Cauza T‑149/06

Castellani SpA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară − Procedură de opoziție − Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative CASTELLANI − Mărci naționale verbale anterioare CASTELLUM și CASTELLUCA − Motiv relativ de refuz − Risc de confuzie − Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

Pentru consumatorul mediu german nu există risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară între semnul figurativ care cuprinde elementul verbal „castellani”, a cărui înregistrare drept marcă comunitară se solicită pentru „băuturi alcoolice, cu excepția berii, lichiorurilor, vinurilor spumoase și a șampaniei” din clasa 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și marca verbală CASTELLUCA, înregistrată anterior în Germania pentru „vinuri[le]” din clasa 33.

Astfel, deși este adevărat că elementul dominant al mărcii solicitate este elementul verbal al acesteia, respectiv termenul „castellani”, că elementele verbale „castellani” și „castelluca” prezintă o anumită similitudine vizuală, deoarece au aceeași lungime, că primele șapte litere sunt identice și dispuse în aceeași ordine („c‑a‑s‑t‑e‑l‑l”) și că atenția consumatorului este atrasă adeseori de partea inițială a cuvintelor, utilizarea termenului „castel” este foarte răspândită pentru produsele vizate și pentru a putea identifica în mod corect un vin al cărui nume începe cu unul dintre aceste cuvinte, sufixul care este alipit acestuia trebuie să fie examinat de către consumatori cu atenție. În cazul de față, literele finale ale semnelor în conflict, și anume „a”, „n” și „i” pentru marca solicitată și „u”, „c” și „a” pentru marca anterioară, sunt diferite. Prin urmare, în cadrul aprecierii vizuale de ansamblu a semnelor, diferența constatată între elementele verbale „castellani” și „castelluca” este suficientă pentru a înlătura similitudinea vizuală a semnelor în conflict.

În ceea ce privește comparația fonetică, divergențele dintre semne, rezultate din diferența dintre sufixe, sunt suficiente pentru a le distinge fonetic în limba germană, în pofida identității prefixelor.

Referitor la comparația conceptuală, este necesar să se amintească, în primul rând, că utilizarea termenului „castel” este curentă în sectorul vinurilor și că un consumator german este obișnuit să se confrunte cu un număr mare de mărci de vin al căror nume începe cu „Schloss”, „castello”, „château”, „castel” sau „castle” atunci când achiziționează un vin într‑un magazin specializat, într‑un supermagazin, într‑un supermarket alimentar sau atunci când alege la restaurant un vin care figurează în lista de vinuri. Așadar, va acorda mai puțină importanță prefixului și va examina cu atenție sufixul mărcii care figurează pe eticheta sticlei. În al doilea rând, marca solicitată conține un nume de familie de origine italiană care va fi recunoscut ca atare de către publicul relevant.

Astfel, în cadrul unei aprecieri globale a mărcilor în cauză, diferențele vizuală, fonetică și conceptuală dintre semnele în conflict sunt suficiente pentru a se evita ca, în pofida identității produselor vizate, asemănările dintre semnele în conflict să atragă un risc de confuzie în percepția consumatorului mediu german.

(a se vedea punctele 53-60)