Cauza T‑161/13

First Islamic Investment Bank Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Eroare de apreciere – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 22 septembrie 2015

1.      Acțiune în anulare – Termene – Punct de plecare – Act prin care se iau măsuri restrictive în privința unei persoane sau a unei entități – Act publicat și comunicat destinatarilor – Adresa persoanei interesate cunoscută la momentul adoptării actului – Termen care începe să curgă de la data comunicării individuale – Sarcina probei

[art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 102 alin. (2); Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 24 alin. (3); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 46 alin. (3)]

2.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Măsuri luate în cadrul luptei împotriva proliferării nucleare – Întinderea controlului

(Deciziile 2010/413/PESC și 2012/829/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1264/2012 ale Consiliului)

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară – Cerințe minime

(art. 296 TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2012/829/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1264/2012 ale Consiliului)

4.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară – Dreptul de acces la documente – Drept condiționat de o cerere în acest sens adresată Consiliului – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare – Consecințe

(Deciziile 2010/413/PESC și 2012/829/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1264/2012 ale Consiliului)

5.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară – Restricții privind dreptul de proprietate și dreptul la libera exercitare a unei activități economice – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 23-29)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 42-44)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 69-74)

4.      În ceea ce privește măsurile restrictive împotriva Iranului, precum înghețarea fondurilor entităților care sprijină guvernul iranian, atunci când au fost comunicate informații suficient de precise, care permit entității interesate să își prezinte în mod util punctul de vedere asupra elementelor incriminatoare pe care i le impută Consiliul, principiul respectării dreptului la apărare nu implică obligația acestei instituții de a permite în mod spontan accesul la documentele conținute în dosarul său. Numai la cererea părții interesate Consiliul este obligat să permită accesul la toate documentele administrative neconfidențiale privind măsura în cauză.

În această privință, în lipsa unui termen exact stabilit de reglementarea aplicabilă, Consiliul este obligat să dea accesul la documentele în cauză într‑un termen rezonabil. În aceste condiții, în cadrul examinării caracterului rezonabil al termenului scurs, trebuie să se țină seama de faptul că, în măsura în care persoana sau entitatea în cauză nu dispune de dreptul de a fi ascultată anterior înscrierii inițiale a numelui său pe listele persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive, accesul la dosar constituie o primă oportunitate pentru aceasta de a lua cunoștință de documentele avute în vedere de Consiliu în susținerea înscrierii respective și că, în consecință, acest termen prezintă un interes particular pentru apărarea sa.

Totuși, lipsa comunicării sau comunicarea tardivă a unui document pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru a adopta sau pentru a menține măsurile restrictive care vizează o entitate nu constituie o încălcare a dreptului la apărare care să justifice anularea actelor vizate decât dacă se face dovada faptului că măsurile restrictive în cauză nu ar fi putut fi adoptate sau menținute în mod legal dacă documentul necomunicat ar fi trebuit înlăturat ca element incriminator.

(a se vedea punctele 79, 80 și 84)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 94-99)