HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
6 septembrie 2013(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare vădită de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate”
În cauza T‑434/11,
Europäisch‑Iranische Handelsbank AG, cu sediul în Hamburg (Germania), reprezentată inițial de S. Ashley și de S. Gadhia, solicitors, de H. Hohmann, avocat, de D. Wyatt, QC, și de R. Blakeley, barrister, și ulterior de S. Ashley, de H. Hohmann, de D. Wyatt, de R. Blakeley, precum și de S. Jeffrey și de A. Irvine, solicitors,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de F. Naert și de R. Liudvinaviciute‑Cordeiro, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată inițial de E. Paasivirta și de S. Boelaert, și ulterior de E. Paasivirta și de M. Konstantinidis, în calitate de agenți,
și de
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat de S. Behzadi‑Spencer, de A. Robinson și de C. Murrell, în calitate de agenți, asistați de J. Swift, QC, și de R. Palmer, barrister,
interveniente,
având ca obiect o cerere de anulare, în primul rând, a Deciziei 2011/299/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 65), în al doilea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 26), în al treilea rând, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71), în al patrulea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11) și, în al cincilea rând, a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová, președinte, K. Jürimäe (raportor) și domnul M. van der Woude, judecători,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 20 februarie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
Istoricul cauzei
[omissis]
Procedura și concluziile părților
18 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 3 august 2011, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
19 Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a formulat o cerere prin care solicita ca litigiul să fie judecat potrivit procedurii accelerate, în conformitate cu articolul 76a din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin Decizia din 12 septembrie 2011, președintele Camerei a patra a Tribunalului a respins această cerere.
20 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 27 octombrie 2011 și, respectiv, la 14 noiembrie 2011, Comisia Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța din 23 ianuarie 2012, președintele Camerei a patra a Tribunalului a admis aceste cereri.
21 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 19 ianuarie 2012, reclamanta a solicitat să i se încuviințeze adaptarea concluziilor având în vedere adoptarea actelor din 1 decembrie 2011. Prin Decizia din 12 martie 2012, Camera a patra a Tribunalului a autorizat depunerea unui memoriu de modificare a concluziilor și a motivelor acțiunii și a stabilit pentru reclamantă în acest scop termenul de 23 aprilie 2012.
22 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 23 aprilie 2012, reclamanta și‑a adaptat concluziile și motivele având în vedere adoptarea actelor din 1 decembrie 2011 (în continuare „prima adaptare a concluziilor”).
23 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 27 aprilie 2012, reclamanta și‑a adaptat din nou concluziile și motivele având în vedere adoptarea Regulamentului nr. 267/2012 (în continuare „a doua adaptare a concluziilor”).
24 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 20 iunie 2012 și la 25 iunie 2012, Consiliul și Regatul Unit și‑au prezentat observațiile cu privire la prima și la a doua adaptare a concluziilor.
25 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat în scris întrebări părților, care au răspuns la acestea în termenele stabilite.
26 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 20 februarie 2013.
27 În cererea introductivă și în prima și în a doua adaptare a concluziilor, reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea, cu efect imediat, a actelor atacate, în măsura în care aceste acte o privesc;
– să se declare că articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 nu îi sunt aplicabile;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
28 Consiliul, susținut de Comisie, solicită Tribunalului:
– în principal, respingerea acțiunii ca nefondată;
– în subsidiar, să se declare, în caz de anulare, că efectele Deciziilor 2011/299 și 2011/783 sunt menținute până la momentul în care este efectivă anularea Regulamentului de punere în aplicare nr. 503/2011, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1245/2011 și a Regulamentului nr. 267/2012 și să nu se anuleze aceste regulamente cu efect imediat;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
29 Regatul Unit solicită Tribunalului respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept
[omissis]
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă
[omissis]
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
[omissis]
Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă
[omissis]
– Cu privire la posibilitatea reclamantei de a invoca principiul respectării dreptului la apărare
[omissis]
– Cu privire la lipsa unei motivări adecvate și la lipsa comunicării unor informații suficiente reclamantei
[omissis]
– Cu privire la lipsa unei notificări prealabile primei înscrieri a numelui reclamantei pe liste
[omissis]
– Cu privire la insuficiența reexaminării oficiale în lipsa unei întâlniri între reclamantă și reprezentanții Consiliului sau a audierii acesteia
[omissis]
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere
[omissis]
Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că nu a fost prezentată de Consiliu proba operațiunilor vizate în motivele actelor atacate
[omissis]
Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea și menținerea numelui reclamantei pe liste
[omissis]
123 Ținând seama de argumentele prezentate de părți, este necesar să se examineze dacă, după cum susține Consiliul, operațiunile vizate în motivele actelor atacate permiteau înscrierea numelui reclamantei pe liste. Astfel, având în vedere că operațiunile vizate menționate au avut loc „[î]n 2009”, „[l]a puțin timp după [începutul lunii august 2010]”, „[î]n august 2010” și „[î]n octombrie 2010”, cu alte cuvinte, cu excepția operațiunilor care au avut loc între 27 și 31 octombrie 2010, înainte de intrarea în vigoare, la 27 octombrie 2010, a Regulamentului nr. 961/2010, conform articolului 41 primul paragraf din acesta, trebuie analizat, pe de o parte, dacă operațiunile care au avut loc anterior datei de 27 octombrie 2010 au fost efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1) și, pe de altă parte, dacă cele care au avut loc după data menționată au fost efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 961/2010.
124 Prin urmare, într‑o primă etapă, Tribunalul va interpreta articolele 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007, a cărui aplicare a făcut obiectul unei consultări a părților prin intermediul unor întrebări scrise adresate de Tribunal, precum și articolele 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010, pentru a determina valoarea juridică a unei autorizații sau a unei aprobări care ar fi dată de autoritatea națională competentă, precum, în speță, Bundesbank. În această privință, este necesar să se precizeze că articolele 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007 corespund, în esență, articolelor 16-19 din Regulamentul nr. 961/2010 și că, prin urmare, vor fi analizate împreună. Acest ultim regulament cuprinde, la articolul 21, în plus, o dispoziție care se referă în mod special la transferul de fonduri către entități iraniene sau din partea acestora. Într‑o a doua etapă, Tribunalul va examina dacă, în speță, operațiunile vizate în motivele actelor atacate au fost realizate, după cum subliniază reclamanta, conform dispozițiilor menționate.
125 În ceea ce privește, într‑o primă etapă, interpretarea articolelor 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007, precum și a articolelor 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010, trebuie amintit că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea Curții din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, Rec., p. 3781, punctul 12).
126 În primul rând, pe de o parte, este necesar să se constate că articolul 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 423/2007 și articolul 16 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 961/2010 prevăd că sunt înghețate toate fondurile și resursele economice care aparțin persoanelor, entităților și organismelor enumerate în anexa IV și în anexa V, precum și respectiv, în anexa VII și în anexa VIII la aceste regulamente (denumit în continuare „principiul înghețării fondurilor”).
127 Pe de altă parte, articolele 8-10 din Regulamentul nr. 423/2007, precum și articolele 17-19 din Regulamentul nr. 961/2010 prevăd, în esență, că „[p]rin derogare” de la articolul 7 din Regulamentul nr. 423/2007 și, respectiv, de la articolul 16 din Regulamentul nr. 961/2010, autoritățile competente din statele membre […] pot autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, în cazul în care sunt îndeplinite condiții[le menționate la dispozițiile citate anterior]”. Aceste condiții se referă, în esență, pe de o parte, la natura și la utilizarea preconizată a fondurilor și a resurselor economice și, pe de altă parte, fiind vorba despre derogări prevăzute la articolele 9 și 10 din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolele 18 și 19 din Regulamentul nr. 961/2010, la o notificare prealabilă a autorizațiilor, dacă este cazul, Comitetului pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau celorlalte state membre și Comisiei. Pe de altă parte, la articolele 9 și 10 din Regulamentul nr. 423/2007, precum și la articolele 18 și 19 din Regulamentul nr. 961/2010 se precizează că autorizațiile pot fi eliberate „după îndeplinirea condițiilor pe care [autoritățile naționale competente] le consideră necesare”. Având în vedere aceste formulări, se impun două observații.
128 Astfel, în primul rând, rezultă din aceste dispoziții că autorităților naționale competente li se conferă competența de a autoriza, în anumite împrejurări și ca excepție de la principiul înghețării fondurilor, deblocarea anumitor fonduri. În acest scop, autoritățile trebuie să efectueze o apreciere de la caz la caz a fiecărei operațiuni preconizate, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile în care pot autoriza o deblocare. La rândul lor, entitățile vizate trebuie să solicite o autorizație pentru fiecare operațiune care intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor menționate. Prin urmare, articolele 8-10 din Regulamentul nr. 423/2007, precum și articolele 17-19 din Regulamentul nr. 961/2010 nu permit autorităților naționale competente să emită o aprobare generalizată pentru o categorie de operațiuni pentru care, în consecință, entitățile vizate ar fi dispensate de obligația de a solicita autorizații de la caz la caz.
129 În al doilea rând, contrar susținerilor Consiliului, o astfel de autorizație atestă caracterul licit al operațiunii autorizate în raport, după caz, cu Regulamentul nr. 423/2007 sau cu Regulamentul nr. 961/2010. Prin urmare, Consiliul nu poate, mai puțin în cazul unor împrejurări excepționale pe care ar trebui să le demonstreze, să își întemeieze adoptarea măsurilor restrictive aplicabile în viitor pe operațiuni autorizate, după caz, în conformitate cu articolul 8, cu articolul 9 sau cu articolul 10 din Regulamentul nr. 423/2007 ori cu articolul 17, cu articolul 18 sau cu articolul 19 din Regulamentul nr. 961/2010. În schimb, în lipsa unei autorizări de la caz la caz, o simplă aprobare generalizată nu poate fi obligatorie pentru Consiliu.
130 Contextul în care se înscriu articolele 8-10 din Regulamentul nr. 423/2007 și articolele 17-19 din Regulamentul nr. 961/2010 și mai ales economia generală a acestor regulamente confirmă această analiză textuală. Astfel, având în vedere amplasarea acestora în Regulamentul nr. 423/2007 și în Regulamentul nr. 961/2010, articolele 8-10 din primul și articolele 17-19 din al doilea apar ca o temperare a principiului înghețării fondurilor prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 423/2007, respectiv la articolul 16 din Regulamentul nr. 961/2010, care le precedă.
131 În sfârșit, această interpretare sugerată de analiza textuală și de cea contextuală este compatibilă cu obiectivul urmărit de Regulamentele nr. 423/2007 și nr. 961/2010, și anume dorința de a împiedica proliferarea nucleară și, mai general, de a menține pacea și securitatea internațională, având în vedere gravitatea riscului pe care îl implică proliferarea nucleară.
132 În al doilea rând, în ceea ce privește operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate în scopul efectuării unor plăți sau, precum în cadrul procedurii celei de a treia căi, de a plăti datorii ale unor entități desemnate (denumite în continuare „operațiuni realizate prin intermediul unei entități nedesemnate”), trebuie să se constate că nici Regulamentul nr. 423/2007 și nici Regulamentul nr. 961/2010 nu conțin vreo dispoziție expresă în temeiul căreia astfel de operațiuni ar trebui autorizate.
133 Cu toate acestea, din dispozițiile, din economia generală și din obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 423/2007 și de Regulamentul nr. 961/2010 reiese că operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate nu sunt în mod automat licite și că, pentru a garanta efectul util al articolului 7 din Regulamentul nr. 423/2007 și al articolului 16 din Regulamentul nr. 961/2010, entitățile vizate trebuie să se asigure că astfel de operațiuni sunt legale solicitând autorizații autorităților lor naționale competente, dacă este cazul.
134 Astfel, în primul rând, pe de o parte, în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007, precum și al articolului 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, se interzice participarea voluntară și deliberată la activități care au drept scop sau efect direct ori indirect eludarea măsurilor de interdicție prevăzute la alineatele (1)-(3) ale acestor dispoziții. Acestea constituie o măsură de interdicție a cărei încălcare poate să constituie per se un temei autonom pentru impunerea de sancțiuni, inclusiv penale, potrivit dreptului național aplicabil, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 423/2007 și cu articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 961/2010 (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 decembrie 2011, Afrasiabi și alții, C‑72/11, punctele 34 și 35).
135 Pe de altă parte, prin menționarea, la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, a activităților care au drept scop sau efect direct ori indirect „eludarea” măsurilor de interdicție prevăzute la alineatele (1)-(3) ale dispozițiilor menționate, legiuitorul Uniunii vizează activitățile care au drept scop sau rezultat sustragerea autorului lor de la aplicarea respectivei măsuri de interdicție (a se vedea în acest sens Hotărârea Afrasiabi și alții, punctul 134 de mai sus, punctul 60). Condițiile cumulative de cunoaștere și de voință prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010 sunt întrunite atunci când persoana care participă la o activitate vizată la dispozițiile menționate urmărește în mod voit scopul sau efectul, direct sau indirect, al eludării respective. Acestea sunt îndeplinite și atunci când persoana în cauză consideră că participarea sa la o astfel de activitate poate avea acest scop sau acest efect și acceptă această posibilitate (a se vedea în acest sens Hotărârea Afrasiabi și alții, punctul 134 de mai sus, punctul 67).
136 Prin urmare, operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate sunt susceptibile să încalce interdicția stabilită la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, întrucât au ca scop realizarea unor operațiuni financiare care interesează o entitate desemnată, iar entitățile implicate într‑o astfel de operațiune urmăresc efectiv realizarea acestui scop sau știu că participarea lor la această operațiune poate avea acest obiect ori acest efect și acceptă această posibilitate. În asemenea împrejurări, este obligația entității care se prevalează de conformitatea operațiunilor pe care le‑a efectuat, după caz, cu Regulamentul nr. 423/2007 sau cu Regulamentul nr. 961/2010 să demonstreze că nu sunt îndeplinite condițiile interdicției, după caz, de la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 sau de la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010.
137 Pe de altă parte, este necesar să se observe că la articolul 21 din Regulamentul nr. 961/2010, care nu are echivalent în Regulamentul nr. 423/2007, sunt prevăzute norme specifice care reglementează transferul de fonduri către o persoană, o entitate sau un organism iranian ori din partea acestora. În special, articolul menționat impune obligația de a obține de la autoritățile naționale competente o autorizație prealabilă pentru orice transfer în afara celor vizate la alineatul (1) litera (a) al acestui articol care are o valoare egală sau superioară sumei de 40 000 de euro. Conform articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, o asemenea autorizație se eliberează cu excepția cazului în care transferul de fonduri preconizat contribuie la activitățile menționate la această dispoziție. În schimb, transferurile de fonduri inferioare sumei de 40 000 de euro nu necesită autorizație prealabilă, dar trebuie notificate în cazul în care valoarea este superioară sumei de 10 000 de euro.
138 Din interpretarea a contrario a articolului 21 din Regulamentul nr. 961/2010 rezultă că, în principiu, transferurile de fonduri către persoane, entități sau organisme iraniene ori din partea acestora, inclusiv, după cum reiese de la articolul 1 litera (m) din regulamentul menționat, persoanele, entitățile sau organismele iraniene nedesemnate, pot să fie realizate sub rezerva îndeplinirii condițiilor de la articolul 21 menționat. Prin urmare, articolul 21 din Regulamentul nr. 961/2010 constituie o temperare a principiului înghețării fondurilor stabilit la articolul 16 din Regulamentul nr. 961/2010, întrucât, astfel cum reiese de la articolul 1 litera (i) din regulamentul menționat, înghețarea fondurilor înseamnă o acțiune prin care se împiedică orice transfer de fonduri care ar avea ca rezultat modificarea volumului, a valorii, a localizării, a proprietății, a posesiei, a naturii ori a destinației acestora.
139 Cu toate acestea, având în vedere că, după cum reiese de la punctul anterior, articolul 21 din Regulamentul nr. 961/2010 constituie o temperare a principiului prevăzut la articolul 16 din acest regulamentul, este necesar să se considere că articolul menționat 21 din Regulamentul nr. 961/2010 trebuie interpretat în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din același regulament. Or, această din urmă dispoziție interzice eludarea voluntară și deliberată a măsurilor prevăzute la alineatele (1)-(3) ale acestuia. Prin urmare, transferurile de fonduri susceptibile de a fi realizate conform articolului 21 nu pot permite eludarea interdicției prevăzute la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010.
140 În al doilea rând, trebuie amintit că, în ceea ce privește instituțiile financiare și de credit, precum reclamanta, articolul 11a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 423/2007, astfel cum a fost inserat în regulamentul menționat prin articolul 1 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1110/2008 al Consiliului din 10 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 300, p. 1), impune instituțiilor menționate care intră în domeniul de aplicare al articolului 18 din Regulamentul nr. 423/2007 să „manifest[e] în mod constant vigilență în ceea ce privește activitatea conturilor” în cadrul relațiilor lor cu instituțiile de credit și financiare menționate la alineatul (2) al acestui articol 11a, și anume în special instituțiile de credit și financiare care își au sediul în Iran. Potrivit articolului 18 din Regulamentul nr. 423/2007, acesta se aplică printre altele oricărei persoane juridice, oricărei entități sau oricărui organism înregistrat, ca reclamanta, sau constituit în conformitate cu legislația unui stat membru, precum și oricărei persoane juridice, oricărei entități sau oricărui organism cu privire la orice activitate desfășurată în întregime sau în parte pe teritoriul Comunității. Articolul 23 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 impune o obligație de vigilență similară instituțiilor de credit și financiare care intră în domeniul de aplicare al articolului 39 din regulamentul menționat, în ceea ce privește activitatea conturilor.
141 Prin urmare, efectul util al dispozițiilor coroborate ale articolelor 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007 și ale articolelor 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010 ar fi compromis dacă o entitate nedesemnată ar putea realiza liber operațiuni prin intermediul unei entități nedesemnate în vederea plății unor datorii sau a efectuării unor plăți în numele unei entități desemnate. Rezultă de aici că o entitate nedesemnată trebuie să se asigure întotdeauna că asemenea operațiuni sunt legale solicitând autorizații de la autoritatea națională competentă, dacă este cazul.
142 În lumina acestei interpretări a Regulamentului nr. 423/2007, precum și a Regulamentului nr. 961/2010 trebuie analizat, într‑o a doua etapă, dacă, în speță, operațiunile vizate în motivele actelor atacate erau licite.
143 În această privință, trebuie amintit că, pentru a demonstra că toate operațiunile pe care le‑a realizat erau licite, reclamanta susține că, după caz, acestea erau autorizate de Bundesbank sau excluse din domeniul de aplicare al măsurilor restrictive ori realizate conform unei proceduri aprobate de Bundesbank, și anume procedura celei de a treia căi.
144 Tribunalul va examina, în primul rând, operațiunile despre care se pretinde că sunt excluse din domeniul de aplicare, în al doilea rând, operațiunile despre care se pretinde că au fost autorizate și, în al treilea rând, operațiunile despre care se pretinde că au fost efectuate conform procedurii celei de a treia căi.
145 În primul rând, în ceea ce privește operațiunile despre care se pretinde că sunt excluse din domeniul de aplicare al măsurilor restrictive, trebuie arătat că, pe de o parte, reclamanta se limitează la a susține că o parte dintre aceste operațiuni erau excluse din domeniul de aplicare respectiv, fără a‑și susține în vreun alt mod în această privință argumentația, care se concentrează pe operațiunile autorizate sau aprobate. În aceste condiții, trebuie respins acest argument ca inadmisibil în raport cu dispozițiile articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
146 Pe de altă parte, reclamanta a precizat în cadrul ședinței că aprobarea de către Bundesbank a procedurii celei de a treia căi era întemeiată pe ideea că operațiunile realizate potrivit acestei proceduri erau excluse din domeniul de aplicare, după caz, al articolului 7 din Regulamentul nr. 423/2007 sau al articolului 16 din Regulamentul nr. 961/2010. În aceste condiții, acest argument va fi analizat în cadrul examinării operațiunilor despre care se pretinde că au fost aprobate și realizate potrivit procedurii respective.
147 În al doilea rând, în ceea ce privește operațiunile despre care se pretinde că au fost autorizate de Bundesbank, reclamanta arată că, dacă era necesar, operațiunile sale erau autorizate în temeiul, după caz, al articolului 18 sau al articolului 21 din Regulamentul nr. 961/2010. Ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, aceasta a adăugat că, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 961/2010, a solicitat întotdeauna autorizațiile, atunci când era necesar, conform articolelor 8-10 din Regulamentul nr. 423/2007. Pentru a demonstra că operațiunile sale erau efectiv licite, reclamanta se limitează însă la a prezenta, ca anexă la cererea introductivă, pe de o parte, lista operațiunilor despre care se pretinde că au fost autorizate în temeiul articolului 18 din Regulamentul nr. 961/2010, care au avut loc între 2 septembrie 2010 și 21 iulie 2011 și în care sunt implicate Bank Mellat, Bank Sepah, Bank Saderat Iran și Bank Saderat Plc (Bank Saderat din Londra), Future Bank, precum și Postbank of Iran. Pe de altă parte, aceasta prezintă zece „exemple” de autorizații eliberate, pe baza articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, la 7 și la 24 ianuarie 2011, la 3 februarie 2011, la 23 martie 2011, la 13 și la 19 mai 2011 și la 16 iunie 2011, privind operațiuni efectuate potrivit procedurii celei de a treia căi, pentru care era necesară o astfel de autorizație.
148 Or, pe de o parte, în ceea ce privește operațiunile vizate în motivele actelor atacate și care au avut loc anterior datei de 2 septembrie 2010, reclamanta nu poate susține în mod valabil că, având în vedere operațiunile pe care le efectuase între 2 septembrie 2010 și 21 iulie 2011 erau autorizate, nu erau îndeplinite condițiile pentru înscrierea numelui său pe liste, înscriere motivată de operațiuni care au avut loc în 2009 și în 2010. Prin urmare, trebuie respins acest argument ca inoperant în măsura în care privește operațiunile vizate în motivele actelor atacate și care au avut loc anterior datei de 2 septembrie 2010.
149 Pe de altă parte, în ceea ce privește operațiunile care au avut loc începând cu data de 2 septembrie 2010, este necesar să se considere că exemplele de autorizații menționate la punctul 145 de mai sus sunt insuficiente pentru a susține argumentul reclamantei potrivit căruia toate operațiunile pe care le‑a efectuat în perioadele ulterioare datei de 2 septembrie 2010, vizate în motivele actelor atacate, erau licite. Prin urmare, trebuie respins acest argument ca neîntemeiat în măsura în care privește operațiunile menționate.
150 În al treilea rând, în ceea ce privește operațiunile despre care se pretinde că au fost efectuate potrivit procedurii celei de a treia căi aprobate de Bundesbank, reclamanta a arătat în cadrul ședinței că, în opinia Bundesbank, acestea erau excluse din domeniul de aplicare, după caz, al articolului 7 din Regulamentul nr. 423/2007 sau al articolului 16 din Regulamentul nr. 961/2010. În plus, de la adoptarea Regulamentului nr. 961/2010, aceasta ar fi solicitat întotdeauna autorizație, conform articolului 21, atunci când o astfel de autorizație era necesară. În această privință, în afară de faptul că acest din urmă argument trebuie respins pentru motivele expuse la punctul 145 de mai sus, trebuie arătat de la bun început că, în raport cu considerațiile expuse la punctele 135-139 de mai sus, operațiunile despre care se pretinde că au fost efectuate potrivit procedurii celei de a treia căi sunt de natură să încalce interdicția enunțată la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010. Astfel, potrivit definiției furnizate în cererea introductivă, aceste operațiuni au drept scop realizarea unor operațiuni financiare care interesează entități desemnate, întrucât trebuiau să permită în special executarea obligațiilor anterioare ale băncilor iraniene desemnate. Reclamanta era conștientă nu numai de existența regimului măsurilor restrictive luate împotriva Iranului, ci și de faptul că procedura celei de a treia căi permitea, în pofida principiului înghețării fondurilor, realizarea operațiunilor care interesau băncile desemnate.
151 Prin urmare, realizarea de către o instituție financiară a unor operațiuni potrivit procedurii celei de a treia căi este, în principiu, susceptibilă să justifice adoptarea unor măsuri restrictive, mai puțin în cazul în care operațiunile menționate au fost autorizate de autoritatea națională competentă conform, după caz, Regulamentului nr. 423/2007 sau Regulamentului nr. 961/2010, și, contrar celor susținute de reclamantă în cadrul ședinței, intră în domeniul de aplicare, după caz, al articolului 7 din Regulamentul nr. 423/2007 sau al articolului 16 din Regulamentul nr. 961/2010.
152 Reclamanta susține totuși că aceste operațiuni erau licite. Pentru a demonstra caracterul lor licit, aceasta prezintă, ca anexă la cererea introductivă, printre altele:
– două mesaje electronice trimise de Bundesbank reclamantei la 24 mai 2007 și la 1 iulie 2008, informațiile cuprinse în acesta fiind confirmate de o serie de scrisori și de mesaje electronice trimise, în aceeași perioadă, după caz, de Bank Saderat reclamantei, de reclamantă către Bundesbank, de Bundesbank către Bank Saderat, precum și de note privind anumite conversații telefonice din aceleași perioade, cu excepția unei conversații care ar fi avut loc în 2011, redactate de reprezentanți ai reclamantei;
– trei scrisori adresate de Österreichische Nationalbank (Banca Națională Austriacă) către Wirtschaftskammer Österreich (Camera de Comerț Austriacă), una dintre acestea nedatată, iar celelalte datate 27 iunie 2008 și 6 august 2010, în care sunt expuse rezultatele unei reuniuni Relex/sancțiuni din 13 iunie 2007, opinia juridică a Österreichische Nationalbank în legătură cu operațiunile financiare, precum și noile cerințe referitoare la autorizare rezultate din Decizia 2010/413;
– trei rapoarte de audit dintre care două, din 16 decembrie 2010 și din 30 mai 2011, au fost realizate de reprezentanți ai Bundesbank, iar al treilea, din 23 decembrie 2010, a fost realizat de o societate de consulting (denumit în continuare „raportul din 23 decembrie 2010”).
153 În această privință, în primul rând, este necesar să se observe că, într‑adevăr, potrivit exprimării din mesajele electronice trimise de Bundesbank, pe de o parte, „[puteau] avea loc transferuri de fonduri între conturile bancare a două entități nedesemnate chiar și atunci când [erau] realizate în scopul de a plăti datoriile unei entități desemnate”. Pe de altă parte, din mesajul electronic trimis de Bundesbank datat 27 mai 2007 reiese că cererea de autorizare din 18 aprilie 2007, pentru primirea plăților provenite de la Bank Sepah era „superfluă”.
154 Tribunalul consideră însă că, în lipsa unor autorizații eliberate de la caz la caz, aceste mesaje electronice, precum și mesajele electronice de confirmare și notele privind conversațiile telefonice sunt insuficiente pentru a demonstra caracterul licit în raport cu Regulamentul nr. 423/2007 și cu Regulamentul nr. 961/2010 al operațiunilor vizate în motivele actelor atacate ținând seama de considerațiile prezentate la punctele 136-139 de mai sus. Astfel, pe de o parte, o aprobare generalizată care nu distinge în funcție de natura operațiunilor individuale și de entitățile desemnate vizate este insuficientă. Pe de altă parte, mesajele electronice și apelurile telefonice în cauză sunt anterioare, după caz, cu unul sau cu doi ani operațiunilor vizate în motivele actelor atacate, cu excepția unui apel care a avut loc după înscrierea reclamantei pe liste. Or, având în vedere cerința de vigilență evidențiată la punctul 138 de mai sus, o instituție financiară rezonabil de diligentă ar fi trebuit să solicite mai multe precizări în legătură cu „aprobarea” primită.
155 În al doilea rând, în ceea ce privește scrisorile provenite de la Österreichische Nationalbank, este suficient să se arate că autoritatea menționată nu este autoritatea națională competentă pentru Germania în sensul Regulamentului nr. 423/2007 și al Regulamentului nr. 961/2010. Or, reclamanta are sediul în Germania.
156 În al treilea rând, contrar celor susținute de reclamantă, din rapoartele de audit vizate la punctul 152 a treia liniuță de mai sus nu reiese că aceasta s‑a conformat în orice caz cerințelor referitoare la măsurile restrictive. Dimpotrivă, în afară de faptul că în cele două rapoarte de audit realizate de Bundesbank, precum și în raportul din 23 decembrie 2010 se regăsește o analiză a tranzacțiilor financiare efectuate de reclamantă care nu este exhaustivă, ci întemeiată pe un eșantion, în raportul din 23 decembrie 2010 se constată explicit că tranzacțiile efectuate în anul 2010 în cadrul procedurii celei de a treia căi erau susceptibile să compromită obiectivele politicii sancționatorii a Uniunii.
157 Din cele de mai sus rezultă că, contrar celor susținute de reclamantă, în lipsa unor autorizații eliberate de la caz la caz, operațiunile vizate în motivele actelor atacate nu sunt licite în raport cu, după caz, Regulamentul nr. 423/2007 și Regulamentul nr. 961/2010, astfel încât, ținând seama de considerațiile enunțate la punctele 129 și 139 de mai sus, Consiliul putea în mod valabil să întemeieze adoptarea măsurilor restrictive în privința reclamantei pe operațiunile menționate.
[omissis]
Cu privire la motivul privind evaluarea propunerii de înscriere și reexaminarea înscrierii
[omissis]
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, a principiului securității juridice și a dreptului la o bună administrare
[omissis]
Cu privire la excepția de nelegalitate care vizează articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, articolul 16 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 961/2010 și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012
[omissis]
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, a dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială
[omissis]
Cu privire la efectele în timp ale anulării actelor din 23 mai 2011
[omissis]
Cu privire la cheltuielile de judecată
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și Decizia 2011/299/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care aceste acte privesc Europäisch‑Iranische Handelsbank AG.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Europäisch‑Iranische Handelsbank suportă, în afară de trei cincimi din propriile cheltuieli de judecată, trei cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
4) Consiliul suportă, în afară de două cincimi din propriile cheltuieli de judecată, două cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Europäisch‑Iranische Handelsbank.
5) Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pelikánová | Jürimäe | Van der Woude |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 septembrie 2013.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzeiII - 4
Procedura și concluziile părțilorII - 4
În dreptII - 7
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivăII - 7
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea obligației de motivareII - 7
Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivăII - 7
– Cu privire la posibilitatea reclamantei de a invoca principiul respectării dreptului la apărareII - 7
– Cu privire la lipsa unei motivări adecvate și la lipsa comunicării unor informații suficiente reclamanteiII - 8
– Cu privire la lipsa unei notificări prealabile primei înscrieri a numelui reclamantei pe listeII - 8
– Cu privire la insuficiența reexaminării oficiale în lipsa unei întâlniri între reclamantă și reprezentanții Consiliului sau a audierii acesteiaII - 8
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciereII - 8
Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că nu a fost prezentată de Consiliu proba operațiunilor vizate în motivele actelor atacateII - 8
Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea și menținerea numelui reclamantei pe listeII - 8
Cu privire la motivul privind evaluarea propunerii de înscriere și reexaminarea înscrieriiII - 25
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, a principiului securității juridice și a dreptului la o bună administrareII - 26
Cu privire la excepția de nelegalitate care vizează articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, articolul 16 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 961/2010 și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012II - 26
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, a dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercialăII - 26
Cu privire la efectele în timp ale anulării actelor din 23 mai 2011II - 26
Cu privire la cheltuielile de judecatăII - 26