ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

19 martie 2012

Cauza T‑398/11 P

Yvette Barthel și alții

împotriva

Curții de Justiție a Uniunii Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Refuzul de a acorda reclamanților o indemnizație pentru muncă neîntreruptă sau în schimburi – Termen de depunere a unei reclamații – Tardivitate – Recurs în parte vădit nefondat și în parte vădit inadmisibil”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 10 mai 2011, Barthel și alții/Curtea de Justiție (F‑59/10), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Decizia:      Respinge recursul. Doamna Yvette Barthel, doamna Marianne Reiffers și domnul Lieven Massez suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Recurgerea de către Tribunalul Funcției Publice la o motivare implicită – Admisibilitate – Condiții

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

2.      Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice – Inadmisibilitate

[art. 256 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) lit. (c)]

1.      Obligația de motivare a hotărârilor, care revine Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 36 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, nu îi impune acestuia să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care au fost luate măsurile în discuție, iar Tribunalului să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul jurisdicțional.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Tribunal 7 decembrie 2011, Mioni/Comisia, T‑274/11 P, punctul 34 și jurisprudența citată

2.      Un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere.

Astfel, nu îndeplinește această condiție recursul care se limitează la a repeta sau la a reproduce textual motivele și argumentele care au fost deja invocate în fața Tribunalului Funcției Publice, inclusiv cele întemeiate pe fapte înlăturate în mod expres de această instanță. Așadar, un astfel de recurs constituie în realitate o cerere prin care se urmărește o simplă reexaminare a cererii introductive depuse la Tribunalul Funcției Publice, ceea ce nu este de competența Tribunalului.

(a se vedea punctele 37 și 38)

Trimitere la:

Curte 23 octombrie 2009, Comisia/Potamianos, C‑561/08 P și C‑4/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 58 și 59