Cauza T‑399/11

Banco Santander, SA

și

Santusa Holding, SL

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Dispoziții privind impozitul pe profit care permit întreprinderilor cu domiciliul fiscal în Spania să amortizeze fondul comercial financiar care rezultă din achiziționarea unor titluri de participare în întreprinderi cu domiciliul fiscal în străinătate – Decizie prin care această schemă este calificată drept ajutor de stat, acest ajutor este declarat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea sa – Noțiunea de ajutor de stat – Caracter selectiv – Identificarea unei categorii de întreprinderi favorizate prin măsură – Lipsă – Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 7 noiembrie 2014

1.      Ajutoare acordate de statele membre – Noțiune – Caracter selectiv al măsurii – Măsură de degrevare fiscală – Criterii de apreciere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

2.      Ajutoare acordate de statele membre – Noțiune – Caracter selectiv al măsurii – Derogare de la sistemul fiscal general – Diferențiere între întreprinderi care se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă – Întinderea sarcinii probei

[art. 107 alin. (1) TFUE]

3.      Ajutoare acordate de statele membre – Noțiune – Caracter selectiv al măsurii – Apreciere întemeiată pe caracterul selectiv al regimului juridic instituit fără a ține seama de efectele măsurii – Excludere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

4.      Ajutoare acordate de statele membre – Noțiune – Caracter selectiv al măsurii – Derogare de la sistemul fiscal general – Apreciere prin comparație cu alte întreprinderi din același stat membru, iar nu cu întreprinderi din alte state membre

[art. 107 alin. (1) TFUE]

5.      Acțiune în anulare – Persoane fizice și juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutor cu piața comună – Acţiune a unei întreprinderi care a beneficiat de un ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme şi care trebuie recuperat – Admisibilitate – Incidența lipsei unor concluzii privind anularea temeiului juridic al deciziei – Lipsă

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 37)

2.      Criteriul caracterului selectiv al unei măsuri permite să se distingă ajutoarele de stat de măsurile generale de politică fiscală sau economică aplicate de statele membre. Astfel, pentru ca cerința caracterului selectiv să fie îndeplinită, trebuie în orice caz să se identifice o categorie de întreprinderi care sunt singurele favorizate de măsura în cauză.

În această privință, articolul 107 alineatul (1) TFUE impune să se stabilească dacă, în cadrul unui regim juridic determinat, o măsură națională este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri în raport cu altele care s‑ar afla, din perspectiva obiectivului urmărit de regimul respectiv, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă. Or, în cazul în care măsura în cauză, deși ar constitui o derogare de la regimul fiscal comun sau normal, este potențial accesibilă tuturor întreprinderilor, nu se poate proceda la compararea, din perspectiva obiectivului urmărit de regimul comun sau normal, a situației de drept și de fapt a unor întreprinderi care pot beneficia de măsură cu cea a unor întreprinderi care nu pot beneficia de aceasta. Reiese că, într‑o asemenea ipoteză, caracterul selectiv al măsurii menționate nu poate rezulta din simpla constatare că a fost instituită o derogare de la un regim comun sau normal de impozitare.

Pe de altă parte, revine Comisiei sarcina de a demonstra că o măsură introduce distincții între întreprinderi care se găsesc, din perspectiva obiectivului urmărit, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă.

(a se vedea punctele 38 și 47-50)

3.      Faptul că o măsură fiscală este selectivă în sensul că favorizează numai anumite grupuri de întreprinderi care efectuează anumite investiții în străinătate nu permite stabilirea caracterului selectiv al acestei măsuri. Astfel, articolul 87 alineatul (1) CE distinge intervențiile statului în funcție de efectele lor. Prin urmare, trebuie să se aprecieze, pe baza efectelor măsurii în cauză, dacă această măsură constituie un ajutor de stat, în special deoarece este selectivă. În această privință, admiterea faptului că o măsură fiscală este selectivă fără a examina efectele sale ar putea să conducă la constatarea existenței unui caracter selectiv pentru orice măsură fiscală a cărei acordare este subordonată anumitor condiții, chiar dacă întreprinderile beneficiare nu ar avea în comun nicio caracteristică proprie care să permită să fie distinse de alte întreprinderi, cu excepția faptului că ar putea îndeplini condițiile de acordare a măsurii respective.

(a se vedea punctele 67-69 și 72)

4.      Condiția referitoare la caracterul selectiv, prevăzută la articolul 107 alineatul (1) TFUE, nu poate fi apreciată decât la nivelul unui singur stat membru și nu rezultă decât dintr‑o analiză a diferenței de tratament în ceea ce privește exclusiv întreprinderile sau producerea de bunuri din acest stat.

Prin urmare, faptul că o măsură favorizează întreprinderile impozabile într‑un stat membru în raport cu întreprinderile impozabile în celelalte state membre, în special deoarece facilitează achiziționarea de titluri de participare de către întreprinderile cu sediul într‑un stat membru în capitalul unor întreprinderi cu sediul în străinătate, nu are relevanță în analiza criteriului caracterului selectiv.

(a se vedea punctele 75 și 76)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 90-92)