Cauza T‑152/06
NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Regulamentul (CE) nr. 659/1999 – Plângere din partea unui concurent – Scrisori adresate de Comisie autorului unei plângeri – Ajutor existent – Act care nu poate fi supus căilor de atac – Inadmisibilitate”
Sumarul hotărârii
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care pot fi atacate de autorul unei plângeri prin care se denunță un ajutor de stat
[art. 230 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4 și 13 și art. 20 alin. (2)]
2. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente – Obligația Comisiei de a examina ajutoarele existente – Inexistență
(art. 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4, 13, 17-19 și 20)
3. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente – Scrisoare a Comisiei adresată autoarei unei plângeri prin care o informează cu privire la calificarea ajutorului denunțat drept ajutor existent – Inadmisibilitatea acțiunii în anulare îndreptate împotriva scrisorii menționate – Posibilitatea autoarei plângerii de a sesiza instanțele naționale
[art. 88 alin. (3) a doua teză CE]
1. În cadrul controlului ajutoarelor de stat de către Comisie, pentru a aprecia dacă o scrisoare transmisă autorului unei plângeri ca răspuns la plângerea sa constituie un act atacabil, Tribunalul trebuie să stabilească, având în vedere conținutul actului atacat, dacă acesta constituie o decizie în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE sau o simplă comunicare informală, astfel cum este aceasta prevăzută la articolul 20 alineatul (2) a doua teză din același regulament. Astfel, din procedura aplicabilă plângerilor în materie de ajutoare de stat, astfel cum este prevăzută de Regulamentul nr. 659/1999 și în special la articolul 20 alineatul (2), rezultă că, deși Comisia are obligația de a examina de îndată informațiile referitoare la un pretins ajutor ilegal care îi sunt transmise de un terț prin intermediul unei plângeri, în schimb, aceasta nu este ținută să adopte o decizie în sensul articolului 4 din regulamentul menționat ca răspuns la fiecare plângere. Obligația Comisiei de a adopta o decizie ca răspuns la o plângere nu are în vedere decât ipoteza prevăzută la articolul 13 din Regulamentul nr. 659/1999. Potrivit articolului 20 alineatul (2) a doua teză din același regulament, Comisia se poate rezuma să informeze autorul unei plângeri printr‑o scrisoare că nu există suficiente motive pentru examinarea cazului. Aceasta este situația în special atunci când articolul 13 din Regulamentul nr. 659/1999 este inaplicabil, întrucât plângerea nu privește un ajutor ilegal, ci vizează, în realitate, un ajutor existent.
O scrisoare a Comisiei prin care ajutoarele denunțate într‑o plângere depusă de o întreprindere concurentă a întreprinderii beneficiare a ajutorului sunt calificate drept ajutoare existente nu produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele autoarei plângerii. Scrisoarea trebuie considerată o comunicare informală, astfel cum este prevăzută la articolul 20 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 659/1999, al cărei conținut nu reflectă o decizie în sensul articolului 4 din același regulament și, în consecință, nu constituie un act atacabil în sensul articolului 230 CE.
(a se vedea punctele 42-44, 68 și 70)
2. În cadrul competenței acordate Comisiei în vederea verificării permanente a ajutoarelor existente, autoarea unei plângeri nu poate, printr‑o plângere adresată Comisiei, să o constrângă pe aceasta din urmă să analizeze compatibilitatea unui astfel de ajutor. În cazul în care Comisia consideră, după o primă evaluare, că plângerea nu privește ajutoare ilegale, ci ajutoare existente, aceasta nu are obligația să adreseze statului membru în cauză o decizie în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE și nu poate fi constrânsă să aplice procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (1) CE.
Atunci când Comisia concluzionează, într‑o scrisoare adresată autoarei unei plângeri, că ajutoarele denunțate în plângerea acesteia sunt ajutoare existente, întrucât articolul 13 din Regulamentul nr. 659/1999 privind ajutoarele ilegale nu este aplicabil, Comisia nu poate să adopte o decizie în sensul articolului 4 din același regulament. Așadar, ca răspuns la plângerea formulată, aceasta nu poate decât să o informeze pe autoarea plângerii că nu există suficiente motive pentru examinarea cazului în temeiul articolului 20 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 659/1999. Astfel, ar fi contrar economiei procedurii de control al ajutoarelor de stat să se considere că, atunci când Comisia informează autorul unei plângeri că plângerea sa privește un ajutor existent, aceasta adoptă obligatoriu o decizie în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999. O asemenea soluție ar presupune că, în cazul în care Comisia este sesizată cu o plângere privind un ajutor existent, are obligația de a examina compatibilitatea acestuia cu piața comună. Or, în temeiul articolului 88 alineatul (1) CE, numai Comisia are inițiativa aplicării procedurii de verificare permanentă a ajutoarelor existente.
(a se vedea punctele 60, 61 și 64)
3. Inadmisibilitatea unei acțiuni având ca obiect anularea unei scrisori adresate de Comisie autoarei unei plângeri, prin care instituția o informează că ajutoarele denunțate în plângere sunt ajutoare existente, nu are ca efect privarea autoarei plângerii de posibilitatea de a supune legalitatea ajutorului în cauză unui control jurisdicțional. Astfel, instanțele naționale trebuie să garanteze că sunt avute în vedere, conform dreptului lor național, toate consecințele unei încălcări a articolului 88 alineatul (3) ultima teză CE în ceea ce privește atât validitatea actelor de punere în aplicare a măsurilor de ajutor, cât și recuperarea asistenței financiare acordate fără a ține seama de această dispoziție.
(a se vedea punctele 71 și 72)