Cauza T‑84/07

EuroChem Mineral and Chemical Company OAO (EuroChem MCC)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia – Cerere de reexaminare la expirarea măsurilor – Cerere de reexaminare intermediară – Admisibilitate – Valoare normală  – Preț de export – Articolele 1, 2 și articolul 11 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenite articolele 1, 2 și articolul 11 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2013

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Puterea de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Recurgerea la valoarea construită – Luarea în considerare a costurilor de producție – Calculul costurilor pe baza registrelor contabile – Costuri afectate de o denaturare a pieței – Ajustare – Admisibilitate – Criterii

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (3) și (5) și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (3) și (5)]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Norme referitoare la calculul marjei antidumping cuprinse în Acordul antidumping (GATT) din 1994 – Transpunere în dreptul Uniunii prin Regulamentul antidumping de bază – Interpretarea articolului 2 alineatul (5) din regulamentul menționat în lumina respectivului acord antidumping

[Acord privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 2.2.1.1; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (5) și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (5)]

4.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Decizie privind stabilirea valorii normale – Motivare – Luare în considerare a informațiilor comunicate întreprinderilor în cauză în cursul procedurii administrative

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2, și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2)

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Asimetrie între valoarea normală și prețul la export care afectează comparabilitatea acestora – Ajustări – Luare în considerare a comisioanelor plătite pentru vânzări

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i), și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 31 și 32)

2.      Articolul 2 alineatul (3) prima teză din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 2 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009] prevede metoda de calcul al valorii normale construite, în ipoteza în care nu se efectuează nicio vânzare a produsului similară în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau în ipoteza în care, din cauza unei situații speciale a pieței, aceste vânzări nu permit efectuarea unei comparații valabile. Potrivit articolului 2 alineatul (5) prima teză din regulamentul menționat [devenit articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009], calcularea valorii normale construite se face în mod normal pe baza costului de producție. Într‑un astfel de caz, costurile sunt calculate în mod normal pe baza registrelor contabile ale părții care face obiectul anchetei. Cu toate acestea, potrivit aceleiași dispoziții, registrele contabile nu sunt luate ca bază pentru calcularea valorii normale în cazul în care costurile de producție ale unui produs care face obiectul unei anchete nu sunt reflectate în mod rezonabil în aceste registre.

Aceasta este situația dacă costul de producție al produsului în cauză a fost afectat de o denaturare a pieței interne, precum în situația în care prețul produsului este reglementat în țara exportatoare și nu este astfel rezultatul forțelor pieței. Într‑o asemenea situație, costul care rezultă din registrele contabile nu poate fi considerat rezonabil și instituțiile pot să procedeze la ajustarea sa folosind alte surse provenind de pe piețe pe care acestea le considerau mai reprezentative. Astfel, articolul 2 alineatul (5) din regulamentul menționat permite instituțiilor, în anumite condiții, să ia în considerare informații care provin de pe alte piețe decât piața țării exportatoare sau de origine.

(a se vedea punctele 45, 51, 53, 58 și 60-62)

3.      Ținând cont de natura și de economia acestora, acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii în temeiul articolului 230 primul paragraf CE. Cu toate acestea, în ipoteza în care Uniunea a înțeles să execute o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau, în speță, în cazul în care actul Uniunii face trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile OMC, este de competența instanței Uniunii să controleze legalitatea actului Uniunii în cauză în raport cu normele OMC.

În această privință, reiese din considerentul (5) al Regulamentului antidumping de bază nr. 384/96 că acesta din urmă are ca obiect în special transpunerea în dreptul Uniunii, în măsura în care este posibil, a normelor noi și detaliate cuprinse în Acordul antidumping din 1994 și în cadrul cărora figurează în special cele privind calcularea marjei de dumping. În consecință, prin articolul 2 alineatul (5) din acest regulament [devenit articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1225/2009], Uniunea a înțeles să execute obligațiile specifice prevăzute la articolul 2.2.1.1 din Acordul antidumping din 1994. Rezultă că articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul antidumping de bază trebuie interpretat, în măsura în care este posibil, în lumina articolului 2.2.1.1 din acordul menționat.

Pe de altă parte, se pare că modul de redactare a dispoziției articolului 2.2.1.1 din Acordul antidumping din 1994 nu prezintă diferențe semnificative față de textul articolului 2 alineatul (5) primul paragraf prima teză din Regulamentul antidumping de bază [devenit articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009], care vizează ca registrele să respecte principiile contabile general acceptate ale țării exportatoare și să țină seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului în cauză.

În schimb, dispoziția vizată la articolul 2 alineatul (5) primul paragraf a doua teză din regulamentul menționat [devenit articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009] nu este indicată în Acordul antidumping din 1994 și nu poate fi interpretată în lumina acordului menționat.

(a se vedea punctele 74-78, 81 și 82)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 112)

5.      Rezultă atât din litera, cât și din economia articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009] că o ajustare a prețului de export sau a valorii normale poate fi realizată numai pentru a ține seama de diferențele privind factorii care afectează prețurile și, în consecință, comparabilitatea acestora. Cu alte cuvinte, rațiunea de a fi a unei ajustări este de a restabili simetria dintre valoarea normală și prețul de export.

În special, în ceea ce privește luarea în considerare a comisioanelor percepute pentru vânzări, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (10) litera (i) din Regulamentul antidumping de bază [devenit articolul 2 alineatul (10) litera (i) din Regulamentul nr. 1225/2009], această dispoziție stabilește că respectivele comisioane cuprind deopotrivă marja încasată de un operator comercial al produsului sau al produsului similar în cazul în care funcțiile acestui operator pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane. Prin urmare, articolul 2 alineatul (10) litera (i) din Regulamentul antidumping de bază permite operarea unei ajustări nu numai pentru diferențe în comisioanele percepute pentru vânzările avute în vedere, dar și pentru marja percepută de operatorii comerciali ai produsului dacă aceștia exercită funcții similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane.

(a se vedea punctele 124, 125 și 127)