Cauza C‑70/10

Scarlet Extended SA

împotriva

Société belge des auteurs, compositeurs et éditeurs SCRL (SABAM)

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de cour d’appel de Bruxelles)

„Societatea informațională – Drept de autor – Internet – Programe informatice «peer‑to‑peer» – Furnizori de acces la internet – Instituirea unui sistem de filtrare a comunicațiilor electronice pentru a împiedica schimbul de fișiere care încalcă drepturile de autor – Inexistența unei obligații generale de a supraveghea informațiile transmise”

Sumarul hotărârii

Apropierea legislațiilor – Societatea informațională – Drept de autor și drepturi conexe – Protecția datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor publice – Somație adresată unui furnizor de acces la internet de a institui un sistem de filtrare a tuturor comunicațiilor electronice, aplicabil fără deosebire întregii sale clientele, cu titlu preventiv și pe cheltuiala sa, pentru o perioadă nelimitată, pentru a preveni atingerile aduse unui drept de proprietate intelectuală – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 și 11; Directiva 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2000/31 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (1), Directivele 2001/29 și 2002/58 ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directiva 2004/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

Directiva 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă, Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, Directiva 95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și Directiva 2002/58 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile, trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de acces la internet de a institui un sistem de filtrare

– a tuturor comunicațiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale, în special prin folosirea programelor informatice „peer‑to‑peer”,

– care se aplică, fără deosebire, întregii sale clientele,

– cu titlu preventiv,

– pe cheltuiala sa exclusivă și

– pentru perioadă nelimitată,

apt să identifice în cadrul rețelei acestui furnizor circulația de fișiere electronice care conțin o operă muzicală, cinematografică sau audiovizuală cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării transferului de fișiere al căror schimb aduce atingere dreptului de autor.

Astfel, o asemenea somație ar impune respectivului furnizor să efectueze o supraveghere activă a tuturor datelor referitoare la toți clienții săi pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală, impunându‑i în acest mod o supraveghere generală pe care articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 o interzice. Pe de altă parte, somația menționată ar determina o atingere gravă a libertății furnizorului în cauză de a desfășura o activitate comercială deoarece l‑ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă, ceea ce, de altfel, ar fi contrar condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/48, care impune ca măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare. Prin urmare, o asemenea somație nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecția dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, și, pe de altă parte, protecția libertății de a desfășura o activitate comercială de care beneficiază operatorii precum furnizorii de acces la internet. Efectele unei asemenea somații nu s‑ar limita de altfel la acești furnizori, sistemul de filtrare fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale clienților acestora, mai precis dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, precum și libertății lor de a primi și de a transmite informații, aceste drepturi fiind protejate prin articolele 8 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pe de o parte, somația ar implica o analiză sistematică a tuturor conținuturilor, precum și colectarea și identificarea adreselor IP ale utilizatorilor care se află la originea transmiterii de conținuturi ilicite în cadrul rețelei, aceste adrese reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit identificarea precisă a utilizatorilor respectivi. Pe de altă parte, somația respectivă ar risca să aducă atingere libertății de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit.

(a se vedea punctele 40 și 48-52 și dispozitivul)