bazează pe o analiză la nivelul pieței/sectorului specific din care fac parte instituțiile de credit. În Italia, toate băncile membre ale Fondo fac parte, în același timp dintr-un sector distinct și dotat cu mecanisme de acoperire a riscurilor care le separă complet de evenimentele care ar putea afecta alte bănci. Prin urmare, interpretarea dată de Comisie dispoziției în cauză este eronată în măsura în care nu ia în considerare în niciun mod analiza în funcție de piață/sector, ignoră faptul că configurația unui sector distinct pentru băncile de credit cooperatist a fost dorită de legiuitorul italian și, fără nicio bază textuală sau sistematică, evaluează la nivelul unui stat membru îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 10 alineatul (6) din directivă.

____________

¹ JO 2014, L 173, p. 149.