Acțiune introdusă la 8 martie 2010 - Spania/Comisia
(Cauza T-113/10)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: J. Rodríguez Cárcamo)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantului
Anularea Deciziei C (2009) 10678 final a Comisiei din 23 decembrie 2009 de reducere a contribuției financiare a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), acordată inițial în favoarea programului operațional pentru Țara Bascilor, făcând parte din obiectivul 2 (1997-1999), în Spania, în temeiul Deciziei C (1998) 121 din 5 februarie 1998 - FEDR nr. 97.11.09.007, și
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
La originea prezentului litigiu se face trimitere la Decizia C (1998) 121 din 5 februarie 1998, prin care Comisia a acordat un ajutor din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și din Fondul social european (FSE) în favoarea unui program operațional în regiunea Țării Bascilor, care se înscrie în cadrul comunitar de susținere a intervențiilor structurale în regiunile spaniole din cadrul obiectivului 2 în cursul perioadei 1997-1999, pentru o sumă maximă de 291.862.367 de euro în sarcina FEDR.
În decizia atacată în prezenta procedură se susține că la executarea respectivului program operațional s-au produs neregularități în 24 dintre cele 37 de proiecte auditate, ceea ce privește un total de 4 844 712 820 de pesete și presupune o corecție financiară de 27 794 540,77 euro.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:
Încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988
1, din cauza utilizării unei metode de extrapolare în decizia atacată, din moment ce acest articol nu prevede posibilitatea de a extrapola neregularitățile constatate în acțiuni concrete la totalitatea acțiunilor cuprinse în programele operaționale finanțate din fondurile FEDR. Corecția aplicată de Comisie în decizia atacată este lipsită de temei juridic, în măsura în care Orientările Comisiei din 15 octombrie 2007 privind corecțiile financiare nete în cadrul aplicării articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 nu sunt susceptibile să producă efecte juridice în statele membre, potrivit Hotărârii Curții din 6 aprilie 2000, Regatul Spaniei/Comisia
2, și în măsura în care articolul 24 menționat privește numai reducerea ajutoarelor pentru care examinarea a confirmat existența unei neregularități, principiu care este încălcat prin aplicarea de corecții prin extrapolare.
În subsidiar, încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88, coroborat cu actualul articol 4 alineatul (3) din TUE (principiul cooperării loiale), prin aplicarea corecției prin extrapolare fără să fi constatat insuficiențe în sistemele de gestiune, de control sau de audit, în ceea ce privește contractele modificate, întrucât organele de gestiune au aplicat legislația spaniolă, care nu a fost declarată contrară dreptului Uniunii Europene de către Curte. Regatul Spaniei consideră că respectarea de către autoritățile de gestiune a dreptului național, deși poate determina constatarea de către Comisie a existenței de neregularități sau de încălcări concrete ale dreptului Uniunii Europene, nu poate justifica o extrapolare ca urmare a ineficacității sistemului de gestiune, în măsura în care legea pe care o aplică aceste organe nu a fost declarată contrară dreptului Uniunii Europene de către Curte, și în măsura în care Comisia nu a introdus o acțiune împotriva statului membru în temeiul articolului 258 din TFUE.
În subsidiar, încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 pentru lipsa reprezentativității eșantionului utilizat pentru aplicarea corecției financiare prin extrapolare. Comisia a constituit eșantionul pentru aplicarea extrapolării cu un număr foarte redus de proiecte (37 din 3348), fără a lua în considerare toate axele programului operațional, incluzând cheltuieli retrase în prealabil de autoritățile spaniole, pornind de la cheltuielile declarate și nu de la ajutorul acordat și prin aplicarea unui program informatic care oferea un nivel de încredere în acesta mai mic de 85 %. Regatul Spaniei consideră prin urmare că eșantionul nu întrunește condițiile de reprezentativitate necesare pentru a servi drept bază pentru o extrapolare.
În sfârșit, potrivit Regatului Spaniei, comunicarea existenței unor neregularități către autoritățile spaniole (care a avut loc în august 2005, fiind vorba în marea parte a cazurilor de neregularități săvârșite în cursul anilor 1998 și 1999) trebuie să constituie punctul de plecare al prescripției lor, prin aplicarea termenului de patru ani prevăzut la articolul 3 din Regulamentul 2988/95
3.