HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
18 octombrie 2007
Cauza F‑112/06
Erika Krcova
împotriva
Curții de Justiție a Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționar aflat în perioada de probă — Articolul 34 din statut — Concedierea unui funcționar aflat în perioada de probă — Putere de apreciere — Obligația de motivare — Obligația de solicitudine — Principiul bunei administrări”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Krcova solicită anularea deciziei Curții de Justiție din 17 octombrie 2005 prin care este concediată la finalul perioadei de probă și, în măsura necesară, anularea deciziei Curții din 16 septembrie 2005 privind a doua prelungire a perioadei sale de probă pentru o durată de două luni începând cu 1 august 2005 și anularea celui de al treilea raport privind perioada de probă din 12 septembrie 2005 în care se concluziona în sensul imposibilității de a se propune numirea sa de către autoritatea împuternicită să facă numiri
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Recrutare — Perioadă de probă — Raport de final al perioadei de probă — Întocmire cu întârziere
(Statutul funcționarilor, art. 34)
2. Funcționari — Recrutare — Perioadă de probă — Obiect — Condiții de desfășurare
(Statutul funcționarilor, art. 34)
3. Funcționari — Recrutare — Perioadă de probă — Aprecierea rezultatelor
(Statutul funcționarilor, art. 34)
4. Funcționari — Recrutare — Perioadă de probă — Evaluare negativă a aptitudinilor persoanei interesate — Prelungirea perioadei de probă și transfer
(Statutul funcționarilor, art. 34)
1. Din moment ce funcționarului stagiar i s‑a dat posibilitatea de a‑și susține punctul de vedere cu privire la aprecierile cuprinse în raportul privind perioada de probă, întârzierea la întocmirea acestuia sau la consultarea comitetului pentru rapoarte de evaluare nu poate, oricât de regretabilă ar fi neregularitatea în raport cu cerințele prevăzute la articolul 34 din statut, să fie de natură a pune în discuție validitatea raportului sau, dacă este cazul, a deciziei de concediere.
(a se vedea punctul 35)
Trimitere la:
Curte: 8 octombrie 1981, Tither/Comisia, 175/80, Rec., p. 2345, punctul 13; 25 martie 1982, Munk/Comisia, 98/81, Rec., p. 1155, punctul 8
Tribunalul de Primă Instanță: 1 aprilie 1992, Kupka‑Floridi/CES, T‑26/91, Rec., p. II‑1615, punctul 20; 5 martie 1997, Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, RecFP, p. I‑A‑35 și II‑97, punctul 68; 21 septembrie 1999, Trigari‑Venturin/Centrul de Traduceri, T‑98/98, RecFP, p. I‑A‑159 și II‑821, punctul 74
2. Deși perioada de probă prevăzută la articolul 34 din statut nu poate fi asimilată unei perioade de formare, este totuși obligatoriu ca persoanei interesate să i se acorde posibilitatea de a face dovada calităților sale în această perioadă. Această condiție răspunde cerințelor bunei administrări și egalității de tratament, precum și obligației de solicitudine, care reflectă echilibrul drepturilor și obligațiilor reciproce pe care statutul le‑a creat în raporturile dintre autoritatea publică și agenții serviciului public. În practică, aceasta înseamnă că funcționarul stagiar trebuie să beneficieze nu numai de condiții materiale adecvate, ci și de instrucțiuni și de sfaturi potrivite, ținând cont de natura atribuțiilor exercitate, pentru a fi în măsură să se adapteze la necesitățile specifice ale postului pe care îl ocupă.
(a se vedea punctul 48)
Trimitere la:
Curte: 12 decembrie 1956, Mirossevich/Înalta Autoritate, 10/55, Rec., p. 365, 387 și următoarele; 15 mai 1985, Patrinos/CES, 3/84, Rec., p. 1421, punctele 20 și 21
Tribunalul de Primă Instanță: Kupka‑Floridi/CES, citată anterior, punctul 44; 30 noiembrie 1994, Correia/Comisia, T‑568/93, RecFP, p. I‑A‑271 și II‑857, punctul 34; Rozand‑Lambiotte/Comisia, citată anterior, punctul 95; 27 iunie 2002, Tralli/BCE, T‑373/00, T‑27/01, T‑56/01 și T‑69/01, RecFP, p. I‑A‑97 și II‑453, punctul 69
3. Administrația dispune de o largă marjă de apreciere a aptitudinilor și a prestațiilor unui funcționar stagiar în raport cu interesul serviciului. Prin urmare, nu este de competența Tribunalului să substituie aprecierea instituțiilor cu propria sa apreciere în ceea ce privește rezultatul unei perioade de probă și aptitudinile unui candidat la o numire definitivă în serviciul public comunitar, controlul său limitându‑se la absența unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere.
(a se vedea punctul 62)
Trimitere la:
Curte: Munk/Comisia, citată anterior, punctul 16; 17 noiembrie 1983, Tréfois/Curtea de Justiție, 290/82, Rec., p. 3751, punctul 29; 5 aprilie 1984, Alvarez/Parlamentul European, 347/82, Rec., p. 1847, punctul 16; Patrinos/CES, citată anterior, punctul 25; 13 decembrie 1989, Patrinos/CES, C‑17/88, Rec., p. 4249, punctul 33
Tribunalul de Primă Instanță: Kupka‑Floridi/CES, citată anterior, punctul 52; Rozand‑Lambiotte/Comisia, citată anterior, punctul 112; Tralli/BCE, citată anterior, punctul 76
4. Procedura reglementată de articolul 34 din statut nu urmărește să se ofere funcționarului stagiar ocazia de a se pronunța cu privire la decizia care trebuie luată ca urmare a caracterului negativ al raportului privind perioada de probă care îl vizează. Pe de altă parte, nu rezultă în niciun mod din cuprinsul articolului 34 alineatul (3) al treilea paragraf din statut că, atunci când un funcționar stagiar nu a făcut dovada unor calități profesionale suficiente pentru a fi titularizat, autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să dispună prelungirea perioadei sale de probă și transferul acestuia într‑un alt serviciu. Dimpotrivă, folosirea expresiei „în mod excepțional” în cadrul acestei dispoziții demonstrează în mod clar că această autoritate dispune de o largă putere de apreciere pentru a determina, în funcție de situația de fapt din speță și de împrejurările individuale, în ce situație este de dorit o prelungire a perioadei de probă. Cu atât mai mult aceasta este situația, în cazul prelungirii perioadei de probă, în privința transferului propriu‑zis, care este prezentat ca o simplă posibilitate, dat fiind că durata totală a perioadei de probă nu poate depăși în niciun caz 15 luni, potrivit alineatului (4) al aceluiași articol.
(a se vedea punctele 75 și 77)
Trimitere la:
Curte: 12 iulie 1973, Di Pillo/Comisia, 10/72 și 47/72, Rec., p. 763, punctul 16