Cauza T‑411/07

Aer Lingus Group plc

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență — Concentrări — Decizie prin care o operațiune de concentrare este declarată incompatibilă cu piața comună — Noțiunea «concentrare» — Cesionarea tuturor acțiunilor sau activelor dobândite, astfel încât să se restabilească situația existentă anterior punerii în aplicare a concentrării — Refuz de a dispune măsuri adecvate — Necompetența Comisiei”

Sumarul hotărârii

1.      Concurență — Concentrări — Decizie a Comisiei prin care se refuză inițierea procedurii prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004 — Concentrare declarată incompatibilă cu piața comună — Dobândire a unei participații care nu conferă controlul — Concentrare care nu a fost pusă în aplicare — Inaplicabilitatea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și (5)]

2.      Concurență — Concentrări — Examinarea de către Comisie — Obligația de suspendare a concentrării — Derogare în cazul unei oferte publice de cumpărare — Condiții — Efecte

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 alin. (2)]

3.      Concurență — Concentrări — Competența Comisiei — Competența de a adopta măsuri obligatorii în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004 — Lipsă

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 21 alin. (3)]

1.      Atunci când o operațiune de concentrare notificată și declarată incompatibilă cu piața comună nu a fost „pusă în aplicare” și când una dintre cele două întreprinderi participante la operațiune a dobândit o participație în cadrul celeilalte întreprinderi, fără ca aceasta să îi confere controlul, Comisia poate respinge o cerere de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi și poate refuza să adopte măsuri interimare în temeiul articolului 8 alineatul (5) din regulamentul menționat, chiar dacă, în cursul evaluării compatibilității operațiunii, Comisia a calificat operațiunea și dobândirea participației ca fiind o „concentrare unică”.

Pentru a aprecia legalitatea unei astfel de decizii din perspectiva competenței recunoscute Comisiei de a solicita unei întreprinderi dizolvarea unei concentrări, punctul de referință trebuie să fie momentul pertinent prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul privind concentrările economice, care are în vedere o „concentrare” care „a fost deja pusă în aplicare” și care „a fost declarată incompatibilă cu piața comună”.

Or, orice operațiune sau ansamblu de operațiuni care realizează „o modificare de durată a controlului” conferind „posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra întreprinderii în cauză” este o concentrare considerată pusă în aplicare în sensul Regulamentului privind concentrările economice. Însușirea comună a acestor concentrări este următoarea: în situația în care anterior operațiunii existau două întreprinderi distincte pentru o anumită activitate economică, după operațiune nu va mai exista decât una. Pe lângă ipoteza fuzionării, care consacră dispariția uneia dintre cele două întreprinderi în cauză, Comisia trebuie, așadar, să stabilească dacă punerea în aplicare a concentrării are drept consecință să atribuie uneia dintre întreprinderile în cauză o putere de control asupra celeilalte, putere pe care aceasta nu o deținea înainte. Această putere de control constă în posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra activității unei întreprinderi, în special atunci când întreprinderea titulară a respectivei puteri îi poate impune acesteia alegeri privind deciziile sale strategice. Achiziționarea unei participații care nu conferă, ca atare, controlul în sensul definit la articolul 3 din Regulamentul privind concentrările economice nu constituie, așadar, o concentrare considerată „pusă în aplicare”.

În plus, noțiunea „concentrare” nu poate fi extinsă la cazuri în care, în lipsa obținerii controlului, o participație dobândită nu conferă, ca atare, posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra activității întreprinderii, ci se înscrie, într‑un sens mai larg, în cadrul unei concentrări notificate examinate de Comisie și declarate incompatibile cu piața comună în urma acestei examinări, fără să fi existat o modificare a controlului în sensul citat anterior. Astfel, o asemenea competență nu este acordată Comisiei în temeiul Regulamentului privind concentrările economice. Potrivit termenilor utilizați de articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat, competența de a solicita cesionarea tuturor acțiunilor dobândite de o întreprindere în cadrul altei întreprinderi nu există decât pentru a „[restabili] situația existentă anterior punerii în aplicare a concentrării”. Fără o preluare a controlului, Comisia nu dispune de competența de a dizolva concentrarea menționată.

O astfel de concluzie nu este modificată prin faptul că, în cursul procedurii de examinare, Comisia consideră că dobândirea participației se încadrează în operațiunea notificată și constituie, împreună cu aceasta, o „concentrare unică”. Astfel, în etapa procedurii de examinare, preocupările Comisiei nu sunt de a „restabili situația anterioară punerii în aplicare a concentrării”, în cazul în care aceasta ar fi adoptat o decizie de incompatibilitate, chiar dacă respectiva concentrare notificată a fost pusă în aplicare. Aceste preocupări nu apar decât începând din momentul în care a fost adoptată o decizie finală și atunci când trebuie să se deducă toate consecințele din respectiva decizie în ipoteza în care se dovedește că situația prezentată nu este conformă cu aceasta.

(a se vedea punctele 58, 59, 63-66, 79 și 88)

2.      Obligația de suspendare a punerii în aplicare a unei concentrări până la autorizarea acesteia de către Comisie face obiectul unei derogări automate în cazul unei oferte publice de cumpărare sau al unei preluări a controlului prin intermediul unei serii de tranzacții cu valori mobiliare care implică mai mulți vânzători. Pentru a putea beneficia de această derogare, persoanele interesate trebuie să notifice concentrarea Comisiei fără întârziere și să nu exercite drepturile de vot aferente respectivelor participații. Această derogare are drept consecință transferul efectiv al riscului de interzicere a operațiunii asupra celui care preia controlul. În ipoteza în care Comisia consideră, în urma procedurii de examinare, că operațiunea notificată trebuie interzisă, valorile mobiliare achiziționate pentru punerea în aplicare a concentrării vor trebui cesionate.

(a se vedea punctul 82)

3.      Articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, potrivit căruia „[n]iciun stat membru nu aplică legislația sa națională privind concurența niciunei concentrări care are o dimensiune comunitară”, nu conferă Comisiei competența de a adopta o măsură care să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele unei întreprinderi participante la o operațiune de concentrare.

(a se vedea punctul 90)