HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
18 ianuarie 2024(*)
„Trimitere preliminară – Transport aerian – Regulamentul (UE) nr. 376/2014 – Acțiuni succesive cu privire la evenimentele care pun în pericol siguranța aeriană – Articolul 15 – Confidențialitatea informațiilor privind aceste evenimente – Domeniul de aplicare al acestei confidențialități – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 11 – Libertatea de exprimare și de informare – Libertatea mijloacelor de informare în masă – Cerere de comunicare a unor informații privind distrugerea unei aeronave care a survolat estul Ucrainei, formulată de întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul mass mediei de știri – Articolul 52 alineatul (1) – Restricție – Condiții”
În cauza C‑451/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Raad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos), prin decizia din 29 iunie 2022, primită de Curte la 7 iulie 2022, în procedura
RTL Nederland BV,
RTL Nieuws BV
cu participarea:
Minister van Infrastructuur en Waterstaat,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna K. Jürimäe, președinta Camerei a treia, îndeplinind funcția de președintă a Camerei a doua, domnii F. Biltgen, N. Wahl, J. Passer (raportor) și doamna M. L. Arastey Sahún, judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,
grefier: doamna A. Lamote, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 30 martie 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul neerlandez, de K. Bulterman, J. M. Hoogveld și C. S.Schillemans, în calitate de agenți;
– pentru Consiliul Uniunii Europene, de F. Naert și N. Rouam, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, inițial de P.‑J. Loewenthal, A. Nijenhuis, B. Sasinowska și G. Wilms și ulterior de P.‑J. Loewenthal, A. Nijenhuis și B. Sasinowska, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 15 iunie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (JO 2014, L 122, p. 18), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 (JO 2018, L 212, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 376/2014”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între RTL Nederland BV și RTL Nieuws BV (denumite în continuare, împreună, „întreprinderile RTL”), pe de o parte, și minister van Infrastructuur en Waterstaat (ministrul infrastructurii și gestionării apei, Țările de Jos), pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care acesta din urmă a respins cererea celor două întreprinderi de a obține informații referitoare la distrugerea unei aeronave, care s‑a produs la 17 iulie 2014, în condițiile în care aceasta survola estul Ucrainei.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Reglementarea generală privind aviația civilă
3 Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1139, acesta are drept obiectiv principal instituirea și menținerea unui nivel uniform ridicat de siguranță a aviației civile în Uniunea Europeană.
4 În acest scop, dispozițiile capitolului IV din acest regulament urmăresc instituirea unui „[s]istem comun de certificare, de supraveghere și asigurare a respectării legii”. Printre aceste dispoziții, articolul 72 din regulamentul menționat, intitulat „Colectarea, schimbul și analiza informațiilor”, prevede:
„(1) Comisia [Europeană], [Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA)] și autoritățile naționale competente fac schimb de orice informații de care dispun în contextul aplicării prezentului regulament și a actelor delegate și [a] acte [lor] de punere în aplicare adoptate în temeiul său și care sunt relevante pentru alte părți în scopul îndeplinirii sarcinilor lor în temeiul prezentului regulament. […]
[…]
(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme detaliate cu privire la schimbul de informații menționat la alineatul (1) din prezentul articol, între Comisie, [AESA] și autoritățile naționale competente […]
Normele detaliate menționate la primul paragraf din prezentul alineat țin seama de necesitatea de a:
[…]
(b) limita difuzarea și utilizarea informațiilor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1;
[…]
(6) Comisia, [AESA] și autoritățile naționale competente […] iau, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea adecvată a informațiilor pe care le primesc în temeiul prezentului articol. Prezentul alineat nu aduce atingere cerințelor mai stricte de confidențialitate prevăzute în [Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE (JO 2010, L 295, p. 35) și în Regulamentul (UE) nr. 376/2014] sau în alte acte legislative ale Uniunii.
[…]”
5 Articolul 119 din Regulamentul 2018/1139, intitulat „Transparența și comunicarea”, prevede la alineatul (1):
„Regulamentul [(CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 79)] se aplică documentelor deținute de [AESA]. Această dispoziție nu aduce atingere normelor privind accesul la date și informații prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 376/2014 și în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 72 alineatul (5) […] din prezentul regulament.”
Reglementarea privind investigarea accidentelor și incidentelor în aviația civilă
6 Articolul 5 din Regulamentul nr. 996/2010, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2018/1139 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 996/2010”), intitulat „Obligația de a efectua o investigație”, prevede la alineatele (1) și (2):
„(1) Orice accident sau orice incident grav care implică aeronave cărora li se aplică Regulamentul [2018/1139] face obiectul unei investigații privind siguranța în statul membru pe teritoriul căruia s‑a produs accidentul sau incidentul grav.
(2) În cazul în care o aeronavă căreia i se aplică Regulamentul [2018/1139] și care este înmatriculată într‑un stat membru este implicată într‑un accident sau într‑un incident grav, iar locul în care s‑a produs accidentul sau incidentul nu poate fi stabilit cu precizie ca fiind teritoriul unui stat, investigația privind siguranța este efectuată de autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța din statul membru de înmatriculare.”
7 Articolul 14 din Regulamentul nr. 996/2010, intitulat „Protecția informațiilor sensibile privind siguranța”, prevede:
„(1) Următoarele înregistrări nu se pun la dispoziție și nu se utilizează în alte scopuri decât cele legate de o investigație privind siguranța:
(a) toate declarațiile făcute de persoane la autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța în cursul investigației privind siguranța;
(b) înregistrările care dezvăluie identitatea persoanelor care au adus probe în cadrul investigației privind siguranța;
(c) informațiile culese de autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care au un caracter deosebit de sensibil și personal, inclusiv informațiile privind sănătatea persoanelor;
(d) documentele întocmite ulterior pe parcursul investigației, precum note, proiecte, opinii scrise de investigatori, opinii exprimate în cadrul analizării informațiilor, inclusiv a informațiilor provenite de la înregistratoarele de zbor;
(e) informațiile și probele furnizate de investigatori din alte state membre sau țări terțe în conformitate cu standardele internaționale și practicile recomandate, în cazul în care autoritatea lor responsabilă de investigațiile privind siguranța solicită acest lucru;
(f) proiectele de rapoarte preliminare sau finale sau declarații provizorii;
(g) înregistrările audio și video din cabina de pilotaj, împreună cu transcrierile acestora, precum și înregistrările audio din interiorul unităților de control al traficului aerian, asigurându‑se că informațiile nerelevante pentru investigația privind siguranța, îndeosebi informațiile legate de viața privată a persoanelor, sunt protejate în mod corespunzător, fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3).
(2) Următoarele înregistrări nu se pun la dispoziție și nu se utilizează în alte scopuri decât cele legate de o investigație privind siguranța sau în alte scopuri care vizează îmbunătățirea siguranței aviației:
(a) toate comunicările dintre persoanele care au fost implicate în operarea aeronavei;
(b) înregistrările scrise sau electronice și transcrierile înregistrărilor provenite de la unitățile de control al traficului aerian, inclusiv rapoartele și concluziile elaborate pentru uz intern;
(c) notele de însoțire pentru transmiterea de recomandări privind siguranța de la autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța către adresant, în cazul în care autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care emite recomandarea solicită acest lucru;
(d) rapoartele cu privire la evenimente prezentate în temeiul [Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2003 privind raportarea evenimentelor în aviația civilă (JO 2003, L 167, p. 23, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 7)].
Datele înregistratorului de zbor nu se pun la dispoziție și nu se utilizează în alte scopuri decât cele legate de o investigație privind siguranța, de aeronavigabilitate sau de întreținere, cu excepția cazului în care se maschează identitatea persoanelor din respectivele date sau sunt comunicate prin proceduri securizate.
(3) În pofida alineatelor (1) și (2), justiția sau autoritatea competentă să decidă cu privire la divulgarea informațiilor din înregistrări în conformitate cu dreptul intern poate decide că beneficiile divulgării informațiilor din înregistrările menționate la alineatele (1) și (2) în orice alte scopuri permise de lege sunt mai mari decât impactul negativ la nivel național și internațional pe care o astfel de acțiune l‑ar avea asupra respectivei investigații privind siguranța sau asupra uneia viitoare. Statele membre pot decide limitarea cazurilor în care poate fi adoptată o astfel de decizie privind divulgarea, respectând în același timp actele juridice ale Uniunii.
Comunicarea către un alt stat membru a înregistrărilor menționate la alineatele (1) și (2) în alte scopuri decât cele legate de o investigație privind siguranța și, în plus în ceea ce privește alineatul (2), în alte scopuri decât cele care urmăresc îmbunătățirea siguranței aviației poate fi autorizată în măsura permisă de dreptul intern al statului membru care efectuează comunicarea. Prelucrarea sau divulgarea unor înregistrări primite prin intermediul unei astfel de comunicări de către autoritățile statului membru destinatar este permisă numai după consultarea prealabilă a statului membru care efectuează comunicarea și sub rezerva dreptului intern al statului membru destinatar.
(4) Se pot divulga exclusiv datele strict necesare pentru scopurile menționate la alineatul (3).”
8 Articolul 15 din acest regulament, intitulat „Comunicarea informațiilor”, prevede la alineatele (3)-(5):
„(3) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolele 16 și 17, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care efectuează investigația […] comunică AESA și autorităților naționale aeronautice civile informațiile faptice pertinente obținute în timpul investigației privind siguranța, cu excepția informațiilor menționate la articolul 14 alineatul (1) sau a informațiilor care generează un conflict de interese. Informațiile primite de AESA și de autoritățile naționale aeronautice civile sunt protejate în conformitate cu articolul 14 și cu actele juridice ale Uniunii și cele naționale aplicabile.
(4) Autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care efectuează investigația este autorizată să informeze victimele și rudele acestora sau asociațiile lor ori să facă publice orice informații referitoare la observațiile faptice, la procedurile investigației privind siguranța, precum și eventualele rapoarte sau concluzii preliminare și/sau recomandări privind siguranța, cu condiția ca aceste informații să nu compromită obiectivele investigației privind siguranța și să respecte pe deplin legislația aplicabilă privind protecția datelor personale.
(5) Înainte de a face publice informațiile menționate la alineatul (4), autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care efectuează investigația transmite informațiile respective victimelor și rudelor acestora sau asociațiilor acestora, într‑un mod care să nu compromită obiectivele investigației privind siguranța.”
9 Potrivit articolului 16 din regulamentul menționat, intitulat „Raportul investigației”:
„(1) Fiecare investigație privind siguranța se încheie cu un raport întocmit într‑o formă corespunzătoare tipului și gravității accidentului sau incidentului grav. Acest raport precizează că unicul obiectiv al investigației privind siguranța este prevenirea accidentelor și incidentelor viitoare, fără a stabili a cui este culpa sau răspunderea. În funcție de caz, raportul conține recomandări privind siguranța.
(2) Raportul protejează anonimitatea oricărei persoane implicate în accident sau în incidentul grav.
(3) În cazul în care investigațiile privind siguranța generează rapoarte înainte de încheierea investigației, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța poate să solicite înainte de publicarea acestora comentarii din partea autorităților în cauză, inclusiv de la AESA, și, prin intermediul acestora, din partea titularului certificatului de tip de aeronavă, fabricantului sau operatorului în cauză. Acestea au obligația de a respecta secretul profesional în ceea ce privește conținutul respectivei consultări.
(4) Înainte de publicarea raportului final, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța solicită comentarii din partea autorităților în cauză, inclusiv din partea AESA, și, prin intermediul acestora, din partea titularului certificatului de tip de aeronavă, a fabricantului sau a operatorului în cauză. Acestea au obligația de a respecta secretul profesional în ceea ce privește conținutul respectivei consultări. Atunci când solicită aceste comentarii, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța respectă standardele internaționale și practicile recomandate.
(5) Informațiile vizate la articolul 14 se includ într‑un raport doar în cazul în care sunt relevante pentru analiza accidentului sau a incidentului grav. Nu se divulgă informațiile sau elementele de informații care nu prezintă interes pentru această analiză.
(6) Autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța face public raportul final în cel mai scurt timp și, dacă este posibil, în termen de 12 luni de la data accidentului sau a incidentului grav.
(7) În cazul în care raportul final nu poate fi publicat în termen de 12 luni, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța publică o declarație provizorie cel puțin la fiecare comemorare a accidentului sau a incidentului grav, în care oferă detalii cu privire la stadiul investigației și la eventualele probleme ridicate în domeniul siguranței.
[…]”
Reglementarea privind evenimentele de aviație civilă
10 Directiva 2003/42 a fost abrogată și înlocuită cu Regulamentul nr. 376/2014.
11 Considerentele (6), (12), (16), (20), (32)-(34), (40) și (50) ale Regulamentului nr. 376/2014 au următorul cuprins:
„(6) Pentru a îmbunătăți siguranța aviației, informațiile relevante privind siguranța aviației civile ar trebui raportate, colectate, stocate, protejate, schimbate, diseminate și analizate, și ar trebui luate măsuri adecvate de siguranță pe baza informațiilor colectate. […]
[…]
(12) Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța și orice entitate căreia i s‑a încredințat reglementarea siguranței aviației civile în interiorul Uniunii ar trebui să beneficieze de acces deplin la informațiile detaliate privind evenimentele colectate și la rapoartele de eveniment stocate de propriile state membre pentru a decide care dintre incidente necesită o investigație privind siguranța, precum și pentru a identifica lecții care pot fi învățate în interesul siguranței aviației și pentru a își îndeplini obligațiile de supraveghere.
[…]
(16) Pentru a facilita schimbul de informații, rapoartele de eveniment ar trebui stocate într‑un sistem de baze de date compatibil cu Centrul european de coordonare a sistemelor de raportare a incidentelor de aviație (Eccairs) (software‑ul utilizat de toate statele membre și de Fișierul european centralizat pentru stocarea rapoartelor de eveniment) […]
[…]
(20) Obiectivul schimbului de informații privind evenimentele ar trebui să fie în primul rând prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație. Acesta nu ar trebui utilizat pentru atribuirea culpei sau a răspunderii ori pentru stabilirea unor analize comparative a performanțelor din punctul de vedere al siguranței.
[…]
(32) Publicului larg ar trebui să i se ofere informații agregate generale cu privire la nivelul de siguranță a aviației în statele membre și în Uniune. Aceste informații ar trebui să includă în special tendințele și analizele rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament de către statele membre, precum și informații într‑o formă agregată referitoare la conținutul Fișierului european centralizat și pot fi furnizate prin publicarea indicatorilor de performanță din punctul de vedere al siguranței (IPS).
(33) Sistemul de siguranță a aviației civile este stabilit pe baza feedback‑ului și lecțiilor învățate care decurg din accidente și incidente. Raportarea evenimentelor și utilizarea informațiilor aferente pentru îmbunătățirea siguranței depind de existența unei relații de încredere între raportor și entitatea responsabilă cu colectarea și evaluarea informațiilor. Aceasta presupune aplicarea strictă a regulilor de confidențialitate. Protecția informațiilor privind siguranța împotriva utilizării necorespunzătoare și acordarea accesului limitat la Fișierul european centralizat exclusiv părților interesate care contribuie la îmbunătățirea siguranței aviației civile au scopul de a asigura disponibilitatea permanentă a informațiilor privind siguranța, astfel încât să se poată lua măsuri preventive adecvate și prompte și să se poată îmbunătăți siguranța aviației. În acest context, informațiile sensibile privind siguranța ar trebui protejate într‑o manieră corespunzătoare, iar colectarea lor ar trebui asigurată prin garantarea confidențialității și a protecției sursei și prin câștigarea încrederii personalului din aviația civilă în sistemele de raportare a evenimentelor. Ar trebui instituite măsuri adecvate care să asigure păstrarea confidențialității informațiilor colectate prin intermediul sistemelor de raportare a evenimentelor și pentru restricționarea accesului la Fișierul european centralizat. Normele naționale privind liberul acces la informațiile de interes public ar trebui să țină cont de confidențialitatea necesară în cazul acestor informații. Informațiile colectate ar trebui protejate în mod corespunzător împotriva utilizării sau divulgării neautorizate. Ele ar trebui utilizate exclusiv în scopul menținerii sau îmbunătățirii siguranței aviației și nu pentru atribuirea culpei sau a răspunderii.
(34) Pentru a asigura încrederea angajaților și a personalului contractat în sistemul de raportare a evenimentelor al organizației, informațiile incluse în rapoartele de eveniment ar trebui să fie protejate în mod adecvat și nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât menținerea sau îmbunătățirea siguranței aviației. […]
[…]
(40) Pentru a spori încrederea persoanelor în sistem, gestionarea rapoartelor de eveniment ar trebui organizată astfel încât confidențialitatea identității raportorului și a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment să fie protejată în mod adecvat […]
[…]
(50) În aplicarea prezentului regulament, ar trebui respectate pe deplin normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția persoanelor […]. În aplicarea prezentului regulament, ar trebui respectate pe deplin normele privind accesul la date prevăzute de Regulamentul [nr. 1049/2001], [excepție făcând] diseminarea datelor și informațiilor cuprinse în Fișierul european centralizat, care sunt protejate conform unor norme de acces mai stricte prevăzute de prezentul regulament.”
12 Articolul 1 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Obiective”, are următorul cuprins:
„(1) Prezentul regulament are drept obiectiv îmbunătățirea siguranței aviației asigurând raportarea, colectarea, stocarea, protecția, schimbul, diseminarea și analizarea informațiilor relevante privind siguranța referitoare la aviația civilă.
Prezentul regulament asigură:
(a) adoptarea cu promptitudine, atunci când este cazul, a unor măsuri de siguranță pe baza analizei informațiilor colectate;
(b) disponibilitatea permanentă a informațiilor privind siguranța prin introducerea de norme ce vizează confidențialitatea și utilizarea corespunzătoare a informațiilor, precum și protecția armonizată și consolidată a raportorului și a persoanelor menționate în rapoartele de eveniment; și
(c) examinarea și tratarea riscurilor pentru siguranța aviației, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.
(2) Unicul obiectiv al raportării evenimentelor este prevenirea accidentelor și incidentelor, și nu stabilirea culpei sau a răspunderii.”
13 Potrivit articolului 2 din acest regulament:
„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
[…]
3. «incident» înseamnă un incident în înțelesul Regulamentului [nr. 996/2010];
4. «incident grav» înseamnă un incident grav în înțelesul Regulamentului [nr. 996/2010];
5. «accident» înseamnă accident în înțelesul Regulamentului [nr. 996/2010];
6. «informații din care sunt eliminate date de identificare» înseamnă informații provenite din rapoarte de eveniment din care au fost eliminate toate datele cu caracter personal, cum ar fi numele sau adresele persoanelor fizice;
7. «eveniment» înseamnă orice eveniment legat de siguranță care pune în pericol sau care, dacă nu este remediat sau abordat, ar putea pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia sau orice altă persoană și include în special accidentele și incidentele grave;
[…]
9. «asigurarea anonimatului» înseamnă eliminarea din rapoartele de eveniment a tuturor datelor de identificare referitoare la raportor și la persoanele menționate în rapoartele de eveniment și a oricăror detalii, inclusiv numele organizației (organizațiilor) implicate în eveniment, care pot dezvălui identitatea raportorului sau a unor terți ori care pot determina deducerea informațiilor din raportul de eveniment;
[…]”
14 Articolul 3 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Obiectul și domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):
„Prezentul regulament stabilește norme privind:
(a) raportarea evenimentelor care pun în pericol sau care, dacă nu sunt remediate sau abordate, ar pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia, orice altă persoană, echipament sau instalație care joacă un rol în exploatarea aeronavelor, precum și raportarea altor informații relevante legate de siguranță în acest context;
(b) analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele raportate și alte informații legate de siguranță;
(c) protecția personalului aeronautic;
(d) utilizarea corespunzătoare a informațiilor legate de siguranță colectate;
(e) integrarea informațiilor în Fișierul european centralizat; și
[…]”
15 Potrivit articolului 4 din acest regulament, intitulat „Raportarea obligatorie”:
„(1) Evenimentele care pot reprezenta un risc semnificativ pentru siguranța aviației și care sunt cuprinse în următoarele categorii sunt raportate de persoanele enumerate la alineatul (6) prin sistemele de raportare obligatorie a evenimentelor în temeiul prezentului articol:
(a) evenimente legate de funcționarea aeronavei, cum ar fi:
[…]
(iv) evenimente survenite în timpul zborului;
[…]
(2) Fiecare organizație stabilită într‑un stat membru instituie un sistem de raportare obligatorie pentru a facilita colectarea de informații detaliate privind evenimentele menționate la alineatul (1).
(3) Fiecare stat membru instituie un sistem de raportare obligatorie pentru a facilita colectarea de informații detaliate privind evenimentele, inclusiv colectarea informațiilor detaliate privind evenimentele, colectate de organizații în temeiul alineatului (2).
[…]
(6) Persoanele fizice enumerate în continuare raportează evenimentele menționate la alineatul (1) prin intermediul sistemului instituit în conformitate cu alineatul (2) de organizația care a angajat, a contractat sau a utilizat serviciile raportorului sau, alternativ, prin intermediul sistemului instituit în conformitate cu alineatul (3) de statul membru în care este stabilită organizația lor sau de statul care a eliberat, validat sau convertit licența de pilot sau prin intermediul sistemului instituit în conformitate cu alineatul (4) de [AESA]:
(a) pilotul comandant sau, în cazul în care pilotul comandant nu poate raporta evenimentul, orice alt membru al echipajului care urmează în lanțul de comandă al unei aeronave înmatriculate în Uniune sau al unei aeronave înmatriculate în afara Uniunii, dar utilizate de un operator ale cărui operațiuni fac obiectul supravegherii de către un stat membru sau de un operator stabilit în Uniune;
(b) orice persoană implicată în proiectarea, fabricarea, monitorizarea continuității navigabilității, întreținerea sau modificarea unei aeronave sau a oricărui echipament sau a oricărei părți a acesteia, sub supravegherea unui stat membru sau a [AESA];
(c) orice persoană care semnează un certificat de examinare a navigabilității sau o autorizare a dării în exploatare pentru o aeronavă sau pentru orice echipament sau parte a acesteia, sub supravegherea unui stat membru sau a [AESA];
(d) orice persoană care îndeplinește o funcție pentru care are nevoie, din partea unui stat membru, de autorizație ca membru al unui echipaj al unui prestator de servicii pentru traficul aerian având responsabilități legate de serviciile de navigație aeriană […]
(e) orice persoană care îndeplinește o funcție legată de managementul siguranței unui aeroport […]
[…]
(7) Persoanele menționate la alineatul (6) raportează evenimentele în termen de 72 de ore de la momentul în care au luat cunoștință de eveniment, cu excepția situațiilor excepționale care le împiedică să facă aceasta.
(8) În urma notificării unui eveniment, orice organizație stabilită într‑un stat membru care nu face obiectul alineatului (9) raportează autorității competente a statului membru respectiv, menționată la articolul 6 alineatul (3), informațiile detaliate privind evenimentele colectate conform alineatului (2) din prezentul articol, în cel mai scurt timp posibil și în orice caz nu mai târziu de 72 de ore de la luarea la cunoștință a evenimentului.
[…]”
16 Articolul 5 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Raportarea voluntară”, prevede la alineatele (1)-(3) instituirea de către fiecare organizație stabilită într‑un stat membru, de către fiecare stat membru și de către [AESA], a unui sistem de raportare voluntară pentru a facilita colectarea, pe de o parte, a informațiilor detaliate privind evenimentele care pot să nu fie captate prin sistemul de raportare obligatorie prevăzut la articolul 4 din acest regulament și, pe de altă parte, a altor informații legate de siguranță care sunt percepute de raportor ca fiind un pericol real sau potențial pentru siguranța aviației. Articolul 5 alineatul (7) din regulamentul menționat prevede că organizațiile, statele membre și [AESA] pot să instituie alte sisteme de colectare și de prelucrare a informațiilor privind siguranța pentru a colecta informații detaliate privind evenimentele care ar putea să nu fie captate prin sistemele de raportare menționate la alineatele (1), (2) și (3) ale acestui articol, precum și la articolul 4 din același regulament.
17 Articolul 6 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Colectarea și stocarea informațiilor”, prevede:
„[…]
(3) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente care să instituie un mecanism care să efectueze în mod independent colectarea, evaluarea, prelucrarea, analizarea și stocarea informațiilor detaliate privind evenimentele raportate în temeiul articolelor 4 și 5.
Gestionarea rapoartelor este realizată pentru a se preveni utilizarea informațiilor în alte scopuri decât siguranța și asigură în mod corespunzător confidențialitatea identității raportorului și a persoanelor menționate în raportul de eveniment în vederea promovării unei «culturi juste».
[…]
(6) Autoritățile competente menționate la alineatul (3) stochează într‑o bază de date națională rapoartele de eveniment elaborate pe baza informațiilor detaliate privind evenimentele colectate în temeiul articolelor 4 și 5.
[…]”
18 Articolul 7 din acest regulament, intitulat „Calitatea și conținutul rapoartelor de eveniment”, prevede la alineatul (4):
„Bazele de date menționate la articolul 6 alineatele (5), (6) și (8) utilizează formate care sunt:
(a) standardizate pentru a facilita schimbul de informații; și
(b) compatibile cu software‑ul Eccairs […]
[…]”
19 Articolul 8 din regulamentul menționat, intitulat „Fișierul european centralizat”, prevede printre altele, la alineatele (1) și (2), că Comisia administrează un fișier european centralizat pentru stocarea tuturor rapoartelor de eveniment colectate în Uniune și că fiecare stat membru actualizează acest fișier prin transferarea în fișier a tuturor informațiilor legate de siguranță stocate în bazele de date naționale menționate la articolul 6 alineatul (6) din același regulament.
20 Articolul 9 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Schimbul de informații”, prevede la alineatul (1):
„Statele membre și [AESA] participă la un schimb de informații, punând la dispoziția autorităților competente din celelalte state membre, a [AESA] și a Comisiei, prin intermediul Fișierului european centralizat, toate informațiile legate de siguranță stocate în bazele lor de date de raportare.
Rapoartele de eveniment sunt transferate către Fișierul european centralizat în termen de 30 de zile de la introducerea lor în baza de date națională.
Rapoartele de eveniment se actualizează cu informații suplimentare legate de siguranță, ori de câte ori este necesar.
[…]”
21 Articolul 10 din acest regulament, intitulat „Diseminarea informațiilor stocate în Fișierul european centralizat”, prevede la alineatul (1):
„Entitățile cu atribuții de reglementare în domeniul siguranței aviației civile sau autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța din cadrul Uniunii au acces online deplin securizat la informațiile privind evenimentele cuprinse în Fișierul european centralizat.
Informațiile sunt utilizate în conformitate cu articolele 15 și 16.”
22 Articolul 13 din regulamentul menționat, intitulat „Analiza evenimentelor și acțiunile subsecvente la nivel național”, are următorul cuprins:
„[…]
(9) În cazul în care sunt disponibile, informațiile referitoare la analiza fiecărui eveniment sau a grupurilor de evenimente și la acțiunile subsecvente întreprinse, obținute în temeiul prezentului articol, se stochează în Fișierul european centralizat, conform articolului 8 alineatele (2) și (3), în mod prompt și în termen de două luni de la introducerea lor în baza de date națională.
(10) Statele membre utilizează informațiile obținute în urma analizării rapoartelor de eveniment pentru a identifica eventualele măsuri de remediere ce trebuie luate în cadrul programului național de siguranță.
(11) În vederea informării publicului cu privire la nivelul de siguranță al aviației civile, fiecare stat membru publică, cel puțin o dată pe an, un raport privind siguranța, care:
(a) conține informații în formă agregată și care permit asigurarea anonimatului privind tipul de evenimente și informații legate de siguranță raportate prin intermediul sistemelor lor naționale de raportare obligatorie și voluntară;
(b) identifică tendințele;
(c) identifică măsurile adoptate.
(12) Statele membre pot publica, de asemenea, rapoarte de eveniment, cu asigurarea anonimatului, precum și rezultatele analizelor de risc.”
23 Potrivit articolului 15 din același regulament, intitulat „Confidențialitatea și utilizarea adecvată a informațiilor”:
„(1) Statele membre și organizațiile, în conformitate cu dreptul intern, precum și [AESA] iau măsurile necesare pentru a garanta un nivel adecvat de confidențialitate pentru informațiile detaliate privind evenimentele pe care acestea le primesc în temeiul articolelor 4, 5 și 10.
Statele membre, organizațiile stabilite în statele membre sau [AESA] prelucrează date cu caracter personal numai în măsura în care acest lucru este necesar în scopul prezentului regulament și fără a aduce atingere actelor juridice naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10)].
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția informațiilor privind siguranța de la articolele 12, 14 și 15 din Regulamentul [nr. 996/2010], informațiile provenite din rapoartele de eveniment sunt utilizate exclusiv în scopul pentru care au fost colectate.
Statele membre, [AESA] și organizațiile nu pun la dispoziție sau nu utilizează informațiile despre evenimente pentru:
(a) stabilirea culpei sau răspunderii; sau
(b) orice alt scop decât menținerea sau îmbunătățirea siguranței aviației.
[…]”
24 Articolul 16 din Regulamentul nr. 376/2014, intitulat „Protecția surselor de informații”, prevede la alineatul (3):
„Fiecare stat membru se asigură că datele de identificare nu sunt niciodată înregistrate în baza de date națională menționată la articolul 6 alineatul (6). Părților relevante li se pun la dispoziție informații din care sunt eliminate datele de identificare, de exemplu pentru a le permite acestora să își îndeplinească obligațiile în legătură cu îmbunătățirea siguranței aviației.”
25 Articolul 20 din acest regulament, intitulat „Accesul la documente și protecția datelor cu caracter personal”, cuprinde alineatul (1) care are următorul cuprins:
„Cu excepția articolelor 10 și 11, care stabilesc norme mai stricte pentru accesul la datele și informațiile cuprinse în Fișierul european centralizat, prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Regulamentului [nr. 1049/2001].”
Dreptul neerlandez
Legea privind accesul la informațiile deținute de administrație
26 Dreptul de acces al publicului la documentele administrative era reglementat, în ceea ce privește litigiul principal, de Wet houdende regelen betreffende de openbaarheid van bestuur (Legea privind reglementarea accesului la informațiile deținute de administrație) din 31 octombrie 1991 (Stb. 1991, nr. 703, denumită în continuare „Legea privind accesul la informațiile deținute de administrație”).
27 Articolul 2 alineatul 1 din Legea privind accesul la informațiile deținute de administrație prevedea:
„În exercitarea atribuțiilor sale, o autoritate administrativă furnizează, fără a aduce atingere celorlalte dispoziții prevăzute de lege, informații în conformitate cu prezenta lege și urmărește interesul general în ceea ce privește accesul liber la informații.”
28 Articolul 3 din această lege prevedea:
„1. Orice persoană poate adresa o cerere de informații conținute în documente referitoare la o chestiune administrativă unei autorități administrative sau unei instituții, unui serviciu sau unei societăți care funcționează sub responsabilitatea unei autorități administrative.
2. În cerere, solicitantul trebuie să precizeze chestiunea administrativă sau documentul referitor la aceasta, în legătură cu care dorește să primească informații.
3. Solicitantul nu este obligat să declare un interes în momentul depunerii cererii.
[…]
5. O cerere de informații se aprobă sub rezerva dispozițiilor articolelor 10 și 11.”
29 Articolul 10 alineatul 2 din legea menționată avea următorul cuprins:
„Nu se furnizează informații în temeiul prezentei legi nici în cazul în care interesul acestei furnizări nu prevalează asupra următoarelor interese:
a. relațiile Regatului Țărilor de Jos cu alte state și cu organizații internaționale;
[…]
d. inspecția, controlul și supravegherea de către autoritățile administrative;
e. respectarea vieții private
[…]”
Legea aviației
30 Articolul 7.1 alineatul 1 din Wet houdende algemene regeling met betrekking tot het luchtverkeer (Legea privind reglementarea generală a aviației) din 18 iunie 1992 (Stb. 1992, nr. 368), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea aviației”), prevedea:
„Evenimentele sunt raportate ministrului infrastructurii și mediului.”
31 Articolul 7.2 alineatul 1 din Legea aviației avea următorul cuprins:
„Informațiile obținute în urma raportării prevăzute la articolul 7.1 alineatul (1) sau primite din partea unui stat membru al Uniunii Europene în urma unei raportări similare în statul membru respectiv nu sunt aduse la cunoștința publicului.”
Istoricul litigiului și întrebările preliminare
32 Prin scrisoarea din 10 ianuarie 2018, întreprinderile RTL au solicitat minister van Justitie en Veiligheid (ministrul justiției și securității, Țările de Jos) comunicarea, în temeiul Legii privind accesul la informațiile deținute de administrație, a unui set de informații referitoare la distrugerea aeronavei închiriate de compania Malaysia Airlines, care efectua zborul cu codul IATA (International Air Transport Association) MH17 între Amsterdam (Țările de Jos) și Kuala Lumpur (Malaysia) (denumit în continuare „MH17”). Această distrugere a avut loc la 17 iulie 2014, în timp ce MH17 traversa acea parte a spațiului aerian ucrainean aflată deasupra regiunii Donețk, care este situată în estul Ucrainei. Prin cererea sa, care viza în special o categorie de documente identificate ca fiind „rapoartele înregistrate în Eccairs [în cursul] anului 2014 [și] privind Ucraina” (denumite în continuare „rapoartele din Eccairs”), întreprinderile RTL urmăreau să primească informații cu privire la ceea ce știau autoritățile neerlandeze despre acest eveniment.
33 Ministrul justiției și securității a transmis ministrului infrastructurii și gestionării apelor acea parte din cerere referitoare la rapoartele din Eccairs. După ce a efectuat o căutare în baza de date neerlandeză, acesta a constatat că autoritatea neerlandeză competentă a stocat trei rapoarte privind evenimente survenite în spațiul aerian ucrainean în cursul anului 2014. În schimb, acesta nu a verificat dacă autoritățile competente ale celorlalte state membre au stocat alte rapoarte în legătură cu acest subiect în baza lor de date națională, precum și în Fișierul european centralizat.
34 Prin decizia din 17 aprilie 2018, ministrul infrastructurii și gestionării apei a respins cererea menționată în măsura în care aceasta privea rapoartele din Eccairs. El a motivat această decizie, în esență, făcând referire la existența unui regim special de interzicere a divulgării care ar decurge din Regulamentul nr. 376/2014 și care ar fi singurul aplicabil informațiilor în cauză, cu excluderea regimului general de acces al publicului la documentele administrative stabilit prin Legea privind accesul la informațiile deținute de administrație. În opinia sa, consecința juridică a acestui regim special ar fi aceea că informațiile care sunt stocate în bazele de date naționale nu pot, pe de o parte, să fie comunicate decât persoanelor interesate, astfel cum sunt definite în anexa II la acest regulament, și, pe de altă parte, nu pot să fie utilizate decât în scopul menținerii sau al îmbunătățirii siguranței aviației.
35 Întreprinderile RTL au formulat o plângere administrativă împotriva deciziei amintite.
36 Prin decizia din 17 octombrie 2018, ministrul infrastructurii și gestionării apei a confirmat decizia sa din 17 aprilie 2018, adăugând un motiv întemeiat în esență pe articolul 7.2 din Legea aviației, care ar urmări să asigure corecta aplicare în dreptul intern a Regulamentului nr. 376/2014 și, prin urmare, ar împiedica și el comunicarea către o persoană juridică precum întreprinderile RTL a unor informații referitoare la distrugerea în zbor a MH17.
37 În aceste condiții, întreprinderile RTL au introdus o acțiune contencioasă la rechtbank Midden‑Nederland (Tribunalul din Țările de Jos Centrale, Țările de Jos).
38 Prin hotărârea din 7 noiembrie 2019, acesta din urmă a respins acțiunea formulată de întreprinderile RTL ca fiind nefondată.
39 În cadrul apelului formulat la Raad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos), instanța de trimitere, întreprinderile RTL, arată printre altele că Regulamentul nr. 376/2014 și articolul 7.2 din Legea aviației nu pot fi interpretate în sensul că instituie un regim special de confidențialitate sau de interzicere a divulgării cu consecința juridică de a le priva, în mod total și absolut, de posibilitatea de care dispun, potrivit regimului general de acces public la documentele administrative prevăzut de Legea privind accesul publicului la informațiile deținute de administrației, de a obține comunicarea informațiilor referitoare la distrugerea în zbor a MH17. Desigur, din analiza termenilor articolului 15 din acest regulament, a contextului în care se înscrie acest articol și a obiectivelor pe care le urmărește ar reieși că legiuitorul Uniunii a intenționat să instituie un regim de confidențialitate specific în domeniul siguranței aviației. Cu toate acestea, acest regim de confidențialitate nu ar impune o interdicție totală și absolută de divulgare a informațiilor care intră sub incidența sa.
40 În subsidiar, întreprinderile RTL consideră că, chiar admițând că regimul de confidențialitate menționat este aplicabil cu excluderea oricărui alt regim, acesta ar trebui totuși interpretat cu respectarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”). Prin urmare, ar fi posibil ca întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul mass-mediei de știri să obțină comunicarea anumitor informații care implică un interes general important, cum este cazul celor privind evenimentul catastrofal pe care l‑a constituit distrugerea în zbor a MH17.
41 În acest context, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema domeniului de aplicare al regimului de confidențialitate instituit prin articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014, a compatibilității cu acesta a regimului special de interzicere a divulgării instituit prin Legea aviației, precum și a relației dintre aceste două regimuri și regimul general de acces public la documentele administrative prevăzut în dreptul intern de Legea privind accesul publicului la informațiile deținute de administrație.
42 În această privință, instanța menționată consideră printre altele că analiza Directivei 2003/42 și a Regulamentului nr. 376/2014 nu permite să se stabilească dacă aceste acte impun, permit sau, dimpotrivă, exclud o interdicție totală și absolută de divulgare a informațiilor cărora li se aplică diferitele regimuri de confidențialitate pe care le instituie. Astfel, dispozițiile acestora, precum și considerentele care le pot clarifica domeniul de aplicare ar menționa, în versiunea lor în limba neerlandeză, necesitatea de a asigura o confidențialitate „corespunzătoare” sau „adecvată” acestor informații. În plus, aceste dispoziții s‑ar referi uneori la „informațiile” primite de autoritățile naționale competente, alteori la „informațiile sensibile” deținute de acestea și alteori la „informațiile detaliate privind evenimentele” susceptibile să prezinte un risc pentru siguranța aeriană, fără a preciza în mod explicit ce acoperă aceste noțiuni diferite și care este legătura dintre ele.
43 Instanța menționată apreciază totodată că aceste regimuri diferite trebuie interpretate, pe de o parte, în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare pe care articolul 11 din cartă și articolul 10 din CEDO îl garantează în general oricărei persoane și, pe de altă parte, a drepturilor și a rolului specific de „câine de pază” pe care al doilea articol menționat îl recunoaște organelor de presă, astfel cum ar fi amintit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în special în Hotărârea din 8 noiembrie 2016, Magyar Helsinki Bizottság împotriva Ungariei (CE:ECHR:2016:1108JUD001803011).
44 În al doilea rând, instanța de trimitere ridică în esență problema consecințelor care trebuie deduse din eventuala incompatibilitate a Legii aviației cu Regulamentul nr. 376/2014, interpretat în lumina articolului 11 din cartă. În această privință, ea apreciază că, dacă regimul special de interzicere a divulgării prevăzut de această lege ar trebui considerat incompatibil cu Regulamentul nr. 376/2014 și, pe cale de consecință, inaplicabil, legalitatea deciziei prin care ministrul infrastructurii și gestionării apei a respins cererea formulată de întreprinderile RTL ar trebui apreciată în raport cu Legea privind accesul publicului la informațiile deținute de administrație. Or, chiar dacă această lege nu urmărește să asigure transpunerea sau aplicarea unei reglementări din dreptul derivat al Uniunii și chiar dacă acesta din urmă nu armonizează, în general, dreptul de acces al publicului la documentele administrative în cadrul statelor membre, ea ar trebui totuși să fie interpretată la rândul său, în măsura în care este posibil, ținând seama de regimul de confidențialitate instituit prin Regulamentul nr. 376/2014, astfel cum se amintește de altfel în considerentul (33) al acestuia din urmă.
45 În aceste condiții, Raad van State (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Ce trebuie să se înțeleagă prin «informații detaliate privind evenimentele» și «un nivel adecvat de confidențialitate» în sensul articolului 15 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 376/2014] și în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare prevăzut la articolul 11 din [cartă] și la articolul 10 din CEDO?
2) Articolul 15 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 376/2014], în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare prevăzut la articolul 11 din [cartă] și la articolul 10 din CEDO, trebuie interpretat în sensul că acesta este compatibil cu o normă națională precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia nicio informație provenită din evenimentele raportate nu poate fi făcută publică?
3) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: autorității naționale competente îi este permis să aplice o reglementare națională generală privind divulgarea, în temeiul căreia informațiile nu sunt furnizate, în măsura în care furnizarea acestora nu prevalează, de exemplu, asupra intereselor legate de relațiile cu alte state și cu organizații internaționale, de inspecția, controlul și supravegherea de către autoritățile administrative, de respectarea vieții private și de prevenirea avantajării și dezavantajării în mod disproporționat a persoanelor fizice și juridice?
4) Atunci când se aplică reglementarea națională generală privind divulgarea, există diferențe după cum este vorba despre informații din baza de date națională sau despre informații obținute din rapoarte sau despre rapoarte, care figurează în alte documente, de exemplu în documentele de natură politică?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima și la a doua întrebare
46 Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014, citit în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din cartă, trebuie interpretat în sensul că informațiile deținute de autoritățile naționale competente cu privire la un „eveniment” legat de siguranța aeriană, în sensul articolului 2 punctul 7 din acest regulament, sunt supuse unui regim de confidențialitate care are drept consecință faptul că nici publicul și nici chiar o întreprindere din sectorul mass‑mediei de știri nu au dreptul să aibă acces la acestea.
47 În această privință, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că atât din cerința aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din principiul egalității rezultă că termenii unei dispoziții a acestui drept care nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă. Aceasta trebuie stabilită ținând seama nu numai de termenii acestei dispoziții, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care ea face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 1984, Ekro, 327/82, EU:C:1984:11, punctul 11, precum și Hotărârea din 15 noiembrie 2022, Senatsverwaltung für Inneres und Sport, C‑646/20, EU:C:2022:879, punctul 40).
48 Pe de altă parte, orice act al Uniunii trebuie interpretat, în măsura posibilului, astfel încât să nu se repună în discuție validitatea acestuia și în conformitate cu dreptul primar în ansamblul său și în special cu prevederile cartei. Astfel, atunci când o dispoziție a unui asemenea act poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze mai degrabă acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu dreptul primar, decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu acesta [Hotărârea din 14 mai 2019, M și alții (Revocarea statutului de refugiat), C‑391/16, C‑77/17 și C‑78/17, EU:C:2019:403, punctul 77, precum și Hotărârea din 26 aprilie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑401/19, EU:C:2022:297, punctul 70].
49 În speță, în ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolului 15 din Regulamentul nr. 376/2014, trebuie arătat, pe de o parte, că alineatul (1) al acestui articol impune printre altele statelor membre să ia măsurile necesare pentru a garanta confidențialitatea informațiilor detaliate privind evenimentele pe care le primesc în temeiul articolelor 4, 5 și 10 din acest regulament.
50 După cum rezultă din articolul 4 alineatele (1)-(3) și (6)-(8) din Regulamentul nr. 376/2014, precum și din articolul 5 alineatele (1)-(3) și (7) din acest regulament, interpretate în lumina definițiilor care figurează la articolul 2 punctele 3-5 și 7 din regulamentul menționat, „informațiile detaliate” în sensul aceluiași regulament includ toate „informațiile” care sunt colectate, sub orice formă, de autoritățile naționale competente, prin intermediul sistemelor de raportare și a rapoartelor prevăzute de primele două dintre aceste trei articole, cu privire la evenimente care pun în pericol sau ar pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia sau orice altă persoană, fie că este vorba de incidente, incidente grave sau accidente. Astfel cum rezultă din articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 376/2014, aceste informații includ de asemenea, în sens mai larg, toate „informațiile privind aceste evenimente” care sunt stocate, indiferent de formă, în Fișierul european centralizat și în bazele de date naționale menționate la articolul 8 și, respectiv, la articolul 6 alineatul (6) din acest regulament, în special cele referitoare la „evaluare”, la „analiză” și la „acțiunile subsecvente” pe care autoritățile naționale competente trebuie să le efectueze în temeiul articolului 6 alineatul (3) primul paragraf și al articolului 13 alineatul (9) din regulamentul menționat, precum și pe cele referitoare la „măsurile de remediere” ce trebuie luate în temeiul articolului 13 alineatul (10) din același regulament.
51 În consecință, obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 376/2014 se aplică, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 30 din concluzii, tuturor informațiilor privind evenimentele care sunt deținute de autoritățile naționale competente sau de AESA în temeiul articolelor 4, 5 sau 10 din acest regulament. Aceste informații includ atât informațiile colectate de autoritățile naționale competente în urma raportării unui eveniment care pune în pericol sau ar pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia sau orice altă persoană, cât și alte informații stocate în bazele de date naționale și în Fișierul european centralizat, în special informațiile incluse în rapoartele și în celelalte documente sau materiale elaborate sau întocmite de autoritățile respective în urma unei astfel de raportări.
52 Pe de altă parte, articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 376/2014 precizează întinderea juridică a obligației de confidențialitate enunțate la alineatul (1) al acestui articol, al cărei domeniu de aplicare material îl definește. Astfel, acest alineat (2) prevede la primul paragraf că, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția informațiilor privind siguranța de la articolele 12, 14 și 15 din Regulamentul nr. 996/2010, informațiile provenite din rapoartele de eveniment sunt utilizate exclusiv în scopul pentru care au fost colectate. În plus, în conformitate cu al doilea paragraf al alineatului (2) menționat, statele membre nu pun la dispoziție și nu utilizează informațiile despre evenimente pentru stabilirea culpei sau a răspunderii și, în sens mai larg, pentru orice alt scop decât menținerea sau îmbunătățirea siguranței aviației.
53 Deși primul paragraf al articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 376/2014 se referă, în mod generic, „la scopul pentru care au fost colectate [astfel de informații]”, din analiza întregului regulament reiese că acest scop este de fapt legat de menținerea și îmbunătățirea siguranței aviației, prevăzute la al doilea paragraf al acestei dispoziții. Mai precis, din articolul 3 alineatul (1), din articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf și din articolul 13 alineatul (10) din regulamentul menționat reiese în mod clar și coerent că aceste informații nu pot fi puse la dispoziție și utilizate decât în scopuri care țin, într‑un fel sau altul, de această menținere sau îmbunătățire, cum ar fi, de exemplu, detectarea riscurilor care pot afecta siguranța aviației, monitorizarea acestor riscuri, adoptarea de măsuri pentru remedierea lor ori protecția personalului din sectorul aviației civile. În plus, din aceste ultime trei dispoziții ale Regulamentului nr. 376/2014 și din articolul 9 alineatul (1) din acesta rezultă că toate mecanismele care au fost instituite pentru a încadra diferitele aspecte ale prelucrării informațiilor menționate, cum ar fi raportarea, stocarea, evaluarea și analiza lor, ori schimbul unor astfel de informații, sunt destinate să contribuie la menținerea și îmbunătățirea siguranței în sectorul navigației aeriene civile.
54 În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 și obiectivele urmărite de acest regulament, trebuie arătat, primo, că acesta are ca obiectiv, potrivit articolului 1 alineatul (1), îmbunătățirea siguranței aviației în Uniune, asigurând raportarea, colectarea, stocarea, protecția, schimbul, diseminarea și analizarea informațiilor relevante privind siguranța referitoare la aviația civilă.
55 Secundo, articolul 1 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 376/2014, precum și considerentele (6), (12), (20), (33), (34) și (40) ale acestui regulament confirmă că obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 15 din regulamentul menționat constituie atât un element central, cât și un element necesar al sistemului de supraveghere și de control instituit de acesta în vederea îmbunătățirii siguranței aviației. Această obligație de confidențialitate are un caracter strict și se aplică tuturor informațiilor colectate sau stabilite în acest scop de autoritățile naționale competente. Această obligație are drept corolar interdicția de a pune la dispoziție sau de a utiliza astfel de informații în alte scopuri, oricare ar fi acestea.
56 Tertio, alte dispoziții ale Regulamentului nr. 376/2014, deși nu privesc în mod direct punerea la dispoziție și utilizarea informațiilor în cauză, au în mod evident drept scop și consecință asigurarea efectivității obligației de confidențialitate prevăzute la articolul 15 din acest regulament prin consolidarea interdicției, care decurge din acesta, de a pune la dispoziție sau de a utiliza aceste informații în alte scopuri decât cele vizate în mod expres la articolul 15 din regulamentul amintit.
57 În special, rezultă cu claritate din articolul 20 din Regulamentul nr. 376/2014, interpretat în lumina considerentului (50) al acestuia, că dreptul de acces public la documente, astfel cum este prevăzut de Regulamentul nr. 1049/2001, nu se aplică informațiilor menționate. În fapt, ele sunt supuse, cu titlu exclusiv, normelor mai stricte prevăzute la articolele 10 și 11 din Regulamentul nr. 376/2014.
58 Quarto, analiza celorlalte regulamente aplicabile în materia siguranței aeriene, la care Regulamentul nr. 376/2014 face trimitere în numeroase rânduri, confirmă de asemenea caracterul în același timp general și strict al obligației de confidențialitate prevăzute la articolul 15 din acest regulament.
59 Astfel, Regulamentul 2018/1139, care are ca obiectiv, potrivit articolului 1 alineatul (1), instituirea și menținerea unui nivel uniform ridicat de siguranță a aviației civile în Uniune, prevede la articolul 72 alineatele (1) și (5) că toate informațiile care pot fi colectate, analizate și schimbate de Comisie, AESA și autoritățile naționale competente în contextul aplicării acestui regulament trebuie să facă obiectul unei difuzări și al unei utilizări limitate la „strictul necesar” pentru realizarea acestui obiectiv. În plus, articolul 72 alineatul (6) din regulamentul menționat impune acestor entități diferite să ia măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea adecvată a acestor informații, fără a aduce atingere cerințelor „mai stricte” de confidențialitate prevăzute printre altele de Regulamentul nr. 376/2014. În sfârșit, articolul 119 din Regulamentul 2018/1139 amintește în esență că dreptul de acces public la documente instituit prin Regulamentul nr. 1049/2001 nu se aplică informațiilor colectate sau stabilite în temeiul Regulamentului nr. 376/2014.
60 În mod coerent, Regulamentul nr. 996/2010, care, după cum rezultă din articolul 5 alineatele (1) și (2) din acesta, se aplică în paralel cu Regulamentul nr. 376/2014 în cazul unor accidente sau incidente grave în care este implicată o aeronavă care trebuie să facă obiectul unei investigații privind siguranța, prevede în esență, la articolul 14 alineatele (1) și (2), că informațiile sensibile colectate cu privire la aceste accidente sau incidente grave în cadrul investigației privind siguranța la care dau naștere acestea trebuie să beneficieze de o „protecție” comparabilă cu „confidențialitatea” prevăzută de Regulamentul nr. 376/2014, în sensul că ele nu pot fi puse la dispoziție și nici utilizate în alte scopuri decât cele legate de această investigație sau, în anumite cazuri, de îmbunătățirea siguranței aviației. Reiese de asemenea din articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 996/2010 că, atunci când autoritatea responsabilă cu investigația privind siguranța comunică unele dintre aceste informații sensibile AESA sau autorităților naționale din aviația civilă, în scopul îmbunătățirii siguranței aviației, informațiile respective trebuie să rămână protejate împotriva oricărei puneri la dispoziție sau a oricărei utilizări în alte scopuri.
61 Astfel, din modul de redactare a articolului 15 din Regulamentul nr. 376/2014, din contextul în care se înscrie și din obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte rezultă că această dispoziție trebuie interpretată în sensul că ansamblul informațiilor care sunt deținute de autoritățile naționale competente cu privire la un „eveniment” legat de siguranța aeriană, astfel cum este definit de Regulamentul nr. 376/2014, sunt supuse unui regim de confidențialitate care are drept consecință faptul că publicul nu are dreptul de acces la acestea sub nicio formă.
62 În ceea ce privește considerațiile instanței de trimitere referitoare la utilizarea termenilor „corespunzătoare” și „adecvată” de către legiuitorul Uniunii, în special în considerentele (6), (33), (34) și (40) ale Regulamentului nr. 376/2014, precum și în unele dintre dispozițiile sale, în special la articolul 1 alineatul (1), la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (3) din acest regulament, trebuie adăugat că acești termeni nu fac trimitere la „confidențialitatea” prevăzută de regulamentul menționat ca atare, ci la „protecția” sau la „păstrarea” confidențialității respective, la „măsurile” care trebuie luate pentru a asigura această păstrare sau această protecție, precum și la „utilizarea” informațiilor în cauză. Prin urmare, acestea nu trebuie interpretate în sensul că confidențialitatea menționată nu ar prezenta decât un caracter relativ, astfel cum preconizează această instanță, ci că ea trebuie asigurată prin orice mijloace care să garanteze că informațiile în discuție nu sunt utilizate decât în scopurile pentru care au fost colectate sau stabilite.
63 Prin urmare, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 nu se opune unei reglementări naționale care prevede că informațiile deținute de autoritățile naționale competente cu privire la un astfel de eveniment sunt supuse unui regim de confidențialitate total și absolut care are drept consecință faptul că publicul nu are dreptul de a avea acces la acestea sub nicio formă.
64 Rezultă că obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 376/2014 se aplică printre altele oricărei informații colectate, sub orice formă, de o autoritate națională competentă cu privire la un eveniment precum cel în discuție în litigiul principal, și anume un „accident”, în sensul articolului 2 punctul 5 din Regulamentul nr. 376/2014 și al Regulamentului nr. 996/2010, la care face trimitere această dispoziție, precum și oricărei informații care figurează, sub orice formă, într‑un document sau un material care a fost întocmit sau elaborat în urma raportării acestui eveniment și care se află în baza de date națională corespunzătoare, precum și în Fișierul european centralizat. Astfel, un asemenea eveniment face parte dintre cele care trebuie să dea naștere unei raportări obligatorii în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul nr. 376/2014, deoarece este vorba despre un eveniment care este legat de zborul aeronavei în cauză și care prezintă un risc important pentru siguranța aviației. Prin urmare, obligația menționată trebuie respectată printre altele în prezența unor „rapoarte din Eccairs” precum cele menționate la punctele 32-34 din prezenta hotărâre, cu precizarea că Eccairs este, în practică, software‑ul care este utilizat de bazele de date naționale și de Fișierul european centralizat, a cărui creare este impusă de Regulamentul nr. 376/2014, astfel cum rezultă din articolul 7 alineatul (4) din acest regulament, interpretat în lumina considerentului (16) al acestuia.
65 În al treilea și ultimul rând, având în vedere întrebările instanței de trimitere referitoare la consecințele juridice ale unei astfel de interpretări a articolului 15 din Regulamentul nr. 376/2014 asupra dreptului la libertatea de exprimare și de informare, consacrat la articolul 11 din cartă, în cazul specific în care persoana care solicită accesul la informații care beneficiază de regimul de confidențialitate prevăzut la acest articol este o întreprindere din sectorul mass‑mediei de știri, trebuie să se precizeze următoarele.
66 Curtea a amintit deja că actele sau dispozițiile de drept derivat al Uniunii care sunt de natură să aibă o incidență negativă asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din cartă, așadar, să aducă o restrângere a unui asemenea exercițiu, trebuie interpretate ținând seama de acest drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 aprilie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑401/19, EU:C:2022:297, punctele 47 și 70).
67 În speță, Consiliul Uniunii Europene, Comisia și guvernul neerlandez, în observațiile lor scrise, au exprimat, toate trei, opinia că, deși aduce o restrângere exercițiului dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din cartă, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 respectă condițiile impuse de articolul 52 alineatul (1) din cartă pentru ca o astfel de restrângere să poată fi admisă.
68 În această privință, articolul 52 alineatul (1) din cartă prevede că pot fi impuse restrângeri ale exercițiului drepturilor și libertăților garantate de aceasta cu condiția, primo, ca restrângerile menționate să fie prevăzute de lege, secundo, ca acestea să respecte substanța drepturilor și libertăților în cauză și, tertio, ca prin respectarea principiului proporționalității ele să fie necesare și să răspundă efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.
69 În ceea ce privește, primo, cerința potrivit căreia o astfel de restrângere trebuie să fie prevăzută de lege, rezultă din jurisprudența constantă a Curții că aceasta implică printre altele ca temeiul său juridic să definească în mod clar și precis întinderea acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2015, WebMindLicenses, C‑419/14, EU:C:2015:832, punctul 81, precum și Hotărârea din 6 octombrie 2020, État luxembourgeois (Dreptul la o cale de atac împotriva unei cereri de informații în materie fiscală), C‑245/19 și C‑246/19, EU:C:2020:795, punctul 76].
70 Or, această situație se regăsește în cazul articolului 15 din Regulamentul nr. 376/2014, după cum reiese în special din cuprinsul punctelor 51 și 61 din prezenta hotărâre.
71 În ceea ce privește, secundo, cerința privind respectarea substanței dreptului în discuție, trebuie amintit mai întâi că articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 supune unui regim general și strict de confidențialitate informațiile care sunt colectate sau deținute, în temeiul acestui regulament, de autoritățile competente în materia siguranței aviației. În acest sens, articolul 15 este de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din cartă în măsura în care acest din urmă articol permite în general oricărei persoane, la alineatul (1), și mai specific mijloacelor de informare în masă, la alineatul (2), să primească informații.
72 Astfel, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 împiedică orice persoană să aibă acces liber la informațiile detaliate și la informațiile vizate de această dispoziție și, prin urmare, să ia cunoștință de conținutul lor, indiferent de evenimentul la care se referă aceste informații și, prin urmare, indiferent de interesul pe care acestea l‑ar putea eventual prezenta pentru public.
73 Pe de altă parte, acesta împiedică, mai precis, întreprinderile din sectorul mass‑mediei de știri să aibă acces la informațiile menționate în scopuri jurnalistice, în cadrul activităților pregătitoare de cercetare, de investigație și de colectare a elementelor inerente libertății mijloacelor de informare în masă și scopului final al activității jurnalistice, care constă în comunicarea de informații publicului, precum și în alimentarea dezbaterii publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 martie 2022, Autorité des marchés financiers, C‑302/20, EU:C:2022:190, punctele 68 și 69, precum și jurisprudența citată).
74 Cu toate acestea, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 nu se aplică decât informațiilor privind accidentele, incidentele grave sau alte evenimente care pot prezenta un risc semnificativ pentru siguranța aviației, colectate sau deținute de autoritățile publice competente în temeiul acestui regulament. Prin urmare, acesta nu împiedică publicul și întreprinderile din sectorul mass‑mediei de știri să încerce să se informeze cu privire la acest aspect din alte surse sau prin alte mijloace.
75 În plus, acest articol 15 nu aduce atingere, în sine, libertății de opinie și de exprimare.
76 În aceste condiții, trebuie să se considere că articolul 15 menționat nu aduce atingere substanței dreptului consacrat la articolul 11 din cartă.
77 În ceea ce privește, tertio, cerința potrivit căreia orice limitare trebuie să fie necesară pentru urmărirea unui obiectiv de interes general recunoscut de Uniune și proporțională în acest scop, trebuie amintit că Curtea a statuat deja că obiectivele care constau în garantarea siguranței traficului aerian și, în sens mai larg, în asigurarea unui nivel uniform și ridicat de siguranță a aviației civile în Europa constituie obiective de interes general recunoscute de Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2017, Fries, C‑190/16, EU:C:2017:513, punctele 42 și 43, precum și Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 67).
78 În plus, poate constitui un astfel de obiectiv de interes general cel care constă, pentru legiuitorul Uniunii, în instituirea, într‑un sector caracterizat printr‑o situație specială, a unui sistem de supraveghere și de control întemeiat pe mecanisme de raportare a informațiilor de către persoanele fizice sau juridice vizate, de analiză în comun a acestor informații de către autoritățile naționale și ale Uniunii competente, precum și de protecție a informațiilor menționate prin intermediul unor obligații de confidențialitate. În special, Curtea a admis că astfel de obligații pot fi necesare pentru a păstra încrederea persoanelor vizate, precum și pentru a le proteja împotriva riscului de divulgare a informațiilor pe care acestea trebuie să le comunice autorităților competente (a se vedea, în ceea ce privește sectorul supravegherii financiare, Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctele 31-33 și 46, precum și, în ceea ce privește sectorul achizițiilor publice, Hotărârea din 7 septembrie 2021, Klaipėdos regiono atliekų tvarkymo centras, C‑927/19, EU:C:2021:700, punctul 115 și jurisprudența citată).
79 Or, în speță, după cum reiese din cuprinsul punctelor 54 și 55 din prezenta hotărâre, asemenea obiective sunt cele care stau la baza Regulamentului nr. 376/2014 în ansamblul său și, mai precis, a sistemului de supraveghere și de control pe care acest regulament îl instituie, precum și a obligației de confidențialitate prevăzute la articolul 15 din regulamentul menționat, care constituie un element central și necesar al acestui sistem.
80 Pe de altă parte, după cum au arătat Consiliul și Comisia în observațiile lor scrise și orale în fața Curții, trebuie să se observe că, excluzând în același timp, în mod general și strict, orice drept al publicului sau chiar al unei întreprinderi din sectorul mass‑mediei de știri de a avea acces la informațiile în cauză, obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 nu aduce atingere posibilității autorităților sau instanțelor naționale competente de a decide din oficiu, în anumite situații specifice și cu respectarea unor condiții stricte, să facă publice unele dintre aceste informații.
81 Astfel, mai întâi, articolul 13 alineatele (11) și (12) din Regulamentul nr. 376/2014, care trebuie interpretat în lumina considerentului (32) al acestui regulament, abilitează statele membre să publice nu numai rapoarte de informare a publicului cu privire la nivelul general al siguranței aviației civile, în special prin intermediul unor informații în formă agregată și anonimizată, ci și rapoarte de eveniment, cu condiția ca acestea să fie anonimizate.
82 În continuare, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 nu aduce atingere posibilității pe care articolul 14 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 996/2010 o oferă justiției sau autorității naționale competente de a decide divulgarea, în măsura în care acest lucru este strict necesar într‑un scop autorizat de lege și cu respectarea condițiilor stabilite de aceste dispoziții, precum și de dreptul intern aplicabil, a anumitor informații referitoare la un accident sau la un incident grav care implică o aeronavă care a făcut obiectul unei investigații privind siguranța.
83 În sfârșit și în același mod, articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 nu aduce atingere posibilității autorității responsabile cu investigația privind siguranța de a decide, în conformitate cu articolul 15 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 996/2010, să informeze victimele accidentului sau ale incidentului grav în cauză, precum și rudele sau asociațiile lor și să facă publice orice informație referitoare la procedura de investigație, precum și eventualele rapoarte, concluzii sau recomandări preliminare la care conduce această procedură. Această autoritate are, totodată, în temeiul articolului 16 din același regulament, obligația de a publica raportul final al procedurii menționate.
84 Ținând seama de ansamblul dispozițiilor menționate la punctele 81-83 din prezenta hotărâre, care oferă publicului, mai precis întreprinderilor din sectorul mass‑mediei de știri, anumite posibilități de a primi informații generale referitoare la siguranța aeriană în Uniune, precum și informații referitoare la anumite evenimente date, în cazul în care autoritățile sau instanțele naționale competente consideră că publicarea sau divulgarea specifică a acestor informații este justificată, obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014 trebuie considerată proporțională cu obiectivul pe care îl urmărește. Astfel, independent de împrejurarea că această obligație nu împiedică publicul și întreprinderile din sectorul mass‑media de știri să încerce să se informeze din alte surse sau prin alte mijloace, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 74 din prezenta hotărâre, aceasta nu exclude orice posibilitate de divulgare a informațiilor în cauză, la inițiativa și sub controlul acestor autorități sau instanțe. Rezultă astfel că, prin adoptarea Regulamentului nr. 376/2014, legiuitorul Uniunii a intenționat să stabilească și a stabilit efectiv un just echilibru între obiectivele urmărite de acest regulament, pe de o parte, și diferitele drepturi și interese publice și private existente, pe de altă parte.
85 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 15 din Regulamentul nr. 376/2014, citit în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din cartă, trebuie interpretat în sensul că informațiile deținute de autoritățile naționale competente cu privire la un „eveniment” legat de siguranța aeriană, în sensul articolului 2 punctul 7 din acest regulament, sunt supuse unui regim de confidențialitate care are drept consecință faptul că nici publicul și nici chiar o întreprindere din sectorul mass‑mediei de știri nu au dreptul să aibă acces la acestea sub nicio formă.
Cu privire la a treia și a patra întrebare
86 Având în vedere răspunsul dat la prima și la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia și la a patra întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
87 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:
Articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018, citit în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
trebuie interpretat în sensul că
informațiile deținute de autoritățile naționale competente cu privire la un „eveniment” legat de siguranța aeriană, în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 376/2014, cu modificările ulterioare, sunt supuse unui regim de confidențialitate care are drept consecință faptul că nici publicul și nici chiar o întreprindere din sectorul mass‑mediei de știri nu au dreptul să aibă acces la acestea sub nicio formă.
Semnături