Language of document : ECLI:EU:T:2015:891

Cauza T‑461/13

Regatul Spaniei

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Televiziune digitală – Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața internă – Noțiunea de întreprindere – Activitate economică – Avantaj – Serviciu de interes economic general – Denaturarea concurenței – Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Obligația de diligență – Termen rezonabil – Securitate juridică – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Subsidiaritate – Dreptul la informare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015

1.      Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Implementarea, întreținerea și exploatarea rețelei de televiziune digitală terestră în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate – Existența unei piețe – Lipsa exercitării unor prerogative de putere publică – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

2.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere – Prima condiție enunțată în Hotărârea Altmark – Obligații de serviciu public clar definite – Inexistența unei întreprinderi beneficiare care are efectiv sarcina executării unor obligații de serviciu public – Includere în noțiune – Disfuncționalitate a pieței – Circumstanță insuficientă pentru a se constata existența unui serviciu de interes economic general

[art. 107 alin. (1) TFUE]

3.      Ajutoare acordate de state – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

4.      Ajutoare acordate de state – Atingere adusă concurenței – Platformă prin satelit și terestră pentru furnizarea de servicii de televiziune digitală – Domeniu din sectorul concurenței

[art. 107 alin. (1) TFUE]

5.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Limite

[art. 107 alin. (3) TFUE]

6.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutoare – Admisibilitate

[art. 107 alin. (3) și art. 108 TFUE]

7.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat

[art. 107 și 296 TFUE]

8.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate

[art. 263 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

9.      Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Dreptul la o bună administrare – Tratament diligent și imparțial al dosarelor – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat

10.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Luare în considerare a situației existente la momentul adoptării măsurii

[art. 107 alin. (3) TFUE]

11.    Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat – Caracter provizoriu al aprecierilor efectuate de Comisie

[art. 108 alin. (3) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 6 alin. (1)]

12.    Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Deschidere a unei proceduri oficiale de investigare – Termen maxim de două luni – Inaplicabilitate în cazul unui ajutor care nu a fost notificat – Obligația de a încheia într‑un termen rezonabil atât faza preliminară de examinare, cât și procedura oficială de investigare – Apreciere in concreto

[art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4 alin. (5), art. 7 alin. (6) și art. 13 alin. (2)]

13.    Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Încălcarea principiului securității juridice – Inexistență

14.    Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei de constatare a incompatibilității unui ajutor cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia – Posibilitatea Comisiei de a lăsa în sarcina autorităților naționale calcularea cuantumului exact care trebuie restituit – Obligația de cooperare dintre Comisie și statul membru în cazul dificultăților întâlnite de stat – Conținut

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 107 TFUE și 108 TFUE; Regulamentul nr. 994/98 al Consiliului, art. 2, și Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 14; Regulamentul nr. 1998/2006 al Comisiei]

15.    Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Restabilirea situației anterioare – Încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament – Inexistență

(art. 108 TFUE)

16.    Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Competență exclusivă – Controlul compatibilității unui ajutor cu piața internă – Control jurisdicțional – Atingere adusă principiului subsidiarității – Inexistență

[art. 5 alin. (3) TUE; art. 107 alin. (3) și art. 108 TFUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 35-46)

2.      În materie de ajutoare de stat, potrivit primului criteriu din Hotărârea Altmark, întreprinderea beneficiară a unei compensații trebuie să fie efectiv însărcinată cu executarea unor obligații de serviciu public, iar aceste obligații trebuie să fie clar definite.

Deși statele membre dispun de o amplă putere de apreciere cu privire la definirea a ceea ce acestea consideră ca fiind un serviciu de interes economic general (SIEG), totuși, această putere nu este nelimitată și nu poate fi exercitată în mod arbitrar în scopul exclusiv de a sustrage un sector anume de la aplicarea normelor de concurență. Astfel, pentru a putea fi calificat drept SIEG, serviciul în cauză trebuie să fie de un interes economic general care să prezinte caracteristici speciale în raport cu alte activități din viața economică.

În această privință, întinderea controlului efectuat de Tribunal cu privire la aprecierile Comisiei ține seama în mod necesar de faptul că definirea de către un stat membru a unui serviciu drept SIEG nu poate fi pusă în discuție de Comisie decât în cazul unei erori vădite. Acest control trebuie totuși să asigure respectarea anumitor criterii minime care vizează în special prezența unui act de putere publică ce îi învestește pe operatorii în cauză cu o misiune SIEG, precum și caracterul universal și obligatoriu al acestei misiuni.

În ceea ce privește executarea obligațiilor de serviciu public, simplul fapt că un serviciu este desemnat ca fiind de interes general în dreptul național nu face ca orice operator care îl efectuează să aibă atribuții de executare a obligațiilor de serviciu public clar definite în sensul Hotărârii Altmark. Astfel, calificarea unui serviciu drept SIEG în sensul acestei hotărâri impune ca atribuțiile gestiunii sale să fie încredințate anumitor întreprinderi.

În această privință, atunci când contractele publice sunt încheiate între administrația publică și operatori, mandatul care conferă misiunea de serviciu public poate acoperi, desigur, și acte convenționale, în măsura în care provin de la autoritatea publică și sunt obligatorii, a fortiori atunci când astfel de acte concretizează obligațiile impuse de legislație, în schimb, ca urmare a simplului fapt că un serviciu face obiectul unui contract public, acest serviciu nu dobândește în mod automat și fără nicio precizare din partea autorităților vizate calitatea de SIEG în sensul Hotărârii Altmark.

În cele din urmă, existența unei deficiențe a pieței este insuficientă pentru a se putea constata existența unui SIEG.

(a se vedea punctele 53, 61-63, 67, 71 și 78)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 88 și 89)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 92)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 98-100)

6.      În cazul unei scheme de ajutor, Comisia se poate limita să studieze caracteristicile schemei în cauză pentru a aprecia, în motivele deciziei, dacă acest regim a dobândit un caracter adecvat pentru realizarea unuia dintre obiectivele vizate de articolul 107 alineatul (3) TFUE. Așadar, într‑o decizie referitoare la o asemenea schemă, ea nu este obligată să efectueze o analiză a ajutorului acordat în fiecare caz individual în temeiul unei astfel de scheme. Doar în etapa recuperării ajutoarelor este necesar să se verifice situația individuală a fiecărei întreprinderi în cauză.

Astfel, în cazul în care Comisia se pronunță în mod general și abstract cu privire la o schemă de ajutoare de stat, o declară incompatibilă cu piața internă și dispune recuperarea sumelor primite în temeiul acesteia, revine statului membru obligația de a verifica situația individuală a fiecărei întreprinderi vizate de o astfel de operație de recuperare.

Prin urmare, atunci când Comisia efectuează examinarea unei scheme de ajutor, se poate limita la analiza unui eșantion de cazuri de aplicare a schemei respective, fără a fi obligată să examineze toate cazurile de aplicare.

(a se vedea punctele 104, 105, 134 și 163)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 110)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 115)

9.      În materia ajutoarelor de stat, principiul bunei administrări impune o examinare diligentă și imparțială a măsurii în cauză de către Comisie. În această privință, o eventuală întârziere în transmiterea documentelor nu poate, ea singură și fără elemente suplimentare, să repună în discuție obiectivitatea și imparțialitatea Comisiei.

(a se vedea punctele 116 și 144)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 124, 127, 147 și 148)

11.    Reiese de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] că analiza efectuată de Comisie în decizia de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare a unei măsuri care poate constitui un ajutor de stat incompatibil cu piața internă are în mod obligatoriu caracter preliminar.

Prin urmare, Comisia nu poate fi obligată să prezinte o analiză completă cu privire la un ajutor în comunicarea privind deschiderea acestei proceduri. În plus, etapa procedurii de investigare, prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, este destinată să permită Comisiei să obțină informații complete cu privire la toate datele cauzei. În consecință, faptul că decizia de deschidere nu face trimitere la anumite elemente nu poate permite să se considere că procedura desfășurată de Comisie este incoerentă.

(a se vedea punctul 132)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 138-141)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 158)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 160 și 162-164)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 168-171 și 175-179)

16.    În domeniul ajutoarelor de stat, aprecierea compatibilității unui ajutor cu piața internă intră în competența exclusivă a Comisiei, sub controlul instanței Uniunii, astfel încât, atunci când aceasta din urmă apreciază compatibilitatea unui ajutor, nu aduce atingere principiului subsidiarității. Astfel, în temeiul articolului 5 alineatul (3) TUE, acest principiu se aplică numai în domeniile care nu sunt de competența exclusivă a Uniunii.

(a se vedea punctul 182)