HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
23 noiembrie 2023(*)
„Trimitere preliminară – Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol – Denumiri de origine și indicații geografice – Regulamentul delegat (UE) 2019/33 – Articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf – Indicarea exploatației viticole care efectuează vinificația – Arendarea plantațiilor viticole și închirierea instalației de tescuire de la o altă exploatație viticolă – Vinificație efectuată integral în exploatația viticolă eponimă”
În cauza C‑354/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania), prin decizia din 10 martie 2022, primită de Curte la 1 iunie 2022, în procedura
Weingut A
împotriva
Land Rheinland‑Pfalz,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii Z. Csehi, M. Ilešič (raportor), I. Jarukaitis și D. Gratsias, judecători,
avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,
grefier: domnul I. Illéssy, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 3 mai 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Weingut A, de H. Eichele, Rechtsanwalt;
– pentru Land Rheinland‑Pfalz, de S. Reuter, Fachreferent, și E. Wagner, Regierungsrätin;
– pentru Comisia Europeană, de B. Hofstötter și B. Rechena, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 6 iulie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea (JO 2019, L 9, p. 2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1375 al Comisiei din 11 iunie 2021 (JO 2021, L 297, p. 16) (denumit în continuare „Regulamentul delegat 2019/33”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Weingut A, pe de o parte, și Land Rheinland‑Pfalz (Landul Renania‑Palatinat, Germania, denumit în continuare „landul”), pe de altă parte, în legătură cu utilizarea mențiunilor „Weingut” (domeniu viticol) și „Gutsabfüllung” (îmbuteliere pe domeniu) în prezentarea vinurilor pentru care tescuirea strugurilor proveniți de pe plantații viticole luate în arendă este efectuată într‑o instalație închiriată de la o altă exploatație viticolă.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 1308/2013
3 Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 (JO 2021, L 435, p. 262) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1308/2013”), conține articolul 3, intitulat „Definiții”, al cărui alineat (3) are următorul cuprins:
„Se aplică definițiile prevăzute în […] [Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608)] […] în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.”
4 Articolul 122 din Regulamentul nr. 1308/2013, intitulat „Competențe delegate”, prevede la alineatul (1):
„Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia [Europeană] este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:
(a) prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;
[…]
(c) indicații facultative privind:
[…]
(iii) termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora.
[…]”
Regulamentul nr. 1307/2013
5 Articolul 4 din Regulamentul nr. 1307/2013, intitulat „Definiții și dispoziții conexe”, prevede la alineatul (1):
„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
[…]
(b) «exploatație» înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;
[…]”
Regulamentul delegat 2019/33
6 Considerentele (34) și (48) ale Regulamentului delegat 2019/33 enunță:
„(34) Articolele 117-121 din [Regulamentul nr. 1308/2013] prevăd normele generale referitoare la etichetarea și prezentarea produselor vitivinicole. De asemenea, regulamentul respectiv armonizează utilizarea altor mențiuni decât cele menționate în mod expres de legislația Uniunii, cu condiția ca mențiunile respective să nu inducă în eroare. În scopul bunei funcționări a pieței interne, ar trebui stabilite norme la nivelul Uniunii privind utilizarea indicațiilor obligatorii în etichetarea produselor vitivinicole. În plus, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, ar trebui prevăzute, de asemenea, dispoziții privind utilizarea indicațiilor facultative în etichetare.
[…]
(48) Indicarea exploatației care deține plantațiile viticole din care provin produsele vitivinicole și în care se desfășoară toate procesele de vinificație poate constitui o valoare adăugată pentru producători și o indicație de calitate superioară pentru consumatori. Prin urmare, ar trebui să li se permită producătorilor să indice numele unei exploatații pe etichetele produselor vitivinicole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.”
7 Potrivit articolului 1 din acest regulament delegat, intitulat „Obiect”:
„Prezentul regulament stabilește norme de completare a [Regulamentului nr. 1308/2013] în ceea ce privește denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și mențiunile tradiționale, precum și privind etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol în ceea ce privește:
[…]
(f) etichetarea și prezentarea.”
8 Dispozițiile capitolului IV din regulamentul delegat menționat reglementează etichetarea și prezentarea produselor vitivinicole, secțiunile 1 și 2 din acest capitol enumerând indicațiile obligatorii (articolele 40-48) și, respectiv, indicațiile facultative (articolele 49-55).
9 Articolul 54 din același regulament delegat, intitulat „Indicarea exploatației”, prevede la alineatul (1):
„Mențiunile referitoare la exploatații enumerate în anexa VI, altele decât cele prin care se indică numele îmbuteliatorului, al producătorului sau al vânzătorului, sunt rezervate produselor vitivinicole cu denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate.
Mențiunile respective se utilizează numai dacă produsul vitivinicol este fabricat doar din struguri recoltați de pe plantațiile viticole deținute de exploatația respectivă, iar fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația respectivă.”
10 Anexa VI la Regulamentul delegat 2019/33 cuprinde, pentru fiecare stat membru, o listă a mențiunilor la care se face referire la articolul 54 alineatul (1) din acesta. În ceea ce privește Republica Federală Germania, această anexă enumeră următoarele mențiuni: „Burg, Domäne, Kloster, Schloss, Stift, Weinbau, Weingärtner, Weingut, Winzer”.
Dreptul german
11 Articolul 38 din Weinverordnung (Decretul privind vinul) din 21 aprilie 2009 (BGBl. I, p. 827) prevede:
„(1) Indicarea exploatației este acceptată în cazul vinurilor «[Federweißer, Landwein (vinuri de țară), Qualitätswein (vinuri de calitate), Prädikatswein (vinuri premium), Sekt b.A. (vinuri spumante), Qualitätsperlwein b.A. (vinuri spumante de calitate) sau Qualitätslikörwein b.A. (vinuri licoroase de calitate)]» numai în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33 coroborat cu anexa VI la acesta.
[…]
(4) Noțiunea de «produs și îmbuteliat» poate fi utilizată numai:
1. de o exploatație viticolă în care strugurii utilizați pentru acest vin au fost recoltați și supuși procesului de vinificație;
[…]
3. de o exploatație situată în regiunea determinată indicată sau în imediata apropiere a acestei regiuni, de care exploatațiile viticole care au recoltat strugurii utilizați sunt legate în cadrul unui grup de exploatații viticole și care a supus procesului de vinificație strugurii respectivi.
(5) Termenii «îmbuteliat pe domeniu» pot fi utilizați, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) prima teză punctul 1, numai dacă:
1. întreprinderea viticolă ține o contabilitate fiscală,
2. persoana responsabilă de fabricarea vinului poate face dovada unei formări oenologice complete și
3. plantațiile viticole pe care au fost recoltați strugurii utilizați pentru fabricarea vinului în discuție sunt exploatate de întreprinderea viticolă în cauză cel puțin de la data de 1 ianuarie a anului de recoltă.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
12 Weingut A, reclamanta din litigiul principal, este proprietara unei exploatații viticole situate în Zell (Germania), în regiunea Moselle. Aceasta produce vin din struguri proveniți nu numai de pe plantațiile viticole proprii, ci și de pe alte plantații pe care le ia în arendă.
13 Una dintre aceste plantații viticole luate în arendă, cu o suprafață de 2,15 hectare, este situată la aproximativ 70 de kilometri (km) de Zell, într‑o exploatație viticolă ce aparține viticultorului B.
14 Cei doi viticultori au încheiat un contract în temeiul căruia viticultorul B cultivă vița‑de‑vie luată în arendă de reclamanta din litigiul principal conform instrucțiunilor sale și în plus îi închiriază acesteia din urmă în fiecare an în exclusivitate o instalație de tescuire pentru o perioadă de 24 de ore de la recoltarea strugurilor. În această perioadă, instalația de tescuire este disponibilă exclusiv pentru prelucrarea strugurilor proveniți de pe plantațiile viticole luate în arendă.
15 În temeiul acestui contract de închiriere, tescuirea se efectuează în exploatația viticultorului B potrivit practicilor oenologice ale reclamantei din litigiul principal. Vinul astfel obținut este turnat în butoaie transportate către exploatația reclamantei din litigiul principal de personalul aflat în serviciul său.
16 Landul a considerat că, în aceste condiții, reclamanta din litigiul principal nu putea utiliza indicațiile „Weingut” și „Gutsabfüllung” pentru vinul supus procesului de vinificație în spațiile exploatației viticultorului B, ținând seama de lipsa de autonomie a sediului permanent și de faptul că reclamanta din litigiul principal nu utilizează propriul personal în scopul operațiunii de tescuire.
17 Reclamanta din litigiul principal a sesizat Verwaltungsgericht Trier (Tribunalul Administrativ din Trier, Germania) cu o acțiune având ca obiect constatarea faptului că era autorizată să utilizeze aceste două indicații. Prin hotărârea din 16 mai 2019, această instanță a admis acțiunea, în principal pentru motivul că conducerea efectivă, supravegherea permanentă și responsabilitatea exclusivă a fabricării vinului reveneau reclamantei din litigiul principal.
18 Landul a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Oberverwaltungsgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Administrativ Superior din Renania‑Palatinat, Germania), care, prin hotărârea din 12 august 2020, a reformat hotărârea pronunțată în primă instanță și a respins acțiunea reclamantei din litigiul principal.
19 Instanța de apel a considerat printre altele că, în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33 coroborat cu anexa VI la acesta, indicațiile „Weingut” și „Gutsabfüllung” se utilizează numai dacă produsul vitivinicol este obținut doar din struguri care provin de pe plantațiile viticole ale exploatației care dă numele denumirii viticole (denumită în continuare „exploatația viticolă eponimă”), iar fabricarea vinului se desfășoară integral în această din urmă exploatație. Astfel, fabricarea vinului ar trebui să aibă loc într‑o exploatație care constituie o singură și aceeași unitate operațională cu un sediu permanent alocat pe o perioadă îndelungată proprietarului exploatației viticole eponime și în care lucrează personal care se află sub conducerea sa. O separare a etapelor de fabricare a vinului, precum cea a tescuirii, ar fi în contradicție cu ideea principală de „control de la strugure la vin”.
20 Potrivit acestei instanțe, condițiile contractului de închiriere în cauză nu garantează că toate fazele de producție a vinului se derulează sub conducerea și responsabilitatea aceleiași persoane fizice sau juridice, având în vedere că tescuirea ar putea avea loc atât în prezența reclamantei din litigiul principal, cât și a operatorului de la care se închiriază instalația de tescuire, acesta din urmă asumându‑și atunci responsabilitatea operațiunii.
21 Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs la Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania), care este instanța de trimitere.
22 Aceasta din urmă are îndoieli cu privire la aspectul dacă se poate considera că fabricarea vinului s‑a desfășurat „integral” în exploatația viticolă eponimă, în sensul articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33, atunci când această exploatație efectuează tescuirea strugurilor într‑o instalație de tescuire închiriată pentru o durată de 24 de ore de la o altă exploatație viticolă.
23 Ea arată, mai întâi, că Regulamentul delegat 2019/33 nu cuprinde o definiție a noțiunii de „exploatație”, în sensul articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din acesta.
24 În ceea ce privește terenurile agricole, Curtea ar fi precizat deja, în Hotărârea din 14 octombrie 2010, Landkreis Bad Dürkheim (C‑61/09, EU:C:2010:606), și în Hotărârea din 2 iulie 2015, Wree (C‑422/13, EU:C:2015:438), că criteriul determinant pentru a stabili dacă se poate considera că o unitate de producție închiriată este inclusă în exploatația agricultorului și gestionată de acesta din urmă ar fi în special aspectul dacă acest agricultor dispune de o independență suficientă în exercitarea activității sale.
25 Potrivit instanței de trimitere, în lipsa oricărei indicații contrare, trebuie să se presupună că aceste criterii se aplică și într‑o situație precum cea în discuție în cauza cu care este sesizată. Or, în domeniul reglementării viticole, criteriile menționate ar trebui interpretate în mod strict.
26 Cerința unei legături strânse între sediile permanente și exploatația viticolă eponimă ar fi, în primul rând, confirmată de modul de redactare a articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33. Astfel, acesta ar presupune nu numai ca fabricarea vinului să aibă loc în exploatația titularului, ci și ca producția de vin să se desfășoare „integral” în exploatația respectivă. Aceasta ar reflecta cerința unei legături deosebit de strânse între sediul permanent și exploatația viticolă eponimă.
27 În al doilea rând, geneza reglementării în cauză ar permite confirmarea unei asemenea interpretări stricte. Potrivit instanței de trimitere, evoluția reglementării Uniunii în materie de prezentare și de utilizare a indicațiilor în etichetarea produselor din sectorul vitivinicol în vigoare din anul 2009 a determinat o restricție în temeiul căreia fabricarea vinului ar trebui să se desfășoare „integral” în exploatația viticolă eponimă.
28 În al treilea rând, sensul și finalitatea reglementării în cauză ar fi acelea de a proteja identificarea exploatațiilor vitivinicole care cultivă ele însele plantațiile viticole și asigură fabricarea vinului de la început până la final, pentru a răspunde așteptării consumatorilor de a li se oferi un vin de calitate superioară.
29 Cu toate acestea, nu ar fi cert, în temeiul unor criterii rezultate din Hotărârea din 18 octombrie 1988, Erzeugergemeinschaft Goldenes Rheinhessen (311/87, EU:C:1988:483), și din Hotărârea din 29 iunie 1994, Baux (C‑403/92, EU:C:1994:269), că o instalație de tescuire închiriată pentru o durată de 24 de ore poate fi legată de activitatea exploatației viticole eponime. Astfel, presupunând că luarea în arendă a viței‑de‑vie situate la o distanță considerabilă de sediul principal al exploatației viticole eponime nu are niciun impact asupra indicației, în mod logic, nici închirierea unei instalații de tescuire în vederea tescuirii in situ și a evitării transportului strugurilor nu va avea niciun impact. Utilizarea în comun a instalațiilor de exploatare ar fi frecventă în cadrul producției de vin și este rațională din punctul de vedere al administrării întreprinderii.
30 Cu toate acestea, în măsura în care instalația de tescuire închiriată timp de 24 de ore de exploatația viticolă eponimă poate fi legată de aceasta din urmă, ar trebui să se clarifice cerințele pe care trebuie să le îndeplinească operațiunea de tescuire în termeni de personal. În această privință, s‑ar pune în special problema dacă prezența reclamantei din litigiul principal sau a colaboratorilor săi este obligatorie în timpul operațiunii de tescuire.
31 Potrivit instanței de trimitere, cerințele care decurg din jurisprudența Curții, care fac referire la o conducere efectivă și la un control permanent, pledează în favoarea unei prezențe obligatorii a colaboratorilor reclamantei din litigiul principal și împotriva caracterului suficient al unui simplu drept de a da instrucțiuni. În ceea ce privește îmbutelierea, Curtea ar fi considerat, în Hotărârea din 18 octombrie 1988, Erzeugergemeinschaft Goldenes Rheinhessen (311/87, EU:C:1988:483), că este necesar ca îmbutelierea să fie efectuată de producătorul însuși. Astfel, ar trebui evitată utilizarea serviciilor unei alte exploatații viticole, ținând seama de cerința unei vinificații complete chiar în cadrul exploatației viticole eponime.
32 În ipoteza în care tescuirea ar putea fi efectuată și de colaboratori ai exploatației viticole de la care se închiriază instalația de tescuire, s‑ar pune de asemenea problema dacă acești colaboratori pot fi autorizați să intervină din propria lor inițiativă în această operațiune în cazul apariției pe neașteptate a unor probleme. În astfel de cazuri de urgență, deciziile pe care personalul exploatației viticole locatoare ar trebui să le adopte în mod autonom, fără a consulta în prealabil exploatația viticolă eponimă, ar avea drept consecință faptul că aceasta din urmă nu și‑ar mai asuma în acest caz conducerea efectivă și controlul permanent al operațiunii.
33 În sfârșit, presupunând că asumarea responsabilității prin intermediul instrucțiunilor este în principiu suficientă, ar rămâne problema dacă situația trebuie să fie diferită atunci când exploatația viticolă de la care se închiriază instalația de tescuire și care efectuează tescuirea are un interes propriu în ceea ce privește modul în care este efectuată această operațiune. În speță, contractul încheiat între reclamanta din litigiul principal și viticultorul B ar prevedea un supliment de preț legat de randament și de calitatea vinului produs, care ar putea conduce la un interes propriu al celui din urmă în ceea ce privește modul de realizare a tescuirii și la un risc economic propriu.
34 În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Este posibil ca fabricarea vinului să aibă loc integral, în sensul articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din [Regulamentul delegat 2019/33], în [exploatația vitivinicolă eponimă] dacă tescuirea are loc într‑o instalație de tescuire închiriată pentru 24 de ore de la o altă exploatație viticolă care, în această perioadă, este pusă la dispoziția exclusivă a exploatației viticole eponime?
2) În cazul unui răspuns afirmativ, este necesar ca tescuirea să fie efectuată de lucrătorii exploatației viticole eponime sau, în orice caz, să fie supravegheată de ei la fața locului sau poate fi efectuată și de lucrătorii exploatației viticole de la care este închiriată instalația de tescuire, în conformitate cu instrucțiunile exploatației viticole eponime?
3) În cazul în care tescuirea poate fi efectuată și de lucrătorii exploatației viticole de la care este închiriată instalația de tescuire, se poate acorda acestora din urmă, în ipoteza apariției pe neașteptate a unor probleme, competența de a interveni în tescuire pe baza unei decizii proprii?
4) Situația în care exploatația viticolă de la care este închiriată instalația de tescuire și care efectuează tescuirea are un interes propriu în ceea ce privește modul în care se efectuează tescuirea se opune ca fabricarea vinului să fie atribuită exploatației viticole eponime, deoarece, în contractul de exploatare a plantației viticole, încheiat tot cu această exploatație, s‑a convenit, în plus față de tariful de gestionare legat de suprafață, o suprataxă pe hectolitru în funcție de randament și de calitate pentru fiecare hectolitru de vin din categoriile «Kabinett»/«Spätlese»/«Auslese»?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
35 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 trebuie interpretat în sensul că faptul că tescuirea strugurilor proveniți de pe plantații viticole luate în arendă are loc într‑o instalație pusă la dispoziția exclusivă a exploatației viticole eponime pentru o perioadă scurtă în temeiul unui contract de închiriere cu o altă exploatație viticolă exclude să se considere că fabricarea vinului s‑a desfășurat integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul acestei dispoziții.
36 În această privință, trebuie amintit de la bun început că, potrivit articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33, mențiunile referitoare la exploatații enumerate în anexa VI la acesta, altele decât cele prin care se indică numele îmbuteliatorului, al producătorului sau al vânzătorului, sunt rezervate produselor vitivinicole cu denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate și se utilizează numai dacă produsul vitivinicol este fabricat doar din struguri recoltați de pe plantațiile viticole deținute de exploatația respectivă, iar fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația respectivă.
37 Deși rezultă că articolul 54 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 rezervă mențiunile în cauză produselor vitivinicole care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, în speță, această cerință nu ridică probleme din partea instanței de trimitere. Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare pornind de la ipoteza că plantațiile viticole luate în arendă în speță, situate la aproximativ 70 km de sediul principal al exploatației viticole eponime, sunt acoperite de aceeași denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată precum acest sediu, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
38 Situația este aceeași în ceea ce privește condiția potrivit căreia mențiunile în cauză se pot utiliza numai dacă produsul vitivinicol este fabricat doar din struguri recoltați de pe plantațiile viticole deținute de exploatația respectivă, instanța de trimitere arătând că, în speță, plantațiile viticole luate în arendă sunt cultivate conform cerințelor reclamantei din litigiul principal și neadresând întrebări în această privință.
39 Întrebările instanței de trimitere privesc astfel condițiile în care se poate considera că fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă și în special, în ceea ce privește prima întrebare, aspectul dacă faptul că instalația de tescuire a strugurilor este închiriată de această exploatație pentru o durată de numai 24 de ore exclude să se considere că operațiunea de tescuire și, pe cale de consecință, fabricarea vinului însăși se desfășoară integral în exploatația menționată.
40 În această privință, este necesar să se constate că noțiunea de „exploatație”, care figurează la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33, nu este definită în acest regulament și nici, în mod indirect, prin trimitere la legislațiile naționale ale statelor membre. Astfel, această noțiune trebuie să fie considerată o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă, ținând seama nu numai de formularea dispoziției respective, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care ea face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 mai 2023, Bezirkshauptmannschaft Lilienfeld, C‑155/22, EU:C:2023:394, punctul 63 și jurisprudența citată).
41 În primul rând, în ceea ce privește ceilalți termeni ai articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33, această dispoziție impune, în scopul utilizării mențiunilor prevăzute la acest articol, printre altele ca fabricarea vinului să se desfășoare „integral” în exploatația viticolă eponimă.
42 În această privință, trebuie amintit că dispoziția menționată distinge mai multe etape de producție, printre care recoltarea strugurilor și fabricarea vinului, din care face parte tescuirea strugurilor. Or, astfel cum a susținut Comisia în observațiile sale scrise, în măsura în care un sediu permanent intră sub incidența noțiunii de „exploatație”, termenul „integral” precizează pur și simplu că nicio etapă de prelucrare în timpul procesului de vinificație nu trebuie realizată în afara acestei exploatații, fără însă ca definiția exploatației prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013 să fie limitată de utilizarea acestui termen.
43 În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33, acesta din urmă a fost adoptat de Comisie în temeiul împuternicirii pe care i‑o conferă articolele 122 și 227 din Regulamentul nr. 1308/2013. Conform articolului 122 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 1308/2013, actele delegate pot privi printre altele normele privind indicațiile facultative pentru „termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora”.
44 Or, deși nici Regulamentul nr. 1308/2013 nu precizează noțiunea de „exploatație”, acesta face trimitere, la articolul 3 alineatul (3), la definițiile cuprinse printre altele în Regulamentul nr. 1307/2013. Astfel, trebuie luată în considerare definiția care figurează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din acest din urmă regulament, potrivit căreia „exploatația” înseamnă „ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru”.
45 În ceea ce privește spațiul geografic în care trebuie să se situeze diferitele unități de producție pentru a fi considerate ca făcând parte din exploatație, Curtea a considerat că un producător este liber să aleagă locul de producție în măsura în care acesta este situat pe teritoriul unui stat membru. Cu toate acestea, el trebuie să gestioneze toate unitățile de producție, fără a fi necesar ca fermierul să fie proprietarul instalațiilor pe care le utilizează pentru producția sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2003, Agrargenossenschaft Alkersleben, C‑268/01, EU:C:2003:263, punctele 30 și 33, precum și jurisprudența citată).
46 În ceea ce privește cerința potrivit căreia o unitate de producție trebuie să fie gestionată chiar de fermier, Curtea a precizat că noțiunea de „gestionare” nu implică existența unui puteri de dispoziție nelimitate a acestuia asupra suprafeței respective în cadrul utilizării sale în scopuri agricole. În schimb, în ceea ce privește suprafața respectivă, fermierul trebuie să dispună de suficientă autonomie pentru a‑și exercita activitatea agricolă (Hotărârea din 7 aprilie 2022, Avio Lucos, C‑176/20, EU:C:2022:274, punctul 56 și jurisprudența citată).
47 Astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 51 din concluzii, din considerațiile prezentate la punctele 44-46 din prezenta hotărâre se deduce prin analogie că noțiunea de „exploatație”, în sensul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33, nu este limitată numai la terenurile al căror proprietar este viticultorul sau situate în apropierea acestora, ci se poate extinde la plantații viticole luate în arendă și, dacă este cazul, situate în alt loc decât cel în care viticultorul respectiv deține propriile plantații viticole, fără a aduce atingere celorlalte condiții prevăzute de această dispoziție și în special celor menționate la punctele 37 și 38 din prezenta hotărâre.
48 În al treilea rând, o astfel de interpretare este susținută și de obiectivul urmărit de dispozițiile Regulamentului delegat 2019/33, care încadrează utilizarea indicațiilor facultative în etichetare.
49 În această privință, articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 trebuie interpretat în lumina considerentului (48) al acestuia, potrivit căruia indicarea pe eticheta unui produs vitivinicol a exploatației care deține plantațiile viticole din care provin produsele vitivinicole și în care se desfășoară toate procesele de vinificație urmărește obiectivul de a furniza consumatorilor informații cu privire la garanția unei calități superioare care decurge din această mențiune. Obiectivul respectiv poate fi atins numai dacă se garantează că acești consumatori nu sunt induși în eroare în ceea ce privește identitatea exploatației responsabile de procesul de vinificație. O astfel de concluzie decurge, pe de altă parte, din considerentul (34) al acestui regulament, care arată că ar trebui prevăzute dispoziții privind utilizarea indicațiilor facultative în etichetare pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor.
50 În aceeași ordine de idei, Curtea a statuat deja că indicațiile facultative, precum indicarea exploatației, urmăresc să garanteze consumatorilor care cumpără vin cu anumite denumiri că principalele etape ale procesului de elaborare a vinului, așadar de la recoltare până la vinificare, au avut loc sub conducerea efectivă, sub controlul strict și permanent, precum și sub responsabilitatea exclusivă a unui fermier căruia i se poate atribui calitatea produsului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 1994, Baux, C‑403/92, EU:C:1994:269, punctul 15).
51 De asemenea, în ceea ce privește în special utilizarea termenilor „îmbuteliat de producător”, care indică identitatea dintre producător și persoana sau întreprinderea care efectuează îmbutelierea, Curtea a precizat că este necesar ca această din urmă operațiune să fi fost efectuată de producătorul însuși, fie în propria exploatație viticolă, fie, atunci când producătorul nu dispune de o instalație de îmbuteliere, în condiții care oferă garanții în esență identice. Astfel de garanții există în special atunci când fabricarea vinului se desfășoară sub conducerea efectivă, sub controlul strict și permanent, precum și sub responsabilitatea exclusivă a producătorului. Aceste cerințe servesc la atingerea obiectivului de protecție și informare corectă a consumatorului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 1988, Erzeugergemeinschaft Goldenes Rheinhessen, 311/87, EU:C:1988:483, punctele 14-16).
52 Trebuie arătat de asemenea, astfel cum a procedat în esență domnul avocat general la punctul 65 din concluzii, că, după ce s‑a recunoscut că, în vederea utilizării mențiunilor prevăzute la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2019/33, nu este necesar ca activitățile de cultivare și de recoltare a viței‑de‑vie, care sunt esențiale pentru rezultatul final, să fie efectuate pe terenurile aparținând viticultorului sau pe terenuri situate în apropierea acestora, același raționament este aplicabil în ceea ce privește tescuirea strugurilor. În schimb, la fel ca în cazul activităților menționate, trebuie să se asigure că proprietarul respectivei exploatații își asumă și conducerea efectivă, controlul strict și permanent, precum și responsabilitatea pentru această operațiune.
53 Rezultă că tescuirea strugurilor poate fi considerată ca fiind efectuată în exploatația viticolă eponimă, în condițiile în care are loc într‑o instalație de tescuire închiriată de la o altă exploatație numai pentru o durată de 24 de ore, cu condiția ca instalația respectivă să fie pusă la dispoziția exclusivă a proprietarului acestei prime exploatații pe durata necesară realizării operațiunii de tescuire, aspect a cărui verificare este, în ultimă instanță, de competența instanței de trimitere.
54 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 trebuie interpretat în sensul că faptul că tescuirea strugurilor proveniți de pe plantații viticole luate în arendă are loc într‑o instalație pe care exploatația viticolă eponimă o închiriază pentru o perioadă scurtă de la o altă exploatație viticolă nu exclude să se considere că fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul dispoziției menționate, cu condiția ca această instalație să fie pusă la dispoziția exclusivă a exploatației viticole eponime pe durata necesară operațiunii de tescuire și ca această exploatație să își asume conducerea efectivă, controlul strict și permanent, precum și responsabilitatea pentru această operațiune.
Cu privire la a doua, a treia și a patra întrebare
55 Prin intermediul celei de a doua, al celei de a treia și al celei de a patra întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 trebuie interpretat în sensul că, pentru a se putea considera că fabricarea vinului s‑a desfășurat integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul acestei dispoziții, tescuirea strugurilor trebuie efectuată chiar de colaboratorii acestei exploatații sau poate fi efectuată de colaboratori ai exploatației viticole de la care se închiriază instalația de tescuire, acești din urmă colaboratori fiind abilitați să intervină în cazul apariției pe neașteptate a unor probleme în tescuire. Această instanță mai ridică problema incidenței faptului că exploatația viticolă de la care se închiriază instalația de tescuire are un interes propriu în ceea ce privește modul în care se efectuează tescuirea, în special ca urmare a unei clauze contractuale privind un supliment de preț legat de randament și de calitate pe hectolitru de vin.
56 Trebuie precizat, mai întâi, că din modul de redactare a articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 nu reiese nicio prevedere în ceea ce privește legătura dintre exploatația viticolă eponimă și personalul care efectuează tescuirea strugurilor.
57 Or, trebuie constatat că obiectivul urmărit de această dispoziție, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 49-51 din prezenta hotărâre, care constă în furnizarea de informații consumatorilor cu privire la garanția unei calități superioare care decurge din mențiunea în discuție, nu poate fi atins decât dacă acești consumatori nu sunt induși în eroare cu privire la identitatea persoanelor responsabile de procesul de vinificație.
58 În consecință, deși astfel de considerații nu exclud însuși faptul de a încredința anumite activități legate de fabricarea vinului unor colaboratori ai exploatației viticole de la care se închiriază instalația de tescuire, nu este mai puțin adevărat că aceste activități trebuie efectuate sub conducerea efectivă, sub controlul strict și permanent, precum și sub responsabilitatea exclusivă a exploatației viticole eponime (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 octombrie 1988, Erzeugergemeinschaft Goldenes Rheinhessen, 311/87, EU:C:1988:483, punctul 15).
59 Pentru ca această cerință să fie îndeplinită, este necesar, în ceea ce privește operațiunea de tescuire a strugurilor, ca exploatația viticolă eponimă să supravegheze și să controleze în mod strict și permanent ca această operațiune să se efectueze în conformitate cu propriile dispoziții, fără a se putea limita în acest scop să facă trimitere la eventuale instrucțiuni date de exploatația viticolă de la care se închiriază instalația de tescuire.
60 În continuare, aceasta înseamnă că, în cazul apariției în cursul operațiunii respective a unor probleme neprevăzute care necesită adoptarea unor decizii imediate, acestea din urmă sunt luate de însuși proprietarul exploatației viticole eponime sau de membrii personalului său. Astfel, în asemenea cazuri de urgență, deciziile necesare nu pot fi delegate unor terți, întrucât o astfel de delegare nu ar permite să se asigure garanția de calitate care decurge din faptul că fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă și, prin urmare, sub conducerea efectivă a acesteia din urmă.
61 În sfârșit, trebuie adăugat că un eventual interes propriu al exploatației de la care exploatația viticolă eponimă închiriază instalația de tescuire, precum un supliment de preț legat de randament și de calitate pe hectolitru de vin, nu are incidență asupra aspectului dacă fabricarea vinului se desfășoară integral în cadrul acestei din urmă exploatații, în sensul articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33, în măsura în care un astfel de interes nu poate compromite garanția că fabricarea vinului se desfășoară sub conducerea efectivă, sub controlul strict și permanent și sub responsabilitatea exclusivă a exploatației viticole eponime.
62 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua, a treia și a patra întrebare că articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33 trebuie interpretat în sensul că fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul acestei dispoziții, chiar dacă operațiunea de tescuire a fost realizată de colaboratori ai exploatației viticole de la care exploatația viticolă eponimă a închiriat instalația de tescuire, cu condiția ca proprietarul acestei din urmă exploatații să își asume conducerea efectivă, controlul strict și permanent, precum și responsabilitatea pentru această operațiune. Faptul că exploatația viticolă de la care se închiriază instalația de tescuire are un interes propriu în ceea ce privește modul în care se efectuează tescuirea, în special ca urmare a unei clauze contractuale privind un supliment de preț legat de randament și de calitate pe hectolitru de vin, nu are incidență asupra aspectului dacă se poate considera că fabricarea vinului s‑a desfășurat integral în exploatația viticolă eponimă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
63 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
1) Articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1375 al Comisiei din 11 iunie 2021,
trebuie interpretat în sensul că
faptul că tescuirea strugurilor proveniți de pe plantații viticole luate în arendă are loc într‑o instalație pe care exploatația viticolă eponimă o închiriază pentru o perioadă scurtă de la o altă exploatație viticolă nu exclude să se considere că fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul dispoziției menționate, cu condiția ca această instalație să fie pusă la dispoziția exclusivă a exploatației viticole eponime pe durata necesară operațiunii de tescuire și ca această din urmă exploatație să își asume conducerea efectivă, controlul strict și permanent, precum și responsabilitatea pentru această operațiune.
2) Articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2019/33, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat 2021/1375,
trebuie interpretat în sensul că
fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația viticolă eponimă, în sensul acestei dispoziții, chiar dacă operațiunea de tescuire a fost realizată de colaboratori ai exploatației viticole de la care exploatația viticolă eponimă a închiriat instalația de tescuire, cu condiția ca proprietarul acestei din urmă exploatații să își asume conducerea efectivă, controlul strict și permanent, precum și responsabilitatea pentru această operațiune. Faptul că exploatația viticolă de la care se închiriază instalația de tescuire are un interes propriu în ceea ce privește modul în care se efectuează tescuirea, în special ca urmare a unei clauze contractuale privind un supliment de preț legat de randament și de calitate pe hectolitru de vin, nu are incidență asupra aspectului dacă se poate considera că fabricarea vinului s‑a desfășurat integral în exploatația viticolă eponimă.
Semnături