HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
13 iulie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Pallas Halloumi – Marca de certificare a Regatului Unit verbală anterioară HALLOUMI – Motiv relativ de refuz – Lipsa unui risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”
În cauza T‑825/16,
Republica Cipru, reprezentată de S. Malynicz, QC, și de V. Marsland, solicitor,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de D. Gája, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Papouis Dairies Ltd, cu sediul în Nicosia (Cipru), reprezentată de N. Korogiannakis, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 septembrie 2016 (cauza R 2065/2014‑4) privind o procedură de opoziție între Republica Cipru și Papouis Dairies,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din domnii M. Prek, președinte, F. Schalin (raportor) și doamna M. J. Costeira, judecători,
grefier: doamna X. Lopez Bancalari, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 15 februarie 2017,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 10 martie 2017,
având în vedere măsurile de organizare a procedurii din 14 iulie și din 25 septembrie 2017,
având în vedere Decizia din 15 octombrie 2017 privind conexarea cauzelor T‑825/16 și T‑847/16 în vederea fazei orale a procedurii,
în urma ședinței din 5 februarie 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 12 septembrie 2012, intervenienta, Papouis Dairies Ltd, acționând cu o denumire anterioară a societății, și anume Halloumis POC Farmers Milk Industry Ltd or Halloumis, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), potrivit Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ care cuprinde indicațiile de culoare „galben, roșu, albastru, alb și gri” și care corespunde următoarei reprezentări:
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 29 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, după limitarea comunicată EUIPO prin scrisoarea din 11 octombrie 2016și acceptată de acesta din urmă, următoarei descrieri: „Brânză din lapte de vacă și/sau de oaie și/sau de capră (în toate proporțiile și combinațiile de lapte), cheag”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 190/2012 din 4 octombrie 2012.
5 La 3 ianuarie 2013, Republica Cipru a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001).
6 Opoziția era întemeiată în principal pe marca de certificare a Regatului Unit verbală anterioară HALLOUMI, înregistrată la 22 februarie 2002 cu numărul 14511888 (denumită în continuare „marcă anterioară”), care desemnează produsele care fac parte din clasa 29 și corespund următoarei descrieri: „Brânză fabricată din lapte de oaie și/sau de capră; brânză fabricată din amestecuri de lapte de vacă; toate aceste produse fiind incluse în clasa 29”.
7 Opoziția era întemeiată totodată pe mărcile de certificare cipriote verbale anterioare XAΛΛOYMI și HALLOUMI, înregistrate cu numerele 36675 și, respectiv, 36766. Aceste mărci au fost însă considerate lipsite de temei atât în fața diviziei de opoziție, cât și în fața camerei de recurs, iar Republica Cipru nu le‑a mai invocat în susținerea opoziției, împrejurare pe care camera de recurs a interpretat‑o ca fiind o renunțare. Aceste mărci nu au fost luate în considerare în speță, iar Republica Cipru a confirmat, de altfel, în cererea introductivă că nu le mai invocă în prezenta procedură.
8 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001].
9 La 7 iulie 2014, divizia de opoziție a respins opoziția și a obligat Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.
10 La 8 august 2014, Republica Cipru a introdus la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
11 Prin Decizia din 22 septembrie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a respins calea de atac și a obligat Republica Cipru să suporte cheltuielile de judecată efectuate în procedura de opoziție și în calea de atac.
12 Mai întâi, camera de recurs a menționat că, chiar dacă marca anterioară era o marcă de certificare națională, condiția prevăzută la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, referitoare la similitudinea semnelor în conflict, trebuia să fie îndeplinită în ceea ce privește toate mărcile anterioare astfel cum sunt prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001].
13 În continuare, camera de recurs a considerat că, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, nu exista niciun risc de confuzie între marca anterioară și marca solicitată. Ea a apreciat că termenul „halloumi” avea un slab caracter distinctiv intrinsec, arătând mai întâi că, în Hotărârea din 7 octombrie 2015, Cipru/OAPI (XAΛΛOYMI și HALLOUMI) (T‑292/14 și T‑293/14, EU:T:2015:752), Tribunalul a considerat că acest termen desemna în percepția publicului un tip de brânză special produs în Cipru, reținând, în continuare, că această concluzie trebuia extinsă la publicul din Regatul Unit, relevant în speță. Termenul respectiv ar fi mai vechi decât toate mărcile în cauză și, pentru publicul relevant, ar fi în sine descriptiv pentru caracteristicile și compoziția produsului și nu ar face trimitere la o eventuală apartenență a utilizatorului mărcii anterioare la un grup de persoane care dețin o autorizație de utilizare.
14 În ceea ce privește similitudinea semnelor în conflict, camera de recurs a considerat că, întrucât elementul dominant al mărcii solicitate era cuvântul „pallas”, nu ar exista decât o slabă similitudine vizuală, o similitudine fonetică medie și nicio similitudine conceptuală pertinentă. În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, ea a considerat că Republica Cipru nu a reușit să dovedească caracterul distinctiv crescut al mărcii anterioare, nici că aceasta din urmă ar fi percepută de publicul din Regatul Unit ca făcând referire la vreo certificare. Ținând seama de evaluarea pe care a făcut‑o caracterului distinctiv intrinsec al mărcii anterioare, ea a considerat că diferențele dintre aceasta și elementul dominant al mărcii solicitate, în speță termenul „pallas”, erau suficiente pentru a nu exista un risc de confuzie.
15 În sfârșit, camera de recurs a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Renumele mărcii anterioare nu ar fi fost dovedit de Republica Cipru. Atingerea adusă acestui renume nu ar putea să fie apreciată, de altfel, în raport cu regulile care rezultă din regimul de certificare, ci, în cadrul Regulamentului nr. 207/2009, numai în raport cu percepția produselor de către publicul relevant.
Concluziile părților
16 Republica Cipru solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
17 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea în totalitate a acțiunii;
– obligarea Republicii Cipru la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
18 În temeiul articolului 177 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care reclamantul nu a fost singura parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, cererea introductivă trebuie de asemenea să cuprindă numele tuturor părților din procedura respectivă și adresele pe care acestea le‑au indicat în vederea efectuării notificărilor.
19 În speță, în cererea introductivă, Republica Cipru a indicat, din eroare, societatea Pancyprian Organisation of Cattle Farmers (POCF) Ltd ca fiind titulara mărcii Pallas Halloumi și cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs. O astfel de indicare eronată a intervenientei în prezenta cauză nu conduce însă la inadmisibilitatea cererii introductive, din moment ce aceasta conține elemente care permit să se identifice fără ambiguitate cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs și din moment ce, în urma unei măsuri de organizare a procedurii din 25 septembrie 2017, Republica Cipru a precizat că nu are obiecții la modificarea indicației pe care a făcut‑o. Într‑un astfel de caz, trebuie să se considere că cealaltă parte este intervenienta, deși numele ei nu a fost menționat inițial în cererea introductivă.
Cu privire la motivul unic întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
20 În susținerea acțiunii, Republica Cipru invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, care este compus din trei aspecte. În primul rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că a săvârșit o eroare la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii anterioare, în special prin aceea că a reținut în mod eronat că, în speță, caracterul distinctiv intrinsec al mărcii respective era slab. În al doilea rând, ea consideră că respectiva cameră de recurs a apreciat în mod eronat similitudinile vizuale și conceptuale dintre semnele în conflict. În al treilea rând, ea susține că această cameră a săvârșit erori atunci când a reținut, în urma unei analize globale a riscului de confuzie, că nu exista un risc de confuzie, în special din cauza unui viciu în analizarea elementelor de probă.
21 EUIPO și intervenienta contestă argumentele Republicii Cipru.
22 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2017/1001], prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă mărcile înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene.
23 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția publicului relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în discuție, și ținând seama de toți factorii pertinenți ai cauzei, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
Cu privire la publicul relevant
24 Potrivit jurisprudenței, riscul de confuzie între două mărci în conflict, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, nu trebuie apreciat pe baza unei comparații, în abstract, a semnelor în conflict și a produselor sau serviciilor pe care le desemnează. Aprecierea acestui risc trebuie mai degrabă să fie întemeiată pe percepția pe care publicul relevant o va avea asupra semnelor, produselor și a serviciilor respective [a se vedea Hotărârea din 2 octombrie 2015, The Tea Board/OAPI – Delta Lingerie (Darjeeling), T‑624/13, EU:T:2015:743, punctul 24 și jurisprudența citată].
25 Mai precis, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie trebuie să se ia în considerare consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, al respectivei categorii de produse. Trebuie să se țină seama și de faptul că nivelul de atenție a consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].
26 Trebuie să se confirme, în speță, concluziile camerei de recurs, astfel cum figurează la punctul 16 din deciziei atacată, în ceea ce privește publicul relevant al produselor în cauză, întrucât în lumina elementelor din dosar rezultă că sunt întemeiate. Marca anterioară fiind o marcă a Regatului Unit, publicul relevant care trebuie luat în considerare este marele public din Regatul Unit. Mărcile în cauză sunt înregistrate în esență pentru produse identice, în speță brânză. În ceea ce privește produsele de consum curent, este necesar să se considere că ele se adresează consumatorului mediu, care este presupus a fi normal informat și suficient de atent și de avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2006, Castell del Remei/OAPI – Bodegas Roda (ODA), T‑13/05, nepublicată, EU:T:2006:335, punctul 46]. În cadrul analizei care figurează în decizia sa din 7 iulie 2014, divizia de opoziție a considerat, de altfel, că nivelul de atenție a publicului respectiv era mediu atunci când alegea acest tip de produs, această decizie, precum și motivarea sa făcând parte din contextul în care a fost adoptată decizia atacată, context cunoscut de Republica Cipru și care permite instanței să își exercite pe deplin controlul de legalitate în ceea ce privește temeinicia aprecierii riscului de confuzie [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 2007, Wesergold Getränkeindustrie/OAPI – Lidl Stiftung (VITAL& FIT), T‑111/06, nepublicată, EU:T:2007:352, punctul 64]. În privința produselor în cauză, aceste concluzii, de altfel necontestate de părți, sunt întemeiate.
Cu privire la compararea semnelor
27 Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului respectiv. În această privință, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).
28 Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare a unei singure componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciate fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 42 și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43). Aceasta ar putea fi situația printre altele atunci când componenta respectivă poate să domine prin ea însăși imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43).
29 În lumina acestor observații trebuie analizat dacă, în speță, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat că marca anterioară are un slab caracter distinctiv și dacă a comparat corect semnele în conflict.
– Cu privire la primul aspect, întemeiat pe aprecierea pretins eronată a caracterului distinctiv intrinsec al mărcii anterioare
30 În speță, în ceea ce privește caracterul distinctiv intrinsec al mărcii anterioare în privința brânzei, în urma examinării care figurează la punctele 18-25 din decizia atacată, camera de recurs a reținut la punctul 26 din aceeași decizie că acesta era slab din cauza semnificației descriptive a acestei mărci, cu precizarea că, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, camera respectivă a procedat de asemenea la examinarea unui eventual caracter distinctiv crescut legat de utilizare, pentru a concluziona în final că acesta nu a fost demonstrat.
31 Republica Cipru expune, cu titlu de observații prealabile, consecințele pe care pretinde că natura mărcilor de certificare ale Regatului Unit i le conferă în ceea ce privește caracterul distinctiv al unor astfel de mărci. Ea susține mai întâi că, în temeiul articolului 1 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25), mărcile naționale de certificare sunt autorizate în dreptul Uniunii și trebuie, așadar, să producă efecte depline. În aplicarea acestei directive, legislația Regatului Unit cu privire la mărci, astfel cum rezultă din Trade Marks Act 1994 (Legea Regatului Unit cu privire la mărci), include înregistrarea acestor mărci. În temeiul acesteia din urmă, o marcă de certificare ar fi definită ca fiind acea marcă ce indică faptul că produsele sau serviciile pe care le desemnează sunt certificate de titularul mărcii și prezintă anumite caracteristici. În esență, funcția distinctivă a mărcilor de certificare ar fi înțeleasă în sensul că ar permite să se distingă produsele care fac parte dintr‑o anumită clasă și care respectă normele de certificare de produsele care fac parte din altă clasă. În plus, nu ar fi necesar ca publicul să știe că marca în discuție este o marcă de certificare, nici să cunoască identitatea organismului de certificare.
32 Potrivit Republicii Cipru, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât mărcile de certificare naționale sunt mărci înregistrate într‑un stat membru, ele pot constitui temeiul unei proceduri de opoziție la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene ulterioare.
33 În ceea ce privește critica pe care o formulează împotriva deciziei atacate, Republica Cipru reproșează mai întâi camerei de recurs că a aplicat în prezenta cauză raționamentul urmat de Tribunal în Hotărârea din 7 octombrie 2015, XAΛΛOYMI și HALLOUMI (T‑292/14 și T‑293/14, EU:T:2015:752), în condițiile în care publicul relevant și natura mărcilor în cauză ar fi fost diferite. Această decizie ar privi astfel două cereri de înregistrare a unor mărci ale Uniunii Europene verbale, și anume XAΛΛOYMI și HALLOUMI, formulate de Republica Cipru și respinse în temeiul unui motiv absolut de refuz, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001], întrucât erau descriptive.
34 În sfârșit, Republica Cipru invocă două decizii pronunțate în Regatul Unit de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Secția Chancery] care ar susține interpretarea sa dată caracterului distinctiv al unei mărci de certificare a Regatului Unit. Elementele de probă pe care le‑a prezentat ar sublinia de asemenea caracterul distinctiv al mărcii anterioare și percepția publicului din Regatul Unit în privința termenului „halloumi” în sensul că distinge o clasă de produse de o altă clasă, în raport cu care publicul respectiv ar înțelege caracteristicile, în special ingredientele, precum și proveniența.
35 EUIPO și intervenienta contestă argumentele Republicii Cipru.
36 Aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci are o importanță deosebită în măsura în care aprecierea riscului de confuzie se efectuează în mod global și implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele 30-33], astfel încât riscul respectiv este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare este mai puternic (Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 18). Astfel, un grad scăzut al caracterului distinctiv implică un grad de similitudine între semnele în conflict sau între produsele și serviciile vizate mai mare pentru a reține existența unui risc de confuzie. În consecință, subestimarea caracterului distinctiv al mărcii anterioare de către camera de recurs ar putea însemna că decizia atacată este afectată de o eroare în privința aprecierii riscului de confuzie.
37 Atunci când opoziția este întemeiată pe existența unei mărci naționale anterioare, verificările privind gradul caracterului distinctiv al acestei mărci sunt însă limitate, întrucât nu pot conduce la constatarea existenței unuia dintre motivele absolute de refuz prevăzute printre altele la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume lipsa caracterului distinctiv sau caracterul pur descriptiv al acestei mărci. Astfel, pentru a nu încălca articolul 8 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie recunoscut un anumit grad de caracter distinctiv unei mărci naționale invocate în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI, C‑196/11 P, EU:C:2012:314, punctele 43-47).
38 În speță, deși Regulamentul nr. 207/2009, care a fost aplicat de camera de recurs atunci când a adoptat decizia atacată, nu cuprindea dispoziții specifice în legătură cu protecția mărcilor de certificare ca atare, astfel cum a amintit Tribunalul în jurisprudența sa (Hotărârea din 7 octombrie 2015, XAΛΛOYMI și HALLOUMI, T‑292/14 și T‑293/14, EU:T:2015:752, punctul 35), Regulamentul 2017/1001, aplicabil începând de la 1 octombrie 2017, cuprinde în prezent dispoziții referitoare la marca de certificare a Uniunii Europene pe care o definește, la articolul 83 alineatul (1), ca fiind o marcă „care este în măsură să facă distincția între, pe de o parte, produsele sau serviciile pentru care materialul, modul de fabricare al produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici, cu excepția originii geografice, sunt certificate de către titularul mărcii și, pe de altă parte, produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare”.
39 Înregistrarea mărcilor de certificare este, de altfel, prevăzută de Directiva 2008/95. Statele membre, precum Regatul Unit prin intermediul Trade Marks Act 1994, au posibilitatea de a autoriza înregistrarea unor astfel de mărci care constituie, prin urmare, „mărci înregistrate într‑un stat membru”, în sensul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, care pot fi invocate în susținerea unei proceduri de opoziție, astfel cum a procedat Republica Cipru atunci când a invocat marca anterioară.
40 Deși marca anterioară intră în categoria mărcilor înregistrate într‑un stat membru, este necesar să se precizeze, astfel cum arată EUIPO, că sistemul mărcilor Uniunii Europene rezultat din Regulamentul nr. 207/2009 este independent, autosuficient și autonom în raport cu orice sistem național [Hotărârea din 5 decembrie 2000, Messe München/OAPI (electronica), T‑32/00, EU:T:2000:283, punctul 47]. Astfel, rezultă că este întemeiat să se ia în considerare dreptul național în măsura în care permite să se ateste validitatea mărcii anterioare. Totuși, în ceea ce privește caracterul distinctiv intrinsec al mărcii anterioare, chiar dacă, în lumina Hotărârii din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI (C‑196/11 P, EU:C:2012:314, punctul 47), trebuie să se recunoască termenului „halloumi”, înregistrat ca marcă de certificare națională, un anumit caracter distinctiv, aceasta nu înseamnă că trebuie să i se recunoască în sine un caracter distinctiv de un nivel care i‑ar asigura o protecție necondiționată permițându‑i să se opună oricărei înregistrări a unei mărci ulterioare care conține acest termen.
41 În speță, trebuie amintit că, în două rânduri, Tribunalul a statuat deja că termenul „halloumi” era perceput de public, în special cel cipriot, ca desemnând o specialitate de brânzeturi din Cipru [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2012, Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias/OAPI – Garmo (HELLIM), T‑534/10, EU:T:2012:292, punctul 41, și Hotărârea din 7 octombrie 2015, XAΛΛOYMI și HALLOUMI, T‑292/14 și T‑293/14, EU:T:2015:752, punctele 20 și 21]. În decizia atacată, camera de recurs nu face decât să constate că, în raport cu elementele de probă depuse în prezenta cauză, concluziile la care a ajuns Tribunalul în aceste hotărâri pot fi extrapolate în privința publicului din Regatul Unit.
42 Această apreciere trebuie admisă. Astfel, nimic din elementele de probă depuse de Republica Cipru în fața camerei de recurs, cum sunt cele analizate la punctele 20 și 21 din decizia atacată, nu vine să contrazică această constatare. Aceste elemente, constituite în special din date privind volumul vânzărilor, privind eforturile de promovare și de marketing, din extrase din reviste culinare sau din articole de presă, precum și din diverse declarații scrise, privesc brânza „halloumi” ca specialitate de brânzeturi din Cipru, fără însă ca termenul „halloumi”, utilizat cu titlu generic, să poată fi asociat vreunei mărci de certificare, nici măcar unei trimiteri la o brânză certificată. Astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 25 din decizia atacată, rezultă, în raport cu aceste elemente diverse, că termenul menționat este perceput de publicul din Regatul Unit numai ca denumirea unui tip de brânză produs în Cipru, iar „răspunsul la întrebarea dacă o brânză poate fi calificată drept «halloumi» depinde de caracteristicile sale și de compoziția sa, iar nu de faptul că persoana care o comercializează aparține sau nu aparține unui grup anume de deținători de licență”.
43 Astfel, termenul „halloumi” este înțeles în mod direct de publicul din Regatul Unit ca fiind apt să descrie caracteristicile, chiar proveniența produsului, iar nu ca o indicație a calității sale certificate, nici chiar ca o indicație a acestei calități. Prin urmare, este necesar să constate că marca anterioară, compusă exclusiv din termenul „halloumi”, întrucât descrie caracteristicile și proveniența produsului pe care îl desemnează, are numai un slab caracter distinctiv intrinsec și că nu a fost demonstrată nici existența unui caracter distinctiv crescut.
44 Argumentația Republicii Cipru privind întinderea specială care ar trebui recunoscută caracterului distinctiv intrinsec al mărcii anterioare, dată fiind natura sa de marcă de certificare, prezintă în plus un caracter inoperant și nu poate fi decât respinsă.
45 Astfel, presupunând că funcția distinctivă a mărcilor de certificare ale Regatului Unit trebuie să fie înțeleasă ca fiind capacitatea de a distinge o clasă de produse de altă clasă, este necesar să se arate, după cum subliniază EUIPO, că, având în vedere elementele de probă depuse în dezbateri de Republica Cipru, nu s‑a demonstrat că marca anterioară, ca marcă de certificare a Regatului Unit, ar fi aptă să constituie o indicație a originii comerciale a produselor în cauză. Or, o astfel de demonstrație condiționează existența unui risc de confuzie în condițiile specificate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Această constatare, proprie prezentei spețe, nu permite însă să se excludă, în ceea ce privește o marcă de certificare, posibilitatea ca o certificare a calității, de exemplu a materiei prime utilizate, să fie suficientă pentru a considera că o astfel de marcă își îndeplinește funcția de indicare a originii, în măsura în care garantează consumatorilor că produsele desemnate provin de la o singură întreprindere, formată din titularul mărcii respective și din afiliații săi, sub controlul căruia produsele respective sunt fabricate și căruia i‑ar putea fi atribuită răspunderea pentru calitatea lor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 iunie 2017, W. F. Gözze Frottierweberei și Gözze, C‑689/15, EU:C:2017:434, punctele 49 și 50).
46 Aspectul dacă respectarea efectivă de către solicitantul mărcii Uniunii Europene a caracteristicilor garantate de titularul mărcii de certificare anterioare ține de funcția esențială a respectivei mărci este în schimb străin domeniului de aplicare al protecției conferite de articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel cum arată EUIPO, acest aspect ține cel mult de utilizarea unei mărci în măsura în care ar putea aduce atingere funcției esențiale a unei mărci de certificare și ar induce în eroare publicul cu privire la certificarea caracteristicilor produsului.
47 Precum în Hotărârea din 13 iunie 2012, HELLIM (T‑534/10, EU:T:2012:292, punctele 48-55), este necesar să se constate că, în speță, camera de recurs a reținut în mod întemeiat că marca anterioară avea un caracter distinctiv slab din cauza semnificației sale descriptive.
48 Prin urmare, este necesar să se respingă primul aspect ca nefondat.
– Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe aprecierea pretins eronată a similitudinii vizuale, fonetice și conceptuale a semnelor în conflict
49 În primul rând, pentru a proceda la compararea semnelor în conflict pe plan vizual, fonetic și conceptual, trebuie să se revină în prealabil la elementele care compun marca solicitată pentru a stabili elementul sau elementele dominante ale acesteia, pe baza orientărilor desprinse din jurisprudență, astfel cum au fost menționate la punctul 27 de mai sus.
50 În acest sens, trebuie amintit în special, în ceea ce privește o marcă complexă, că nu este exclus ca impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o astfel de marcă să poată fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată) și ca toate celelalte componente să fie neglijabile în impresia de ansamblu pe care o produce (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43).
51 În ceea ce privește identificarea elementului sau elementelor dominante ale mărcii solicitate, trebuie să se observe că semnul este compus din termenii „pallas” și „halloumi”. Termenul pallas” este scris cu alb, cu caractere aldine pe un fond oval de culoare roșie care compune partea superioară a semnului respectiv. Termenul „halloumi” este scris și el cu alb, cu caractere aldine de dimensiuni mai mici, tot pe fond oval și de culoare roșie, plasat la un nivel inferior, care acoperă puțin fondul de formă ovală care conține termenul „pallas”.
52 Având în vedere configurația grafică a mărcii solicitate, rezultă că termenul „pallas” va fi citit mai întâi de către publicul relevant. Astfel, publicul respectiv acordă în general o atenție mai mare părții inițiale a unei mărci decât părții sale finale [Hotărârea din 25 martie 2009, L’Oréal/OAPI – Spa Monopole (SPA THERAPY), T‑109/07, EU:T:2009:81, punctul 30, și Hotărârea din 13 mai 2015, Deutsche Post/OAPI – PostNL Holding (TPG POST), T‑102/14, nepublicată, EU:T:2015:279, punctul 42]. În consecință, este necesar să se arate că, datorită poziționării sale și locului său în marca solicitată, acest public va acorda o atenție mai mare elementului constituit din termenul respectiv, indiferent de semnificația specială pentru el. Camera de recurs a concluzionat, așadar, în mod întemeiat, la punctul 28 din decizia atacată, că acest termen va fi perceput ca elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marca solicitată.
53 În aceste condiții, trebuie să fie admise concluziile camerei de recurs potrivit cărora, pe de o parte, elementul dominant al mărcii solicitate este constituit din elementul „pallas” și, pe de altă parte, elementul „halloumi” joacă un rol secundar în percepția semnului Pallas Halloumi de către publicul relevant.
54 În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea similitudinii dintre semnele în conflict, camera de recurs a considerat la punctele 27-31 din decizia atacată că similitudinea vizuală era slabă, similitudinea fonetică medie și similitudinea conceptuală inexistentă. În cadrul acestei aprecieri, ea a ținut seama de gradul caracterului distinctiv, precum și de elementele dominante ale semnelor respective, în speță elementul „pallas”, în ceea ce privește marca solicitată.
55 Republica Cipru susține în acțiune că similitudinea vizuală dintre semnele în conflict este totală, deoarece marca anterioară este preluată integral ca element vizual al mărcii solicitate. Ea critică în plus camera de recurs pentru ca a luat în considerare stilizarea grafică a mărcii solicitate, în condițiile în care această stilizare nu este relevantă în cadrul unei comparări cu o marcă verbală. Camera de recurs ar fi neglijat de asemenea importanța elementului „halloumi” în marca solicitată, deși era plasat în fața elementului „pallas”, având aceeași culoare și caractere identice, astfel încât cele două elemente care compun această din urmă marcă ar avea o importanță egală. Pentru Republica Cipru, această similitudine vizuală ar fi, în consecință, ridicată sau cel puțin medie.
56 Pe plan conceptual, Republica Cipru reiterează argumentația potrivit căreia publicul din Regatul Unit ar înțelege marca anterioară în sensul că permite să se facă distincția între produsele dintr‑o clasă și cele din altă clasă. Marca solicitată ar fi percepută, așadar, de publicul relevant ca fiind compusă, pe de o parte, din elementul verbal „halloumi”, care ar prezenta un grad de similitudine conceptuală ridicat cu marca anterioară, și, pe de altă parte, din elementul verbal „pallas”, care ar desemna utilizatorul special autorizat de titularul acesteia să utilizeze marca de certificare cu respectarea caracteristicilor acestei clase de produse. Camera de recurs ar fi trebuit să ia în considerare practicile de pe piață în ceea ce privește mărcile de certificare și în special asocierea obișnuită a unei mărci de certificare, precum HALLOUMI, cu alte elemente, precum elementul „pallas”, care face trimitere la un utilizator special care beneficiază de autorizație de utilizare din partea titularului respectivei mărci.
57 EUIPO și intervenienta contestă argumentele Republicii Cipru.
58 În primul rând, în ceea ce privește compararea vizuală, trebuie amintit că nimic nu se opune să se verifice existența unei similitudini vizuale între o marcă verbală și o marcă figurativă, având în vedere că aceste două tipuri de mărci au o configurație grafică susceptibilă să dea naștere unei impresii vizuale [a se vedea Hotărârea din 4 mai 2005, Chum/OAPI – Star TV (STAR TV), T‑359/02, EU:T:2005:156, punctul 43 și jurisprudența citată].
59 După cum s‑a menționat la punctul 51 de mai sus, marca solicitată este o marcă figurativă compusă din termenii „pallas” și „halloumi”, scriși cu caracterele aldine și albe. Fiecare termen este scris în interiorul unui fond oval roșu. Termenul „pallas” figurează în fondul oval situat în partea superioară a semnului în cauză și este scris cu caractere mai mari decât cele ale termenului „halloumi”, situat la rândul său în fondul oval inferior. Marca anterioară, ca marcă verbală, este compusă din termenul „halloumi”.
60 Astfel cum s‑a menționat la punctul 52 de mai sus, publicul relevant va fi pus în poziția de a acorda o mai mare atenție elementului „pallas”, care apare ca fiind elementul dominant al mărcii solicitate. Astfel, nu poate fi primită argumentația Republicii Cipru potrivit căreia există o similitudine vizuală totală între semnele în conflict deoarece elementul care alcătuiește marca anterioară figurează integral în marca solicitată. Astfel, având în vedere jurisprudența constantă care amintește necesitatea unei aprecieri de ansamblu a elementelor diferite care alcătuiesc semnele în conflict, în special a elementelor dominante și distinctive (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată), trebuie să se efectueze o comparare vizuală ținând seama de faptul că elementul „pallas” alcătuiește partea superioară a semnului, care este, de altfel, de dimensiuni mai mari decât cea de a doua parte, care, la rândul ei, deși plasată grafic în prim plan, este totuși pusă pe planul doi în impresia vizuală de ansamblu. Astfel, trebuie să se recunoască o primă diferență semnificativă pe plan vizual, care ține de lipsa termenului „pallas” în marca anterioară.
61 În plus, marca solicitată cuprinde elemente figurative, precum cele două ovale roșii și o stilizare grafică specială, care constituie o a doua diferență semnificativă între semnele în conflict. Trebuie să se constate, prin urmare, că aceste semne coincid numai prin elementul „halloumi”. Este necesar să se considere că, în privința acestui element, dată fiind dimensiunea caracterelor și poziția sa în cadrul mărcii solicitate, publicul îi va recunoaște numai o importanță secundară.
62 Camera de recurs nu a comis, așadar, nicio eroare atunci când a concluzionat, la punctul 29 din decizia atacată, că există o slabă similitudine a semnelor în conflict pe plan vizual.
63 În al doilea rând, în ceea ce privește compararea fonetică, este necesar să se constate că semnele în conflict au în comun numai termenul „halloumi”, situat în poziție secundă în marca solicitată. Astfel, există o diferență semnificativă între aceste semne dată fiind prezența cuvântului „pallas” în marca solicitată.
64 Prin urmare, este necesar să se confirme concluzia camerei de recurs potrivit căreia similitudinea fonetică a semnelor în conflict este medie. În plus, această concluzie apare ca fiind necontestată de părți.
65 În al treilea rând, în ceea ce privește compararea pe plan conceptual, este necesar să se respingă argumentul Republicii Cipru potrivit căruia camera de recurs nu a luat în considerare practica utilizatorilor mărcii anterioare care constă în asocierea termenului „halloumi” și a denumirii comerciale a utilizatorului autorizat să utilizeze respectiva marcă. Astfel, după cum s‑a menționat la punctul 42 de mai sus, publicul relevant percepe termenul „halloumi” ca pe o indicație a unui tip de brânză produs în Cipru. Prin urmare, este necesar să se considere, contrar celor susținute de Republica Cipru, că termenul „halloumi” prezintă un caracter descriptiv în privința produselor în cauză. Menționarea sa pe marca solicitată nu constituie, așadar, un element semnificativ pe plan conceptual. Astfel, nu s‑a stabilit că publicul va înțelege acest termen ca făcând referire la un proces de certificare la care ar fi supus utilizatorul mărcii.
66 În plus, întrucât termenul „pallas” nu are nicio semnificație specială pentru publicul relevant și este străin de marca anterioară, el determină o diferență semnificativă între semnele în conflict pe plan conceptual. Publicul relevant îl va înțelege ca fiind o indicație a originii comerciale a produselor în discuție.
67 Rezultă astfel că, în speță, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare reținând lipsa similitudinii pe plan conceptual între semnele în conflict care să poată genera un risc de confuzie.
68 În consecință, al doilea aspect trebuie să fie respins.
– Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe o eroare la aprecierea globală a riscului de confuzie
69 Decizia atacată conține concluzia potrivit căreia, dată fiind prezența elementului „pallas” în marca solicitată, diferențele dintre semnele în conflict sunt suficiente pentru a constata lipsa riscului de confuzie, având în vedere slabul caracter distinctiv al mărcii anterioare, chiar dacă mărcile în conflict desemnează produse identice.
70 Republica Cipru arată că aprecierea riscului de confuzie de către camera de recurs este viciată, în măsura în care aceasta a efectuat o analiză eronată a caracterului distinctiv al mărcii anterioare cu ocazia comparării semnelor în conflict.
71 În plus, Republica Cipru susține că, în speță, camera de recurs nu a analizat corect elementele de probă prezentate. Mai întâi, camera de recurs ar fi considerat în mod eronat că niciun element de probă prezentat nu ar confirma susținerea potrivit căreia publicul percepea termenul „halloumi” ca făcând referire la o certificare. Astfel, dreptul național nu ar impune ca publicul să perceapă marca anterioară ca pe o astfel de referire sau să se fi procedat efectiv la vreo certificare. Singura cerință din dreptul național ar fi ca publicul să perceapă semnul în cauză ca fiind apt să distingă o clasă de produse care prezintă caracteristici uniforme de cele ale unei alte clase.
72 În continuare, dreptul național nu ar impune nici ca o marcă să precizeze că este o marcă de certificare, în special pe ambalajul produselor. Nu ar exista nici cerința ca publicul să cunoască organismul de certificare titular al unei astfel de mărci.
73 În sfârșit, Republica Cipru susține că, în speță, camera de recurs a considerat în mod eronat că actele care urmăreau respectarea normelor de certificare, pentru a evita scăderea caracterului lor distinctiv printr‑o utilizare pentru produse din afara domeniului lor de aplicare, ar fi lipsite de incidență asupra percepției semnului de către public. Faptul că celelalte părți nu prezintă niciun element pentru a demonstra că termenul „halloumi” este utilizat de terți într‑un scop diferit de cel care constă în desemnarea produselor care respectă normele de certificare ar justifica aprecierea că marca anterioară are un caracter distinctiv ca marcă de certificare a Regatului Unit.
74 EUIPO și intervenienta contestă argumentele Republicii Cipru.
75 Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 17, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, EU:T:2006:397, punctul 74].
76 Astfel cum rezultă din considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009 [devenit considerentul (11) al Regulamentului 2017/1001], aprecierea riscului de confuzie depinde de numeroși factori și în special de cunoașterea de către public a mărcii pe piața relevantă. Întrucât riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi important, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie pentru că sunt cunoscute de public, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, EU:C:1997:528, punctul 24, Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 18, și Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 20).
77 Pe de altă parte, recunoașterea caracterului distinctiv scăzut al mărcii anterioare nu împiedică constatarea existenței unui risc de confuzie. În fapt, deși caracterul distinctiv al mărcii anterioare trebuie luat în considerare în aprecierea riscului de confuzie, acesta nu este decât un element printre altele care intervin în cadrul acestei aprecieri. Astfel, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv poate exista un risc de confuzie, de exemplu în considerarea similitudinii semnelor și a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, EU:T:2007:387, punctul 70 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 aprilie 2011, Sociedad Agricola Requingua/OAPI – Consejo Regulador de la Denominación de Origen Toro (TORO DE PIEDRA), T‑358/09, nepublicată, EU:T:2011:174, punctul 45 și jurisprudența citată].
78 În primul rând, trebuie amintit că s‑a constatat că semnele în conflict prezentau o slabă similitudine pe plan vizual și o similitudine medie pe plan fonetic. Pe plan conceptual, publicul percepe termenul „halloumi” ca pe o indicație a unui tip de brânză în fiecare dintre semnele în conflict. În această privință, trebuie să se constate, astfel cum au procedat, succesiv, divizia de opoziție și camera de recurs, că aceste semne sunt similare numai în ceea ce privește elementul de natură descriptivă „halloumi”. Astfel, rezultă că similitudinea dintre semnele în conflict nu este suficientă pentru a contrabalansa diferențele dintre ele. Semnele în cauză au, așadar, numai un grad redus de similitudine.
79 În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii anterioare, s‑a stabilit la punctul 47 de mai sus că acesta este slab din cauza semnificației descriptive a acestei mărci în percepția publicului relevant.
80 Nu poate fi admisă argumentația Republicii Cipru potrivit căreia camera de recurs nu a luat în considerare natura specială a mărcii anterioare în vederea aprecierii caracterului său distinctiv. Astfel, Republica Cipru face referire în susținerea acestei argumentații la două decizii din jurisprudența națională din care deduce concluzia că caracterul distinctiv al unei mărci de certificare naționale constă în capacitatea sa de a fi percepută de public ca fiind aptă să diferențieze o clasă de produse de altă clasă de produse (a se vedea punctul 34 de mai sus). Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat la punctele 40 și 45 de mai sus, această concepție asupra caracterului distinctiv al mărcii anterioare nu apare ca fiind pertinentă și, în speță, s‑a constatat, în sens contrar, că publicul relevant nu va percepe marca drept o indicație a vreunei certificări.
81 În plus, în ceea ce privește luarea în considerare a jurisprudenței naționale invocate de Republica Cipru, s‑a subliniat la punctul 40 de mai sus că regimul mărcilor Uniunii Europene este un sistem autonom a cărui aplicare este independentă de orice sistem național. Interpretarea deciziilor pronunțate de instanțele naționale pentru care militează Republica Cipru nu este, prin urmare, pertinentă în speță.
82 În al treilea rând, astfel cum s‑a menționat la punctul 77 de mai sus, trebuie amintit însă că, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv, poate exista un risc de confuzie în special atunci când produsele în cauză sunt identice și când semnele în conflict sunt similare.
83 Cu toate acestea, deși, în speță, produsele în cauză sunt identice, din cauza slabului caracter distinctiv al mărcii anterioare și a semnificației descriptive a acesteia, simpla identitate a acestor produse și similitudinea semnelor în conflict datorată prezenței, în ambele mărci, a termenului de natură descriptivă „halloumi” nu sunt suficiente pentru a crea un risc de confuzie.
84 În consecință, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat că nu exista niciun risc de confuzie.
85 Astfel, este necesar să se respingă al treilea aspect și, prin urmare, motivul unic întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel încât acțiunea trebuie respinsă în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
86 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
87 Întrucât Republica Cipru a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 iulie 2018.
Semnături