ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
12 decembrie 2013(1)
„Acțiune în anulare – Termene – Cerințe de formă – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T-632/13,
Power Distribution SRL, cu sediul în Timişoara (România), reprezentată de D. Budeş, avocat,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene,
pârât,
având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p.1) şi al Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 93, p. 12, Ediţie specială, 03/vol. 71, p. 114), şi, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii A. Dittrich (raportor), președinte, J. Schwarcz și doamna V. Tomljenović, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantei
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curţii de Justiţie la 5 noiembrie 2013, parvenită grefei Tribunalului la 29 noiembrie 2013, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
2 Reclamanta a solicitat Tribunalului:
– să anuleze Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p.1) şi Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 93, p. 12, Ediţie specială, 03/vol. 71, p. 114);
– să constate că a suferit daune patrimoniale cauzate de aplicarea actelor atacate.
În drept
3 În conformitate cu articolul 111 din Regulamentul de procedură, atunci când o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de actele dosarului și decide, în aplicarea acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În conformitate cu dispozițiile articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Potrivit articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când un termen pentru introducerea unei acțiuni împotriva unui act al unei instituții începe să curgă de la data publicării actului, acest termen se calculează de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data publicării actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În plus, în conformitate cu dispozițiile articolului 102 alineatul (2) din același regulament, acest termen se prelungește pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.
6 Potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a acțiunii este de ordine publică, fiind instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în administrarea justiției, revenind instanței Uniunii obligația de a verifica, din oficiu, dacă acest termen a fost respectat (Hotărârea Curții din 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec., p. I‑403, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1997, Mutual Aid Administration Services/Comisia, T‑121/96 și T‑151/96, Rec., p. II‑1355, punctele 38 și 39).
7 În speță, actele atacate au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 24 martie 2009 şi respectiv la 31 martie 2006. Termenul de două luni pentru introducerea acţiunii a început să curgă, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la paisprezece zile după această publicare şi a expirat la 17 iunie 2009 şi respectiv la 26 iunie 2006, în temeiul articolului 102 alineatul (2) şi al articolului 101 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, şi anume cu peste patru ani, într-un caz, şi cu peste şapte ani, într-un altul, înainte de data introducerii acţiunii.
8 De altfel, reclamanta nu a dovedit, și nici nu a invocat existența unui caz fortuit sau de forță majoră care să permită o derogare de la termenul în cauză pe baza articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat.
9 Reclamanta solicită Tribunalului, de asemenea, să constate că a suferit daune patrimoniale cauzate de aplicarea actelor atacate.
10 În această privinţă, trebuie amintit că, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în conformitate cu articolul 53 primul paragraf din același statut, și al articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului și o expunere sumară a motivelor invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive (Ordonanța Tribunalului din 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20, și Ordonanța Tribunalului din 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 49, Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de conturi, T‑277/97, Rec., p. II‑1825, punctul 29).
11 În speță, elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care se bazează cererea de constatare că reclamanta a suferit daune patrimoniale cauzate de aplicarea actelor atacate nu reies din textul cererii introductive, cel puţin în mod sumar, coerent şi comprehensibil.
12 În consecință, cererea introductivă nu îndeplinește cerințele minime prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură.
13 Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că acțiunea trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a fi necesară comunicarea acesteia către pârât.
Cu privire la cheltuielile de judecată
14 Prezenta ordonanță fiind adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârât și înainte ca acesta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamanta va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 12 decembrie 2013 .