HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

1 iulie 2009(*)

„Ajutoare de stat – Ajutor pentru restructurare acordat KG Holding NV de autoritățile olandeze – Decizie care declară ajutorul incompatibil cu piața comună și prin care se ordonă recuperarea acestuia – Acțiune în anulare – Inadmisibilitate parțială – Recuperarea ajutorului de la întreprinderile beneficiare aflate în faliment – Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate”

În cauzele conexate T‑81/07, T‑82/07 și T‑83/07,

Jan Rudolf Maas, în calitate de lichidator în procedura de faliment a KG Holding NV, cu domiciliul în Rotterdam (Țările de Jos), reprezentat de G. van der Wal și T. Boesman, avocați,

reclamant în cauza T‑81/07,

Jan Rudolf Maas și Cornelis van den Bergh, în calitate de lichidatori în procedura de faliment a Kliq BV, cu domiciliul în Rotterdam, reprezentați de G. van der Wal și T. Boesman, avocați,

reclamanți în cauza T‑82/07,

și

Jean Leon Marcel Groenewegen, în calitate de lichidator în procedura de faliment a Kliq Reïntegratie, cu domiciliul în Utrecht (Țările de Jos), reprezentat de G. van der Wal și T. Boesman, avocați,

reclamant în cauza T‑83/07,

împotriva

Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnul H. van Vliet, în calitate de agent,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2006/939/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 privind schema de ajutor notificată de Țările de Jos în favoarea KG Holding NV (JO L 366, p. 40),

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a opta),

compus din domnii S. Papasavvas, îndeplinind funcția de președinte, N. Wahl și A. Dittrich (raportor), judecători,

grefier: domnul J. Plingers, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 10 decembrie 2008,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1.     Context general

1        În cadrul autonomizării serviciilor de reinserție ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale din Țările de Jos, KG Holding NV, a cărui unic acționar era Regatul Țărilor de Jos, a fost înființată la 1 ianuarie 2002.

2        La 18 mai 2002, prin intermediul unei divizări a KG Holding, au fost înființate Kliq Reïntegratie BV (1 450 de salariați) și Kliq Employability BV (200 de salariați). KG Holding era unica asociată a celor două societăți. De asemenea, exista și un număr redus de alte filiale de mică mărime. Activitățile principale ale celor două filiale principale constau în prestări de servicii în domeniul angajării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în domeniul integrării în muncă a lucrătorilor handicapați, în domeniul căutării pentru angajatori a lucrătorilor care pot ocupa locuri de muncă vacante și prestații în materie de plasare de personal în general.

3        În urma unor probleme financiare, Kliq BV a fost înființată la 31 iulie 2003 în cadrul unei operațiuni de restructurare referitoare la Kliq Reïntegratie. În continuare, Kliq a preluat, începând cu 1 octombrie 2003, o parte dintre contractele Kliq Reïntegratie.

4        La 30 septembrie 2003, KG Holding a decis, în calitate de acționar unic al Kliq, să emită 150 000 de părți sociale ale Kliq, fiecare având o valoare nominală de 100 de euro, pentru un cuantum total de 15 milioane de euro, cu condiția ca 75 % din acest cuantum, cu alte cuvinte 11,25 milioane de euro, să nu fie vărsat decât după efectuarea unei solicitări în acest sens de către Kliq.

5        La 12 noiembrie 2003, Regatul Țărilor de Jos a solicitat autorizația Comisiei pentru a acorda un ajutor pentru salvare sub forma unui credit în favoarea KG Holding în valoare de 45 de milioane de euro și pe o durată de șase luni, dintre care 9,25 milioane de euro erau destinați să fie împrumutați către Kliq, iar 35,75 milioane de euro erau destinați Kliq Reïntegratie pentru a‑și respecta angajamentele contractuale în curs și pentru a acoperi costurile unui plan social.

6        În Decizia din 16 decembrie 2003 (JO 2004, C 33, p. 8), Comisia a conchis că ajutorul de stat pe care Regatul Țărilor de Jos intenționa să îl acorde KG Holding sub forma unui împrumut de 45 de milioane de euro pentru o perioadă de șase luni putea fi considerat compatibil cu piața comună.

7        La 23 decembrie 2003, a fost încheiat un contract de împrumut între KG Holding și Kliq pentru o sumă de 9,25 milioane de euro. Acesta cuprindea o interdicție de compensare pentru Kliq, dar permitea KG Holding să efectueze o compensare între sumele datorate în temeiul împrumutului și o eventuală creanță a Kliq.

8        La 24 ianuarie 2004, Ministerul de Finanțe olandez a decis să transforme împrumutul de 45 de milioane de euro acordat KG Holding într‑un ajutor pentru restructurare în favoarea aceleiași societăți. Această transformare trebuia să se concretizeze prin transformarea împrumutului pentru salvare acordat KG Holding de Regatul Țărilor de Jos în fonduri proprii ale KG Holding, precum și prin atribuirea către Kliq a unei sume de 9,25 milioane de euro din împrumutul menționat și cãtre Kliq Reïntegratie a unei sume de 35,75 milioane de euro din împrumutul menționat. În notificarea trimisă Comisiei la 26 ianuarie 2004, Regatul Țărilor de Jos a solicitat autorizarea acestui ajutor pentru restructurare. În aprilie, august și noiembrie 2004, Comisia a solicitat precizări suplimentare.

9        La 8 februarie 2005, Rechtbank Rotterdam (Tribunalul Districtual din Rotterdam) a declarat falimentul KG Holding și l‑a desemnat lichidator pe domnul J. R. Maas. La 9 februarie 2005, Rechtbank Utrecht (Tribunalul Districtual din Utrecht) a declarat falimentul Kliq Reïntegratie și l‑a desemnat lichidator pe domnul J. L. M. Groenewegen.

10      La 23 martie 2005, Comisia a organizat o întâlnire cu reprezentanți ai Ministerului de Finanțe și ai societăților interesate în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului pentru restructurare.

11      În urma falimentului KG Holding și a dificultăților financiare cu care se confrunta Kliq, aceasta din urmă a elaborat, la începutul anului 2005, un plan care îi permitea să asigure continuarea activităților. Scopul acestui plan era să permită KG Holding să vândă părțile sociale pe care le deținea la Kliq. În acest scop, Kliq a acționat pe baza unui plan pe etape, și anume, mai întâi, prin îndeplinirea de către KG Holding a obligației de a vărsa capitalul aferent părților sociale printr‑o compensare între obligația de vărsare și împrumutul în valoare de 9,25 milioane de euro și, ulterior, prin vânzarea părților deținute de KG Holding.

12      La 16 iunie 2005, Kliq a solicitat lichidatorului KG Holding vărsarea integrală a capitalului nevărsat. Lichidatorul KG Holding s‑a opus cererii Kliq de vărsare a capitalului aferent părților sociale prin intermediul unei compensări între această obligație și datoria Kliq în temeiul împrumutului în valoare de 9,25 milioane de euro. În continuare, la 21 iunie 2005, Kliq a solicitat rechter‑commissaris (judecătorul‑comisar), care este instanța națională competentă, să impună lichidatorului KG Holding să colaboreze la realizarea planului pe etape, să realizeze conversia și să procedeze ulterior la vânzarea părților Kliq prin intermediul unei proceduri de cerere de ofertă. La 22 iunie 2005, Regatul Țărilor de Josa a introdus de asemenea o acțiune prin care solicita rechter‑commissaris să impună lichidatorului să se opună prin toate mijloacele compensării, efectuată de Kliq, între creanța sa asupra KG Holding (obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale) și cea a KG Holding asupra Kliq (împrumut în valoare de 9,25 milioane de euro). La 22 august 2005, rechter‑commissaris a admis cererea Kliq. Acesta a considerat că compensarea și vărsarea capitalului aferent părților sociale constituiau un avantaj în favoarea masei credale a KG Holding. Cererea Regatului Țărilor de Jos a fost respinsă și lichidatorul KG Holding a fost somat să colaboreze la punerea în aplicare a planului pe etape elaborat de Kliq. Niciuna dintre părți nu a atacat această decizie.

13      La 14 decembrie 2005 a fost declarat falimentul Kliq, cu desemnarea în calitate de lichidatori a domnilor J. R. Maas și C. van den Bergh. La 21 decembrie 2005, lichidatorii menționați au vândut activele Kliq unui operator al pieței la prețul de 5,5 milioane de euro.

2.     Procedura administrativă

14      La 5 august 2005, Comisia a decis să deschidă procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, după notificarea Regatului Țărilor de Jos efectuată la 26 ianuarie 2004 (JO C 280, p. 2). În această decizie, Comisia ajungea la concluzia provizorie că ajutorul pentru restructurare, pe care Regatul Țărilor de Jos intenționa să îl acorde KG Holding prin transformarea împrumutului de 45 de milioane de euro și a dobânzilor aferente acestuia în fonduri proprii ale KG Holding, nu era conform cu cerințele din comunicarea sa referitoare la Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate (JO 1999, C 288, p. 2, denumite în continuare „orientările”) în vigoare la momentul acordării împrumutului pentru salvare. Prin urmare, Comisia se îndoia că ajutorul pentru restructurare plănuit putea fi considerat compatibil cu piața comună.

15      Regatul Țărilor de Jos a comunicat Comisiei reacția sa la această decizie, precum și datele suplimentare care i‑au fost solicitate, prin scrisorile din 29 septembrie 2005 și din 13 ianuarie și 17 februarie 2006.

3.     Decizia atacată

16      La 19 iulie 2006, Comisia a adoptat Decizia 2006/939/CE privind schema de ajutor notificată de Țările de Jos în favoarea Holding (JO L 366, p. 40, denumită în continuare „decizia atacată”).

17      Mai întâi, în decizia atacată, Comisia a constatat existența unui ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.

18      În continuare, Comisia a evaluat compatibilitatea ajutorului pentru restructurare cu piața comună. În considerentul 34 al deciziei atacate, Comisia a precizat că KG Holding îndeplinea condițiile pentru a fi considerată întreprindere în dificultate în aplicarea orientărilor și că putea, așadar, să beneficieze de ajutoarele pentru restructurare. Apoi, Comisia a constatat că acordarea ajutorului era condiționată de aplicarea unui plan de restructurare care trebuia validat de aceasta (considerentul 35 al deciziei atacate). În considerentul 36 al deciziei atacate, Comisia a arătat că planul de restructurare notificat de autoritățile olandeze era incomplet. În opinia Comisiei, planul de restructurare nu era eficace și nu putea provoca schimbarea necesară din cauza insuficienței rentabilității interne raportate la rentabilitatea așteptată a capitalurilor proprii (considerentele 37 și 38 ale deciziei atacate).

19      În considerentul 39 al deciziei atacate, Comisia prevede:

„Întrucât condițiile esențiale prevăzute de orientări pentru acordarea ajutorului pentru restructurare nu sunt îndeplinite, Comisia nu poate autoriza planul de restructurare astfel încât ajutorul pentru restructurare nu poate fi aprobat. Pentru acest motiv, nici măsura notificată nu poate fi considerată compatibilă cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) [litera] (c) [CE].”

20      La punctul 6.2.3 din decizia atacată, Comisia prezintă considerații suplimentare cu privire la transformarea împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro acordat Kliq în fonduri proprii, cu privire la împrumutul pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro acordat Kliq Reïntegratie și cu privire la vechile împrumuturi acordate KG Holding la înființarea acesteia.

21      În ceea ce privește transformarea împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro acordat Kliq în fonduri proprii, Comisia prezintă, în considerentele 43-45 ale deciziei atacate, ceea ce urmează:

„(43) Autoritățile olandeze au informat Comisia că instanța olandeză competentă le‑a impus, în temeiul articolelor 53 și 69 din legea olandeză cu privire la falimente, să transforme împrumutul de 9,25 milioane de euro în fonduri proprii. Această transformare a fost efectuată la 22 august 2005. Prin urmare, aceasta poate fi considerată o executare parțială a măsurii notificate.

(44) Comisia amintește autorităților olandeze că, în conformitate cu principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului național, executarea deciziei tribunalului național vizată în considerentul (43) este contrară interdicției de a pune în aplicare un ajutor de stat înainte ca acesta să fie autorizat de Comisie în temeiul articolului 88 alineatul (3) [CE]. Transformarea împrumutului pentru salvare în fonduri proprii în favoarea restructurării reprezintă un ajutor pentru restructurare ilegal. În plus, întrucât ajutorul notificat nu îndeplinea condițiile prevăzute de orientări, o măsură care cuprinde o executare parțială a acestui ajutor este de asemenea incompatibilă. Faptul că această măsură a fost executată în temeiul deciziei unei instanțe naționale este lipsit de pertinență în această privință, pentru că instanțele naționale sunt obligate, la fel ca și celelalte instituții publice, să respecte dispozițiile tratatului.

(45) Prin urmare, transformarea împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro acordat [Kliq], în temeiul deciziei unei instanțe naționale, trebuie asimilată acordării [Kliq] a unui ajutor pentru restructurare ilegal și incompatibil. Întrucât acesta nu poate fi autorizat, acest ajutor pentru restructurare este incompatibil cu piața comună.”

22      În ceea ce privește împrumutul pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro acordat Kliq Reïntegratie, Comisia a constatat că acesta nu fusese transformat în fonduri proprii, astfel încât ajutorul în discuție era în continuare asimilat unui ajutor pentru salvare. În considerentul 50 al deciziei atacate, Comisia autorizează planul de lichidare al KG Holding și al Kliq Reïntegratie, aflate în procedură de faliment, în măsura în care următoarele două condiții sunt îndeplinite cumulativ:

–        „[Regatul Țărilor de Jos] să înscri[e] la lichidator creanța asupra [KG Holding] și/sau [Kliq Reïntegratie] în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment.

–        [Regatul Țărilor de Jos] să ve[gheze] ca societatea să fie lichidată într‑un asemenea mod încât să se pună capăt denaturării concurenței, ceea ce implică faptul că activitățile întreprinderilor interesate trebuie suspendate, iar activele acestora trebuie cedate în termenele cele mai scurte în condițiile pieței. În mod general, atunci când o întreprindere este vândută în întregime, există riscul ca ajutorul acordat să fie transferat întreprinderii în discuție. Acest risc este redus prin cedarea doar a activelor întreprinderii.”

23      În ceea ce privește vechile împrumuturi acordate KG Holding la înființarea acesteia, Comisia a indicat că acestea ieșeau din cadrul ajutoarelor pentru restructurare și al procedurii din speță (considerentul 51 al deciziei atacate). Cu toate acestea, Comisia subliniază că dorește să își comunice punctul de vedere pentru a contribui la prevenirea apariției unor noi contradicții între normele comunitare în materie de ajutoare de stat și aplicarea legislației naționale de către instanțele competente, în special cu privire la procedura judiciară în fața instanței olandeze, astfel cum este aceasta prezentată în considerentele 52-55 ale deciziei atacate.

24      Considerentele 52-55 ale deciziei atacate prevăd:

„(52) În conformitate cu planul de restructurare notificat, [KG Holding] trebuia să ramburseze integral, înainte de 2016, vechile împrumuturi în valoare totală de 41 de milioane de euro, inclusiv o facilitate condițională de credit sub formă de descoperit de cont autorizat pentru o valoare de 17 milioane de euro […] pe care statul o acordase în 2002, în condițiile pieței, după constituirea [KG Holding] și care iese din cadrul ajutoarelor pentru restructurare.

(53) În februarie 2006, [Regatul Țărilor de Jos a] comunicat Comisiei prin scrisoare că lichidatorii solicitaseră instanțelor naționale competente, în cadrul procedurilor de faliment privind [KG Holding] și [Kliq Reïntegratie], să impună statului să achite în întregime facilitatea de credit pe care acesta o blocase în februarie 2005 după încetarea plăților în așteptarea falimentului [KG Holding] și al [Kliq Reïntegratie].

(54) Comisia realizează că prezenta cauză intră în domeniul de competență al instanței naționale competente, care va trebui să determine dacă decizia statului era conformă cu termenii acordului care reglementa rezilierea facilității de credit.

(55) Comisia consideră că dacă decizia statului ar fi fost conformă cu acordul, instanța competentă ar fi trebuit să confirme această decizie și să respingă acțiunea lichidatorilor. Cu toate acestea, în cazul în care instanța ar fi trebuit să decidă că, chiar dacă statul și‑a respectat drepturile și obligațiile contractuale, el trebuie să plătească lichidatorilor, în cadrul procedurii de faliment, totalitatea facilității de credit, această decizie ar putea fi asimilată cu acordarea unui nou ajutor de stat în favoarea creditorilor [KG Holding] și ar trebui notificată Comisiei potrivit articolului 88 alineatul (3) [CE].”

25      Având în vedere cele de mai sus, Comisia a hotărât, în decizia atacată, următorul dispozitiv:

„Articolul 1

Ajutorul acordat de [Regatul Țărilor de Jos] sub forma unui ajutor pentru restructurare în favoarea [KG Holding] pentru o sumă de 45 de milioane de euro nu îndeplinește condițiile prevăzute de [orientări] și este, așadar, incompatibil cu piața comună.

Articolul 2

(1) [Regatul Țărilor de Jos ia] toate măsurile necesare pentru a recupera de la [KG Holding] și de la [Kliq] partea din ajutor avută în vedere la articolul 1, pe care [KG Holding] a transferat‑o filialei sale [Kliq] pe baza împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro și care a fost transformat în fonduri proprii, inclusiv dobânzile aferente acestui împrumut.

(2) Recuperarea se efectuează imediat și conform procedurilor din dreptul național, în măsura în care permit executarea imediată și efectivă a [deciziei atacate].

(3) Suma de recuperat include dobânzile care au curs cu începere de la data la care diferitele tranșe au fost puse la dispoziția beneficiarilor și până la data recuperării acestora.

(4) Dobânzile vizate la alineatul (3) sunt calculate conform dispozițiilor articolelor 9 și 11 din Regulamentul (CE) nr.°794/2004 al Comisiei.

Articolul 3

[Regatul Țărilor de Jos] înscri[e] la lichidator creanța asupra [KG Holding] și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment. [Regatul Țărilor de Jos] ve[ghează] ca întreprinderile să fie lichidate într‑un asemenea mod încât să se pună capăt denaturării concurenței, ceea ce implică suspendarea activităților întreprinderilor respective și cesiunea activelor acestora în termenele cele mai scurte în condițiile pieței.”

 Procedura și concluziile părților

26      Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 14 martie 2007, domnul Maas, în calitate de lichidator în procedura de faliment a KG Holding (denumit în continuare „reclamantul 1”), domnii Maas și van den Bergh, în calitate de lichidatori în procedura de faliment a Kliq BV (denumiți în continuare „reclamantul 2”), și domnul Groenewegen, în calitate de lichidator în procedura de faliment a Kliq Reïntegratie (denumit în continuare „reclamantul 3”), au introdus trei acțiuni.

27      Prin Ordonanța președintelui Camerei a opta a Tribunalului din 3 noiembrie 2008, cauzele T‑81/07, T‑82/07 și T‑83/07 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii, conform articolului 50 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

28      Prin actul depus la grefa Tribunalului la 14 noiembrie 2008, Comisia a transmis scrisoarea din 31 octombrie 2008 cu privire la cauzele T‑81/07 și T‑82/07 adresată autorităților olandeze. Reclamanții 1 și 2 au prezentat observațiile privind această scrisoare prin actul depus la grefa Tribunalului la 25 noiembrie 2008.

29      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 10 decembrie 2008.

30      Reclamanții solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

31      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunilor;

–        obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

32      În sprijinul acțiunilor lor, reclamanții invocă, în esență, erori de fapt și de drept, o motivare insuficientă a deciziei atacate, o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului de a fi ascultat, precum și a principiilor generale de drept și diverse încălcări ale articolelor 87 CE și 88 CE.

33      În scopul analizei prezentelor acțiuni, trebuie să se distingă între diferitele părți contestate ale deciziei atacate:

–        facilitatea de credit de 17 milioane de euro acordată KG Holding de Regatul Țărilor de Jos, menționată în considerentele 51-55 din decizia atacată;

–        ajutorul pentru restructurare notificat în valoare de 45 de milioane de euro, declarat incompatibil cu piața comună la articolul 1 din decizia atacată;

–        recuperarea de la KG Holding și de la Kliq a împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro transformat în fonduri proprii, precum și a dobânzilor aferente acestui împrumut care curg până la data recuperării sale, prevăzută la articolul 2 din decizia atacată;

–        înscrierea la lichidator a creanței Regatului Țărilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro, în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment, pentru a recupera partea din ajutorul pentru salvare transferată la Kliq Reïntegratie, prevăzută la articolul 3 din decizia atacată.

1.     Observații introductive

34      Pentru pregătirea ședinței, Tribunalul a comunicat raportul de ședință părților anterior acesteia și le‑a invitat să prezinte eventualele observații cu privire la acest raport fie oral în timpul ședinței, fie în scris în timp util înainte de ședință. Prin actul depus la grefa Tribunalului la 8 decembrie 2008, reclamanții 1 și 2 au prezentat câteva observații scrise cu privire la raportul de ședință. La ședința din 10 decembrie 2008, Comisia a solicitat Tribunalului, în esență, să nu țină seama de aceste observații.

35      Trebuie să se arate că, potrivit articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă și memoriul în apărare pot fi completate cu o replică a reclamantului și o duplică a pârâtului. Întrucât reclamanții 1 și 2 au depus cererile introductive și replicile, iar Comisia a depus memoriile în apărare și duplicile, în privința cauzelor T‑81/07 și T‑82/07, procedura scrisă s‑a terminat la 14 ianuarie 2008. Tribunalul consideră că memoriul reclamanților 1 și 2 din 8 decembrie 2008 iese, în parte, din cadrul observațiilor cu privire raportul de ședință. Întrucât părțile nu sunt autorizate să completeze dosarul după terminarea procedurii scrise, Tribunalul nu a ținut seama de observațiile reclamanților 1 și 2 din memoriul din 8 decembrie 2008 în măsura în care acestea ieșeau din cadrul observațiilor cu privire raportul de ședință.

2.     Cu privire la admisibilitatea acțiunilor în cauzele T‑81/07 și T‑83/07 în ceea ce privește facilitatea de credit de 17 milioane de euro acordată KG Holding de Regatul Țărilor de Jos

 Argumentele părților

36      Comisia invocă inadmisibilitatea obiecțiilor privind facilitatea de credit. Aprecierile acesteia formulate în considerentele deciziei atacate nu ar fi susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare.

37      Reclamanții 1 și 3 susțin că, în speță, Comisia s‑a pronunțat, în mod greșit în drept, în considerentele 51-55 ale deciziei atacate, cu privire la o facilitate de credit sub formă de cont curent, reprezentând o sumă de 17 milioane de euro, care, în opinia lor, a fost acordată KG Holding de Regatul Țărilor de Jos la înființarea acesteia din urmă și care nu a făcut obiectul deciziei de deschidere. Prin urmare, Comisia și‑ar fi depășit competența și ar fi încălcat dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat, precum și principiile generale de drept, inclusiv dreptul la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la 7 decembrie 2000 la Nisa (JO 2000, C 364, p. 1, Ediție specială, JO 2007, C 303, p. 1), principiul transparenței și obligația de diligență.

38      Comisia ar analiza, în considerentele 51-55 ale deciziei atacate, un împrumut public acordat KG Holding în 2002 de către stat. Ar fi vorba de o facilitate de credit sub formă de descoperit de cont bancar, în valoare de 17 milioane de euro, asociată cu o garanție publică, acordată de Regatul Țărilor de Jos în 2002, în condițiile pieței, a cărei punere în aplicare ar fi fost solicitată de reclamantul 1 și de reclamantul 3 în cadrul unei proceduri civile în fața Rechtbank Den Haag (Tribunalul Districtual din Haga). Fără să își motiveze poziția în această privință, Comisia ar indica în decizia atacată că o decizie a instanței naționale care ar statua că statul ar fi obligat să respecte această obligație contractată în 2002 ar echivala cu o decizie de acordare a unui ajutor de stat nou în favoarea creditorilor KG Holding.

39      Reclamanții 1 și 3 subliniază că Comisia și‑a depășit competențele prin faptul că s‑a pronunțat asupra unei măsuri care face obiectul unui litigiu pendinte în fața instanței naționale.

40      În plus, poziția Comisiei ar fi insuficient motivată potrivit articolului 253 CE. Comisia ar fi stabilit în considerentul 52 al deciziei atacate că facilitatea de credit de 17 milioane de euro ar fi fost acordată de Regatul Țărilor de Jos în condițiile pieței și că nu putea fi considerată ajutor de stat. Din moment ce acordarea unui împrumut unei întreprinderi de către stat nu ar constitui un ajutor de stat, decizia luată de instanța competentă, în temeiul dreptului național, de a obliga acest stat să își îndeplinească obligațiile, în temeiul unei convenții care, la momentul la care a fost încheiată, nu constituia un ajutor de stat, și să acorde facilitatea de credit ar putea fi cu atât mai puțin considerată ca fiind o decizie de acordare a unui ajutor de stat nou. O întreprindere comercială ar fi de asemenea obligată, dacă s‑ar regăsi în situația Regatului Țărilor de Jos, să acorde facilitatea de credit convenită.

41      De altfel, facilitatea de credit de 17 milioane de euro nu ar intra în cadrul transformării împrumutului pentru salvare în ajutor pentru restructurarea KG Holding, notificat de Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 88 alineatul (3) CE.

42      Chiar dacă Regatul Țărilor de Jos ar fi completat, la un anumit moment, notificarea prin adăugarea acestei facilități de credit, fapt în legătură cu care reclamanții 1 și 3 nu au fost informați, acest aspect nu ar intra totuși în cadrul investigării și al procedurii de la articolul 88 alineatul (2) CE. În orice caz, în Decizia din 5 august 2005 nu se face nicio mențiune în această privință.

43      Principiul unei bune administrări, principiul transparenței și obligația de diligență ar impune ca persoanele potențial interesate să poată să știe în mod clar, pe baza deciziei de deschidere, care sunt natura și întinderea măsurii supuse unei investigări mai detaliate. Nu ar fi compatibil cu aceste principii faptul că, în speță, Comisia se pronunță, chiar atunci când nu o face în mod imperativ, cu privire la o măsură, indiferent că aceasta are sau nu are legătură cu obiectul deciziei de deschidere, dacă această măsură nu este citată acolo.

44      Contrar celor pretinse de Comisie, facilitatea de credit nu ar intra în domeniul de aplicare al punctului 5 din anexa la decizia de deschidere.

 Aprecierea Tribunalului

45      Reclamanții 1 și 3 susțin în esență că, în speță, Comisia s‑a pronunțat, în mod greșit în drept, în considerentele 51-55 ale deciziei atacate, cu privire la facilitatea de credit de 17 milioane de euro și că a calificat în mod greșit această facilitate de credit ca fiind un ajutor de stat nou care trebuie notificat în cazul în care statul trebuie să îl plătească în întregime lichidatorilor. Această apreciere a Comisiei ar încălca dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultat, obligația de diligență și principiul unei bune administrări și al transparenței.

46      Tribunalul arată că Comisia nu trebuie să se pronunțe în motivarea unei decizii cu privire la măsurile care ies din cadrul dispozitivului acesteia. Cu toate acestea, în speță, este suficient să se constate că, oricare ar fi considerentele pe care se întemeiază decizia, numai dispozitivul acesteia este susceptibil să producă efecte juridice și, în consecință, să cauzeze un prejudiciu. În schimb, aprecierile formulate în considerentele unei decizii nu sunt susceptibile, prin ele însele, să facă obiectul unei acțiuni în anulare. Ele nu pot fi supuse controlului de legalitate din partea judecătorului comunitar decât în măsura în care, în calitate de considerente ale unui act cauzator de prejudiciu, constituie baza necesară pentru dispozitivul acestui act (Ordonanța Curții din 28 ianuarie 2004, Țările de Jos/Comisia, C‑164/02, Rec., p. I‑1177, punctul 21) sau dacă, cel puțin, aceste considerente sunt susceptibile să modifice în mod esențial ceea ce s‑a decis în dispozitivul actului în discuție (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2002, Lagardère și Canal+/Comisia, T‑251/00, Rec., p. II‑4825, punctul 68, Ordonanța Tribunalului din 30 aprilie 2007, EnBW/Comisia, T‑387/04, Rec., p. II‑1195, punctul 127).

47      Or, în speță, aprecierile contestate ale Comisiei, privind facilitatea de credit, nu constituie baza necesară pentru dispozitivul deciziei atacate. Ele nu sunt nici susceptibile să modifice în mod esențial acest dispozitiv. Astfel, din moment ce Comisia s‑a limitat să constate în acest dispozitiv că ajutorul acordat de Regatul Țărilor de Jos sub forma unui ajutor pentru restructurare în favoarea KG Holding pentru o sumă de 45 de milioane de euro era incompatibil cu piața comună și că Regatul Țărilor de Jos trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a recupera de la KG Holding și de la Kliq partea din ajutor în valoare de 9,25 milioane de euro și să își înscrie creanța asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro, trebuie să se arate că dispozitivul menționat nu cuprinde nicio luare de poziție a Comisiei cu privire la facilitatea de credit de 17 milioane de euro.

48      În consecință, acțiunile din cauzele T‑81/07 și T‑83/07 sunt inadmisibile în măsura în care sunt îndreptate împotriva considerațiilor din decizia atacată privind facilitatea de credit de 17 milioane de euro.

3.     Cu privire la fond

49      Trebuie să se examineze obiecțiile cu privire la incompatibilitatea cu piața comună a ajutorului pentru restructurare notificat în valoare de 45 de milioane de euro (articolul 1 din decizia atacată), recuperarea de la KG Holding și de la Kliq a împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro transformat în fonduri proprii, precum și a dobânzilor aferente acestuia care au curs până la data recuperării acestuia (articolul 2 din decizia atacată), înscrierea la lichidator a creanței Regatului Țărilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment (articolul 3 din decizia atacată) și consecințele falimentului pentru recuperarea ajutorului de stat (articolele 2 și 3 din decizia atacată).

 Cu privire la incompatibilitatea cu piața comună a ajutorului pentru restructurare notificat în valoare de 45 de milioane de euro (articolul 1 din decizia atacată)

 Argumentele părților

50      Reclamanții susțin că, în speță, Comisia nu a stabilit, încălcând astfel articolele 87 CE și 88 CE, că ajutorul plănuit afecta concurența și schimburile între statele membre. În orice caz, considerațiile prezentate de Comisie în această privință, în considerentul 23 al deciziei atacate, ar fi insuficient motivate și ar fi, așadar, contrare articolului 253 CE.

51      În ceea ce privește considerațiile din cadrul considerentului 23 al deciziei atacate, în opinia reclamanților, prima teză a acestui considerent, potrivit căreia faptul că KG Holding nu operează decât pe piața olandeză nu exclude posibilitatea ca acordarea unui avantaj acesteia să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să fie susceptibilă să afecteze schimburile între statele membre, constituie o simplă afirmație.

52      În cea de a doua teză a considerentului 23 al deciziei atacate, Comisia nu ar preciza care ar fi întreprinderile internaționale de talie mai mică care ar fi active pe piața olandeză. În plus, ea nu ar explica nici în ce măsură prezența pe piața olandeză a unor filiale ale acestor întreprinderi este pertinentă pentru a stabili dacă concurența este denaturată în mod semnificativ, nici consecințele acestui fapt pentru schimburile între statele membre. În cadrul ședinței, reclamanții au contestat caracterul internațional al acestor întreprinderi în privința pieței comune.

53      În cea de a treia teză a considerentului 23 al deciziei atacate, Comisia ar arăta că condițiile de aplicare a articolului 87 alineatul (1) CE par a fi îndeplinite. Comisia ar fi trebuit să stabilească faptul că aceste condiții erau îndeplinite în mod efectiv și nu putea să se mulțumească cu considerația potrivit căreia condițiile păreau îndeplinite.

54      În ceea ce privește consecințele transformării împrumutului pentru salvare acordat KG Holding într‑un ajutor pentru restructurare, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare natura împrumutului pentru salvare și a ajutorului pentru restructurare în discuție.

55      În opinia reclamanților 1 și 3, împrumutul pentru salvare aprobat, în valoare de 45 de milioane de euro, ar fi fost în primul rând destinat lichidării Kliq Reïntegratie: 35,75 milioane de euro ar fi fost puși la dispoziția Kliq Reïntegratie de către KG Holding pentru a finanța planul de licențiere a aproape 1 000 de salariați, precum și alte cheltuieli efectuate în cadrul lichidării Kliq Reïntegratie. Această sumă nu ar fi putut fi rambursată și, prin urmare, nu ar fi putut afecta concurența națională și nici nu ar fi avut consecințe semnificative asupra schimburilor între statele membre.

56      În opinia reclamantului 2, în ceea ce privește Kliq, Comisia nu ar indica în ce măsură compensarea între cele două datorii ar putea avea consecințe negative asupra concurenței și asupra schimburilor între statele membre. Astfel, compensarea menționată nu ar implica, în raport cu situația în care nu ar fi efectuată, un avantaj decât pentru masa credală a KG Holding, iar nu pentru Kliq.

57      În replici, reclamanții subliniază că motivarea deciziei atacate este de asemenea incompatibilă cu ceea ce Comisia a indicat în Decizia din 16 decembrie 2003. La punctul 3.2.2 din această decizie, Comisia ar fi considerat consecințele asupra concurenței și asupra schimburilor între statele membre ca fiind inexistente sau aproape imperceptibile. În plus, referindu‑se la decizia de deschidere, Comisia nu ar fi ținut seama de faptul că obligația de motivare de care era ținută în cadrul deciziei de deschidere ar fi foarte diferită de cea care îi revenea în privința deciziei atacate.

58      Reclamanții susțin că, în speță, Comisia nu poate să completeze ulterior motivarea deciziei atacate. Referindu‑se la Decizia Comisiei din 23 noiembrie 2005 privind ajutorul N 465/2005 (JO 2006, C 9, p. 5), reclamanții consideră că elementele evocate de Comisie în memoriile în apărare nu sunt pertinente în privința aspectului dacă ajutorul a putut denatura sau amenința să denatureze concurența sau să afecteze schimburile între statele membre.

59      Comisia contestă argumentele prezentate de reclamanți.

 Aprecierea Tribunalului

60      În ceea ce privește articolul 1 din decizia atacată, reclamanții pun în discuție, pe de o parte, motivarea pretins insuficientă în ce privește denaturarea concurenței și afectarea schimburilor între statele membre și, pe de altă parte, analiza făcută de Comisie în privința acestor două condiții.

61      În primul rând, în privința obligației de motivare, Tribunalul arată că motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției autoare a actului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul (Hotărârea Curții din 2 aprilie 1998, Commission/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, Rec., p. I‑1719, punctul 63, și Hotărârea Curții din 22 martie 2001, Franța/Comisia, C‑17/99, Rec., p. I‑2481, punctul 35).

62      Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului actului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt sau de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul de norme juridice care guvernează materia respectivă (Hotărârea Curții din 14 februarie 1990, Delacre și alții/Comisia, C‑350/88, Rec., p. I‑395, punctul 16, și Hotărârea Curții Franța/Comisia, punctul 62 de mai sus, punctul 36).

63      În ceea ce privește în special o decizie în materie de ajutoare de stat, Curtea a statuat că, deși poate să reiasă, în anumite cazuri, chiar din circumstanțele în care ajutorul a fost acordat că acesta este de natură să afecteze schimburile între statele membre și să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența, revine în orice caz Comisiei să evoce aceste împrejurări în considerentele deciziei sale (Hotărârea Curții din 13 martie 1985, Țările de Jos și Leeuwarder Papierwarenfabriek/Comisia, 296/82 și 318/82, Rec., p. 809, punctul 24, Hotărârea Curții din 19 octombrie 2000, Italia și Sardegna Lines/Comisia, C‑15/98 și C‑105/99, Rec., p. I‑8855, punctul 66, și Hotărârea Curții din 28 ianuarie 2003, Germania/Comisia , C‑334/99, Rec., p. I‑1139, punctul 59).

64      Trebuie să se precizeze că Comisia nu este obligată să stabilească un efect real al ajutorului asupra schimburilor între statele membre și o denaturare efectivă a concurenței, ci trebuie numai să investigheze dacă ajutorul poate să afecteze aceste schimburi și să denatureze concurența (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑372/97, Rec., p. I‑3679, punctul 44). În această privință, noțiunea „afectare” a schimburilor între statele membre include de asemenea posibilitatea unui astfel de efect (Hotărârea Curții din 15 decembrie 2005, Italia/Comisia, C‑66/02, Rec., p. I‑10901, punctul 112).

65      În speță, trebuie să se constate că, în decizia atacată, Comisia a evocat în special faptul că măsura în litigiu consta în transformarea în fonduri proprii a ajutorului pentru salvare în valoare de 45 de milioane de euro acordat KG Holding de Regatul Țărilor de Jos (considerentele 8 și 22). În plus, aceasta a arătat că ajutorul pentru salvare acordat KG Holding și transformarea sa în fonduri proprii implica existența unui avantaj pe care o întreprindere care cunoștea același tip de dificultate și care se afla în pragul falimentului nu l‑ar fi obținut pe piața financiară (considerentul 22). În plus, Comisia a subliniat că întreprinderi internaționale de talie mai mică, precum TMP și Creyff’s (filiala Solvus, Belgia), erau active pe piața olandeză pe care opera și KG Holding (considerentul 23). În continuare, ea a conchis că avantajul în cauză părea să favorizeze o întreprindere în raport cu concurenții săi, ceea ce denatura sau amenința să denatureze concurența și afecta schimburile între statele membre (considerentul 23). În ceea ce privește mărimea KG Holding și a Kliq Reïntegratie, Comisia a indicat că aceste întreprinderi angajau aproximativ 2 000 de salariați (considerentele 9 și 10), iar capitalul social al KG Holding se ridica la aproximativ 73 de milioane de euro la 1 ianuarie 2002 (considerentul 32).

66      Astfel, Comisia a prezentat în mod suficient de clar situația de fapt și considerațiile juridice care aveau o importanță esențială în economia deciziei atacate în această privință. Prin indicarea acestor elemente, Comisia a prezentat elemente suficiente pentru a stabili că ajutorul în cauză era susceptibil să afecteze schimburile și concurența.

67      Această motivare permite reclamanților și Tribunalului să cunoască motivele pentru care Comisia consideră că nu se poate exclude posibilitatea ca operațiunea în litigiu să poată conduce la o denaturare a concurenței și să afecteze schimburile între statele membre.

68      În ceea ce privește argumentul reclamanților potrivit căruia motivarea deciziei atacate în această privință este incompatiblilă cu punctul 3.2.2 din Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003, trebuie să se sublinieze că această ultimă decizie nu s‑a referit la ajutorul pentru restructurare, ci la ajutorul pentru salvare. În ceea ce privește Decizia Comisiei din 23 noiembrie 2005 referitoare la ajutorul N 465/2005 privind serviciile de însoțire școlară, citată anterior, reclamanții nu indică în ce mod este pertinentă în speță această decizie. În orice caz, această decizie nu poate să pună în discuție caracterul adecvat al motivării deciziei atacate.

69      În consecință, argumentele referitoare la o pretinsă lipsă de motivare trebuie respinse.

70      În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii Comisiei din decizia atacată în ce privește denaturarea concurenței și afectarea schimburilor, trebuie să se investigheze dacă ajutorul în cauză este susceptibil să afecteze schimburile între statele membre și dacă denaturează sau amenință să denatureze concurența.

71      În acest scop, trebuie amintit că rezultă din jurisprudență că orice acordare de ajutoare unei întreprinderi care își exercită activitățile pe piața comunitară este susceptibilă să provoace denaturări ale concurenței și să afecteze schimburile între statele membre (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 6 martie 2002, Diputación Foral de Álava și alții/Comisia, T‑92/00 și T‑103/00, Rec., p. II‑1385, punctul 72 și jurisprudența citată).

72      În ceea ce privește, în primul rând, condiția privind denaturarea concurenței, este cert că ajutorul pentru salvare în valoare de 45 de milioane de euro a fost acordat sub forma unui împrumut de către Regatul Țărilor de Jos către KG Holding, dintre care 9,25 milioane de euro erau transferați sub formă de împrumut către Kliq, în timp ce 35,75 milioane de euro erau destinați Kliq Reïntegratie pentru respectarea angajamentelor contractuale și pentru a acoperi costurile unui plan social.

73      În conformitate cu planul de restructurare, împrumutul de 45 de milioane de euro acordat KG Holding trebuia transformat într‑un ajutor pentru restructurare în favoarea aceleiași societăți. Această transformare trebuia să se concretizeze prin transformarea împrumutului pentru salvare acordat KG Holding de Regatul Țărilor de Jos în fonduri proprii ale KG Holding, precum și prin atribuirea către Kliq a unei sume de 9,25 milioane de euro din împrumutul menționat și atribuirea către Kliq Reïntegratie a unei sume în valoare de 35,75 milioane de euro din împrumutul menționat.

74      Efectul urmărit prin ajutorul pentru restructurare era degrevarea KG Holding de datoria considerabilă – având în vedere capitalul social de aproximativ 73 de milioane de euro de la 1 ianuarie 2002 – de 45 de milioane de euro. În privința Kliq, această degrevare trebuia să aibă drept efect transformarea împrumutului de 9,25 milioane de euro în fonduri proprii. Ajutorul în cauză trebuia să amelioreze posibilitățile de acțiune ale KG Holding și Kliq și, prin urmare, poziția concurențială a acestor întreprinderi.

75      În privința Kliq Reïntegratie, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, ajutoarele care urmăresc să degreveze o întreprindere de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în cadrul gestiunii curente sau în cadrul activităților sale normale denaturează în principiu condițiile de concurență (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 1995, Siemens/Comisia, T‑459/93, Rec., p. II‑1675, punctele 48 și 77, Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 1998, Vlaams Gewest/Comisia, T‑214/95, Rec., p. II‑717, punctul 43, și Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2006, Ter Lembeek/Comisia, T‑217/02, Rec., p. II‑4483, punctul 177). Ajutorul pentru restructurare plănuit trebuia să o degreveze pe aceasta din urmă de o datorie de 35,75 milioane de euro. În ceea ce privește argumentul reclamanților potrivit căruia suma de 35,75 milioane de euro era destinată lichidării Kliq Reïntegratie, trebuie să se constate că din Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003 reiese că această sumă era destinată respectării angajamenteleor contractuale și acoperirii costurilor unui plan social. Kliq Reïntegratie trebuia astfel degrevată de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal.

76      În ceea ce privește condiția referitoare la afectarea schimburilor între statele membre, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, atunci când un ajutor financiar acordat de statul membru consolidează poziția unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în schimburile intracomunitare, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind influențate de ajutor (Hotărârea Curții din 17 septembrie 1980, Philip Morris Holland/Comisia, 730/79, Rec., p. 2671, punctul 11, și Hotărârea Curții din 17 iunie 1999, Belgia/Comisia, C‑75/97, Rec., p. I‑3671, punctul 47; Hotărârea Ter Lembeek/Comisia, punctul 76 de mai sus, punctul 181).

77      În speță, trebuie să se constate că ajutorul pentru restructurare plănuit în valoare de 45 de milioane de euro consolidează poziția KG Holding și a celor două filiale ale acesteia, Kliq și Kliq Reïntegratie, în raport cu cea a concurenților lor pe piața olandeză, printre care figurează, după cum se arată în considerentul 23 al deciziei atacate, întreprinderi internaționale precum TMP și Creyff’s.

78      În ședință, reclamanții au contestat caracterul internațional al acestor întreprinderi în raport cu piața comună, susținând că efectele activităților lor se produceau doar în interiorul Regatului Țărilor de Jos. Trebuie să se constate că reclamanții nu au adus nicio probă în această privință. Prin urmare, aceștia nu au putut demonstra că concluzia Comisiei din decizia atacată, potrivit căreia întreprinderile interesate aveau un caracter internațional, era inexactă.

79      Din moment ce ajutorul în litigiu consolidează poziția reclamanților în raport cu alte întreprinderi concurente, în special întreprinderi internaționale care oferă servicii comparabile și în alte state membre, trebuie să se considere că schimburile intracomunitare sunt influențate de ajutor.

80      În consecință, trebuie să se conchidă, în lumina jurisprudenței citate, că, în speță, Comisia a considerat în mod întemeiat că ajutorul în litigiu era susceptibil să denatureze concurența și să afecteze schimburile între statele membre.

81      Din cele ce precedă rezultă că argumentele reclamanților privind incompatibilitatea ajutorului în litigiu cu piața comună trebuie respinse. În consecință, cererea de anulare a articolului 1 din decizia atacată nu este întemeiată.

 Cu privire la recuperarea de la KG Holding și de la Kliq a împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, precum și a dobânzilor aferente acestuia care au curs până la data recuperării acestuia (articolul 2 din decizia atacată)

 Argumentele părților

82      Reclamanții 1 și 2 susțin că Comisia s‑a pronunțat în mod eronat, în considerentele 43-46 din decizia atacată, cu privire la vărsarea capitalului aferent părților sociale deținute de KG Holding la Kliq prin intermediul unei compensări între obligația de vărsare care revine KG Holding și creanța acesteia din urmă asupra Kliq în temeiul contractului de împrumut. Acest aspect nu ar face obiectul deciziei de deschidere din 5 august 2005. Prin urmare, Comisia și‑ar fi depășit competența și ar fi încălcat dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat, precum și principiile generale de drept, inclusiv dreptul la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul transparenței și obligația sa de diligență.

83      Compensarea în cauză nu ar intra în cadrul transformării împrumutului pentru salvare în ajutor pentru restructurare în favoarea KG Holding, notificată de Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 88 alineatul (3) CE la 26 ianuarie 2004.

84      Chiar dacă Regatul Țărilor de Jos ar fi completat notificarea prin adăugarea acestei compensări plănuite între obligații, fapt în legătură cu care reclamanții 1 și 2 nu au fost informați, acest aspect nu ar intra în cadrul investigării și al procedurii de la articolul 88 alineatul (2) CE. În decizia de deschidere nu se face nicio mențiune în această privință. Contrar celor pretinse de Comisie, conversia în fonduri proprii nu ar fi menționată în anexa la decizia de deschidere.

85      Principiul unei bune administrări, principiul transparenței și obligația de diligență ar impune ca persoanele potențial interesate să poată să știe în mod clar, pe baza deciziei de deschidere, care sunt natura și întinderea măsurii supuse unei investigări mai detaliate. Nu ar fi compatibil cu aceste principii faptul că, în speță, Comisia se pronunță, chiar atunci când nu o face în mod imperativ, cu privire la o măsură, indiferent că aceasta are sau nu are legătură cu obiectul deciziei de deschidere, dacă această măsură nu este citată acolo.

86      În replici, reclamanții 1 și 2 afirmă că, contrar celor pretinse de Comisie, nu se pune în niciun caz problema unei modificări a ajutorului notificat după deschiderea procedurii în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE. Întrucât KG Holding, după notificarea din 26 ianuarie 2004, a fost declarată în faliment la 8 februarie 2005, Regatul Țărilor de Jos ar fi pierdut orice control asupra KG Holding și a filialelor acesteia, printre care Kliq Reintegratie și Kliq. Regatul Țărilor de Jos ar fi devenit un creditor chirografar, fără niciun drept de control. Nu s‑ar putea pune problema să se considere această compensare, efectuată în mod unilateral de Kliq, ca fiind un act al statului membru sau un element al procedurii deschise în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE.

87      Reclamantul 2 susține de asemenea că Comisia a decis în mod greșit, în considerentele 43-46 din decizia atacată, că Kliq trebuia considerat beneficiar al unui ajutor de stat în valoare de 9,25 milioane de euro. În opinia acestuia, Comisia ar fi trebuit să țină seama de faptul că transformarea împrumutului pentru salvare în fonduri proprii nu putea fi imputată Regatului Țărilor de Jos și că nu putea fi considerată, așadar, ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Decizia atacată ar fi eronată în drept și/sau în fapt și ar fi insuficient motivată, în contradicție cu articolele 87 CE și/sau 253 CE.

88      În opinia reclamantului 2, Comisia a investigat existența unui ajutor de stat la titlul „Compatibilitatea ajutorului cu piața comună”, iar nu la titlul „Existența unui ajutor”.

89      Pentru evaluarea măsurii, Comisia s‑ar fi bazat pe date incorecte, ceea ce ar reieși în special din considerentul 43 al deciziei atacate. Contrar celor pretinse de aceasta, ordonanța rechter‑commissaris nu s‑ar adresa Regatului Țărilor de Jos, ci numai lichidatorului KG Holding, care nu ar putea fi comparat sau asimilat cu statul. În plus, Comisia ar pretinde în mod greșit că instanța a impus autorităților olandeze să transforme împrumutul în fonduri proprii, deși aceasta ar fi impus numai lichidatorului KG Holding să permită compensarea pentru Kliq.

90      Falimentul KG Holding de la 8 februarie 2005 ar fi schimbat situația. Actele lichidatorului KG Holding, indiferent dacă el acționează pe baza mandatului conferit de rechter‑commissaris sau cu autorizația acestuia, nu ar putea fi imputate statului. Lichidatorul KG Holding nu ar fi un organ al statului, el nu ar acționa în numele acționarului (statul), iar statul nu ar putea să dea directive lichidatorului KG Holding sau rechter‑commissaris sau să își exercite controlul. Statutul lichidatorului din procedura de faliment ar fi reglementat prin dreptul olandez al falimentului. Prin urmare, articolul 87 alineatul (1) CE nu ar fi aplicabil actelor și deciziilor lichidatorului.

91      Rechter‑commissaris ar fi, în materia falimentului, o instanță în sensul articolului 234 CE.

92      Simplul fapt că o întreprindere publică se află sub control statal nu ar fi suficient pentru a imputa statului măsuri de susținere financiară. Ar mai fi necesar să se examineze dacă autoritățile publice trebuiau considerate ca fiind implicate, într‑un mod sau altul, în adoptarea acestor măsuri. Din cauza falimentului și a desemnării lichidatorului, resursele financiare ale KG Holding și ale Kliq nu ar mai fi supuse în mod constant, din 8 februarie 2005, controlului public și nu ar mai fi la dispoziția autorităților naționale competente. Din considerentul 36 al deciziei atacate ar rezulta că autoritățile olandeze nu au putut furniza în niciun moment informațiile solicitate.

93      Supremația dreptului comunitar evocată de Comisie în considerentul 44 al deciziei atacate, precum și articolul 88 alineatul (3) CE nu ar crea, în speță, nici cea mai mică obligație pentru lichidatorul KG Holding. În opinia reclamantului 2, compensarea era în interesul masei credale a KG Holding. Acesta ar fi motivul pentru care rechter‑commissaris, fără să încalce dreptul comunitar, a putut să admită această cerere, ordonanța acestuia fiind, ca atare, compatibilă cu piața comună.

94      În replică, reclamantul 2 subliniază că, în speță, Comisia nu a ținut seama de faptul că compensarea unilaterală efectuată de Kliq era o măsură diferită de cea notificată de Regatul Țărilor de Jos. Măsura notificată ar consta în decizia avută în vedere de autoritățile olandeze de a acorda un ajutor pentru restructurare KG Holding prin intermediul unei transformări a împrumutului pentru salvare, în valoare de 45 de milioane de euro, și a dobânzilor datorate aferente acestuia în fonduri proprii. Măsura investigată de Comisie în decizia atacată ar fi ordonanța rechter‑commissaris în temeiul căreia acesta din urmă impune lichidatorului KG Holding să colaboreze la executarea planului pe etape propus de Kliq. Cele două măsuri ar fi trebuit examinate în mod separat având în vedere articolul 87 alineatul (1) CE.

95      În plus, afirmația Comisiei potrivit căreia rechter‑commissaris a avut controlul fondurilor respective ar fi inexactă. Orice persoană interesată ar avea dreptul, în temeiul dreptului național al falimentului, să introducă o acțiune în fața rechter‑commissaris împotriva unui act al lichidatorului. Totuși, acest lucru nu ar implica faptul că creanța este la dispoziția rechter‑commissaris sau că el o controlează. Adoptarea unei alte interpretări ar conduce la consecința inacceptabilă că orice măsură a unei întreprinderi luată în respectarea unei decizii judiciare ar trebui considerată ca fiind finanțată prin intermediul unor resurse publice și, așadar, ca fiind imputabilă statului.

96      În ceea ce privește recuperarea dobânzilor, reclamanții 1 și 2 susțin că Comisia a decis în mod greșit, la articolul 2 alineatul (3) din decizia atacată, că Regatul Țărilor de Jos trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a recupera de la KG Holding și de la Kliq ajutorul în valoare de 9,25 milioane de euro, suma de recuperat incluzând și dobânzile care au curs de la data la care diferitele tranșe au fost puse la dispoziția beneficiarilor și până la data recuperării acestora.

97      În opinia lor, dreptul olandez al falimentului prevede că dobânzile datorate după data declarării falimentului nu mai sunt verificate. Ei adaugă că ajutorul ilegal trebuie recuperat după regulile de procedură ale dreptului național, în măsura în care aceste norme naționale nu fac imposibilă în practică recuperarea ajutorului.

98      O legislație națională care prevede că datoriile întreprinderilor care au fost declarate în faliment încetează să producă dobânzi de la data declarației corespunzătoare nu ar putea fi considerată ca fiind de natură să facă imposibilă în practică recuperarea ajutoarelor impusă prin dreptul comunitar.

99      În opinia acestor reclamanți, dobânzile vizate la articolul 2 alineatul (3) din decizia atacată curg, așadar, până la data la care KG Holding și Kliq au fost declarate în faliment, iar nu până la data recuperării.

100    În replici, reclamanții 1 și 2 subliniază că le‑a fost imposibil, înainte de decizia atacată, să știe că, în speță, Comisia ar impune Regatului Țărilor de Jos o obligație contrară normelor de drept național. Prin urmare, ei nu și‑ar fi încălcat obligația de diligență care le revine prin neinformarea Comisiei de existența unei dispoziții naționale. Concertarea Comisiei cu statul membru, în temeiul articolului 10 CE, cu privire la modalitățile de recuperare nu ar fi suficientă. Ei precizează că, atât timp cât decizia atacată nu este anulată sau modificată în acest punct, Regatul Țărilor de Jos are obligația de a recupera și dobânzile care au curs până la data recuperării efective.

101    Comisia subliniază că nu a ieșit din cadrul deciziei de deschidere. Întreprinderile vizate, și anume cele ale grupului Kliq, și tipurile de ajutor pe care le‑a investigat, în speță ajutoare pentru salvare și pentru restructurare, ar fi rămas aceleași de‑a lungul întregii proceduri. În plus, în cazul Kliq, conversia avută în vedere în fonduri proprii a datoriei de 9,25 milioane de euro ar fi fost menționată la punctul 3 din anexa la decizia de deschidere.

102    Decizia de deschidere nu ar fi putut menționa faptul specific că această măsură a fost impusă de rechter‑commissaris, pentru că acest fapt ar fi ulterior.

103    Comisia subliniază că ajutorul era ilegal. Ea adaugă că, atunci când un ajutor este ilegal și ea a deschis, împotriva unei scheme de ajutor deja pusă în aplicare, procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, nu poate fi obligată să închidă această procedură atunci când statul membru respectiv modifică schema menționată. Astfel, în caz contrar, acest stat ar putea să prelungească, după voie, procedura menționată și să întârzie astfel adoptarea unei decizii finale.

104    În plus, nici reclamanții 1 și 2, nici societățile ai căror lichidatori sunt nu ar fi prezentat niciodată observații în cadrul procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE, chiar dacă ei înșiși sau reprezentanți ai acestor societăți ar fi asistat la reuniunea din 23 martie 2005 cu Comisia.

105    În duplici, Comisia subliniază că „debt‑for‑equity‑swap” (schimb de creanțe contra active) depindea de contractul de împrumut în valoare de 9,25 milioane de euro acordat Kliq de KG Holding. Nu ar fi vorba de un act unilateral al Kliq. Regatul Țărilor de Jos s‑ar fi opus cererii formulate de Kliq și ar fi semnalat rechter‑commissaris că conversia împrumutului pentru salvare în fonduri proprii ar necesita autorizația Comisiei. Rechter‑commissaris ar fi neglijat aceste argumente. În opinia acestuia, în speță, în caz de compensare și de vărsare integrală a capitalului aferent acțiunilor, ar fi vorba numai de reglementarea punerii în aplicare a unui ajutor pentru salvare autorizat, care este conformă cu legea națională.

106    Conversia în valoare de 9,25 milioane a împrumutului pentru salvare în fonduri proprii, pe care lichidatorul ar fi ordonat‑o, ar fi contrară punctului 3.1 din orientări, în temeiul căruia ajutorul pentru salvare trebuia să îmbrace forma unor garanții pentru împrumuturi sau a unor împrumuturi, iar împrumuturile pentru salvare trebuiau rambursate în termen de 12 luni după ultima plată către întreprindere. Rechter‑commissaris nu ar fi interpretat dispozițiile de drept național în conformitate cu dreptul comunitar, deși ar fi dispus de o largă putere discreționară în ceea ce privește cererea Kliq.

107    În opinia Comisiei, admiterea tezelor susținute de reclamanții 1 și 2 ar avea drept consecință ca, atunci când un stat membru notifică un proiect de ajutor pentru restructurare și aceasta deschide procedura oficială de investigare, simplul fapt că o instanță dispune ulterior, fără autorizarea sa, să acorde acest ajutor pentru restructurare ar obliga‑o să deschidă o a doua procedură oficială de investigare.

108    Contestând argumentele reclamantului 2, Comisia subliniază că, la punctul 6.2.3.1 din decizia atacată, aceasta nu analiza actele puterii executive olandeze, ci ordonanța rechter‑commissaris din 22 august 2005. Actele efectuate de lichidator în temeiul acesteia ar fi imputabile Regatului Țărilor de Jos, pentru că au fost efectuate la dispoziția unui membru al puterii judecătorești olandeze.

109    Comisia arată că este vorba de resurse publice, provenind în special de la puterea executivă a Regatului Țărilor de Jos, sub forma unui împrumut pentru salvare, care ar fi trebuit rambursat, în principiu, statului. Regatul Țărilor de Jos, în special puterea judecătorească, ar fi avut controlul acestor fonduri. Aceasta ar fi dispus transformarea împrumutului în fonduri proprii.

110    În opinia Comisiei, ordonanța rechter‑commissaris nu este compatibilă cu piața comună. Un creditor nu și‑ar transforma împrumutul în fonduri proprii ale unei întreprinderi în dificultate. Șansele sale de a recupera o parte din datorie în caz de faliment s‑ar reduce foarte mult. Comisia susține de asemenea că contractul de împrumut între KG Holding și Kliq conține o interdicție de compensare. Dacă rechter‑commissaris nu ar fi pronunțat ordonanța, Kliq nu ar fi avut, așadar, nicio posibilitate să constrângă KG Holding să transforme împrumutul în fonduri proprii.

111    Jurisprudența ar fi confirmat de asemenea în mai multe rânduri că actele instanțelor puteau conduce la acordarea de ajutoare de stat.

112    Chiar dacă ordonanța rechter‑commissaris din 22 august 2005 nu constituie un act imputabil statului și, prin urmare, nici nu constituie un ajutor de stat, acest fapt nu ar fi modificat concluzia Comisiei că împrumutul de 9,25 milioane de euro trebuia recuperat. În acest caz, ar fi vorba de o utilizare abuzivă a unui ajutor în sensul articolelor 14 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88] din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41). Comisia nu și‑ar fi dat acordul decât pentru un ajutor pentru salvare sub forma unui împrumut rambursabil în termen scurt. Or, acest împrumut ar fi fost transformat, fără acordul său, în fonduri proprii începând cu sfârșitul lunii august 2005. Dacă această transformare nu era imputabilă statului, trebuia să fie, prin urmare, imputabilă altcuiva. Dacă aceasta ar fi situația, această persoană ar fi utilizat ajutorul în alt mod decât acela acceptat de Comisie, ceea ce ar constitui o utilizare abuzivă a unui ajutor de stat.

113    În duplică, Comisia subliniază că conținutul planului pe etape era echivalent cu „debt‑for‑equity‑swap” pe care l‑a descris la punctul 3 din anexa la decizia de deschidere. Ordonanța rechter‑commissaris privind transformarea ajutorului pentru salvare în ajutor pentru restructurare ar fi contrară dreptului comunitar și imputabilă statului. În speță, nu ar fi vorba de resurse disponibile ca urmare a beneficiilor obținute de Kliq, ci de resurse provenind dintr‑un împrumut pentru salvare acordat de Regatul Țărilor de Jos.

114    În ceea ce privește recuperarea dobânzilor, Comisia susține că nimeni, în special nu reclamanții 1 și 2, nu au informat‑o în legătură cu legislația olandeză înainte ca ea să adopte decizia atacată. În lipsa unor astfel de informații specifice înaintea adoptării deciziei atacate, ar fi fost în imposibilitatea de a ține seama, în formularea deciziilor sale care dispun recuperarea, de toate legislațiile naționale posibile.

 Aprecierea Tribunalului

115    Reclamanții 1 și 2 susțin, în esență, că compensarea între obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale și împrumutul în valoare de 9,25 milioane de euro nu a făcut obiectul deciziei de deschidere. În opinia Comisiei, această compensare trebuie considerată o executare parțială a ajutorului pentru restructurare notificat de Regatul Țărilor de Jos. În ceea ce privește dobânzile de recuperat, în opinia reclamanților 1 și 2, Comisia ar fi decis, în mod greșit, că acestea curgeau până la data recuperării.

116    În primul rând, trebuie să se examineze dacă compensarea între obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale și creanța în valoare de 9,25 milioane de euro care a fost efectuată în temeiul ordonanței rechter‑commissaris face obiectul deciziei de deschidere.

117    În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 659/1999, în urma deciziei de deschidere părțile interesate trebuie să fie în măsură să participe în mod eficient la procedura oficială de investigare în cadrul căreia vor avea posibilitatea de a‑și susține argumentele (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2002, Government of Gibraltar/Comisia, T‑195/01 și T‑207/01, Rec., p. II‑2309, punctul 138). Singurul obiect al procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE este să oblige Comisia să acționeze într‑un asemenea mod încât toate persoanele potențial interesate să fie avertizate și să primească ocazia să își susțină argumentele (Hotărârea Curții din 14 noiembrie 1984, Intermills/Comisia, 323/82, Rec., p. 3809, punctul 17).

118    Potrivit punctului 1 din decizia de deschidere, aceasta are drept obiect notificarea din 26 ianuarie 2004, prin care Regatul Țărilor de Jos a anunțat intenția de a acorda KG Holding un ajutor pentru restructurare. Punctul 15 din decizia menționată precizează că măsura în cauză urmărește să transforme ajutorul pentru salvare acordat KG Holding de stat, precum și dobânzile aferente acestuia în fonduri proprii. Această transformare face parte dintr‑un plan de restructurare, după cum este prezentat la punctul 10 din decizia menționată. Potrivit acestui plan, ajutorul pentru restructurare constă în atribuirea Kliq de către KG Holding a împrumutului de stat pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro și, apoi, în transformarea acestui împrumut în fonduri proprii. Această măsură de restructurare este de asemenea menționată la punctul 3 din anexa la decizia de deschidere.

119    Compensarea între obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale și creanța în valoare de 9,25 milioane de euro nu este menționată în decizia de deschidere. Astfel, ordonanța respectivă a rechter‑commissaris este datată 22 august 2005 și a fost, așadar, pronunțată după adoptarea deciziei de deschidere din 5 august 2005. Prin urmare, Comisia nu putea să menționeze această compensare în decizia de deschidere.

120    Or, această compensare, care a fost efectuată în temeiul ordonanței rechter‑commissaris, trebuie diferențiată de transformarea împrumutului pentru salvare în fonduri proprii în conformitate cu planul de restructurare notificat Comisiei de Regatul Țărilor de Jos.

121    În ceea ce privește această compensare, rezultă din dosar, și anume din ordonanța rechter‑commissaris din 22 august 2005, că aceasta este prevăzută în planul pe etape, stabilit de Kliq. Potrivit acestui plan pe etape, KG Holding ar trebui să își îndeplinească obligația față de Kliq de a vărsa capitalul aferent părților sociale pe care le deținea la Kliq efectuând această compensare, iar aceste părți sociale trebuiau ulterior vândute.

122    În speță, Kliq a solicitat rechter‑commissaris, în temeiul articolului 69 din Faillissementswet (Legea olandeză a falimentului), să impună lichidatorului KG Holding să colaboreze la realizarea acestui plan pe etape.

123    Rechter‑commissaris, în ordonanța din 22 august 2005, a admis cererea Kliq. În mod implicit, acesta a impus lichidatorului KG Holding să verse în integralitate capitalul aferent acțiunilor pe care KG Holding le deținea la Kliq și să compenseze această sumă cu partea din ajutorul pentru salvare, în valoare de 9,25 milioane de euro, împrumutată Kliq de către KG Holding.

124    Este adevărat că această compensare a avut ca rezultat transformarea părții din împrumutul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro în fonduri proprii ale Kliq și a avut, așadar, efectul urmărit prin planul de restructurare prezentat în decizia de deschidere.

125    Cu toate acestea, trebuie să se constate că rechter‑commissaris nu a dispus executarea planului de restructurare astfel cum acesta a fost notificat Comisiei de Regatul Țărilor de Jos.

126    Mai întâi, trebuie să se constate că această ordonanță avea ca obiect, potrivit punctului 1.1, cererea Kliq, în temeiul articolului 69 din Faillissementswet, care urmărea colaborarea lichidatorului KG Holding la realizarea planului pe etape, și anume, mai întâi, îndeplinirea de către KG Holding a obligației față de Kliq de a vărsa capitalul aferent părților efectuând o compensare între obligația de vărsare și împrumutul în valoare de 9,25 milioane de euro, apoi vânzarea părților deținute de KG Holding la Kliq.

127    Prin urmare, această ordonanță privea nu numai partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, ci și obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale. Astfel, compensarea în cauză depindea de vărsarea integrală a capitalului aferent părților sociale. În schimb, transformarea împrumutului pentru salvare în fonduri proprii, astfel cum este prevăzută de planul de restructurare, nu ar fi privit decât ajutorul pentru salvare. Așadar, obiectul ordonanței se diferențiază în mod clar de cel al planului de restructurare.

128    Apoi, trebuie să se arate că ordonanța rechter‑commissaris se întemeiază numai de dreptul olandez al falimentului, în speță articolul 69 din Faillissementswet.

129    Din ordonanța rechter‑commissaris reiese că acesta a examinat dacă executarea planului pe etape ar constitui un avantaj în favoarea ansamblului de creditori ai KG Holding. Acesta a considerat, în final, că vărsarea integrală a capitalului aferent acțiunilor pe care KG Holding le deținea la Kliq și compensarea acestei sume cu partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, împrumutată Kliq de către KG Holding, constituia un astfel de avantaj.

130    Prin urmare, rechter‑commissaris nu a executat planul de restructurare, ci a dispus executarea planului pe etape astfel cum a fost solicitat de Kliq.

131    În plus, trebuie să se arate că rechter‑commissaris nu era nici implicat în stabilirea planului de restructurare, nici în cererea de ajutor pentru restructurare. Puterea executivă era responsabilă de aceasta. Prin urmarea, aceasta ar fi fost competentă să execute ajutorul pentru restructurare dacă ajutorul ar fi fost autorizat de Comisie. Rechter‑commissaris a statuat în ordonanță, în calitate de instanță independentă, cu privire la activele și pasivele întreprinderilor, printre care se găsea și partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, fără să țină seama de ajutorul pentru restructurare plănuit de autoritățile olandeze și notificat Comisiei.

132    De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că, după cum și Comisia a admis în ședință, la momentul pronunțării ordonanței rechter‑commissaris, autoritățile olandeze nu mai doreau să execute planul de restructurare astfel cum fusese notificat Comisiei.

133    În plus, trebuie să se constate că autoritățile olandeze nu erau implicate în transformarea părții din împrumutul pentru salvare în fonduri proprii. În conformitate cu ordonanța rechter‑commissaris și contrar a ceea ce se arată în considerentele 19 și 43 ale deciziei atacate, nu Regatul Țărilor de Jos este acela care trebuie să transforme împrumutul în fonduri proprii, ci lichidatorul KG Holding, care este obligat să colaboreze la această transformare. După cum reiese din memoriul în apărare, Comisia avea cunoștință despre aceasta la momentul adoptării deciziei atacate. Ea explică, în acest memoriu, că a considerat că partea din ajutorul în cauză era imputabilă statului pentru motivul că, chiar dacă măsura nu ar fi fost dispusă de puterea executivă olandeză, ea ar fi fost totuși dispusă de rechter‑commissaris.

134    Prin urmare, trebuie să se conchidă că, în speță, transformarea împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, prin intermediul compensării între obligația de a vărsa capitalul aferent părților sociale care revenea KG Holding și creanța acestuia din urmă asupra Kliq în temeiul contractului de împrumut, dispusă de rechter‑commissaris, este o măsură diferită de cea notificată de Regatul Țărilor de Jos. Ordonanța rechter‑commissaris privea activele și pasivele KG Holding și Kliq, printre care se găsea ajutorul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, autorizat de Comisie, independent de ajutorul pentru restructurare notificat de Regatul Țărilor de Jos. Așadar, această transformare prin intermediul compensării nu intră în cadrul deciziei de deschidere.

135    În mod cert, astfel cum și Comisia a subliniat, reiese din Hotărârea Curții din 18 iulie 2007, Lucchini (C‑119/05, Rec., p. I‑6199, punctele 60 și 61), că o instanță națională trebuie, în măsura posibilului, să interpreteze dispozițiile dreptului național astfel încât aplicarea acestora să contribuie la punerea în practică a dreptului comunitar și are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale. Este de asemenea adevărat, după cum a arătat și Comisia, că instanța națională trebuie să vegheze să nu adopte o decizie care ar avea ca singur efect să extindă cercul beneficiarilor unui ajutor ilegal (Hotărârea Curții din 5 octombrie 2006, Transalpine Ölleitung in Österreich, C‑368/04, Rec., p. I‑9957, punctul 57).

136    Totuși, obligația rechter‑commissaris de a ținea seama de dreptul comunitar în ceea ce privește ajutorul pentru salvare nu modifică în niciun fel faptul că acesta nu a adoptat nicio decizie de executare a ajutorului pentru restructurare și că ordonanța sa nu intră, așadar, în cadrul deciziei de deschidere.

137    În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia ordonanța rechter‑commissaris este imputabilă statului, trebuie să se constate că, în speță, întrebarea pertinentă nu este aceea dacă actele puterii judecătorești sunt imputabile statului (a se vedea, în ce privește acest aspect, Hotărârea Curții din 30 septembrie 2003, Köbler, C‑224/01, Rec., p. I‑10239, punctele 31-33), ci dacă, astfel cum se arată în considerentul 43 al deciziei atacate, instanța națională a dispus executarea ajutorului pentru restructurare astfel cum a fost notificat de Regatul Țărilor de Jos.

138    În privința argumentului Comisiei potrivit căruia nu este obligată să extindă procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE atunci când statul membru respectiv modifică ajutorul în cauză, trebuie să se arate că, în speță, ordonanța rechter‑commissaris nu privea ajutorul pentru restructurare notificat de Regatul Țărilor de Jos. Așadar, nu este vorba, în speță, de o modificare a acestui ajutor.

139    În plus, trebuie îndepărtat argumentul Comisiei, invocat în subsidiar în cazul în care Tribunalul ar considera că ordonanța rechter‑commissaris nu constituie un ajutor de stat, potrivit căruia ar fi vorba de o utilizare abuzivă a ajutorului pentru salvare autorizat. Astfel, pe de o parte, Comisia a deschis o procedură oficială de investigare a ajutorului pentru restructurare notificat de Regatul Țărilor de Jos, iar nu a utilizării abuzive a ajutorului pentru salvare pe care ea l‑a autorizat. Pe de altă parte, nu rezultă din considerentele deciziei atacate că aceasta ar privi utilizarea abuzivă a unui ajutor de stat.

140    În consecință, argumentele Comisiei nu pot fi primite.

141    Din ceea ce precedă rezultă că articolul 2 din decizia atacată trebuie anulat fără a fi necesar să se examineze celelalte argumente invocate de reclamanții 1 și 2 privind partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro.

 Cu privire la înscrierea la lichidator a creanței Regatului Țărilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment (articolul 3 din decizia atacată)

142    Acest motiv privește recuperarea ajutorului pentru salvare primit, în final, de Kliq Reïntegratie. Reclamanții 1 și 3 contestă motivarea deciziei atacate, precum și temeinicia obligației de a înscrie creanța asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în cadrul procedurii de faliment.

 Cu privire la motivarea deciziei atacate

–       Argumentele părților

143    În ceea ce privește înscrierea la lichidator a creanței Regatului Țărilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în procedura de faliment, reclamanții 1 și 3 susțin că Comisia a comis erori de apreciere și că decizia atacată este, prin urmare, motivată în mod incomprehensibil sau cel puțin în mod insuficient, încălcând astfel articolul 87 alineatul (1) CE și articolul 253 CE. Decizia atacată nu ar arăta în mod clar dacă Comisia consideră că este vorba de un ajutor legal sau ilegal în valoare de 35,75 milioane de euro care trebuie recuperat de Regatul Țărilor de Jos sau dacă consideră că este vorba de un ajutor pentru salvare pe care îl autorizează în temeiul alineatului (23) litera (d) din orientări. Prima interpretare ar putea reieși din articolele 1, 2 și 3 din decizia atacată, în timp ce considerentele 47-50, precum și articolul 3 din decizia atacată ar susține a doua interpretare, care ar fi însă infirmată la articolul 1 și în considerentele 39 și 56 ale deciziei atacate, potrivit cărora măsura notificată nu ar putea fi considerată compatibilă cu piața comună.

144    În opinia reclamanților 1 și 3, este posibil ca Comisia să fi dorit numai să arate, la articolul 3 din decizia atacată, că Regatul Țărilor de Jos nu trebuia să recupereze cuantumul împrumutului pentru salvare autorizat de la partea care a contractat împrumutul respectiv decât în condiții conforme dreptului național, fără să se pronunțe asupra identității acestei părți contractante.

145    Comisia contestă argumentele prezentate de reclamanții 1 și 3.

–       Aprecierea Tribunalului

146    Reclamanții 1 și 3 susțin că decizia atacată este insuficient motivată în privința sumei de 35,75 milioane de euro.

147    În această privință, trebuie să se amintească faptul că obligația de motivare constituie o cerință de formă esențială care trebuie diferențiată de problema temeiniciei deciziei atacate, care ține de legalitatea pe fond a actului în litigiu, și care trebuie să îndeplinească cerințele consacrate prin jurisprudență (a se vedea punctele 62 și 63 de mai sus).

148    În speță, în considerentele 7 și 8 ale deciziei atacate, Comisia descrie contextul ajutorului pentru restructurare notificat de Regatul Țărilor de Jos prin scrisoarea din 26 ianuarie 2004. Ea arată în special că, în decembrie 2003, a autorizat ajutorul pentru salvare în valoare de 45 de milioane de euro în favoarea KG Holding, în așteptarea unui plan de restructurare. În considerentul 14 al deciziei atacate, Comisia subliniază că, potrivit planului de restructurare, ajutorul pentru salvare, acordat KG Holding și din care 35,75 milioane de euro au fost atribuiți ulterior Kliq Reïntegratie, ar fi transformat în ajutor pentru restructurare prin reconversie în fonduri proprii.

149    În considerentul 22 al deciziei atacate, Comisia arată că măsura în litigiu constă în transformarea ajutorului pentru salvare acordat KG Holding de Regatul Țărilor de Jos, precum și a dobânzilor aferente acestuia în fonduri proprii. După examinarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru obținerea autorizării ajutorului pentru restructurare în considerentele 30-38 ale deciziei atacate, Comisia conchide în considerentul 39 al acesteia că, întrucât condițiile prevăzute de orientări pentru acordarea ajutorului pentru restructurare nu erau îndeplinite, nu poate autoriza planul de restructurare și că, așadar, ajutorul pentru restructurare nu poate fi aprobat. Articolul 1 din decizia atacată prevede astfel că ajutorul pentru restructurare este incompatibil cu piața comună.

150    Considerentele 47-50 ale deciziei atacate privesc partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro. Comisia indică aici condițiile de autorizare a unui plan de lichidare, printre care obligația Regatului Țărilor de Jos să își înscrie la lichidator creanța asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în procedura de faliment. Articolul 3 din decizia atacată prevede această obligație, precum și pe aceea a Regatului Țărilor de Jos de a veghea ca întreprinderile să fie lichidate într‑un asemenea mod încât să se pună capăt denaturării concurenței și, în special, să se suspende activitățile întreprinderilor interesate și să se cesioneze activele acestora în termenele cele mai scurte în condițiile pieței.

151    Prin urmare, în motivarea deciziei atacate, Comisia diferențiază în mod clar ajutorul pentru salvare de ajutorul pentru restructurare. Aceasta ia în considerare contextul ajutorului pentru restructurare care are același cuantum ca și ajutorul pentru salvare. Prin obligarea Regatului Țărilor de Jos să își înscrie la lichidator creanța în valoare de 35,75 milioane de euro asupra societăților „[KG Holding] și/sau Kliq Reïntegratie” în cadrul procedurii de faliment, Comisia ține seama de complexitatea cauzei în ce privește în special proprietatea activelor acestor societăți prezentată în considerentul 15 al deciziei atacate.

152    De altfel, în cadrul procedurii administrative, Comisia a organizat, la 23 martie 2005, o întâlnire având ca obiect cererea de autorizare a ajutorului pentru restructurare, la care au participat reprezentanții KG Holding și ai Kliq Reïntegratie. Așadar, și contextul din decizia atacată era cunoscut de aceste societăți.

153    Cuprinzând mai întâi considerații potrivit cărora condițiile unei autorizări a ajutorului pentru restructurare nu erau îndeplinite și apoi o prezentare a consecințelor acestor considerații pentru partea din ajutorul pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro, motivarea deciziei atacate lasă să se întrevadă în mod clar și neechivoc raționamentul Comisiei și îndeplinește, așadar, cerințele articolului 253 CE.

 Cu privire la obligația de a înscrie creanța statului asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în cadrul procedurii de faliment

–       Argumentele părților

154    Reclamanții 1 și 3 subliniază că, în speță, Comisia a decis în mod greșit că Regatul Țărilor de Jos trebuia să înscrie la lichidator creanța sa asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment.

155    Comisia ar fi admis, în Decizia din 16 decembrie 2003, că suma de 35,75 milioane de euro trebuia afectată finanțării concedierii membrilor personalului și răscumpărării contractelor inutile ale Kliq Reïntegratie, aceasta din urmă trebuind a fi ulterior lichidată, ceea ce ar fi incompatibil cu recuperarea sumei respective de la KG Holding și/sau de la Kliq Reïntegratie.

156    Comisia ar fi cunoscut faptul că Kliq Reïntegratie nu funcționa, în cadrul operațiunii de restructurare avute în vedere, decât ca o entitate în care elementele nerentabile ale KG Holding ar fi lichidate și că Kliq Reïntegratie ar fi lichidată la rândul său după achitarea diverselor datorii și a planului de concediere a salariaților. Astfel cum și Comisia arăta la punctele 2.1 și 2.4 din Decizia din 16 decembrie 2003, cele 35,75 milioane de euro ar fi fost destinate procurării de mijloace pentru a respecta obligațiile care rezultau din contractele în curs și acoperirii costurilor planului social.

157    În replici, reclamanții 1 și 3 susțin că reformularea obligațiilor impuse Regatului Țărilor de Jos în temeiul Deciziei din 16 decembrie 2003 era inutilă, întrucât această decizie prevedea deja obligațiile în cazul în care ajutorul pentru salvare nu ar fi transformat în ajutor pentru restructurare sau în cazul în care Comisia nu ar autoriza ajutorul pentru restructurare. În plus, Comisia ar fi trebuit, având în vedere modul în care investigația a fost circumscrisă în decizia de deschidere, să se limiteze la examinarea cererii de autorizare a ajutorului pentru restructurare și, potrivit Deciziei din 16 decembrie 2003, să se mulțumească să constate că, în cazul în care ea s‑ar abține să elibereze autorizarea solicitată, ar reveni Regatului Țărilor de Jos să demonstreze că împrumutul pentru salvare a fost sau este rambursat, sau că a făcut obiectul unei compensări în conformitate cu dreptul național al falimentului. Aspectul dacă Regatul Țărilor de Jos a îndeplinit această obligație nu ar trebui să intre în cadrul deciziei atacate. Investigarea ajutorului pentru restructurare notificat și procedura deschisă în acest scop în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE nu ar putea fi utilizate pentru a verifica respectarea unei decizii anterioare și a obligațiilor care s‑ar impune Regatului Țărilor de Jos sau care ar rezulta de aici pentru acesta din urmă.

158    Reclamantul 3 adaugă faptul că, la 23 decembrie 2003, Regatul Țărilor de Jos a încheiat un contract de împrumut cu KG Holding pentru o sumă de 45 de milioane de euro. Aceasta din urmă ar fi încheiat la rândul său un contract de împrumut cu Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro și cu Kliq în valoare de 9,25 milioane de euro. Regatul Țărilor de Jos nu ar avea, nici în temeiul contractului de împrumut, nici în temeiul dreptului național, vreo creanță asupra Kliq Reïntegratie.

159    Reclamantul 3 susține că Kliq Reïntegratie nu poate fi calificată ca fiind întreprindere beneficiară. Comisia nu ar indica, nici în decizia atacată, nici în decizia de autorizare a împrumutului pentru salvare din 16 decembrie 2003, că un ajutor de stat a fost acordat Kliq Reïntegratie. În Decizia din 16 decembrie 2003 precum și în considerentul 24 și la articolul 1 din decizia atacată, Comisia nu ar evoca un ajutor de stat decât în privința KG Holding.

160    Reclamantul 3 adaugă că Kliq Reïntegratie nu poate fi în niciun fel calificată ca fiind beneficiară a unui ajutor de stat, deoarece, la momentul în care i‑a fost acordat împrumutul în valoare de 35,75 milioane de euro, ea nu mai exercita nicio activitate economică și, prin urmare, nu mai putea fi considerată o întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Contractul de împrumut încheiat între KG Holding și Kliq Reïntegratie, autorizat de Comisie prin Decizia din 16 decembrie 2003, ar data din 24 decembrie 2003. Activitățile Kliq Reïntegratie ar fi fost transferate la Kliq cu începere din 1 octombrie 2003.

161    Comisia ar fi indicat în tabelul 2 din Decizia din 16 decembrie 2003 că, deși obiectul împrumutului nu părea strict limitat la menținerea activității normale a KG Holding, totuși putea fi considerat un împrumut pentru salvare în speță. Astfel, împrumutul de 35,75 milioane de euro ar fi necesar pentru a acoperi costurile de licențiere a 1 200 membri ai personalului și la răscumpărarea contractelor de leasing și de închiriere devenite inutile. Comisia ar fi adăugat că acest împrumut trebuia să permită și întreprinderii să dispună de lichiditățile necesare pentru a‑și respecta angajamentele contractuale curente.

162    În opinia reclamantului 3, ar fi posibil ca Comisia, la articolul 3 din decizia atacată, să dorească numai să arate că Regatul Țărilor de Jos trebuia să înscrie la lichidator creanța care rezulta din împrumutul de stat în valoare de 35,75 milioane de euro în cadrul procedurii de faliment a părții contractante căreia statul îi împrumutase această sumă, și anume KG Holding. Cu toate acestea, statul ar fi înscris o creanță la lichidatorul din procedura de faliment a KG Holding și a Kliq Reïntegratie.

163    În replică, reclamantul 3 face trimitere la punctul 9 din decizia de deschidere, potrivit căruia KG Holding trebuia să lichideze Kliq Reïntegratie, care era deficitară, și să creeze o nouă filială, Kliq. În cadrul planului de restructurare, Kliq ar avea obligația de a restabili viabilitatea KG Holding pe termen lung. La punctul 10 din decizia de deschidere, Comisia ar indica de asemenea că Kliq Reïntegratie trebuie lichidată înainte de sfârșitul anului 2004. În schema care figurează la punctul 11 din decizia de deschidere, Comisia ar fi marcat mențiunea „De închis” lângă numele Kliq Reïntegratie.

164    Comisia contestă argumentele prezentate de reclamanții 1 și 3.

–       Aprecierea Tribunalului

165    Reclamanții 1 și 3 susțin mai întâi că afectarea împrumutului pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro finanțării lichidării Kliq Reïntegratie, prevăzută în Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003, este incompatibilă cu obligația de a înscrie creanța Regatului Țărilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie.

166    Cu titlu prealabil, trebuie să se amintească faptul că, astfel cum rezultă din alineatul (10) al orientărilor, ajutorul pentru salvare este prin natura sa tranzitoriu. Potrivit alineatului (23) litera (d) al orientărilor, ajutorul trebuie însoțit de un angajament din partea statului membru de a transmite Comisiei, într‑un termen de șase luni de la autorizarea ajutorului pentru salvare, fie un plan de restructurare, fie un plan de lichidare, fie proba că împrumutul a fost rambursat integral. Alineatul (25) al orientărilor prevede că ajutorul pentru salvare este o operațiune excepțională care urmărește să mențină activitatea pentru o perioadă limitată, în cursul căreia viitorul întreprinderii poate fi evaluat.

167    Rezultă că, în principiu, în lipsa unei comunicări către Comisie a unui plan de restructurare sau de lichidare, ajutorul pentru salvare trebuie rambursat. În speță, rambursarea se face, în opinia Comisiei, prin înscrierea creanței în valoare de 35,75 milioane de euro asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie.

168    Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003 nu exclude rambursarea ajutorului prin intermediul acestei înscrieri. De la punctele 1 și 2.1 din decizia menționată rezultă că ajutorul a fost destinat salvării grupului Kliq, și anume a KG Holding și a filialelor sale Kliq și Kliq Reïntegratie. La punctele 2.1 și 2.4 din această decizie, Comisia a indicat că cele 35,75 milioane de euro erau destinate procurării de mijloace pentru a respecta obligațiile rezultând din contractele în curs și pentru a acoperii costurile planului social al Kliq Reïntegratie.

169    În aplicarea orientărilor, Comisia a autorizat ajutorul pentru salvare. În plus, în Decizia din 16 decembrie 2003, se precizează că Regatul Țărilor de Jos s‑a angajat, în conformitate cu alineatul (23) litera (d) al orientărilor, să transmită un plan de restructurare sau de lichidare sau proba că ajutorul a fost rambursat în integralitate.

170    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se constate că argumentul reclamanților 1 și 3 potrivit căruia atribuirea ajutorului pentru salvare menționat în Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003 este incompatibilă cu rambursarea trebuie respins.

171    În ceea ce privește argumentul reclamanților 1 și 3 potrivit căruia decizia atacată este inutilă din moment ce Decizia din 16 decembrie 2003 formulează deja obligațiile impuse Regatului Țărilor de Jos în cazul în care ajutorul pentru salvare nu ar fi transformat în ajutor pentru restructurare sau în cazul în care Comisia nu ar autoriza ajutorul pentru restructurare, trebuie să se sublinieze că simplul fapt că o decizie este inutilă nu înseamnă că ea este ilegală.

172    În replici, reclamanții 1 și 3 susțin că, potrivit deciziei de deschidere, decizia atacată trebuia să se limiteze să examineze cererea de autorizare a ajutorului pentru restructurare și nu trebuia să se refere la obligațiile privind ajutorul pentru salvare, obligații care reies deja din Decizia din 16 decembrie 2003.

173    Or, trebuie să se constate că, în cererile introductive, reclamanții 1 și 3 nu au prezentat un motiv întemeiat pe faptul că Comisia, în decizia atacată, pronunțându‑se asupra ajutorului pentru salvare, nu a respectat limitele deciziei de deschidere. Prin urmare, trebuie să se sublinieze că, contestând decizia atacată pentru motivul că Comisia nu respectă limitele investigării sale stabilite în decizia de deschidere, reclamanții 1 și 3 dezvoltă în replici un motiv nou. În consecință, fiind formulat fără nicio explicație care ar putea justifica întârzierea prezentării sale, acest motiv trebuie respins ca tardiv în aplicarea articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

174    Reclamantul 3 susține de asemenea că Kliq Reïntegratie nu era beneficiara ajutorului și că Regatul Țărilor de Jos nu avea nicio creanță asupra acesteia. În plus, la momentul acordării împrumutului în valoare de 35,75 milioane de euro, aceasta nu mai constituia o întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.

175    În ceea ce privește mai întâi argumentul potrivit căruia Kliq Reïntegratie nu era beneficiara ajutorului și că statul nu avea nicio creanță asupra acestei societăți, trebuie să se amintească că, în conformitate cu dreptul comunitar, atunci când constată că unele ajutoare sunt incompatibile cu piața comună, Comisia poate impune statului membru să recupereze aceste ajutoare de la beneficiari (Hotărârea Curții din 8 mai 2003, Italia și SIM 2 Multimedia/Comisia , C‑328/99 și C‑399/00, Rec., p. I‑4035, punctul 65, și Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, C‑277/00, Rec., p. I‑3925, punctul 73) sau, în alți termeni, de la întreprinderile care au beneficiat efectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 3 iulie 2003, Belgia/Comisia, C‑457/00, Rec., p. I‑6931, punctul 55, și Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, citată anterior, punctul 75).

176    Ajutorul pentru salvare în valoare de 45 de milioane de euro a fost destinat salvării grupului Kliq. Suma de 35,75 milioane de euro era destinată procurării de mijloace pentru a respecta obligațiile rezultând din contractele în curs și pentru a acoperi costurile planului social al Kliq Reïntegratie. Aceasta din urmă este societatea care a primit efectiv suma de 35,75 milioane de euro din împrumutul pentru salvare acordat KG Holding. Kliq Reïntegratie era o filială deținută în proporție de 100 % de KG Holding. Prin urmare, aceasta din urmă nu era decât un intermediar în ceea ce privește acordarea ajutorului al cărui beneficiar efectiv era Kliq Reïntegratie.

177    Așadar, Comisia a putut să considere în mod întemeiat Kliq Reïntegratie ca fiind beneficiar al ajutorului în valoare de 35,75 milioane de euro, fără a fi necesar ca Tribunalul să examineze dacă Regatului Țărilor de Jos avea o creanță asupra acestuia din urmă.

178    În ceea ce privește argumentul reclamantului 3 potrivit căruia, la momentul acordării împrumutului în valoare de 35,75 milioane de euro, Kliq Reïntegratie nu mai putea fi consideratã o întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de întreprindere cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare (a se vedea Hotărârea Curții din 23 aprilie 1991, Höfner și Elser, C‑41/90, Rec., p. I‑1979, punctul 21, și Hotărârea Curții din 19 februarie 2002, Wouters și alții, C‑309/99, Rec., p. I‑1577, punctul 46 și jurisprudența citată). Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă de asemenea că o activitate economică reprezintă orice activitate care constă în oferirea de bunuri și de servicii pe o anumită piață (a se vedea Hotărârea Wouters și alții, citată anterior, punctul 47 și jurisprudența citată).

179    Principala activitate a Kliq Reïntegratie consta în prestări de servicii în domeniul angajării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în domeniul integrării în muncă a lucrătorilor handicapați, în domeniul căutării pentru angajatori a lucrătorilor care pot ocupa locuri de muncă vacante și prestații în materie de plasare de personal în general. Având în vedere jurisprudența citată la punctul 178 de mai sus, trebuie să se considere că Kliq Reïntegratie exercita o activitate economică.

180    La momentul acordării împrumutului pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro către Kliq Reïntegratie prin contractul de împrumut pe care aceasta din urmă l‑a încheiat cu KG Holding la 24 decembrie 2003, contract autorizat de Comisie prin Decizia din 16 decembrie 2003, Kliq Reïntegratie nu se afla încă în faliment. În opinia reclamantului 3, începând cu 1 octombrie 2003, Kliq a preluat o parte dintre contractele Kliq Reïntegratie la prețul pieței, a fost desemnată o nouă conducere, costurile au fost reduse, iar o parte din salariații Kliq Reïntegratie (500 din 1 450 de salariați) au fost angajați de Kliq. Reclamantul 3 adaugă că, pentru partea din personal care nu a fost angajată de Kliq, a fost pus în aplicare un plan social și mai ales un plan de concediere pentru salariați.

181    La 1 octombrie 2003, Kliq Reïntegratie era încă responsabilă pentru partea dintre contrate nepreluată încă de Kliq și dispunea de 950 de salariați. Mijloacele financiare pentru planul social nu au fost disponibile decât după încheierea contractului de împrumut la 24 decembrie 2003. În sfârșit, Kliq Reïntegratie nu a intrat în procedura de faliment decât la 16 luni după preluarea unei părți dintre contracte de către Kliq, și anume la 9 februarie 2005. Aceste elemente demonstrează că, atunci când împrumutul pentru salvare în valoare de 35,75 milioane de euro i‑a fost acordat prin contractul de împrumut încheiat cu KG Holding la 24 decembrie 2003, Kliq Reïntegratie exercita încă o activitate economică și putea fi calificată ca fiind întreprindere beneficiară a ajutorului pentru salvare.

182    Rezultă de aici că argumentele reclamanților 1 și 3 nu pot fi primite.

 Cu privire la consecințele falimentului pentru recuperarea ajutorului de stat (articolele 2 și 3 din decizia atacată)

 Argumentele părților

183    Reclamanții susțin că Comisia a decis, în considerentele 43-46 și la articolul 2 din decizia atacată, încălcând astfel articolele 87 CE și 88 CE, că Regatul Țărilor de Jos trebuia să solicite de la KG Holding și Kliq ajutorul acordat în valoare de 9,25 milioane de euro. De asemenea, Comisia ar fi decis în mod greșit, în considerentele 47-50 și la articolul 3 din decizia atacată, că Regatul Țărilor de Jos trebuia, în scopul recuperării ajutorului în valoare de 35,75 milioane de euro de la KG Holding și/sau de la Kliq Reïntegratie, să își înscrie creanța asupra acestora din urmă în procedura de faliment. Din cauza falimentului KG Holding, al Kliq Reïntegratie și al Kliq, recuperarea cuantumului ajutorului ar fi devenit imposibilă și lipsită de sens, în măsura în care recuperarea acestor sume prin intermediul unei înscrieri de creanță în cadrul procedurii de faliment nu ar mai fi necesară și ar fi inutilă pentru încetarea denaturării concurenței.

184    Potrivit unei jurisprudențe constante, obiectivul unei decizii care impune recuperarea ajutorului ar fi restabilirea unei concurențe efective, cu alte cuvinte restabilirea situației astfel cum aceasta se prezenta înainte de acordarea ajutorului incompatibil. Acest obiectiv ar fi atins din momentul în care cuantumul ajutorului acordat în mod ilegal, majorat cu dobânzile de întârziere, ar fi rambursat de către beneficiar, ținând seama de faptul că acesta ar pierde în acest caz avantajul pe piață de care ar fi beneficiat față de concurenții săi și că, pentru acest motiv, situația de pe piață anterioară plății ajutorului ar fi restabilită. Dacă întreprinderile beneficiare nu mai sunt active pe piața menționată, recuperarea cuantumului ajutorului din patrimoniul întreprinderilor aflate în procedură de faliment nu ar mai fi necesară.

185    Reclamanții admit că, potrivit Hotărârii din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, punctul 176 de mai sus (punctul 85), ajutorul trebuie recuperat prin intermediul înscrierii creanței la masa credală. Totuși, această hotărâre ar trimite la Hotărârea Curții din 15 ianuarie 1986, Comisia/Belgia (52/84, Rec., p. 89), și Hotărârea Curții din 21 martie 1990, Belgia/Comisia (C‑142/87, Rec., p. I‑959), care privesc cauze în care întreprinderea beneficiară nu ar fi fost în faliment la data deciziei în litigiu și ar fi fost, așadar, încă potențial activă pe piață. Prin urmare, aceste cauze ar trebui diferențiate de prezenta speță, în care întreprinderile beneficiare nu ar mai fi fost active pe piață din cauza falimentului lor.

186    În replici, reclamanții subliniază că, atunci când o întreprindere și‑a încetat complet și definitiv activitățile, când a fost declarată în faliment și s‑a trecut la lichidarea acesteia, cum este situația KG Holding, este de la sine înțeles că concurenții nu mai pot fi dezavantajați. Astfel, întreprinderea beneficiară ar fi dispărut de pe piață și, din punct de vedere economic, nu ar mai exista.

187    Reclamanții se referă la Decizia Comisiei din 30 octombrie 2002 privind ajutorul de stat acordat de Italia către Industrie Navali Meccaniche Affini SpA (INMA) (JO 2003, L 22, p. 36) și la Decizia din 7 mai 2004 privind un ajutor pentru restructurare acordat de Germania către Fairchild Dornier GmbH (Dornier) (JO L 357, p. 36). Comisia ar fi decis că trebuie să se abțină de la recuperarea ajutorului atunci când întreprinderea beneficiară și‑a încetat activitatea economică.

188    Reclamanții subliniază că ei nu repun în discuție o jurisprudență constantă, amintită în Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2005, CDA Datenträger Albrechts/Comisia (T‑324/00, Rec., p. II‑4309). În această hotărâre, întreprinderea beneficiară nu ar fi fost încă declarată în faliment atunci când Comisia adoptase decizia. În Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, punctul 176 de mai sus, activitățile economice ale întreprinderii în cauză ar fi fost transferate, după faliment, unei filiale deținute în proporție de 100 %, asupra căreia aceasta ar fi exercitat un control.

189    Comisia contestă argumentele prezentate de reclamanți.

 Aprecierea Tribunalului

190    Reclamanții contestă, în esență, legalitatea ordinului de recuperare prevăzut la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 3 din decizia atacată întemeindu‑se pe procedura de faliment și pe încetarea activităților lor economice.

191    În primul rând, în ceea ce privește procedura de faliment, trebuie să se constate că falimentul KG Holding, al Kliq Reïntegratie și al Kliq au fost pronunțate la 8 februarie, la 9 februarie și, respectiv, la 14 decembrie 2005, așadar înainte de adoptarea deciziei atacate la 19 iulie 2006.

192    În această privință, trebuie să se amintească faptul că din jurisprudența referitoare la întrepriderile beneficiare de ajutoare aflate în faliment reiese că restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele plătite în mod ilegal pot fi, în principiu, realizate prin înscrierea la pasivul întreprinderii în lichidare a unei obligații referitoare la restituirea ajutoarelor respective, cu excepția situației în care aceste ajutoare ar fi beneficiat unei alte întreprinderi (a se vedea Hotărârea CDA Datenträger Albrechts/Comisia, punctul 189 de mai sus, punctul 101 și jurisprudența citată).

193    Potrivit acestei jurisprudențe, simpla împrejurare că întreprinderea este în faliment nu pune în discuție principiul recuperării ajutorului (a se vedea de asemenea, în acest sens. Hotărârea Italia și SIM 2 Multimedia/Comisia, punctul 176 de mai sus, punctele 53-55).

194    În al doilea rând, în ceea ce privește încetarea activităților economice ale întreprinderilor în cauză, trebuie amintit că legalitatea unei decizii în materie de ajutoare de stat trebuie apreciată în funcție de informațiile de care Comisia dispunea la momentul adoptării acestei decizii (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, punctul 176 de mai sus, punctul 39), și anume 19 iulie 2006 în speță.

195    Trebuie să se constate că reclamanții nu au transmis nicio observație Comisiei în timpul procedurii administrative. Totuși, argumentele reclamanților nu sunt admisibile pentru simplul motiv că nu au fost invocate în cursul procedurii administrative. Dreptul de a acționa al unei persoane nu ar putea fi restrâns pentru simplul motiv că, atunci când ea ar fi putut, în cursul procedurii administrative, să prezinte observații cu privire la o apreciere comunicată la momentul deschiderii procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul(2) CE și reluată în decizia în litigiu, aceasta s‑a abținut să o facă (Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 1996, AIUFFASS și AKT/Comisia, T‑380/94, Rec., p. II‑2169, punctul 64, și Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 1998, Cityflyer Express/Comisia, T‑16/96, Rec., p. II‑757, punctul 39).

196    În ceea ce privește activitățile economice ale KG Holding, din considerentele 19 și 20 ale deciziei atacate rezultă că autoritățile olandeze au adresat două scrisori Comisiei în septembrie 2005 și în februarie 2006 pentru a o informa despre desfășurarea procedurii de faliment inițiate împotriva KG Holding. În privința Kliq, rezultă din considerentul 20 al deciziei atacate că autoritățile olandeze au adresat o scrisoare Comisiei în ianuarie 2006 pentru a‑i indica faptul că Kliq fusese declarată în faliment la 14 decembrie 2005 și că procedura adecvată fusese inițiată. Din dosar nu rezută că Comisia ar fi primit alte informații privind activitățile economice ale KG Holding și Kliq după declararea falimentului acestora. Prin urmare, nu i se poate reproșa că, la momentul adoptării deciziei atacate, s‑a pronunțat în sensul că procedura falimentului nu era încă încheiată și că întreprinderile în cauză nu încetaseră încă să existe.

197    În ceea ce privește activitățile economice ale Kliq Reïntegratie, și din considerentele 19 și 20 ale deciziei atacate rezultă că autoritățile olandeze au adresat două scrisori Comisiei în septembrie 2005 și în februarie 2006 pentru a o informa despre desfășurarea procedurii de faliment inițiate împotriva Kliq Reïntegratie. Din dosar nu rezultă că Comisia ar fi primit alte informații privind activitățile economice ale Kliq Reïntegratie dupã declararea falimentului acesteia. De la punctele 179-181 de mai sus rezultă că, în pofida faptului că Kliq a preluat o parte dintre contractele Kliq Reïntegratie începând de la 1 octombrie 2003, aceasta exercita încă o activitate economică la momentul încheierii contractului de împrumut în valoare de 35,75 milioane de euro în decembrie 2003. Această întreprindere nu a intrat în faliment decât la 16 luni după preluarea unei părți dintre contractele sale de către Kliq, și anume la 9 februarie 2005. Comisia avea cunoștință de faptul că, potrivit planului de restructurare, Kliq Reïntegratie trebuia să își înceteze activitățile. Acest element nu înseamnă însă că întreprinderea și‑ar fi încetat efectiv activitățile la 19 iulie 2006.

198    Din dosar nu reiese că informațiile furnizate de autoritățile olandeze în această privință erau atât de fragmentare încât Comisia ar fi trebuit să solicite Regatului Țărilor de Jos să îi furnizeze informații suplimentare privind situația economică a întreprinderilor respective (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 13 aprilie 1994, Germania și Pleuger Worthington/Comisia, C‑324/90 și C‑342/90, Rec., p. I‑1173, punctul 29). Prin urmare, Comisia a putut să considere în mod întemeiat că simplul fapt că întreprinderile respective erau declarate în faliment nu însemna că acestea nu mai existau.

199    De altfel, contrar celor susținute de reclamanți, nu rezultă din dosar că, la momentul adoptării deciziei atacate, întreprinderile respective și‑au încetat complet și definitiv activitățile economice.

200    În ceea ce privește argumentul reclamanților potrivit căruia recuperarea ajutorului în cauză este imposibilă, trebuie amintit, pe de o parte, că simplul fapt că întreprinderile beneficiare ale unui ajutor au intrat în faliment nu înseamnă că recuperarea ajutorului a devenit imposibilă și, pe de altă parte, că statul membru respectiv poate să își înscrie creanța la pasivul acestor întreprinderi. În plus, trebuie adăugat că dificultățile eventuale, procedurale sau de altă natură, cu privire la executarea actului atacat nu ar putea influența legalitatea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 martie 1990, Belgia/Comisia, punctul 186 de mai sus, punctele 62 și 63, și Hotărârea Curții din 13 noiembrie 2008, Comisia/Franța, C‑214/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 46). În caz de dificultăți, Comisia și statul membru, în temeiul normei care impune statelor membre și instituțiilor comunitare obligații reciproce de cooperare loială, care rezultă în special din articolul 10 CE, trebuie să colaboreze cu bună‑credință pentru depășirea acestor dificultăți, cu respectarea deplină a prevederilor tratatului și în special a celor privind ajutoarele de stat (a se vedea Hotărârea Curții din 12 mai 2005, Comisia/Grecia, C‑415/03, Rec., p. I‑3875, punctul 42 și jurisprudența citată).

201    Reclamanții au făcut trimitere la deciziile anterioare ale Comisiei din 30 octombrie 2002 și din 7 mai 2004, citate anterior, pentru a demonstra ilegalitatea deciziei atacate. În această privință, este suficient să se constate că orice caz de ajutor de stat trebuie apreciat în mod separat de Tribunal. Deciziile citate de reclamanți, care privesc cazuri specifice și nu au nicio legătură cu prezenta decizie, nu sunt, așadar, pertinente în speță.

202    Rezultă de aici că argumentele reclamanților trebuie respinse.

203    Având în vedere ansamblul considerațiilor precedente, trebuie să se anuleze articolul 2 din decizia atacată și să se respingă acțiunea pentru restul capetelor de cerere.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

204    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, dacă mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide repartizarea cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 87 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.

205    Din ceea ce precede rezultă că se va face o justă apreciere a acestor dispoziții hotărându‑se că, întrucât reclamanții 1 și 2 au căzut în parte în pretenții, reclamantul 1 va suporta propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑81/07, iar reclamantul 2 în cauza T‑82/07. Întrucât reclamantul 3 a căzut în pretenții în totalitate, trebuie obligat să suporte, în afară de propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑83/07, pe acelea efectuate de Comisie în cauza T‑83/07. Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată în cauzele T‑81/07 și T‑82/07.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Anulează articolul 2 din Decizia 2006/939/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 privind schema de ajutor notificată de Regatul Țărilor de Jos în favoarea KG Holding NV.

2)      Respinge celelalte capete de cerere.

3)      Domnul Jan Rudolf Maas, în calitate de lichidator în procedura de faliment a KG Holding NV, suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑81/07.

4)      Domnii Jan Rudolf Maas și Cornelis van den Bergh, în calitate de lichidatori în procedura de faliment a Kliq BV, suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑82/07.

5)      Domnul Jean Leon Marcel Groenewegen, în calitate de lichidator în procedura de faliment a Kliq Reïntegratie, suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑83/07, pe acelea efectuate de Comisie în cauza T‑83/07.

6)      Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată în cauzele T‑81/07 și T‑82/07.

Papasavvas Wahl Dittrich

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

1.  Context general

2.  Procedura administrativă

3.  Decizia atacată

Procedura și concluziile părților

În drept

1.  Observații introductive

2.  Cu privire la admisibilitatea acțiunilor în cauzele T‑81/07 și T‑83/07 în ceea ce privește facilitatea de credit de 17 milioane de euro acordată KG Holding de Regatul Țărilor de Jos

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

3.  Cu privire la fond

Cu privire la incompatibilitatea cu piața comună a ajutorului pentru restructurare notificat în valoare de 45 de milioane de euro (articolul 1 din decizia atacată)

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la recuperarea de la KG Holding și de la Kliq a împrumutului pentru salvare în valoare de 9,25 milioane de euro, precum și a dobânzilor aferente acestuia care au curs până la data recuperării acestuia (articolul 2 din decizia atacată)

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la înscrierea la lichidator a creanței Regatului Țãrilor de Jos asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment (articolul 3 din decizia atacată)

Cu privire la motivarea deciziei atacate

–  Argumentele părților

–  Aprecierea Tribunalului

Cu privire la obligația de a înscrie creanța statului asupra KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie în valoare de 35,75 milioane de euro în cadrul procedurii de faliment

–  Argumentele părților

–  Aprecierea Tribunalului

Cu privire la consecințele falimentului pentru recuperarea ajutorului de stat (articolele 2 și 3 din decizia atacată)

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: olandeza.