HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
13 martie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă K – Marca Benelux figurativă anterioară K – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”
În cauza T‑824/16,
Kiosked Oy Ab, cu sediul în Espoo (Finlanda), reprezentată de L. Laaksonen, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală(EUIPO), reprezentat de M. Fischer, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs al EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
De Vlaamse Radio- en Televisieomroeporganisatie (VRT), cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de P.‑Y. Thoumsin și de E. Van Melkebeke, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 septembrie 2016 (cauza R 279/2016‑4) privind o procedură de opoziție între VRT și Kiosked,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii D. Gratsias, președinte, A. Dittrich (raportor) și P. G. Xuereb, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 noiembrie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 16 februarie 2017,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 10 februarie 2017,
având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la comunicarea terminării fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 27 februarie 2012, reclamanta, Kiosked Oy Ab, a obținut, din partea Biroului internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1112969.
2 Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1112969 a fost obținută pentru semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 9, 35 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 9: „Aparate și instrumente științifice, nautice, geodezice, fotografice, cinematografice, optice, de cântărire, de măsurare, de semnalizare, de control, de siguranță (salvare) și didactice; aparate și instrumente pentru conducerea, distribuția, transformarea, acumularea, reglarea sau comanda curentului electric; aparate pentru înregistrarea, transmiterea și reproducerea sunetului și/sau a imaginilor; suporturi magnetice de înregistrare, discuri acustice; discuri compacte, DVD‑uri și alte medii de înregistrare digitale; mecanisme pentru aparate care funcționează cu fise; case de marcat, mașini de calculat, echipamente de prelucrare a datelor și calculatoare; programe de calculator; extinctoare”;
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”;
– clasa 42: „Servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și proiectare referitoare la acestea; servicii de analiză și de cercetare industrială; proiectare și dezvoltare de hardware și software de calculator”.
4 Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1112969 a fost notificată la 3 mai 2012 la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)]. Înregistrarea a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2012/085 din 7 mai 2012. La 7 februarie 2013, intervenienta, De Vlaamse Radio- en Televisieomroeporganisatie (VRT), a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul nr. 2017/1001), la înregistrarea mărcii solicitate pentru toate produsele și serviciile vizate de marca respectivă.
5 Opoziția s‑a întemeiat pe patru mărci anterioare, printre care marca figurativă înregistrată la 10 august 2010 la Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală (OBPI) cu numărul 882400, reprodusă în continuare:
6 Marca Benelux anterioară nr. 882400 a fost înregistrată pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 18, 24, 25, 28, 35, 38 și 41-43, în special pentru următoarele produse și servicii:
– clasa 9: „Dispozitive și instrumente optice și fotografice, cinematografice, de semnalizare; aparate pentru înregistrarea, transmiterea și reproducerea sunetului sau a imaginii; suporturi magnetice de înregistrare; suporturi sub formă de discuri audio sau video; casete video, CD‑uri, CD‑I‑uri, CD‑ROM‑uri și DVD‑uri; carduri de club și de membru digitale sau codate; dispozitive video, audio și informatice; aparate pentru jocuri adaptate pentru a fi utilizate numai cu receptoare de televiziune”;
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”;
– clasa 41: „Educație, formare și cursuri de învățământ”;
– clasa 42: „Programare pentru calculatoare, servicii de proiectare și dezvoltare de site‑uri web, care nu prezintă toate imagini în mișcare; proiectare și dezvoltare de software pentru aplicații multimedia”.
7 Celelalte trei mărci anterioare pe care se întemeia opoziția sunt următoarele:
– marca figurativă înregistrată la 10 august 2010 la OBPI cu numărul 882402 pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 18, 24, 25, 28, 35, 38 și 41-43, reprodusă în continuare:
– marca figurativă înregistrată la 7 iunie 2006 la OBPI cu numărul 796522 pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 18, 24, 25, 28, 35, 38 și 41-43, reprodusă în continuare:
– marca figurativă înregistrată la 7 iunie 2006 la OBPI cu numărul 796523 pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 18, 24, 25, 28, 35, 38 și 41-43, reprodusă în continuare:
8 Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]. Opoziția privea totalitatea produselor și serviciilor vizate de marca solicitată și se întemeia pe toate produsele și serviciile desemnate de mărcile anterioare.
9 Prin decizia din 10 decembrie 2015, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, divizia de opoziție a admis în parte opoziția, în special pentru serviciile următoare:
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”;
– clasa 42: „Proiectare și dezvoltare de software”.
10 La 9 februarie 2016, reclamanta a introdus la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
11 Prin decizia din 19 septembrie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”), camera de recurs a EUIPO a respins calea de atac în ceea ce privește serviciile menționate la punctul 9 de mai sus.
12 Ținând seama de nivelul sub medie al similitudinii vizuale, de imposibilitatea comparării mărcilor pe plan fonetic și de caracterul „neutru” al comparării conceptuale, pe de o parte, și având în vedere faptul că caracterul distinctiv intrinsec al mărcii Benelux anterioare nr. 882400 ar fi „normal” sau „cel mult mediu”, pe de altă parte, camera de recurs a constatat în esență că exista un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, între marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400 în ceea ce privește serviciile din clasele 35 și 42 pe care le considera identice.
13 Pe de altă parte, camera de recurs a considerat că exista de asemenea un risc de confuzie în ceea ce privește produsele din clasa 9 vizate de marca solicitată și de marca Benelux anterioară nr. 882400 care pot fi considerate identice.
Concluziile părților
14 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în măsura în care camera de recurs i‑a respins calea de atac în ceea ce privește serviciile de „publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou” din clasa 35 și serviciile „proiectare și dezvoltare de software” din clasa 42;
– admiterea cererii de înregistrare a mărcii solicitate pentru aceste servicii;
– obligarea intervenientei la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care le‑a efectuat reclamanta în procedura de opoziție, inclusiv costurile de reprezentare în justiție, în conformitate cu lista cheltuielilor pe care o va prezenta în termenul prevăzut la articolul 85 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 109 din Regulamentul nr. 2017/1001) și, în cazul nedepunerii acestei liste, în conformitate cu legislația aplicabilă;
– obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată pe care le‑a efectuat reclamanta în cadrul prezentei proceduri, în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul nr. 207/2009.
15 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în procedura de opoziție, inclusiv costurile de reprezentare în justiție, în conformitate cu lista cheltuielilor pe care o va prezenta în termenul prevăzut la articolul 85 din Regulamentul nr. 207/2009 și, în cazul nedepunerii acestei liste, în conformitate cu legislația relevantă.
17 Punctul 37 al doilea paragraf din memoriul în răspuns al intervenientei are următorul cuprins:
„Pentru aceste motive, acțiunea ar trebui să fie respinsă și este necesară admiterea opoziției formulate de intervenientă în totalitate. În plus, reclamanta trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientă în cursul acestei proceduri, în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul nr. 207/2009.”
În drept
Cu privire la concluziile intervenientei
18 Intervenienta a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata anumitor cheltuieli.
19 În schimb, nu este evident de la bun început dacă acea parte a frazei „este necesară admiterea opoziției formulate de intervenientă în totalitate”, astfel cum este menționată la punctul 17 de mai sus, trebuie să fie considerată un capăt de cerere. Presupunând că această parte a frazei trebuie să fie considerată un capăt de cerere, acesta ar fi, în orice caz, inadmisibil.
20 Astfel, această parte a frazei ar constitui un capăt de cerere prin care intervenienta ar solicita Tribunalului să admită opoziția, astfel cum a fost invocată inițial în fața diviziei de opoziție, sau cel puțin să confirme decizia acesteia din urmă. Or, astfel cum reiese din jurisprudență, în măsura în care are ca obiect anularea deciziei atacate în privința unui aspect care nu a fost invocat în cererea introductivă, un astfel de capăt de cerere trebuie analizat ca fiind o acțiune incidentă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2017, NRJ Group/EUIPO – Sky International (SKY ENERGY), T‑184/16, nepublicată, EU:T:2017:703, punctul 31].
21 În această privință, este necesar să se amintească faptul că rezultă din articolul 182 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului că acțiunea incidentă trebuie depusă în același termen precum cel prevăzut pentru depunerea memoriului în răspuns și că aceasta trebuie formulată prin înscris separat, distinct de memoriul în răspuns. Or, presupunând că partea de frază menționată mai sus este un capăt de cerere, acesta nu ar mai fi fost formulat prin înscris separat și, prin urmare, nu ar întruni cerințele prevăzute la articolul 182 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură. În consecință, un astfel de capăt de cerere ar trebui să fie respins ca inadmisibil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2017, SKY ENERGY, T‑184/16, nepublicată, EU:T:2017:703, punctul 32).
Cu privire la obiectul litigiului
22 Date fiind dispozitivele diferite ale deciziei diviziei de opoziție, pe de o parte, și deciziei camerei de recurs, pe de altă parte, și având în vedere faptul că intervenienta se referă în memoriul său în răspuns la toate produsele și serviciile pe care se întemeia opoziția, în condițiile în care reclamanta nu menționează, în concluziile formulate, decât o parte dintre serviciile vizate de marca solicitată, trebuie să se precizeze, cu titlu introductiv, care sunt produsele și serviciile care fac obiectul prezentului litigiu.
23 Astfel cum reiese din primul capăt de cerere al reclamantei și din precizările făcute în cererea introductivă, aceasta solicită anularea deciziei atacate numai în ceea ce privește următoarele servicii:
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”;
– clasa 42: „Proiectare și dezvoltare de software”.
24 Având în vedere limitarea făcută în concluziile reclamantei, motivul unic invocat de aceasta nu poate fi examinat decât în raport cu serviciile menționate la punctul 23 de mai sus.
25 În schimb, ca urmare a inadmisibilității eventualei acțiuni incidente a intervenientei (a se vedea punctele 18-21 de mai sus), argumentația intervenientei în ceea ce privește celelalte produse și servicii decât cele menționate la punctul 23 de mai sus, care nu fac obiectul acțiunii în prezenta cauză, nu trebuie să fie examinată.
Cu privire la motivul unic invocat de reclamantă, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
26 Reclamanta susține în esență că, în speță, camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care a reținut în mod eronat că există un risc de confuzie între marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400 în ceea ce privește serviciile în cauză. În special, ea repune în discuție aprecierea camerei de recurs referitoare la compunerea și la nivelul de atenție a publicului relevant, la gradul de similitudine vizuală a mărcilor și la caracterul distinctiv intrinsec al mărcii Benelux anterioare nr. 882400. Astfel, în esență, în opinia reclamantei, nu există un risc de confuzie între mărcile în conflict în ceea ce privește serviciile în litigiu.
27 Intervenienta susține în esență că respectiva cameră de recurs ar fi trebuit să constate că există un risc de confuzie între semnele în conflict în ceea ce privește toate serviciile vizate de marca solicitată. Astfel, serviciile în cauză s‑ar adresa publicului larg care are un nivel de atenție mediu, mărcile în conflict ar fi identice sau ar avea cel puțin un grad ridicat de similitudine. În plus, caracterul distinctiv al mărcii Benelux anterioare nr. 882400 ar fi mediu.
28 EUIPO consideră în esență că în mod întemeiat camera de recurs a reținut existența unui risc de confuzie.
29 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit articolului 151 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 189 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001], orice înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană produce, de la data înregistrării prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la 27 iunie 1989 (JO 2003, L 296, p. 22, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 16), aceleași efecte ca o cerere de marcă a Uniunii Europene. Articolul 156 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 196 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001] prevede că orice înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană face obiectul aceleiași proceduri de opoziție ca și cererile de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene publicate.
30 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu o marcă anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
31 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția publicului relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în discuție, și ținând seama de toți factorii pertinenți ai cauzei, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
32 În vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, EU:T:2009:14, punctul 42 și jurisprudența citată].
Cu privire la publicul relevant și la nivelul său de atenție
33 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. Trebuie să se țină seama și de faptul că nivelul de atenție a consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].
34 Se poate deduce în esență de la punctul 15 din decizia atacată că, în opinia camerei de recurs, având în vedere faptul că marca Benelux anterioară nr. 882400 este o marcă înregistrată în Benelux de OBPI, teritoriul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie în speță este teritoriul Belgiei, al Luxemburgului și al Țărilor de Jos. Nefiind viciată de o eroare, această apreciere trebuie reținută.
35 În ceea ce privește publicul relevant, camera de recurs a considerat la punctul 44 din decizia atacată că „[o] parte dintre produsele și serviciile în cauză se adresează publicului larg și o altă parte unui public de profesioniști”.
36 Reclamanta susține că serviciile în cauză sunt destinate profesioniștilor. Este mai ales cazul serviciilor de publicitate, deoarece acestea ar fi concepute pentru a face publicitate unui produs sau unui alt serviciu. Niciun consumator nu are nevoie să recurgă la servicii de publicitate.
37 Astfel cum s‑a arătat deja la punctul 27 de mai sus, intervenienta consideră că serviciile în cauză se adresează publicului larg.
38 Potrivit jurisprudenței, publicul relevant este compus din persoane susceptibile să utilizeze atât serviciile vizate de marca anterioară, cât și cele vizate de marca solicitată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Apple Computer/OAPI – TKS‑Teknosoft (QUARTZ), T‑328/05, nepublicată, EU:T:2008:238, punctul 23, și Hotărârea din 30 septembrie 2010, PVS/OAPI – MeDiTA Medizinische Kurierdienst (medidata), T‑270/09, nepublicată, EU:T:2010:419, punctul 28].
39 În această privință, este necesar să se arate că serviciile în cauză sunt utilizate de un număr mare de profesioniști, iar nu de publicul larg, fapt pe care EUIPO însuși îl recunoaște, de altfel, în memoriul său în răspuns. Această situație se regăsește în special în privința serviciilor de „publicitate” din clasa 35, care au fost menționate de reclamantă (a se vedea punctul 36 de mai sus).
40 La punctul 44 din decizia atacată, camera de recurs a remarcat de asemenea că nivelul de atenție a publicului relevant ar varia de la mediu la ridicat.
41 Potrivit reclamantei, în speță, publicul relevant, compus din profesioniști, ar da dovadă de un nivel de atenție ridicat.
42 În opinia intervenientei, trebuie reținut un nivel de atenție mediu.
43 În speță, ținând seama de faptul că, astfel cum s‑a arătat la punctul 39 de mai sus, publicul relevant este, în ceea ce privește serviciile în cauză, constituit din profesioniști, este necesar să se aibă în vedere, în această privință, un nivel ridicat de atenție.
Cu privire la compararea serviciilor
44 Camera de recurs și‑a însușit, la punctul 39 din decizia atacată, constatarea diviziei de opoziție potrivit căreia serviciile vizate la punctul 23 de mai sus erau identice cu unele dintre serviciile vizate de mărcile anterioare.
45 Potrivit reclamantei, în esență, marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400 acoperă produse sau servicii similare într‑o anumită măsură, dar ultima marcă menționată nu se referă la toate produsele sau serviciile desemnate de marca solicitată. În consecință, „serviciile în cauză” ar trebui să fie „considerate similare”.
46 Intervenienta este de părere că majoritatea serviciilor vizate de mărcile anterioare sunt identice sau cel puțin foarte asemănătoare cu cele vizate de marca solicitată.
47 În această privință, trebuie să se constate că serviciile din clasa 35 invocate de reclamantă în susținerea motivului invocat se găsesc atât în lista serviciilor vizate de marca solicitată, cât și în lista serviciilor vizate de marca Benelux anterioară nr. 882400. Or, descrierile acestora au fost redactate în termeni identici.
48 În ceea ce privește serviciile din clasa 42, trebuie să se constate că serviciile referitoare la „proiectarea și dezvoltarea de software” vizate de marca solicitată sunt incluse în categoria mai largă a serviciilor legate de „programe pentru calculatoare” vizate de marca Benelux anterioară nr. 882400. În consecință, trebuie să se concluzioneze că există o identitate între aceste servicii din clasa 42.
49 În aceste condiții, este necesar să se confirme aprecierea camerei de recurs, care a concluzionat că există o identitate între serviciile vizate de marca solicitată și serviciile vizate de marca Benelux anterioară nr. 882400 (a se vedea punctul 44 de mai sus).
Cu privire la compararea semnelor
50 Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).
– Cu privire la similitudinea vizuală
51 Camera de recurs a comparat marca solicitată cu marca Benelux anterioară nr. 882400 din punct de vedere vizual.
52 În această privință, camera de recurs a considerat la punctul 20 din decizia atacată că semnele în conflict, care ar fi ambele mărci „pur figurative” (a se vedea punctele 18, 19 și 21 din decizia atacată), ar prezenta un grad de similitudine inferior mediei. În special, aceste semne ar avea în comun un element figurativ în alb pe fond negru și ar consta ambele dintr‑o parte verticală, de formă diferită, cuprinzând în partea dreaptă un element, de formă diferită, acesta fiind alipit la elementul vertical în cadrul mărcii solicitate și independent în cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400.
53 În subsidiar, camera de recurs a considerat, la punctul 23 din decizia atacată, că publicul relevant putea, în urma unei analize atente și cu puțină imaginație, să recunoască, în cadrul celor două mărci, o formă care putea să se asemene literei majuscule „K”.
54 În ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta susține că nu există nicio similitudine pe plan vizual între marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400, dar admite că reprezentarea grafică a semnelor respective trimite la litera majusculă „K”.
55 Pornind de la premisa că semnele în conflict sunt compuse din litera majusculă „K” reprezentată în alb și negru, intervenienta susține că, în opinia sa, marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400 trebuie considerate identice din punct de vedere vizual. În orice caz, în opinia intervenientei, deși diferențele existente între aceste mărci nu ar putea fi considerate ca fiind simple diferențe „nesemnificative”, ar trebui să se rețină cel puțin că sunt foarte similare.
56 Ca răspuns la aceste argumente, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte relevante [Hotărârea din 11 mai 2010, Wessang/OAPI – Greinwald (star foods), T‑492/08, nepublicată, EU:T:2010:186, punctul 41].
57 Spre deosebire de noțiunea de similitudine, noțiunea de identitate implică, în principiu, faptul că cele două elemente comparate sunt identice din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, întrucât, pe de o parte, percepția identității trebuie să fie apreciată din punctul de vedere al unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, și, pe de altă parte, percepția identității nu este rezultatul unei comparații directe a tuturor caracteristicilor elementelor comparate, prezenta unor diferențe nesemnificative care pot trece neobservate în percepția unui consumator mediu nu exclude existența unei identități între semnele care trebuie comparate. Astfel, potrivit jurisprudenței, un semn este identic cu marca în cazul în care reproduce, fără modificări sau adăugiri, toate elementele din care este constituită marca sau în cazul în care, în ansamblul său, conține diferențe atât de nesemnificative încât pot trece neobservate în percepția unui consumator mediu (a se vedea prin analogie și în acest sens Hotărârea din 20 martie 2003, LTJ Diffusion, C‑291/00, EU:C:2003:169, punctele 50-54).
58 În speță, marca solicitată este compusă dintr‑un element care poate fi perceput ca fiind litera majusculă „K”, de culoare albă scrisă cu caractere aldine, ale cărei extremități sunt parțial rotunjite. Această literă este plasată în centrul unui element figurativ dreptunghiular negru mai mare, având cele două colțuri superioare și colțul inferior drept de asemenea rotunjite. Marca Benelux anterioară nr. 882400 poate fi percepută ca fiind litera majusculă „K” de culoare albă, având toate liniile constitutive, și anume linia verticală și liniile diagonale convergente plasate la dreapta liniei verticale, rotunjite. Această literă este plasată pe un fond negru care îi marchează conturul, fără a constitui însă o formă geometrică care poate fi descrisă cu precizie.
59 Desigur, în măsura în care pot fi percepute ca fiind litera majusculă „K”, cele două semne în conflict conțin un element identic. În plus, aceste semne au aceleași culori, alb și negru. În schimb, reprezentarea grafică a literei majuscule „K” în cadrul celor două mărci nu este aceeași. Astfel, în cadrul mărcii solicitate, linia verticală și cele două linii diagonale care se deschid spre dreapta și care sunt caracteristice literei majuscule „K” sunt strâns legate între ele. În cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400, linia verticală care formează partea stângă a literei majuscule „K” este puțin îndepărtată de liniile diagonale din partea dreaptă a acestei litere. Formele rotunjite ale liniilor care alcătuiesc litera majusculă „K” sunt, la rândul lor, diferite. Extremitățile literei majuscule „K”, astfel cum este reprezentată în marca solicitată, sunt parțial rotunjite, în timp ce cele ale literei majuscule „K” din cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400 sunt complet rotunjite. Astfel cum rezultă deja din considerațiile expuse la punctul 58 de mai sus, forma fondului negru în cele două mărci este de asemenea diferită. Astfel, fondul mărcii solicitate se aseamănă puțin cu o bulă în centrul căreia este plasată litera majusculă „K”, în timp ce fondul mărcii Benelux anterioare nr. 882400 nu are o formă geometrică precisă.
60 Aceste diferențe nu sunt nesemnificative în așa măsură încât ar putea trece neobservate de către profesioniști care au un nivel ridicat de atenție.
61 În aceste împrejurări, având în vedere impresia de ansamblu produsă de marca solicitată și de marca Benelux anterioară nr. 882400, nu se poate concluziona că există o identitate între cele două mărci.
62 Având în vedere cele de mai sus, nu este necesar să se considere, contrar celor indicate de camera de recurs la punctele 20 și 23 din decizia atacată, că gradul de similitudine vizuală a fost inferior mediei. În realitate, gradul de similitudine vizuală trebuie considerat cel puțin mediu.
– Cu privire la similitudinea fonetică
63 La punctul 21 din decizia atacată, camera de recurs a subliniat că este imposibil să se realizeze o comparație fonetică între marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400. În această privință, camera de recurs a pornit de la premisa că aceste mărci erau pur figurative. În acest sens, reclamanta susține că mărcile pot fi pronunțate, ambele, ca litera „k”. Potrivit intervenientei, aceste mărci sunt identice din punct de vedere fonetic.
64 În speță, este necesar să se arate că, în măsura în care publicul relevant poate fi determinat să distingă, în cadrul mărcii solicitate și în cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400, litera „k”, cele două mărci pot fi pronunțate în același mod. Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că, spre deosebire de cele subliniate de camera de recurs în această privință, mărcile în conflict sunt identice din punct de vedere fonetic.
– Cu privire la similitudinea conceptuală
65 Camera de recurs a concluzionat la punctul 22 din decizia atacată că nici marca solicitată și nici marca Benelux anterioară nr. 882400 nu vehiculează un concept. Prin urmare, comparația conceptuală a celor două mărci ar fi „neutră”. În opinia reclamantei, aceste mărci nu au nicio semnificație conceptuală. Intervenienta susține, la rândul său, că trimiterea la litera „k” face ca aceste semne să fie identice din punct de vedere conceptual.
66 În ceea ce privește compararea conceptuală a celor două mărci compuse dintr‑o singură literă identică, trebuie să se constate că reprezentarea grafică a unei litere poate să readucă, în percepția publicului relevant, o entitate distinctă, și anume un fonem particular. În acest sens, o literă face trimitere la un concept.
67 Rezultă că poate exista o identitate conceptuală între semne atunci când acestea se referă la aceeași literă a alfabetului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2011, Emram/OAPI – Guccio Gucci (G), T‑187/10, nepublicată, EU:T:2011:202, punctele 60 și 61, Hotărârea din 10 noiembrie 2011, Esprit International/OAPI – Marc O’Polo International (Reprezentarea unei litere pe un buzunar), T‑22/10, nepublicată, EU:T:2011:651, punctul 99, și Hotărârea din 8 mai 2012, Mizuno/OAPI – Golfino (G), T‑101/11, nepublicată, EU:T:2012:223, punctul 56].
68 În speță, litera „k” fiind prezentă atât în cadrul mărcii solicitate, cât și în cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400, trebuie să se constate că există o identitate conceptuală între semnele respective.
Cu privire la aprecierea globală a riscului de confuzie
69 Trebuie amintit că aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special similitudinea mărcilor și cea a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 28 septembrie 2016, The Art Company B & S/EUIPO – G‑Star Raw (THE ART OF RAW), T‑593/15, nepublicată, EU:T:2016:572, punctul 37].
70 Rezultă din considerațiile enunțate de mai sus că impresia de ansamblu produsă de marca solicitată, pe de o parte, și de marca Benelux anterioară nr. 882400, pe de altă parte, este aceea a două mărci care prezintă o similitudine medie din punct de vedere vizual (a se vedea punctul 62 de mai sus), dar care sunt identice din punct de vedere fonetic și conceptual (a se vedea punctele 64 și 68 de mai sus).
71 Ținând seama de aceste elemente și întrucât serviciile în cauză sunt identice (a se vedea punctele 47 și 48 de mai sus), trebuie să se concluzioneze că există un risc de confuzie între cele două mărci în conflict în percepția publicului relevant, și anume profesioniștii, în pofida nivelului ridicat de atenție de care fac dovadă aceștia.
72 În această privință, este necesar să se arate că nivelul de atenție a publicului vizat este, desigur, un element care trebuie să fie luat în considerare la aprecierea riscului de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Cu toate acestea, nu se poate admite că există situații în care, din cauza nivelului de atenție de care face dovadă publicul vizat, orice risc de confuzie și, în consecință, orice posibilă aplicare a acestei dispoziții pot fi excluse a priori [Hotărârea din 21 noiembrie 2013, Equinix (Germany)/OAPI – Acotel (ancotel.), T‑443/12, nepublicată, EU:T:2013:605, punctele 52 și 53].
73 Trebuie precizat totodată că este vorba despre nivelul de atenție de care va face dovadă publicul relevant în cursul examinării originii comerciale a produselor sau serviciilor în cauză. Faptul că publicul în cauză va fi mai atent la identitatea producătorului sau a furnizorului produsului sau serviciului pe care dorește să și‑l procure nu înseamnă totuși că va analiza în cel mai mic detaliu marca cu care se va confrunta sau că o va compara cu minuțiozitate cu o altă marcă. Astfel, chiar și în cazul unui public cu un nivel de atenție ridicat, nu este mai puțin adevărat că persoanele care alcătuiesc publicul relevant nu au decât rareori posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, ci trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care au păstrat‑o în memorie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 2013, ancotel., T‑443/12, nepublicată, EU:T:2013:605, punctul 54 și jurisprudența citată).
74 În speță, numai pe plan vizual marca solicitată și marca Benelux anterioară nr. 882400 nu sunt identice. Astfel, există diferențe între elementele figurative ale acestor mărci. În această privință, nu se poate exclude însă faptul că un număr semnificativ de persoane care alcătuiesc publicul relevant va păstra în vedere numai o imagine imperfectă a mărcii anterioare. În aceste condiții, este posibil, ținând seama de identitatea fonetică și conceptuală a semnelor în conflict, ca, fiind confruntat cu imaginea mărcii solicitate, publicul relevant să o perceapă pe aceasta din urmă ca fiind o versiune actualizată și modernizată a mărcii anterioare menționate, mai degrabă decât o marcă distinctă, având o altă origine comercială. Rezultă de aici că diferențele pe plan vizual dintre elementele figurative ale celor două mărci în conflict nu sunt suficiente pentru a exclude un risc de confuzie.
75 Concluzia dedusă la punctul 71 de mai sus nu este repusă în discuție de celelalte argumente ale reclamantei.
76 Reclamanta susține că marca Benelux anterioară nr. 882400 nu are decât un slab caracter distinctiv intrinsec și, în consecință, ar trebui să beneficieze de o protecție mai redusă. Aceasta ar fi situația dat fiind faptul că marca ar consta dintr‑un semn foarte obișnuit și comun, și anume litera majusculă „K” sau o formă care ar putea fi considerată ca fiind litera majusculă „K” înconjurată numai de un contur negru. Or, ca regulă generală, o litera a alfabetului izolată ar fi un element cu un slab caracter intrinsec distinctiv al unui semn deoarece nu ar atrage atenția consumatorilor și nici nu ar putea fi considerată drept inventivă. Reclamanta susține că, potrivit jurisprudenței, mărcile compuse dintr‑o singură literă trebuie să fie considerate ca având un caracter distinctiv slab care nu poate fi consolidat prin faptul că această literă nu are, în general, vreo semnificație într‑un anumit sector. În opinia sa, caracterul foarte puțin inventiv al mărcii anterioare nu îi poate crește caracterul distinctiv. În plus, utilizarea de contururi negre pentru litere ar fi destul de frecventă în cadrul mărcilor figurative.
77 La punctul 45 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că, din cauza lipsei de semnificație a mărcii Benelux anterioare nr. 882400 în privința serviciilor din clasele 35 și 42, care fac obiectul prezentului litigiu, caracterul distinctiv intrinsec al acesteia era „normal”. Reiese în esență din cuprinsul punctului 47 din decizia atacată că, din punctul de vedere al camerei de recurs, cuvântul „normal” în acest context este echivalent cu expresia „cel mult mediu”.
78 Potrivit intervenientei, trebuie să se rețină că caracterul distinctiv intrinsec al mărcii Benelux anterioare nr. 882400 este mediu.
79 Printre factorii relevanți care pot fi luați în considerare în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie figurează de asemenea caracterul distinctiv al mărcii anterioare (Hotărârea din 28 septembrie 2016, THE ART OF RAW, T‑593/15, nepublicată, EU:T:2016:572, punctul 39). Cu toate acestea, chiar dacă am presupune că o marcă anterioară are un caracter distinctiv intrinsec inferior mediei, acest caracter distinctiv eventual slab nu împiedică, în sine, constatarea existenței unui risc de confuzie (a se vedea în acest sens Ordonanța din 27 aprilie 2006, L’Oréal/OAPI, C‑235/05 P, nepublicată, EU:C:2006:271, punctele 42-45).
80 În plus, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, în vederea aprecierii caracterului distinctiv al unei mărci sau al unui element ce compune o marcă, este necesar să se examineze capacitatea mai mult sau mai puțin extinsă a acestei mărci sau a acestui element de a contribui la identificarea produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, de a distinge aceste produse sau servicii de cele ale altor întreprinderi. La această apreciere trebuie să se ia în considerare în special calitățile intrinseci ale mărcii sau ale elementului în cauză din perspectiva problemei dacă acestea sunt sau nu sunt lipsite de orice caracter descriptiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2016, Sun Cali/EUIPO – Abercrombie & Fitch Europe (SUN CALI), T‑512/15, EU:T:2016:527, punctul 59 și jurisprudența citată].
81 În această privință, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă și în ce condiții este necesar să se considere că o literă a alfabetului are un caracter distinctiv intrinsec în general, este suficient, în speță, să se arate cele care urmează.
82 Extremitățile rotunjite ale liniilor albe care compun litera majusculă „K” sunt elemente care nu pot fi considerate banale sau obișnuite. La aceasta se adaugă faptul că linia verticală albă și elementul asemănător unui căprior sunt separate. Or, de regulă, această situație nu se regăsește în reprezentarea grafică obișnuită a literei majuscule „K”. În plus, chiar presupunând că utilizarea de contururi negre pentru litere este destul de comună în cazul mărcilor figurative, este necesar să se amintească forma fondului negru utilizat în cadrul mărcii Benelux anterioare nr. 882400. Astfel, în această privință, nu este vorba despre un element geometric comun, ci despre o reprezentare grafică neobișnuită. În sfârșit, astfel cum a susținut intervenienta în ceea ce privește similitudinea vizuală a semnelor, impresia mărcii Benelux anterioare nr. 882400 este dinamică și ludică. Aceste elemente pledează în favoarea existenței unui nivel mediu al caracterului distinctiv intrinsec al mărcii respective.
83 În aceste condiții, aprecierea efectuată de camera de recurs la punctele 45 și 47 din decizia atacată în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii Benelux anterioare nr. 882400 (a se vedea punctul 77 de mai sus) este fondată, în timp ce toate argumentele reclamantei menționate la punctul 76 de mai sus trebuie să fie respinse.
84 În orice caz, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv, poate exista un risc de confuzie în special ca urmare a similitudinii semnelor și a produselor sau serviciilor vizate [Hotărârea din 16 martie 2005, L’Oréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, EU:T:2005:102, punctul 61, și Hotărârea din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, EU:T:2007:387, punctul 70].
85 În concluzie, rezultă din toate considerațiile care precedă că motivul unic invocat de reclamantă în susținerea acțiunii trebuie să fie respins ca nefondat și, prin urmare, și acțiunea în întregime, fără a fi necesar să se statueze cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere, prin care se urmărește ca Tribunalul să autorizeze înregistrarea mărcii solicitate pentru serviciile vizate la punctul 23 de mai sus.
Cu privire la cheltuielile de judecată
86 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
87 În speță, EUIPO și intervenienta au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
88 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune să fie obligată să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de EUIPO și de intervenienta în prezenta procedură, conform concluziilor acestora din urmă.
89 Pe de altă parte, intervenienta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura de opoziție care s‑a aflat pe rolul EUIPO.
90 În această privință, este suficient să se constate că, întrucât prezenta hotărâre respinge acțiunea formulată împotriva deciziei atacate, punctul 3 din dispozitivul acesteia continuă să guverneze cheltuielile de judecată efectuate în procedura de opoziție.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Kiosked Oy Ab suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de De Vlaamse Radio- en Televisieomroeporganisatie (VRT).
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 martie 2018.
Semnături