Recurs introdus la 26 februarie 2021 de International Skating Union împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-93/18, International Skating Union/Comisia Europeană

(Cauza C-124/21 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: International Skating Union (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Mark Jan Hendrik Tuitert, Niels Kerstholt, European Elite Athletes Association

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene pronunțate în cauza International Skating Union/Comisia (T-93/18), în măsura în care respinge acțiunea reclamanților;

anularea Deciziei Comisiei din 8 decembrie 2017 în cazul AT. 40208 –Normele de eligibilitate ale Uniunii Internaționale de Patinaj și

obligarea Comisiei și a intervenienților în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: Tribunalul a încălcat articolul 263 TFUE și jurisprudența Curții referitoare la articolul 101 TFUE statuând că normele de eligibilitate ale ISU restrâng concurența prin obiect.

Partea întâi: Tribunalul nu a examinat niciunul dintre argumentele recurentei prin care se contestă aprecierea Comisiei privind faptele care susțin calificarea drept restrângere a concurenței prin obiect astfel cum figurează în Decizia Comisiei din 8 decembrie 2017 în cazul AT. 40208 –Normele de eligibilitate ale Uniunii Internaționale de Patinaj (denumită în continuare „decizia atacată”).

Toate argumentele recurentei prin care se urmărește contestarea aprecierii faptelor de către Comisie în susținerea constatării, care figurează la articolul 1 din decizia atacată, potrivit căreia UIP a încălcat articolul 101 TFUE prin „adoptarea și punerea în aplicare” a normelor de eligibilitate, au fost fie considerate în mod eronat inoperante sau lipsite de relevanță, fie au fost pur și simplu ignorate.

Partea a doua: Tribunalul a redefinit restrângerea concurenței în discuție în speță, cu încălcarea obligației sale de a nu substitui motivarea Comisiei cu propria motivare și califică, în mod eronat, elementele discutate de Comisie în secțiunea 8.5 din decizia atacată ca fiind relevante pentru a constata existența unei restrângeri a concurenței prin obiect, încălcând jurisprudența Curții referitoare la articolul 101 TFUE.

În loc să controleze constatarea încălcării astfel cum a fost stabilită în decizia atacată, Tribunalul a construit o nouă restrângere a concurenței prin obiect, dedusă :1) printr-o lectură abstractă a normelor de eligibilitate ale UIP fără vreo examinare a modului în care acestea au fost aplicate în practică și 2) pe baza elementelor discutate de Comisie în secțiunea 8.5 din decizia atacată, care nu fac parte din constatarea încălcării prin obiect în decizia menționată (punctul 8.3).

Partea a treia: Tribunalul a săvârșit erori de drept în analiza celor patru elemente invocate de Comisie pentru a considera că normele de eligibilitate ale UIP sunt restrângeri ale concurenței sunt prin obiect.

Conținutul normelor de eligibilitate: Nicio concluzie cu privire la obiectul restrictiv invocat al normelor nu poate fi dedusa din nivelul sancțiunilor adoptate pentru punerea lor în aplicare. Există efecte negative asupra concurenței, rezultate din sancțiuni, numai atunci când refuzul de a autoriza o competiție este nejustificat. Nivelul sancțiunilor în sine nu are nicio relevanta in ceea ce privește conținutul reglementării.

Obiectivele normelor de eligibilitate ale UIP: Având în vedere recunoașterea faptului că sistemul de autorizare prealabilă a UIP urmărește un obiectiv legitim, Tribunalul ar fi trebuit să deducă că normele de eligibilitate ale UIP nu pot restrânge concurența prin obiect.

Contextul juridic și economic în care se înscriu normele de eligibilitate ale UIP: Tribunalul interpretează în mod eronat Hotărârea Cartes bancaires (C-67/13) considerând irelevant faptul că toate competițiile de patinaj artistic ale terților au fost aprobate de UIP pentru motivul că nu există „interacțiuni” între piața patinajului artistic și piața relevantă a patinajului de viteză.

Intenția UIP de a restrânge concurența: Faptul că intenția nu constituie un element necesar în cadrul unei analize „prin obiect” nu permite Tribunalului să respingă ca inoperante argumentele recurentei prin care urmărește să conteste aprecierea faptelor efectuată de Comisie în considerentele 175-178 ale deciziei atacate pe care s-a întemeiat Comisia pentru a concluziona că UIP a încălcat articolul 101 TFUE prin adoptarea și punerea în aplicare a normelor de eligibilitate.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept nerăspunzând la al patrulea motiv al cererii introductive a recurentei potrivit căruia decizia UIP de a nu aproba competiția Dubai Icederby 2014 nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, întrucât această decizie urmărea un obiectiv legitim în conformitate cu Codul etic al UIP, care interzice orice formă de susținere a pariurilor.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a calificat în mod eronat motivul recurentei în sensul că implică o discuție abstractă privind legitimitatea obiectivului de protecție a integrității patinajului de viteză. Acest motiv a contestat refuzul Comisiei de a recunoaște temeinicia preocupărilor etice ale UIP cu privire la conceptul de competiții de patinaj de viteză combinate cu pariuri la fața locului, care urmau să fie prezente în cadrul competiției de la Dubai. Tribunalul nu a luat în considerare elementele de probă prezentate de recurentă, mai precis raportul privind dezbaterea din cadrul Adunării Naționale Coreene, care a respins acest concept având în vedere riscul ridicat de manipulări, confirmând astfel validitatea preocupărilor etice ale UIP. Dubai Icederby este singura competiție de patinaj artistic al unui terț care nu a fost aprobată în cadrul sistemului de autorizare prealabilă a UIP.

____________