ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

13 februarie 2014

Cauza F‑75/13

Norbert Probst

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționar – Indemnizație de expatriere – Articolul 4 din anexa VII la statut – Cerere de reexaminare – Fapte noi și esențiale – Acțiune vădit inadmisibilă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Probst solicită anularea deciziei din 4 octombrie 2012 prin care Comisia Europeană a respins cererea sa de reexaminare a deciziei prin care i s‑a refuzat beneficiul indemnizației de expatriere

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Probst suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul ordonanței

Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou și esențial

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

O decizie care nu a fost atacată de destinatar în termenele prevăzute devine definitivă în privința acestuia. Totuși, existența unor fapte noi și esențiale poate justifica prezentarea unei cereri de reexaminare a unei decizii anterioare devenite definitivă.

O acțiune introdusă împotriva unei decizii prin care se refuză reexaminarea unei decizii devenite definitivă va fi declarată admisibilă dacă reiese că cererea de reexaminare se baza într‑adevăr pe fapte noi și esențiale.

În această privință, o hotărâre de anulare a unei instanțe a Uniunii nu poate constitui un fapt nou decât în privința, pe de o parte, a părților la procedură și, pe de altă parte, a celorlalte persoane vizate direct de actul anulat.

(a se vedea punctele 16, 17 și 23)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 19 iunie 2007, Asturias Cuerno/Comisia, T‑473/04

Tribunalul Funcției Publice: 12 septembrie 2011, Cervelli/Comisia, F‑98/10, confirmată în recurs prin Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 11 octombrie 2012, Cervelli/Comisia, T‑622/11 P, punctele 19, 20 și 23 și jurisprudența citată