Cauza T‑443/11
Gold East Paper (Jiangsu) Co. Ltd
și
Gold Huasheng Paper (Suzhou Industrial Park) Co. Ltd
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Dumping – Importuri de hârtie cretată de calitate superioară originară din China – Statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Termen pentru adoptarea deciziei privind acest statut – Examinare cu diligență și cu imparțialitate – Dreptul la apărare – Eroare vădită de apreciere – Principiul bunei administrări – Sarcina probei – Prejudiciu – Determinarea marjei de profit – Definiția produsului în cauză – Industria comunitară – Legătură de cauzalitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 11 septembrie 2014
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Regulament de impunere a unor taxe antidumping – Taxe diferite impuse unor întreprinderi diferite – Admisibilitate limitată, în cazul fiecărei întreprinderi, la dispozițiile care o privesc în special
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 451/2011 al Consiliului)
2. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Inexistență – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață, precum cele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Procedură de evaluare a condițiilor care permit unui producător să beneficieze de statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Cunoaștere de către Comisie a efectului unei decizii privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață asupra marjei de dumping a unei întreprinderi – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c)]
4. Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noțiune
(art. 263 al doilea paragraf TFUE)
5. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Încălcarea de către o instituție a regulamentului său interior – Norme privind consultarea statelor membre în cadrul comitetului consultativ antidumping – Motiv invocat de o persoană fizică sau juridică din cauza lipsei transmiterii sau a transmiterii tardive către comitet a unor documente care nu conțin elemente de apreciere importante – Lipsa încălcării normelor fundamentale de procedură
[art. 263 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c)]
6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață, precum cele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Aplicarea normelor referitoare la țările cu economie de piață – Interpretare strictă – Aplicare rezervată producătorilor care îndeplinesc condițiile cumulative enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat – Sarcină a probei care revine producătorilor – Caracterul nerezonabil al sarcinii respective – Lipsă
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (b) și (c)]
7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Obligația de examinare cu diligență și cu imparțialitate a tuturor circumstanțelor relevante – Control jurisdicțional – Întindere
8. Acțiune în anulare – Motive – Imposibilitatea de a invoca acordurile OMC pentru a contesta legalitatea unui act al Uniunii Europene – Excepții – Act al Uniunii prin care se urmărește punerea lor în aplicare sau care se referă expres și precis la acestea – Decizie privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Inaplicabilitatea excepțiilor
[art. 263 primul paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c)]
9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Date privind un producător din Uniune care nu a răspuns la cererea Comisiei, furnizate de o asociație de producători – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3 alin. (2)]
10. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Obligație a instituțiilor de a clasifica criteriile macroeconomice și microeconomice sau de a interzice constituirea de subgrupuri de producători – Inexistență
(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului)
11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Marja de profit reținută pentru a calcula prețul indicativ – Marjă care poate fi obținută în mod rezonabil în absența dumpingului
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 9 alin. (4)]
12. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Definiția produsului în cauză – Factori care pot fi luați în considerare
(Regulamentele nr. 384/96 și nr. 1225/2009 ale Consiliului)
13. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de impunere a unor taxe antidumping
(art. 296 TFUE)
14. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Stabilirea legăturii de cauzalitate – Obligații ale instituțiilor – Luarea în considerare a unor factori care nu au legătură cu dumpingul – Putere de apreciere – Sarcina probei
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3 alin. (7)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 62 și 63)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 66, 125, 135, 160 și 174)
3. Nu există o legătură imediată între termenul de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și eventuala cunoaștere de către Comisie a efectului unei decizii privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață asupra marjei de dumping a unei întreprinderi. Pe de altă parte, nu se poate exclude ca, chiar în absența oricărei depășiri a termenului în cauză la adoptarea deciziei privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață, Comisia să adopte o astfel de decizie, deși era deja în posesia informațiilor care îi permiteau calcularea efectului acesteia asupra marjei de dumping a întreprinderii vizate.
În aceste condiții, presupunând chiar că faptul că Comisia, din cauza nerespectării termenului de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009, a putut avea cunoștință de efectul unei decizii privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață în privința reclamantelor asupra marjei de dumping a acestora poate fi relevant, în măsura în care s‑ar considera că Comisia ar fi putut fi influențată de această cunoaștere la adoptarea unei astfel de decizii, în plus, trebuie ca actul atacat de reclamante să poată avea un conținut diferit în absența pretinsei neregularități care afectează procesul de adoptare a deciziei privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață. În această privință, simpla cunoaștere a efectului unei decizii privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață asupra marjei de dumping a unei întreprinderi nu implică în mod necesar că o astfel de decizie – și, pe cale de consecință, regulamentul de instituire a unei taxe antidumping – ar fi putut avea un conținut diferit dacă această decizie ar fi fost adoptată în termenul de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul menționat.
(a se vedea punctele 70, 71, 79 și 81)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 90)
5. Nerespectarea unei norme privind consultarea unui comitet nu este susceptibilă să determine nelegalitatea deciziei finale a instituției respective decât dacă prezintă un caracter suficient de substanțial și dacă afectează, în mod prejudiciabil, situația juridică și materială a părții care invocă un viciu de procedură. Astfel, consultarea unui comitet constituie o normă fundamentală de procedură a cărei încălcare afectează legalitatea actului adoptat în urma consultării dacă se stabilește că lipsa transmiterii anumitor elemente esențiale nu a permis comitetului să emită avizul în deplină cunoștință de cauză, cu alte cuvinte fără să fi fost indus în eroare asupra unui aspect esențial prin inexactități sau omisiuni.
Nu aceasta este situația atunci când documentele care nu au fost transmise comitetului sau care au fost transmise tardiv nu conțin elemente de apreciere importante sau inedite în raport cu cele care figurează deja în dosarul comunicat comitetului cu ocazia convocării. Astfel, într‑o ipoteză de acest tip, lipsa transmiterii sau întârzierea transmiterii unui document al Comisiei nu are niciun efect asupra rezultatului procedurii de consultare. În consecință, o astfel de omisiune nu este susceptibilă să vicieze ansamblul procedurii administrative și să pună astfel în discuție legalitatea actului final.
(a se vedea punctele 98-101)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 120, 121, 165 și 166)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 122, 162-164, 182-184, 249 și 323)
8. Acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE. Cu toate acestea, în ipoteza în care Uniunea a intenționat să pună în aplicare o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau în împrejurarea în care actul Uniunii face trimitere în mod expres la dispoziții precise ale acordurilor OMC, instanța Uniunii are obligația să controleze legalitatea actului Uniunii în cauză în lumina normelor OMC.
În acest context, o decizie privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață nu este o măsură specifică în sensul articolului 32 alineatul 1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii al OMC dat fiind că, în primul rând, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a treia liniuță din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene nu pune în aplicare articolul 32 alineatul 1 din acest acord, în al doilea rând, această decizie nu face trimitere în mod expres la dispoziții precise ale acordurilor OMC, inclusiv la Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, și, în al treilea rând, o astfel de decizie privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu este adoptată după stabilirea unui dumping sau a unei subvenționări și nu este legată în mod indisociabil de elementele constitutive ale unui dumping sau ale unei subvenții.
(a se vedea punctele 147, 148 și 151-153)
9. În cadrul cauzelor antidumping, Consiliul și Comisia depind de cooperarea voluntară a părților pentru a le furniza informațiile necesare în termenele prevăzute.
Chiar dacă situația unui producător care nu a răspuns în termenele stabilite a fost luată în considerare în ceea ce privește indicatorii macroeconomici, datorită datelor transmise de o asociație de producători, care reprezintă cvasitotalitatea producției producătorilor‑exportatori din Uniune, indicatorii microeconomici nu pot fi totuși apreciați decât prin transmiterea datelor de către întreprinderile individuale. Astfel, împrejurarea că un producător din Uniune nu a răspuns nu poate constitui o omisiune în cadrul unei examinări concrete întemeiate pe elemente de probă obiective ale evaluării prejudiciului.
(a se vedea punctele 193 și 198-200)
10. În cadrul cauzelor antidumping, Consiliul și Comisia depind de cooperarea voluntară a părților pentru a le fi furnizate informații necesare în termenele prevăzute. În acest cadru, nicio obligație care rezultă din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene nu impune instituțiilor Uniunii o clasificare a criteriilor macroeconomice și microeconomice sau o interdicție de a constitui subgrupuri de producători, din moment ce Comisia efectuează o examinare obiectivă întemeiată pe elemente de probă ele însele obiective, astfel cum a fost realizată în speță.
(a se vedea punctele 222 și 226)
11. Din interpretarea articolului 3 alineatul (1) și a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene rezultă că marja de profit care urmează să fie utilizată de către Consiliu la calcularea prețului țintă, înlăturând prejudiciul suferit de industria Uniunii, trebuie limitată la marja de profit pe care aceasta ar putea să o obțină în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Nu ar fi conform articolului 3 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (4) din regulamentul menționat să se acorde industriei Uniunii o marjă de profit pe care nu ar fi putut‑o aștepta în lipsa unui dumping.
Pe de altă parte, atunci când instituțiile utilizează marja de apreciere pe care le‑o conferă Regulamentul nr. 1225/2009, acestea nu sunt obligate să explice în detaliu și în avans criteriile pe care intenționează să le aplice în fiecare situație, nici în cazul în care stabilesc noi opțiuni de principiu.
(a se vedea punctele 245 și 254)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 288)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 302-304, 306, 307, 311 și 312)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 322-325, 327 și 332)