Language of document : ECLI:EU:F:2013:8

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

29 ianuarie 2013

Cauza F‑79/12

Karel Brus

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunerea motivelor invocate – Acțiune vădit inadmisibilă”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Brus solicită anularea deciziilor Comisiei Europene din 29 septembrie 2011 privind revocarea și, respectiv, reducerea cuantumului pensiei sale ca urmare a procedurii disciplinare inițiate pentru încălcarea obligațiilor sale statutare

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere clară și precisă a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

În temeiul articolului 21 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să conțină motivele și argumentele de fapt și de drept invocate. Aceste motive și argumente trebuie să fie prezentate în mod suficient de clar și de precis pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea și Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, se impune ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să reiasă, cel puțin în mod sumar, dar coerent și inteligibil, din însuși textul cererii introductive.

(a se vedea punctul 19)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 15 septembrie 2011, Bennett și alții/OAPI, F‑102/09, punctul 115; 1 februarie 2012, Bancale și Buccheri/Comisia, F‑123/10, punctul 38; 8 martie 2012, Kerstens/Comisia, F‑12/10, punctul 68