Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2013 – DK Recycling und Roheisen/Comisia
(Cauza T-630/13)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: DK Recycling und Roheisen GmbH (Duisburg, Germania) (reprezentant: S. Altenschmidt, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C (2013) 5666] (JO L 240, p. 27), în măsura în care prin aceasta au fost respinse atât includerea instalațiilor menționate cu identificatorii de instalație DE000000000001320 și DE-new-14220-0045 în anexa I literele A și D la lista privind instalațiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE1 , comunicată de Germania Comisiei în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, cât și cantitățile anuale preliminare corespunzătoare ale cotelor de emisii care trebuie alocate cu titlu gratuit acestor instalații;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă, în esență, următoarele motive.
Decizia atacată, în măsura în care este contestată de reclamantă, încalcă Directiva 2003/87/CE și Decizia 2011/278/UE2 . În plus, decizia este incompatibilă cu principiul proporționalității și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, aceasta nu este motivată în mod corespunzător.
În măsura în care respingerea alocării cu titlu gratuit a cotelor de emisie pentru instalațiile reclamantei se întemeiază pe faptul că Germania le alocase cu titlu gratuit cote de emisie suplimentare preliminare pentru compensarea unor dificultăți nejustificate, reclamanta susține, spre deosebire de Comisie, că această alocare nu contravine Deciziei 2011/278. În orice caz, se impune o alocare specială în cazurile de dificultăți pentru compensarea unor sarcini nejustificate ca urmare a comercializării cotelor de emisii, în conformitate cu garanțiile prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special drepturile fundamentale la libertatea de a desfășura o activitate comercială și la proprietate, precum și principiul proporționalității.În măsura în care respingerea alocării cu titlu gratuit a cotelor de emisie pentru instalațiile reclamantei se întemeiază pe faptul că Germania le alocase cu titlu gratuit cote de emisie suplimentare preliminare pentru compensarea producției concentratului de zinc în furnalul reclamantei pe baza unei subinstalații a emisiilor de proces, reclamanta invocă incompatibilitatea cu Decizia 2011/278 deciziei atacate, precum și o motivare contradictorie și insuficientă a acesteia.În sfârșit, reclamanta invocă o încălcare a cerințelor unei bune practici administrative, potrivit articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În etapa pregătitoare a emiterii deciziei, reclamantei nu i s-a acordat posibilitatea să își exprime poziția.
________________________1 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78). Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Dir