Cauza T‑555/22
Republica Franceză
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 8 mai 2024
„Regim lingvistic – Anunț de concurs general pentru recrutarea de administratori și de experți în domeniul industriei apărării și în domeniul spațial – Limitarea alegerii limbii 2 la limba engleză – Regulamentul nr. 1 – Articolul 1d alineatul (1), articolul 27 și articolul 28 litera (f) din statut – Discriminare pe motive de limbă – Interesul serviciului – Proporționalitate”
Funcționari – Concurs – Desfășurarea unui concurs general – Limbi de participare la probe – Limitarea alegerii celei de a doua limbi – Discriminare pe motive de limbă – Justificare în raport cu interesul serviciului – Respectarea principiului proporționalității – Sarcina probei
[Carta drepturilor fundamentale, art. 21 alin. (1) și art. 22; Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (1), art. 27 și art. 28 lit. (f) și anexa III, art. 1 alin. (1) lit. (f); Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 1]
(a se vedea punctele 23-29, 35-39, 65-69, 72, 88 și 89)
Rezumat
Sesizat cu o acțiune formulată de Republica Franceză, susținută de alte trei state membre care au intervenit în procedură, și anume Regatul Belgiei, Republica Elenă și Republica Italiană, Tribunalul anulează anunțul de concurs general EPSO/AD/400/22. Acest concurs urmărea constituirea unor liste de rezervă în vederea recrutării de administratori și de experți în domeniul industriei apărării și în domeniul spațial în cadrul Comisiei. Cu ocazia acestei acțiuni, Tribunalul se pronunță pentru prima dată cu privire la legalitatea unui regim lingvistic al unui concurs general care limitează alegerea celei de a doua limbi a concursului menționat la o singură limbă oficială a Uniunii (engleza) și prevede desfășurarea tuturor probelor determinante ale acestui concurs doar în această limbă.
În speță, Republica Franceză susținea că anunțul de concurs în discuție încălca articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), interpretat în lumina articolelor 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la principiul nediscriminării și, respectiv, la respectarea diversității lingvistice. Reclamanta explica faptul că, ținând seama de utilizarea și de utilitatea altor limbi oficiale ale Uniunii decât engleza în cadrul Comisiei, în special franceza, motivul întemeiat pe necesitatea ca persoanele recrutate să fie imediat operaționale nu putea justifica o astfel de limitare, din moment ce ea nu răspundea nevoilor reale ale serviciului. Reclamanta adăuga că, în orice caz, Comisia nu a demonstrat caracterul proporțional al acestei discriminări.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul arată că limitarea alegerii celei de a doua limbi a candidaților la un concurs la un număr restrâns de limbi, cu excluderea celorlalte limbi oficiale, constituie o discriminare pe motive de limbă, în principiu interzisă în temeiul articolului 1d alineatul (1) din statut. În realitate, anumiți candidați potențiali care posedă cunoștințe satisfăcătoare în cel puțin una dintre limbile indicate sunt favorizați prin faptul că pot să participe la concurs și să fie astfel recrutați ca funcționari sau agenți ai Uniunii, în timp ce alții, care nu posedă asemenea cunoștințe, sunt excluși.
Larga putere de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii în ceea ce privește organizarea serviciilor lor, precum și Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) atunci când exercită competențe care îi sunt conferite de instituțiile menționate este, așadar, reglementată în mod imperativ la articolul 1d din statut. Astfel, diferențele de tratament întemeiate pe limbă care rezultă dintr‑o limitare a regimului lingvistic al unui concurs la un număr restrâns de limbi oficiale nu pot fi admise decât dacă o asemenea limitare este justificată în mod obiectiv și proporțională cu nevoile reale ale serviciului. În plus, orice condiție referitoare la cunoștințe lingvistice specifice trebuie să fie întemeiată pe criterii clare, obiective și previzibile care permit candidaților să înțeleagă rațiunea acestei condiții și instanțelor Uniunii să controleze legalitatea sa.
Astfel, o discriminare pe motive de limbă poate fi justificată de interesul serviciului de a dispune de funcționari care stăpânesc limba sau limbile utilizate de serviciul în cauză în așa fel încât să fie imediat operaționali. Cu toate acestea, revine instituției care limitează regimul lingvistic al unei proceduri de selecție la un număr restrâns de limbi oficiale ale Uniunii sarcina de a face dovada faptului că o asemenea limitare este de natură să răspundă unor nevoi reale privind atribuțiile pe care vor trebui să le îndeplinească persoanele recrutate, că este proporțională cu aceste nevoi și că se întemeiază pe criterii clare, obiective și previzibile. La rândul său, Tribunalul trebuie să efectueze o examinare in concreto a caracterului justificat din punct de vedere obiectiv și proporțional al acestei limitări în raport cu nevoile menționate.
Într‑o primă etapă, în ceea ce privește justificarea obiectivă a limitării lingvistice prin nevoile reale ale serviciului, o astfel de limitare trebuie să se raporteze la atribuțiile pe care persoanele recrutate vor trebui să le exercite. Cu alte cuvinte, revine Comisiei sarcina de a demonstra că atribuțiile descrise în anunțul de concurs necesită în sine o cunoaștere a limbii engleze la nivelul B2. Totuși, în speță Comisia nu asociază necesitatea ca persoanele recrutate să cunoască limba engleză la nivelul B2 pentru a fi imediat operaționale cu atribuțiile specifice pe care aceste persoane vor trebui să le îndeplinească, ci numai cu împrejurarea că aceste persoane vor trebui să îndeplinească atribuțiile menționate în cadrul unor servicii în care personalul actual utilizează în principal limba engleză pentru îndeplinirea atribuțiilor respective. O asemenea argumentație, care echivalează numai cu a afirma că atribuțiile trebuie îndeplinite în limba engleză întrucât sunt deja îndeplinite în această limbă, nu este în principiu de natură să stabilească faptul că limitarea lingvistică în litigiu este aptă să răspundă nevoilor reale ale serviciului referitoare la atribuțiile pe care vor trebui să le îndeplinească persoanele recrutate. În plus, existența unui pretins „fapt dovedit” nu este coerentă cu situația unui serviciu creat recent și aflat în plină fază de constituire a efectivelor sale la momentul publicării anunțului de concurs. În orice caz, Tribunalul arată că argumentația Comisiei nu este suficient susținută de documentele prezentate în acest scop. În consecință, Comisia nu reușește să demonstreze că limitarea lingvistică era justificată.
Într‑o a doua etapă, în ceea ce privește proporționalitatea limitării lingvistice, revine instituțiilor sarcina de a evalua comparativ obiectivul legitim care justifică limitarea numărului de limbi de concurs și posibilitățile de învățare de către funcționarii recrutați, în cadrul instituțiilor, a limbilor necesare interesului serviciului. Întrucât nu a efectuat o astfel de evaluare comparativă, Comisia nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale că limitarea lingvistică în litigiu era proporțională cu nevoile serviciului.