Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 martie 2018 – Podilă și alții
(Cauzele conexate C‑133/17 și C‑134/17)(1)
„Trimitere preliminară – Directiva 89/391/CEE – Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă – Încadrare ca loc de muncă care expune lucrătorii unor condiții speciale sau deosebite – Evaluare a riscurilor privind securitatea și sănătatea la locul de muncă – Obligații ale angajatorului”
Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 89/391 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă – Domeniu de aplicare – Calcularea pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor potrivit încadrării activităților desfășurate de ei în diferite grupe de risc – Reglementare națională care stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să modifice sau să stabilească încadrarea respectivă – Excludere, inclusiv în privința articolelor 114 alin. (3) TFUE, 151 TFUE et 153 TFUE
[art. 114 alin. (3) TFUE, 151 TFUE și 153 TFUE; Directiva 89/391 a Consiliului, art. 9 alin. (1) și (2) și art. 11 alin. (6)]
(a se vedea punctele 37, 38 și 42-45 și dispozitivul)
Dispozitivul
Articolul 114 alineatul (3) și articolele 151 și 153 TFUE, precum și Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători.